Sunteți pe pagina 1din 118

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE ŞI

CLIMATIZARE

Indicativ: I 5-98
Înlocuieşte: I 5-79

Cuprins

1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE

1.1. Prevederile prezentului normativ se aplică la proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare din construcţiile civile şi de
producţie.

1.2. Prevederile normativului se aplică:

• la instalaţiile noi;
• la instalaţiile care se modernizează, se reabilitează sau se transformă, precum şi la efectuarea reparaţiilor capitale.

1.3. Prin proiectarea şi execuţia instalaţiilor de ventilare şi climatizare se va asigura realizarea următoarelor cerinţe de calitate:

• rezistenţă şi stabilitate;
• siguranţă în exploatare;
• siguranţă la foc;
• iginenă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;
• izolaţia termică, hidrofugă şi economia de energie;
• protecţia împotriva zgomotului.

1.4. Prevederile normativului au, în general, caracter de recomandare. Fac excepţie, fiind obligatorii, cerinţele de calitate indicate la art. 1.3.
1.5. La proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare se vor respecta şi prevederile cuprinse în reglementările din anexa 1 a
normativului.
1.6. Nu fac obiectul prezentului normativ instalaţiile speciale de ventilare şi climatizare, cum sunt instalaţiile de dezodorizare, de sterilizare a aerului,
de transport pneumatic, ventilarea construcţiilor agrozootehnice, camerele curate, ventilarea în mine precum şi instalaţiile pentru evacuarea fumului
şi a gazelor fierbinţi în caz de incendiu (desfumare).
[top]

2. CALITATEA AERULUI DIN ÎNCĂPERILE VENTILATE SAU CLIMATIZATE ŞI CONFORTUL TERMIC


2.1. Instalaţiile de ventilare şi climatizare vor menţine în zona de activitate a încăperilor o calitate a aerului, care să se încadreze în valorile indicate
în tema de proiectare pentru clădirile civile şi de "Normele generale de protecţie a munci (NGPM) pentru clădirile de producţie.
Concentraţiile de substanţe inflamabile şi explozive în aerul încăperilor nu vor depăşi valorile din NGPM.
2.2. Instalaţiile de ventilare din clădirile civile şi de producţie vor asigura în zona de activitate umană următorii parametrii de stare a aerului:

• temperatura aerului, în perioada de iarnă conform STAS 1907/2, iar pentru perioada de vară, în funcţie de natura activităţilor depuse,
conform NGPM sau a celor prevăzute în anexa 3A;
• viteza aerului, conform NGPM sau a celor prevăzute în anexa 3A.

2.3. Instalaţiile de climatizare vor asigura temperatura, viteza şi umiditatea relativă a aerului, după cum urmează:

• în clădirile civile, în zona de activitate, conform temei de proiectare;


• în clădirile de producţie, unde climatizarea este cerută de natura procesului de producţie, în limitele necesare desfăşurării acestuia.

2.4. Aerul înante de a fi introdus în încăperile ventilate sau climatizate va fi, după caz:

• filtrat şi încălzit în cazul ventilării mecanice;


• filtrat, încălzit sau răcit şi umidificat, răcit şi uscat/umidificat în cazul climatizării.

2.5. Recircularea aerului se admite numai cu respectarea prevederilor NGPM şi a normelor igienice privind calitatea aerului din încăpere.
Nu se admite recircularea aerului în următoarele cazuri:

• dacă aerul din încăpere conţine substanţe toxice, iritante, cu miros neplăcut sau cu microorganisme patogene;
• dacă concentraţia de substanţe nocive în aerul recirculat introdus în încăpere depăşeşte 30% din concentraţiile normate;
• dacă în încăperile ventilate este posibilă o degajare bruscă de substanţe nocive;
• pentru încăperi cu procese tehnologice de categoria A,B şi C de pericol de incendiu.

2.6. În cazul recirculării aerului, debitul minim de aer proaspăt exterior va fi de cel puţin 10% din debitul total al instalaţiei.
[top]

3. ALEGEREA SISTEMELOR DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE


3.1. Sistemul de ventilare sau climatizare se va alege pe baza modului de ocupare a încăperilor ventilate sau climatizare sau a analizei procesului
de producţie, astfel ca soluţiile adoptate să fie economice, eficiente corelate şi coordonate cu soluţiile constructive de realizare a clădirilor.
3.2. Ventilarea naturală neorganizată realizată prin infiltraţii de aer exterior şi deschiderea ferestrelor este admisă la clădirile de locuit, clădirile civile
fără aglomerări de persoane, precum şi pentru clădirile de producţie fără degajări de noxe şi aglomerări de persoane, cu condiţia asigurării unui
schimb orar minim de 0,5.
3.3. Prin ventilarea naturală organizată se poate asigura:
• evacuarea căldurii degajate de sursele interioare sau pătrunsă datorită radiaţiei solare;
• evacuarea gazelor şi vaporilor, când aceste degajări sunt însoţite de degajări de căldură la nivelul zonei de activitate, care asigură prin tiraj
natural debitele de aer necesare pentru realizarea pe întreaga perioadă a anului a concentraţiei normate în zona de activitate considerată.
• evacuarea gazelor sau vaporilor din încăperile cu suprapresiune creată de instalaţii de introducere mecanică a aerului proaspăt;
• evacuarea prin ventilare locală a gazelor produse de procese tehnologice sau combustie;
• introducerea aerului proaspăt de compensare în încăperi cu instalaţii de evacuare pe cale mecanică;
• ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit şi cele asimilate acestora, conform STAS 6724/1.

3.4. Ventilarea mecanică generală se prevede pentru a asigura:


a) un debit de aer constant în timp (sau pe anumite perioade) în încăperile sau spaţiile ventilate, ceea ce permite o diluare permanentă a noxelor;
b) filtrarea şi încălzirea/răcirea aerului introdus;
c) posibilitatea menţinerii supra/subpresiunii în incintele ventilate;
d) controlul mişcării aerului în interiorul încăperilor;
e) recircularea parţială sau totală a aerului evacuat.
3.5. Prin ventilarea mecanică generală se poate asigura:

• încălzirea cu aer cald a incintelor;


• introducerea aerului pentru a asigura în zona de activitate condiţiile de calitate a aerului cerute de NGPM şi prevederile temei de proiectare;
• introducerea aerului de compensare;
• evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi în caz de incendiu;
• presurizarea căilor de evacuare pentru împiedicarea pătrunderii fumului în caz de incendiu.

3.6. Ventilarea mecanică locală poate asigura:

• evacuarea prafului, gazelor sau vaporilor de la utilajele de producţie;


• crearea unor zone de protecţie prin perdele sau duşuri de aer.

[top]

4. RECOMANDĂRI PRIVIND AMPLASAREA ŞI CONSTRUCŢIA ÎNCĂPERILOR SAU A CLĂDIRILOR VENTILATE SAU


CLIMATIZATE
Generalităţi
4.1. La amplasarea construcţiilor trebuie să stea în atenţia arhitecţilor şi constructorilor şi necesităţile impuse de realizarea instalaţiilor de ventilare şi
climatizare, soluţiile constructive aplicate putând conduce la economie de investiţie şi energie.
4.2. Dimensiunile încăperilor ventilate sau climatizate stabilite tehnologic sau arhitectural se vor verifica şi din punct de vedere al posibilităţilor de
ventilare sau climatizare.
Încăperi sau clădiri ventilate natural organizat
4.3. Se recomandă orientarea încăperilor ventilate natural organizat cu latura mare perpendicular pe direcţia vântului dominant din perioada de vară.
4.4. Încăperile ventilate natural se vor prevedea cu deschideri pentru intrarea aerului exterior şi cu deschideri pentru evacuarea aerului viciat.
4.5. Se recomandă ca admisia aerului exterior să se asigure prin amplasarea prizelor de aer proaspăt pe laturile lungi ale încăperilor ventilate
natural organizat.
4.6. Accesul aerului exterior în încăperea ventilată natural organizat se va asigura prin prize de aer proaspăt amplasate astfel încât să nu fie
obstrucţionate de clădirile anexe sau construcţiile învecinate.
4.7. În încăperile cu sarcini diferenţiate în plan se va asigura pătrunderea aerului proaspăt exterior în zonele mai reci şi circulaţia acestuia în
interiorul încăperii din zonele reci spre zonele calde.
4.8. Luminatoarele sau deflectoarele pentru evacuarea aerului din încăpere se vor ampalsa cât mai aproape de sursele de căldură.
Încăperi sau clădiri încălzite cu aer cald, ventilate mecanic sau climatizate
4.9. Prin proiectare se vor aplica soluţii care reduc schimbul de căldură cu exteriorul, precum şi infiltraţiile de aer exterior.
4.10. Pentru reducerea aporturilor de căldură din interior, la clădirile climatizate se recomandă soluţii arhitecturale cu un grad redus de vitrare,
prevederea unor elemente de umbrire a unor vitraje reflectorizante, camere tampon faţă de exterior, pereţii exteriori ai încăperilor climatizate
orientaţi spre nord etc.
4.11. Nivelul de zgomot admis în încăperile ventilate – climatizate, se va încadra în prevederile "Instrucţiunilor tehnice pentru proiectarea măsurilor
de izolare fonică la clădirile civile, social-culturale, şi tehnico-administrative" – P122, a "instrucţiunile tehnice pentru proiectarea şi executarea
măsurilor de protecţie acustică şi antivibratilă la clădiri industriale" – P121, a "Instrucţiunilor tehnice pentru proiectarea şi executarea sălilor de
audiţie publică din punct de vedere acustic" – P123, asigurându-se izolarea împotriva zgomotului conform STAS 6156 "Acustica în construcţii.
Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile şi social-culturale. Limitele admisibile şi parametrii de izolare acustică" şi cu "Normativul privind
proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi a tratamentelor acustice ale clădirilor" C125.
4.12. Pentru a preveni infiltraţiile de aer exterior în încăperile ventilate sau climatizate se recomandă a se prevedea perdele de protecţie, camere
tampon sau perdele de aer la uşi, porţi sau goluri tehnologice.
4.13. Pentru accesul în încăperile cu degajări de substanţe toxice, inflamabile sau explozibile se vor prevedea camere tampon conform
reglementărilor de specialitate.
4.14. În încăperile cu instalaţii de ventilare locală (hote, nişe, dispozitive de aspiraţie laterală etc.) se vor prevede pereţi despărţitori sau ecrane de
protecţie, dacă pot apare curenţi de aer care să perturbe evacuarea aerului prin aceste instalaţii.
[top]

5. INSTALAŢII DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE DIN CLĂDIRILE DE PRODUCŢIE


5.1. Utilajele de producţie care degajă noxe se recomandă a fi carcasate pentru evacuarea noxelor prin dispozitive de aspiraţie locală.
5.2. Locurile de muncă în care nu există degajări de noxe se recomandă a fi protejate prin:
- dispunerea proceselor de producţie cu degajări de noxe în încăperi separate;
- gruparea utilajelor cu degajări de noxe din halele necompartimentate astfel încât să se formeze zone curate în zone impurificate distincte şi
despărţite prin culoare de trecere.
5.3. Utilajele cu degajări de căldură amplasate în încăperi de producţie se recomandă a fi izolate termic.
5.4. Utilajele de producţie care expun zona de lucru la radiaţii termice cu intensitate mai mare de 700 W/m2 se recomandă a fi separate de restul
compartimentului cu panouri protecţie etc.
5.5. Se recomandă ca utilajele prevăzute cu dispozitive de aspiraţie locală să se amplaseze în zonele de circulaţie redusă a curenţilor de aer.
5.6. Se va evita comunicarea directă între încăperile cu degajări de noxe şi încăperile fără degajări de noxe.
[top]
6. INSTALAŢII ELECTRICE ŞI AUTOMATIZARE AFERENTE INSTALAŢIILOR DE VENTILARE SAU CLIMATIZARE
6.1. Comanda motoarelor electrice care acţionează ventilatoarele se va face fie din apropierea acestora, dacă există posibilitatea verificării
funcţionării normale a agregatelor, fie de la distanţă dacă se asigură semnalizarea funcţionării ventilatoarelor.
6.2. Instalaţiile de ventilare sau climatizare din încăperi de categoria A şi B pericol de incendiu se vor dota cu sisteme pentru semnalizarea opririi
accidentale a ventilatoarelor.
6.3. Instalaţiile de ventilare sau climatizare pentru încăperile de categoria A, B sau C pericol de incendiu vor fi prevăzute cu mijloace de oprire, a
ventilatoarelor în caz de incendiu, din locuri accesibile.
6.4. Se va asigura funcţionarea pe timpul incendiilor a instalaţiilor pentru împiedicarea pătrunderii sau pentru evacuarea fumului prin măsurile
indicate în "Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice la consumatori cu tensiune până la 1000V – I7. Analog se va asigura
constinuitatea în alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor de ventilare – climatizare a căror oprire ar putea cauza incendii, explozii, intoxicaţii
ale persoanelor din încăperi (clădiri) sau pagube procesului de producţie.
6.5. Comanda motoarelor electrice care acţionează echipamentul de ventilare sau climatizare se va face cu sisteme de interblocaj electric, pentru a
se asigura:
- punerea în funcţiune a instalaţiilor de aspiraţie înaintea celor pentru introducerea aerului şi oprirea instalaţiilor de aspiraţie în urma celor pentru
introducerea aerului, în cazul încăperilor cu pericol de incendiu şi explozie, precum şi în cazul încăperilor cu regim de depresiune;
- punerea în funcţiune a instalaţiilor pentru introducerea aerului înaintea celor de aspiraţie şi oprirea lor după cele de aspiraţie, în cazul încăperilor cu
regim de suprapresiune;
- pornirea ventilatoarelor înaintea utilajelor racordate la instalaţiile de desprăfuire şi oprirea acestor utilaje înaintea ventilatoarelor;
- pornirea ventilatoarelor înaintea bateriilor pentru încălzirea aerului cu rezistenţe electrice şi decuplarea rezistenţelor electrice înaintea
ventilatoarelor;
- punerea în funcţiune şi ieşirea din funcţiune a perdelelor de aer simultan cu acţionarea mecanică a deschiderii şi închiderii uşilor din halele
industriale.
6.6. Încăperile, spaţiile şi compartimentele pentru centralele de ventilare sau climatizare, vor fi prevăzute cu instalaţii de iluminat artificial.
6.7. Instalaţiile şi echipamentul electric din centralele de ventilare sau climatizare, vor fi corespunzătoare categoriei pericol de incendiu în care este
încadrată clădirea ventilată sau climatizată.
6.8. Nişele, cabinele şi dulapurile vizitabile utilizate ca mijloace de ventilare locală, la care iluminarea generală a încăperii nu asigură condiţiile de
lucru necesare, vor fi prevăzute cu iliminat local, cu măsurile de securitate impuse de natura substanţelor degajate şi a condiţiilor de lucru.
6.9. Elementele instalaţiilor de ventilare (canale, ventilatoare, cicloane etc.) vor fi legate la pământ, conform prevederilor din Normativul I.7.
[top]

7. VENTILAREA NATURALĂ ORGANIZATĂ


Generalităţi
7.1. Elementele sistemului de ventilare naturală organizată se vor dimensiona prin considerarea numai a presiunii termice, fără a ţine seama de
presiunea vântului.
Elementele componente ale instalaţiei de ventilare naturală organizată
7.2. Instalaţia de ventilare naturală organizată se va realiza din următoarele elemente:
a. prize pentru introducerea aerului exterior în perioada de vară;
b. prize pentru introducerea aerului exterior în perioada de iarnă;
c. deflectoare sau iluminatoare cu ochiuri mobile pentru evacuarea aerului din încăpere.
7.3. Elementele instalaţiei de ventilare organizată vor fi prevăzute cu organe de închidere şi reglare accesibile şi cu manevrare uşoară, de la nivelul
pardoselii.
7.4. Prize pentru introducerea aerului exterior vara pot fi:
- uşile exterioare de acces;
- ferestre cu ochiuri mobile;
- prizele realizate din goluri în elementele de construcţie.
7.5. Ferestrele cu ochiuri mobile utilizate ca prize de aer exterior vara, se vor amplasa deasupra parapetului.
Prin construcţie se va asigura deschiderea ferestrelor la un unghi de 45o-90o, fiind preferate cele cu posibilitatea de rotire în jurul unei axe orizontale.
7.6. Prizele de aer exterior protejate cu plase de sârmă, jaluzele fixe înclinate spre exterior la 45o sau grătare dirijabile se vor amplasa în parapetul
construcţiei, cota inferioară minimă fiind de 0,40 m faţă de trotuar, ele fiind prevăzute la faţa interioară cu o uşă ce se va închide etanş în perioada
rece a anului. Ele se vor concepe astfel ca să nu permită pătrundrea apelor meteorice în încăpere sau în grosimea peretului.
7.7. Prizele de aer exterior, pentru perioada de iarnă, se vor realiza din ferestre cu ochiuri mobile ce se deschide la un unghi de 15o – 30o, marginea
inferioară a ferestrei amplasându-se la 3-6 m înălţime de pardoseală.
7.8. Prizele de aer exterior se vor amplasa pe exteriorul clădirii astfel încât să fie înlăturat pericolul introducerii în încăpere a unor substanţe nocive,
toxice, inflamabile sau explozibile, inclusiv sub acţiunea vântului.
7.9. Dacă direcţia vântului dominant în perioada de vară este cunoscută (de exemplu în cazul căldurilor ampalsate în văi), se va urmări ca prizele de
aer exterior să fie amplasate pe laturile expuse vântului.
7.10. La amplasarea prizelor de aer exterior se va urmări să nu existe în dreptul acestora:
- surse de căldură;
- obstacole tehnologice sau constructive.
Dacă degajările de căldură sunt neuniform repartizate în spaţiul încăperii, prizele de aer exterior vor fi distribuite proporţional cu fluxurile termice
emise de surse.
În încăperile cu zone în care se produc sau se pot produce degajări de noxe se va asigura circulaţia din zonele curate spre zonele cu noxe, iar de
aici spre exterior.
7.11. Încăperile cu degajări mici de căldură (sub 25 W/m3) se vor echipa după caz cu deflectoare sau luminatoare cu ferestre cu ochiuri mobile, iar
cele cu degajări mai mari de căldură se vor prevedea cu luminatoare cu ochiuri mobile.
7.12. Atât defectoarele cât şi luminatoarele cu ferestre cu ochiuri mobile vor asigura:
- evacuarea aerului viciat din încăperea ventilată;
- înlăturarea posibilităţilor de pătrundere a apelor meteorice în încăperea ventilată, inclusiv sub acţiunea vântului;
- înlăturarea posibilităţilor de pătrundere în zona de activitate a degajărilor de noxe sub acţiunea vântului.
Se va asigura o rezistenţă aeraulică minimă a acestor echipamente.
Luminatoarele se vor închide la capete cu paravane pentru a preveni pătrunderea aerului exterior sub acţiunea vântului. Dacă luminatorul are peste
25 m lungime se vor prevedea paravane intermediare din 25 în 25 m.
7.13. În încăperile în care zonele calde alternează cu cele reci, luminatoarele cu ferestre cu ochiuri mobile se prevăd numai deasupra surselor de
căldură. Nu se recomandă ca acelaşi luminator să acopere atât zonele calde cât şi cele reci.
7.14. Încăperile mari cu o dispunere a utilajelor cu degajări de căldură ce creează zone calde alternativă cu zone reci, deasupra zonelor calde se vor
dispune cu luminatoare pentru evacuarea aerului viciat iar deasupra zonelor reci, cu luminatoare pentru introducerea aerului proaspăt.
[top]

8. VENTILAREA MECANICĂ GENERALĂ A ÎNCĂPERILOR


A. INTRODUCEREA AERULUI
Prizele de aer
8.1. Prizele de aer proaspăt se vor amplasa în zonele cu impurificarea minimă a aerului exterior. Se recomandă amplasarea prizelor în zonele verzi
sau în vecinătatea acestora.
8.2. Prizele de aer vor fi protejate împotriva radiaţiilor solare directe, a pătrunderii precipitaţiilor atmosferice şi a corpurilor străine în instalaţie,
precum şi împotriva blocării cu zăpadă.
8.3. Prizele de aer vor fi situate cu latura inferioară la o înălţime de sol de cel puţin 2 m.
În cazuri excepţionale, prizele pot fi situate cu latura inferioară şi la 1 m de sol, cu obligativitatea de a se filtra aerul de praf, înainte de introducerea
sa în încăperi.
8.4. Ca regulă generală, prizele de aer vor fi prevăzute în pereţii exteriori ai clădirilor de preferinţă în pereţii orientaţi către N, N-E sau N-V.
8.5. În situaţiile în care amplasarea prizelor de aer pe pereţii clădirilor nu este posibilă, prizele pot fi amenajate la capetele unor turnuri de aer
amplasate de preferinţă în zone verzi, la o distanţă de cel puţin 5 m de căi de comunicaţie şi cu respectarea condiţiilor de la art. 8.3. În cazul
platformelor industriale prizele de aer pot fi amplasate în turnuri industriale.
Distribuţia aerului în încăperi
8.6. Introducerea aerului în încăperile ventilate se va face astfel încât curenţii de aer ce se formează în zona ocupată, corelaţi, cu temperatura
încăperilor, să nu creeze condiţii de inconfort.
8.7. În încăperile cu degajări de căldură sau de vapori de apă, se recomandă introducerea aerului la partea inferioară, prin guri de introducere
situate la o înălţime maximă de 1,5 m de al nivelul pardoselii (latura inferioară a gurii de introducere). În situaţia unor pardoseli curate, fără depuneri
de praf, şi când temperatura aerului introdus, asociată cu viteza curenţilor de aer, nu poate crea condiţii de inconfort la nivelul gleznelor, se va
prefera amplasarea gurilor de refulare la înălţimea minimă de 150-200 mm de la nivelul pardoselii (latura inferioară a gurii de introducere). Fac
excepţie de la aceste recomandări, instalaţiile de ventilare combinate cu încălzirea prin aer cu jeturi limitate spaţial.
8.8. Când instalaţia pentru introducerea aerului proaspăt are funcţiunea de diluţie, se va urmări ca debitele de aer introduse în diferitele zone ale
încăperii să corespundă necesarului de aer al zonelor respective.
8.9. Când instalaţia pentru introducerea aerului proaspăt are funcţiunea de a compensa aerul evacuat prin dispozitive de aspiraţie locală şi, simultan,
funcţiunea de încălzire cu aer cald, distribuţia aerului proaspăt se va face uniform în toate zonele încăperii, indiferent de modul de repartiţie al
debitelor de aer evacuate din diferitele zone ale halei.
8.10. În toate cazurile se va urmări realizarea încălzirii uniforme a încăperilor.
În situaţia prevăzută la art. 8.8., uniformitatea încălzirii încăperii se va realiza, la nevoie, prin corpuri sau aparate de încălzire independente de
instalaţia de ventilare, prin baterii suplimentare de încălzire montate în tubulatura de distribuţie sau alte mijloace.
8.11. În încăperile în care se desfăşoară procese de producţie fără degajări de căldură sau umiditate, schema de introducere a aerului în încăpere,
amplasarea gurilor de introducere şi evacuare a aerului, lăţimea maximă a spaţiului ce poate fi ventilat de un jet, temperatura aerului introdus şi
condiţiile de curgere a aerului în amonte de gura de introducere se indică în "Instrucţiunile tehnice de proiectare pentru ventilarea sau încălzirea cu
aer cald prin jeturi orizontale" I.5/1.
8.12. În încăperile în care se desfăşoară procese de producţie cu degajări de căldură permanente care depăşesc cedările de căldură ale încăperii, în
perioada rece a anului, temperatura aerului introdus în încăpere se recomandă a nu fi sub 15 ÷ 16oC.
8.13. Instalaţiile pentru introducerea aerului proaspăt vor servi de regulă încăperi cu caracteristici similare de puritate sau viciere.
Instalaţiile comune pentru introducerea aerului proaspăt în încăperi cu degajări de substanţe diferite sunt permise numai dacă nu se pot produce
amestecuri inflamabile, explozive, corozive sau cu toxicitate sporită, prin combinarea acestor substanţe.
De asemenea nu se admit instalaţii comune pentru introducerea aerului proaspăt pentru încăperi cu destinaţii diferite dacă acestea se încadrează în
categoria A, B sau C de pericol de incendiu sau reprezintă săli aglomerate.
B. ASPIRAŢIA AERULUI
Captarea aerului viciat
8.14. Gurile de aspiraţie din încăperile fără surse tehnologice de căldură se vor amplasa la partea inferioară a zonei de lucru (sau chiar la nivelul
pardoselii) şi la distanţa minimă posibilă de sursele de degajare dacă:
- sursele tehnologice degajă substanţe volatile;
- există posibilitatea unor degajări bruşte şi în cantitate mare a unor noxe cu densitate mai mare decât cea a aerului.
Gurile de aspiraţie se vor amplasa la partea superioară a încăperilor fără surse tehnologice de căldură, când există pericol de acumulare a unor
gaze sau vapori având densitatea mult mai mică decât a aerului şi degajate în volum mare.
În cazurile în care se pot produce concomitent degajări de noxe cu densităţi mai mari şi mai mici decât a aerului se vor prevedea guri de aspiraţie
atât la partea superioară, cât şi la partea inferioară a încăperii.
8.15. În zonele cu surse tehnologice de căldură, gurile de aspiraţie ale instalaţiilor de ventilare generală se vor amplasa în general la partea
superioară a încăperilor, indiferent de densitatea substanţelor degajate în raport cu aerul.
8.16. La amplasarea în plan a gurilor de aspiraţie aparţinând instalaţiilor de ventilare generală se va urmări:
- repartizarea lor cât mai uniformă în zonele viciate;
- montarea la distanţe minime posibile faţă de sursele de degajare;
- poziţionarea lor faţă de gurile de introducere a aerului proaspăt astfel încât să se asigure posibilitatea spălării zonei viciate cu aer curat;
- distanţarea faţă de utilaje care pot împiedica evacuarea aerului;
- distanţarea faţă de locurile de muncă stabile.
8.17. Stabilirea poziţiei gurilor de aspiraţie se va face cu respectarea cerinţelor funcţionale, ţinând seama de încadrarea în arhitectura încăperilor.
Gurile, adecvate cerinţelor arhitectonice, vor fi prevăzute cu dispozitive de protecţie pentru evitarea pătrunderii corpurilor străine.
8.18. Debitele de aer evacuate prin gurile de aspiraţie vor fi repartizate în încăperi în mod proporţional cu debitele de aer proaspăt introduse.
8.19. Instalaţiile comune de ventilare generală pentru aspiraţia aerului din încăperi în care se pot produce degajări de substanţe diferite din punct de
vedere chimic sunt permise numai în condiţiile art. 8.13.
Evacuarea aerului viciat
8.20. Conductele de evacuare în suprapresiune ale instalaţiilor de aspiraţie se vor monta de regulă în spaţii în care vicierea produsă de eventuale
scăpări prin neetanşeităţi, nu crează pericol pentru sănătatea oamenilor, pericol de deteriorare a construcţiei, de incendiu sau explozie.
8.21. Conductele de evacuare care transportă aer încărcat cu vapori vor fi izolate termic pe porţiunile montate în exterior sau în spaţii închise
neîncălzite.
8.22. Aerul viciat cu praf, gaze, vapori va fi epurat înainte de evacuarea sa în atmosferă, în toate cazurile în care se depăşesc concentraţiile maxime
admise.
8.23. Gurile de evacuare a aerului viciat montate pe acoperiş se amplasează la o înălţime minimă de 0,5 m, peste punctul cel mai înalt al
construcţiei (coama acoperişului, coama luminatorului etc.).
În cazul evacuării unor substanţe nocive se va înălţa conducta de evacuare peste umbra aerodinamică creată de construcţiile învecinate.
8.24. Refularea în atmosferă a aerului viciat care conţine substanţe toxice, corozive sau inflamabile se va face prin dispozitive de evacuare care
asigură o mişcare verticală, în sus (dispozitive de evacuare cu jet vertical).
8.25. Amplasarea gurilor de evacuare pe acoperiş se va face cu respectarea următoarelor condiţii:
- amplasarea în plan orizontal şi vertical faţă de prizele de aer proaspăt şi faţă de direcţia şi sensul vântului dominant să nu permită introducera în
clădirea ventilată sau în clădirile învecinate a noxelor evacuate;
- să fie situate, dacă este posibil, în zonele de presiune negativă create de vânt.
Gurile de evacuare a aerului viciat vor fi protejate împotriva pătrunderii impurităţilor, intruziunilor şi precipiraţiilor atmosferice.
8.26. În cazurile în care nu este posibilă amplasarea gurilor de evacuare deasupra acoperişului, se admite amplasarea acestor în elementele
exterioare de construcţie, cu respectarea următoarelor condiţii:
- să se asigure posibilitatea de evacuare permanentă a aerului viciat printr-o protecţie adecvată împotriva acţiunii nefavorabile a vântului;
- să nu pătrundă aerul evacuat în încăperi prin ferestrele situate pe aceeaşi faţadă.
8.27. La evacuarea aerului viciat din încăperi cu un conţinut ridicat de umiditate se va evita amplasarea ventilatoarelor în exterior (pe terasă,
acoperiş etc.)
[top]

9. VENTILAREA MECANICĂ LOCALĂ


A. VENTILAREA PRIN ASPIRAŢIE
9.1. Aspiraţia locală a gazelor, vaporilor, fumul şi prafului se va realiza prin carcasarea utilajelor puse în depresiune prin dispozitive de aspiraţie
locală de tip parţial închis sau deschis.
9.2. La sistemele de desprăfuire se vor folosi cu precădere, pe baza analizei tehnico-economice, agregate individuale de aspiraţie şi filtrare în locul
celor centrale.
9.3. Utilajele care generează cantităţi reduse de praf, cu dimensiunea particulelor de peste 50 micromi (maşini de ascuţit, polizoare etc.),
amplasarea la distanţe de peste 25 m unul de altul şi care efectuează operaţii auxiliare procesului tehnologic, se vor prevedea cu dispozitive de
limitare a răspândirii prafului în locul dispozitivelor de ventilare locală.
9.4. Construcţia şi amplasarea dispozitivelor de aspiraţie locală va realiza evacuarea cât mai completă a noxelor fără a impiedica procesul de
producţie, asigurând totodată prevenirea accidentelor de muncă.
9.5. Hotele se vor monta numai deasupra surselor cu degajări de căldură şi de vapori sau gaze cu densitatea mai mică decât a aerului.
La proiectarea hotelor se va ţine seama de următoarele cerinţe:
- marginile hotei vor depăşi limitele sursei de degajare, pe toate laturile libere, cu 0,4 h (h fiind înălţimea de la sursă la deschiderea de aspiraţie a
hotei);
- unghiul de deschidere al hotei va fi de maxim 60 grade;
- hotele cu lungimi mai mari de 300 m vor fi prevăzute cu mai multe racorduri de aspiraţie situate la distanţa maximă între axe de 1500 mm. Hotele
vor fi compartimentate prin pereţii verticali despărţitori, plasaţi la jumătatea distanţei dintre două racorduri de aspiraţie alăturate; se poate folosi
montarea la partea superioară a hotei a unei conducte orizontale cu guri de aspiraţie reglabile;
- hotele duble, cu fanta de aspiraţie pe perimetru, se recomandă în special pentru absorbţia substanţelor cu nocivitate ridicată;
- hotele montate deasupra surselor cu degajări bruşte de gaze sau vapori vor avea volum de acumulare, care să poată evacua substanţele nocive
fără pericolul scăpării acestora în zona de lucru.
9.6. Dispozitivele de aspiraţie laterală se vor monta astfel:
- pe o latură a sursei (baie industrială, masă de lucru etc.) când aceasta este amplasată cu una din laturile mari lângă un perete şi are o lungime de
cel mult 800 mm sau când sursa este amplasată departe de pereţi şi are o lăţime de cel mult 500 mm;
- pe ambele laturi ale sursei, când aceasta are o lăţime cuprinsă între 500 şi 1000 mm, indiferent de modul ei de amplasare.
9.7. Nişele vor fi prevăzute cu mijloace pentru asigurarea aspiraţiei uniforme pe întreaga deschidere de lucru.
Când degajările din interiorul nişelor au densitate mai mică decât aerul, precum şi în toate cazurile de degajări de căldură în interiorul nişelor,
acestea vor fi prevăzute cu aspiraţie superioară.
Când degajările din interiorul nişelor au densitate mai mare decât aerul (praf etc.) nişele vor fi prevăzute cu aspiraţie inferioară.
Nişele cu aspiraţie combinată (la partea inferioară şi superioară) se vor folosi în cazul unor degajări complexe (grele şi uşoare), şi în cazurile în care
nu se cunoaşte exact natura şi densitatea substanţelor degajate.
Nişele cu aspiraţie pe laturile verticale se recomandă pentru cazurile în care generarea noxelor se face brusc.
9.8. Instalaţiile comune de aspiraţie locală de la sursele cu degajări de substanţe diferite din punct de vedere al compoziţiei chimice sunt permise
numai în condiţiile art. 8.13.

B. VENTILAREA PRIN REFULARE


Duşuri de aer
9.9. Pentru ameliorarea condiţiilor de lucru în locurile de muncă fixe, expuse la radiaţii calorice mai mari de 700 W/m2 se vor prevedea, duşuri de aer
individuale sau colective, dacă nu pot fi aplicate măsurile prevăzute la art. 5.3. şi 5.4.
9.10. Temperaturile şi vitezele curenţilor de aer create de duşurile de aer se vor stabili în conformitate cu NCPM, în funcţie de intesitatea radiaţiei
termice, de categoria muncii şi perioada de funcţionare din timpul anului.
9.11. Duşurile de aer nu se vor utiliza ca mijloc de protecţie locală împotriva degajărilor de gaze, vapori sau praf.
Perdele de aer
9.12. Se prevăd perdele de aer pentru a preveni pătrunderea aerului rece din exterior în încăperile încălzite, prin uşi sau goluri tehnologice când nu
este posibilă folosirea perdelelor de protecţie elastice sau construirea de camere tampon şi anume:
- când nu este admisă scăderea tempeaturii aerului cu mai mult de 2...3 grade C sau mărirea vitezei curenţilor de aer în zona de lucru, din motive
tehnologice, indiferent de frecvenţa şi de durata deschiderii uşilor sau porţilor şi indiferent de temperatura aerului exterior;
- pentru uşi cu frecvenţa şi durata mai mare de deschidere (peste 5 minute într-o oră), când există locuri de muncă fixe afectate de deschiderea
acestora şi când nu sunt posibile alte măsuri de protecţie (paravane etc.);
- pentru încăperi cu degajări de vapori de apă la care este necesară deschiderea frecventă a uşilor;
- pentru golurile în pereţi situate la nivelul zonei de lucru când nu este posibililă închiderea lor şi când dimensiunile golurilor, respectiv distanţele lor
faţă de locurile de muncă cele mai apropiate pot determina condiţii de inconfort termic.
9.13. Perdele de aer orizontale pe latura inferioară a uşii de acces se vor prevedea în halele cu pardoseli curate, fără praf, când există posibilitatea
aplicării unor măsuri de protecţie împotriva pătrunderii impurităţilor în conducta de distribuţie. Acest tip de perdele nu se va folosi când mijloacele de
transport staţionează în deschidere.
9.14. Perdele de aer orizontale montate pe latura superioară a uşilor se vor prevedea la deschiderile de acces în clădirile comerciale, de utilitate
publică etc.
9.15. Perdele de aer verticale montate pe o singură latură a uşii de acces, pot fi utilizate la uşi cu lăţimea până la 3 m, dacă nu se prevede
staţionarea temporară a mijloacelor de transport în uşă.
9.16. Perdelele de aer verticale, bilaterale, se vor prefera celor unilaterale, indiferent de lăţimea uşilor şi se vor folosi în special când mijloacele de
transport pot staţiona în uşă.
9.17. La clădirile civile şi publice, aerul va fi încălzit până la o temperatură care, asociată cu viteza curenţilor în deschidera uşii, să nu creeze condiţii
de inconfort.
9.18. În halele de producţie, intrarea şi scoaterea din funcţiune a perdelelor de aer va fi corelată cu acţionarea mecanică a uşilor de acces în hală.
[top]

10. VENTILAREA MIXTĂ


10.1. Ventilarea mixtă prin introducerea mecanică şi evacuarea naturală în suprapresiune se va realiza în încăperi care necesită o ventilare
mecanică de diluţie şi care nu comunică prin uşi, ferestre sau goluri tehnologice cu alte spaţii închise.
Nu se va utiliza acest sistem când aerul exfiltrat din încăperea ventilată poate crea prejudicii mediului ambiant sau din calculul tehnico-economic
reiese că folosirea căldurii recuperate din aerul recuperat printr-un sistem de ventilare mecanică este mai avantajos.
10.2. Ventilarea mixtă prin evacuarea mecanică şi introducerea aerului exterior prin uşi, ferestre sau alte goluri special amenajate, se poate realiza
în încăperi cu degajări de noxe pentru a împiedica răspândirea acestora în încăperile adiacente şi la care pătrunderea aerului direct din exterior nu
poate afecta defavorabil calitatea aerului interior şi dacă se asigură încălzirea aerului proaspăt exterior.
[top]

11. ÎNCĂLZIREA CU AER CALD


11.1. Încălzirea cu aer cald se realizează, de regulă, în toate încăperile din construcţiile civile, publice şi de producţie prevăzute cu sisteme de
ventilare mecanică de introducere a aerului.
De asemenea, încălzirea cu aer cald se prevede pentru încăperi ale căror dimensiuni, condiţii funcţionale sau mod de folosire nu permite folosirea
eficientă a altor sisteme de încălzire.
Totodată încălzirea cu aer cald se poate folosi când corpurile de încălzire statice nu pot asigura singure necesarul de căldură.
11.2. Încălzirea cu aer cald se poate folosi în paralel cu corpurile de încălzire statice când este necesară satisfacerea unor condiţii de confort termic
în zonele perimetrale ale încăperii.
11.3. În cazul încăperilor care necesită temperaturi de introducere diferite, se vor prevedea baterii de încălzire suplimentare pentru încăperile care
necesită temperaturi de introducere mai ridicate. Necesarul de căldură la sistemul de încălzire cu aer cald se stabileşte pe baza bilanţului termic,
ţinând seama de existenţa corpurilor de încălzire statice şi de căldura necesară încălzirii aerului proaspăt exterior introdus de instalaţie.
11.4. Debitul de aer al instalaţiei de ventilare şi încălzire cu aer cald se va stabili ţinând seama de:
- necesarul de căldură al încăperii, astfel încât să nu se depăşească limitele de temperatură recomandate pentru aerul introdus în zona de activitate;
- debitul de aer necesar pentru ventilarea încăperii;
- debitul de aer necesar pentru uniformizarea temperaturii aerului din încăpere.
11.5. Dacă debitul de aer necesar ventilării generale nu asigură acoperirea necesarului de căldură al încăperii, sau nu asigură o repartiţie
corespunzătoare a temperaturii aerului în zona de activitate se va realiza:
- recircularea aerului;
- creşterea temperaturii aerului introdus în încăpere (aer proaspăt amestecat cu aer recirculat) fără depăşirea temperaturii aerului admis în zona de
activitate;
- mărirea debitului de aer proaspăt (când nu este admisă recircularea aerului).
11.6. Debitul de aer cald pentru încălzirea încăperii – când nu este necesară ventilarea – nu va fi sub limita necesară unei distribuţii satisfăcătoare
aerului în încăpere.
11.7. La amplasarea gurilor de introducere şi evacuarea a aerului se vor avea în vedere prevederile din "Instrucţiunile tehnice de proiectare pentru
ventilarea sau încălzirea cu aer cald prin jeturi de aer orizontale" – I.5./1, respectiv din "Instrucţiunile tehnice pentru proiectarea instalaţiilor de
încălzire a halelor industriale cu jeturi de aer limitate spaţial" – I.26.
11.8. În cazurile în care instalaţia de aer cald este combinată cu ventilarea şi are funcţie de diluţie a noxelor degajate neuniform, distribuţia debitelor
de aer se va face în funcţie de cantitatea şi calitatea nocivităţilor degajate în diferitele zone ale spaţiului respectiv.
11.9. În instalaţiile de încălzire cu aer cald combinate cu ventilarea mecanică, în care este necesară repartizarea neuniformă a debitelor de aer cald,
sau a căldurii, se pot utiliza agregate pentru aer cald suplimentare independente de instalaţia de ventilare mecanică generală sau baterii de încălzire
secundare.
11.10. Aerotermele şi generatoarele de aer cald nu se vor amplasa în încăperi cu degajări de vapori sau gaze combustibile, când temperatura de
aprindere a acestora poate genera explozii sau incendii.
11.11. Agregatele de aer cald şi aerotermele nu se amplasează în încăperi în care nivelul de zgomot produs prin funcţionarea acestora depăşeşte
nivelul admis. În aceste cazuri agregatele se amplasează într-o încăpere alăturată şi se racordează la o tubulatură de introducere.
11.12. Temperatura de introducere a aerului cald în încăpere se stabileşte astfel ca:
- temperatura maximă să corespundă prevederilor din NCPM;
- temperatura minimă astfel la pătrunderea jetului în zona de activitate, temperatura acestuia să se încadreze în temperatura ambiantă cu valoarea
impusă de viteza aerului în zona respectivă; îndeplinirea prevederilor de temperatură minimă urmând a fi verificată şi în condiţiile perioadei de
tranziţie a încălzirii.
Pentru a realiza o economie de energie termică în exploatare se recomandă ca temperatura aerului introdus în încăpere să nu depăşească 45-55
grade C.
11.13. În construcţiile prevăzute cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor, încălzirea cu aer cald va fi realizată astfel încât
(temperatura, viteza şi direcţia de deplasare a aerului cald) să evite intrarea greşită în funcţiune a acestora. Aceleaşi măsuri se vor lua şi pentru
elementele de protecţie la foc (uşi, obloane, trape) a căror acţionare se face prin topirea unui fuzibil.
11.14. La instalaţiile de încălzire cu aer cald care funcţionează exclusiv cu aer exterior şi care nu sunt utilizate continuu timp de 24 ore, se
recomandă să se prevadă recircularea aerului pentru a asigura încălzirea încăperii înainte de începerea activităţii.
11.15. Se pot folosi variante ale sistemului de încălzire cu aer cald şi distribuţie prin canale, la care prepararea centralizată a aerului se face la o
temperatură mai ridicată decât cea de refulare (dar sub limita impusă de normele igienico-sanitare şi de NCPM), astfel:
- distribuţia prin canale a unui debit mai redus de aer la o temperatură mai ridicată şi apoi la locul de utilizare, folosind aparate de inducţie, se
refulează în încăpere un amestec de aer transportat şi aer recirculat;
- soluţia cu două canale de aer – cald şi rece – care prin amestec trimis prin gura de refulare aerul la temperatura necesară, cu posibilitatea unei
reglări automate locale.
11.16. Asigurarea omogenităţii aerului, pentru încăperile înalte (peste 5 m înălţimea) şi împiedicarea stratificării termice se recomandă a se realiza
prin introducerea aerului în zona de activitate cu jeturi verticale de sus în jos sau prin folosirea unor aparate speciale sau a unor ventilatoare pentru
destratificare etc. în conformitate cu "Instrucţiunile tehnice pentru proiectarea unor sisteme de introducere a aerului în hale industriale în scopul
reducerii consumului de combustibil" – I.39.
11.17. Încălzirea cu aer cald a spaţiilor are nu necesită ventilare se recomandă a se realiza prin prepararea locală a aerului cald fără tubulatură
(generatoare, agregate de aer cald sau aeroterme).
Încălzirea încăperilor cu suprafaţă sub 100 m2 având cerinţe de climatizare (birouri, magazine etc.) se poate asigura prin agregate locale de
climatizare, folosind un agent termic sau energie electrică.
11.18. Încălzirea cu aer cald utilizând jeturi de aer limitate spaţial, având bătaie mare, se poate folosi în hale industriale în conformitate cu
"Instrucţiunile tehnice pentru proiectarea instalaţiilor de încălzire a halelor industriale cu jeturi de aer limitate spaţial" – I.26.
11.19. În lipsa unui agent termic se pot folosi generatoare de aer cald în care încălzirea aeruli se face prin arderea unui combustibil (lichid sau
gazos), în spaţii admise prin reglementări de siguranţă la foc.
11.20. La încălzirea cu aer cald se va urmări reducerea consumului de căldură prin:
- recuperarea căldurii conţinute în aerul viciat evacuat;
- recircularea aerului cald din zona superioară a încăperilor înalte (peste 5 m înălţime) cu respectarea prevederilor art. 2.6;
- introducerea aerului cald direct în zona de activitate.
[top]
12. VENTILAREA CU RĂCIREA AERULUI
12.1. Ventilarea cu răcirea aerului se poate realiza fie pentru răcirea încăperilor cu aer rece exterior printr-o ventilare intensă în timpul nopţii
(supraventilare nocturnă), fie printr-o instalaţie de răcire, prin răcirea continuă a aerului, în perioada de funcţionare cerută.
12.2. Supraventilarea nocturnă se prevede în încăperi sau clădiri cu un grad ridicat de inerţie termică.
12.3. Pentru asigurarea unui microclimat adecvat supraventilarea nocturnă se poate aplica pentru încăperi sau clădiri care nu sunt folosite în timpul
nopţii, utilizarea lor fiind limitată la prima parte a zilei (orele 7-16), cum ar fi: băncile, instituţiile publice, birourile de proiectare etc., renunţându-se la
instalaţia de climatizare.
De asemenea, sistemul se poate realiza în încăperi sau clădiri care nu sunt utilizate în timpul nopţii, dar utilizarea lor se întinde pe parcursul întregii
zile, cum ar fi magazinele, restaurantele etc., pentru reducerea sarcinii frigorifice a instalaţiei de climatizare.
12.4. Supraventilarea nocturnă va funcţiona în cursul nopţii asigurând un număr mare de schimburi de aer care să conducă la răcirea încăperilor
respective.
12.5. Instalaţia de supraventilare nocturnă se compune din ventilator, motorul de antrenare, filtru de praf, tubulatura şi gurile de introducere.
Instalaţia de supraventilare nocturnă combinată cu instalaţia de climatizare poate utiliza aceeaşi tubulatură şi guri de ventilare ca şi instalaţia de
climatizare. De asemenea, se recomandă utilizarea ventilatoarelor cu două turaţii.
Trecerea de la supraventilarea nocturnă la climatizare se poate realiza manual sau automat, cu un dispozitiv cu ceasornic combinat cu elemente de
sesizare amplasate în încăperile climatizate.
12.6. Sistemul de ventilare cu răcirea aerului cu instalaţia de răcire, nu se va utiliza la încăperi cu suprafeţe vitrate mari, fără dispozitive de ecranare
împotriva radiaţiei solare, cu orientări defavorabile vara (S, SE, SV, V, NV), cu grad redus de izolare termică şi cu degajări importante de căldură.
12.7. Instalaţia de răcire va asigura după caz:
- răcirea aerului exterior;
- răcirea aerului amestecat;
- răcirea aerului recirculat.
12.8. Instalaţia de răcire se compune din ventilator, motor de antrenare, baterie de răcire, filtru de praf, guri de aer şi tubulatură (în cazul racordării la
o reţea de canale). În multe cazuri este recomandabilă folosirea unui aparat de răcire în locul instalaţiei de răcire.
12.9. Se recomandă prevederea unui separator de picături după bateria de răcire pentru a împiedica antrenarea acestora în instalaţie. Se va asigura
colectarea şi evacuarea pe cale naturală sau forţată a condensului rezultat pe suprafaţa exterioară a bateriei de răcire.
12.10. Sursa de frig pentru instalaţia de răcire poate fi după caz:
- apa de la reţea sau din puţuri de adâncime;
- apă răcită sau saramura, foarte rar gheaţă;
- freon în baterii cu detentă directă.
12.11. Nu este permisă în instalaţie de ventilare sau climatizare, utilizarea direct în bateriile de răcire a agenţilor de răcire vătămători pentru
organismul uman (amoniac, bioxid de carbon).
12.12. La utilizarea agenţilor de răcire se va ţine seama de reglementările internaţionale privind înlocuirea treptată a celor cu acţiune distrugătoare
asupra păturii de ozon din atmosferă.
[top]

13. VENTILAREA CU UMIDIFICAREA AERULUI


13.1. Ventilarea cu umidificarea aerului se poate prevedea pentru încăperi în care procesul de producţie necesită realizarea în anumite limite a
umidităţii relative a aerului sau pentru a împiedica încărcarea aerului cu sarcini electrostatice.
13.2. Umiditatea aerului se poate realiza prin unul din următoarele procedee:
- injectarea de abur viu (produs de generatoare electrice sau preluat din reţelele de abur) în aerul încăperii sau în canalul de refulare;
- pulverizarea apei prin duze (cu sau fără aer comprimat), discuri în mişcare (pulverizare mecanică) sau pulverizare cu ultrasunete;
- utilizarea camerelor de umidificare.
13.3. Instalaţia sau aparatul adoptat nu trebuie să pulverizeze picături de apă pe suprafeţele metalice (pericol de coroziune).
13.4. Se vor prevedea dispozitive de captare şi evacuare a vaporilor de apă condensaţi.
13.5. La instalaţiile mari, funcţionând cu apa în regim de recirculare, se vor introduce substanţe inhibatoare pentru a împiedica formarea de bacterii
şi germeni patogeni.
[top]

14. VENTILAREA CU USCAREA AERULUI


14.1. Instalaţiile sau aparatele pentru uscarea aerului au ca scop reducerea conţinutului absolut de umiditate al aerului introdus în încăpere.
14.2. Reducerea conţinutului absolut de umiditate se poate realiza prin:
a. răcirea aerului cu ajutorul unui agent de răcire a cărui temperatură este inferioară temperaturii punctului de rouă al aerului supus răcirii, utilizându-
se de regulă o maşină frigorifică;
b. absorbţia vaporilor de apă din aer, utilizând substanţe desicante solide (alumogel, silicagel) sau lichide (cloruri).
14.3. Pentru sarcini mici se pot utiliza aparate transportabile construite pe principiile arătate la art. 14.2.
14.4. În cazul utilizării unei instalaţii – aparat folosind procedeul indicat la art. 14.2 (a) se vor avea în vedere prevederile art. 12.8; 12.9.; 12.11;
12.12.
14.5. În cazul folosirii procedeului indicat la art. 14.2 (b) se vor prevedea două unităţi (una în funcţiune, cealaltă în regim de regenerare).
[top]

15. CLIMATIZAREA ÎNCĂPERILOR


Generalităţi
15.1. Climatizarea încăperilor poate fi parţială sau totală.
Sistemul de climatizare parţială realizează: încălzirea, răcirea, răcirea şi uscarea aerului. Se asigură introducerea/evacuarea căldurii şi evacuarea de
vapori de apă (când se realizează răcirea şi uscarea aerului) pentru a menţine temperatura prescrisă şi a nu depăşi o anumită umiditate relativă,
considerată maximă.
Climatizarea totală presupune utilizarea unui aparat care realizează într-o anumită succesiune încălzirea, umidificarea, răcirea şi uscarea aerului
supus tratării, pentru menţinerea unui microclimat impus de condiţiile de confort termic sau de procesul tehnologic.
NOTĂ: În practică şi în cataloagele comerciale se utilizează pentru aparatele de climatizare totală sau parţială, sau chiar pentru aparate numai de
răcire, aceeaşi denumire: "Aparate de climatizare".
15.2. Sistemele de climatizare se pot realiza cu:

- aparate mobile;

- aparate de fereastră;

- dulapuri de climatizare;
- sisteme split;

- centrale de climatizare.

15.3. Climatizarea unei încăperi se poate realiza cu un aparat sau mai multe aparate identice sau de capacităţi diferite.

În cazul utilizării pentru aceeaşi încăpere a două sau mai multe aparate, termostatele aparatelor se vor regla pe aceeaşi temperatură pentru a evita
ca un aparat să asigure încălzirea, iar celălalt răcirea încăperii.

Aparate mobile

15.4. Aparatele mobile de climatizare se pot utiliza pentru răcirea aerului într-o încăpere existentă, a cărei destinaţie se modifică pentru un interval
scurt de timp.

Se va ţine seama că aparatele mobile, tip monobloc, sunt răcite cu aerul extras din încăperea răcită, care va fi evacuat în exterior printr-o tubulatură.
În acest scop se va prevedea o gură de evacuare a aerului.

La aparatele de climatizare mobile de tip Split, răcite cu aer exterior, se va asigura legătura prin conducte flexibile între unitatea interioară şi cea
exterioară, aceste aparate asigurând doar răcirea aerului nu şi împrospătarea acestuia.

Se poate prevedea o unitate mobilă pentru răcirea succesivă a mai multor încăperi.

Condensatul din aparat se colectează într-un recipient ce se goleşte zilnic.

Aparate de fereastră

15.5. Se va prevedea un aparat de fereastră pentru răcirea aerului în una, două sau trei încăperi alăturate sau un număr restrâns de aparate de
fereastră pentru încăperi situate în diverse puncte ale unei clădiri, când prevederea unui dulap sau a unei centrale de climatizare nu este posibilă
sau justificată.

Condensatorul se răcoreşte cu aer exterior.

15.6. Aparatele de fereastră se pot amplasa la partea de jos a ferestrei (într-un ochi de geam), sub nivelul ferestrei sau deasupra acesteia.

Se va acorda o atenţie deosebită etanşeităţii în jurul aparatului.


La montajul în peretele exterior se va avea grijă ca partea exterioară a aparatului să fie complet liberă pentru a asigura aspiraţia şi refularea liberă a
aerului de răcire. Dacă grosimea peretelui exterior obturează parţial grilele de aspiraţie, se va decupa peretele sub un unghi de 45o, pe porţiunea
grilelor, pentru ca acestea să fie complet libere.

La amplasarea aparatelor de climatizare deasupra ferestrei, aparatele se vor monta astfel încât gura de aspiraţie a aerului interior să se afle pe faţa
de jos a aparatului.

15.7. Încăperile mari (peste 25 m2) se pot prevedea cu mai multe aparate de climatizare de fereastră.

15.8. La alegerea numărului de aparate şi a amplasării acestora se va avea în vedere ca jetul de aer refulat de aparat să nu creeze o senzaţie de
inconfort pentru ocupanţii din încăpere.

15.9. Aparatele de fereastră asigură răcirea aerului dintr-o încăpere şi în unele cazuri şi încălzirea acestuia, în anumite limite ale temperaturii
exterioare (dacă sunt prevăzute în sistem de pompă termică sau conţin rezistenţe electrice).

De regulă aparatele de fereastră nu asigură împrospătarea aerului din încăpere, ci cel mult filtrarea acestuia, dacă sunt prevăzute cu o celulă
filtrantă. Totuşi unele aparate de fereastră cu clapetă pentru aer exterior, permit introducerea unui debit de aer proaspăt.

15.10. Se va asigura evacuarea liberă a condensului (colectat de sub bateria de răcire), printr-un furtun în exterior sau la canalizare.

15.11. Nivelul la zgomot produs de aparat trebuie să fie inferior celui admis în încăpere, luându-se măsuri pentru asigurarea acestei cerinţe (covor
sau garnituri de cauciuc etc.).

15.12. În cazul racordării aparatului la o tubulatură de ventilare se va asigura posibilitatea unei demontări uşoare, în vederea intervenţiilor.

Dulapuri de climatizare

15.13. Dulapurile de climatizare se prevăd pentru a asigura într-una sau mai multe încăperi alăturate, condiţiile de temperatură şi umiditate a aerului
prin răcirea/încălzirea şi umidificarea / uscarea aerului exterior sau a amestecului de aer exterior cu aer recirculat.

15.14. Dulapurile de climatizare pot fi monobloc sau în sistem split. Aparatele monobloc sunt de obicei răcite cu apă, iar cele split cu aer exterior.

15.15. Dulapurile de climatizare se pot amplasa în încăperea climatizată sau într-o încăpere alăturată.

La amplasarea în încăperea climatizată, refularea aerului se va face prin:

- grile pe una, două, trei sau patru direcţii (cu jaluzele reglabile) amplasate într-o cutie de distribuţie aflată la partea superioară a aparatului;
- pardoseala dublă, în situaţii speciale;

- tubulatura şi grile reglabile, în cazul unor încăperi mari.

La amplasarea într-o încăpere separată, introducerea şi evacuarea aerului se va realiza prin canale şi guri de ventilare.

15.16. Dulapurile de climatizare se vor amplasa în apropierea unui perete exterior pentru racordarea prizei de aer proaspăt. Priza de aer proaspăt va
asigura cel puţin 10 ÷ 25% din debitul de aer al aparatului.

15.17. Dulapurile de climatizare se vor racorda la canalele de ventilare prin intermediul unor elemente elastice care să împiedice transmiterea
vibraţiilor mecanice către canalele de aer. Se va verifica dacă compresorul şi ventilatorul sunt prevăzute prin construcţie cu panouri fonoizolante.

15.18. La amplasarea dulapurilor de climatizare în încăperea climatizată nivelul de zgomot va fi inferior celui admis pentru încăperea respectivă.

Se recomandă ca dulapurile de climatizare să fie aşezate pe un material absorbant (covoare de cauciuc moale etc.) pentru a reduce eventualele
vibraţii.

15.19. Dulapurile de climatizare pot realiza încălzirea aerului cu baterii alimentate cu energie electrică, apă caldă, abur sau cu freon (în sistem
pompă termică).

Răcirea aerului se realizează cu apă răcită sau baterii cu detentă directă (caz în care bateria de răcire constituie evaporatorul unei maşini frigorifice).

Maşina frigorifică se va amplasa în exteriorul clădirii la dulapurile de tip split ori în partea inferioară a dulapului la cele monobloc.

Umidificarea aerului se realizează cu duze de abur încorporate în dulap (aburul este produs electric) sau printr-un distribuitor aflat într-un modul
separat.

În acest scop se va realiza racordarea dulapurilor de climatizare, după caz, la energie electrică, apă caldă cu circulaţie forţată/apă fierbinte/abur, apă
răcită cu circulaţie forţată/freon, abur pentru umidificare izotermă.

15.20. Tava de colectare a condensatului (de sub bateria de răcire) se va racorda la o conductă care va elimina gravitaţional condensatul format.

15.21. Pe cel puţin două laturi ale dulapului de climatizare se va asigura spaţiul necesar pentru intervenţii la filtru, baterii, ventilator, compresor etc.

15.22. Dulapul de climatizare va conţine următoarele elemente de siguranţă:


- presostat de joasă şi înaltă presiune în circuitul agentului de răcire, pentru protecţia contra presiunilor prea joase sau prea înalte ale agentului
frigorific;

- termocontact înseriat cu înfăşurarea motorului compresorului pentru protecţia împotriva supraîncălzirii;

- termostat de protecţie împotriva îngheţului atât după bateria de încălzire (când instalaţia nu funcţionează) cât şi după cea de răcire cu detenta
directă (la funcţionarea numai cu aer exterior sau la debite de aer mai mici decât cele nominale).

Sistemul split

15.23. Sistemul split se recomandă pentru reducerea zgomotului din încăperi climatizate, a masei aparatelor utilizate şi a spaţiului necesar pentru
amplasarea aparatelor în clădire.

15.24. Aparatele de climatizare în sistem split se pot prevedea pentru răcirea aerului din una sau mai multe încăperi, ca mediu de răcire a
condensatorului utilizându-se aerul exterior sau apa de răcire.

Aparatele pot fi cu sau fără împrospătarea aerului din încăperile climatizate.

Unitatea interioară (de vaporizare) se va alege după ca:

- pentru montat pe perete (la nivelul pardoselii, suspendat la partea superioară sau la plafon);

- tip casetă pentru montat în plafonul fals;

- de colţ pentru montat la plafon.

Unitatea exterioară (de condensare) se va amplasa:

- la răcirea cu aer exterior, pe un perete exterior al încăperii, pe balcon sau pe terasa clădirii;

- la răcirea cu apă într-o încăpere alăturată.

Se recomandă ca la răcirea cu aer, unitatea exterioară să se amplaseze într-un loc umbrit sau pe o faţadă mai puţin expusă radiaţiei solare (N; NE;
NV; E).

Se recomandă ca la amplasarea unităţii exterioare pe una din faţadele principale ale clădirii să se realizeze ţinând seama şi de cerinţele
arhitectonice.
15.25. Aparatele de tip split pot fi minisplit pentru încăperi mici de circa 20-25 m2 sau multisplit pentru încăperi mari sau mai multe încăperi).

Se recomandă a se prevedea o unitate exterioară pentru alimentarea cu frig a mai multor unităţi interioare – multisplit – sistem [2 ÷ 4(6) unităţi
interioare] sau sistemul VRV (5-12 unităţi interioare).

Unitatea exterioară va fi prevăzută cu un număr de compresoare egal cu numărul unităţile interioare, astfel încât fiecare unitate interioară să aibă
compresorul propriu.

15.26. Legarea între unitatea interioară şi untiatea exterioară se va realiza prin două conducte de cupru (lichid, gaz), izolate termic, iar pe partea
electrică prin circuitele de alimentare cu energie electrică şi de automatizare.

Diametrul conductelor de legătură şi distanţele maxime pe orizontală şi verticală între unitatea interioară şi cea exterioară vor fi în limitele
prevederilor din prospectul aparatului.

15.27. Se va evita montarea unui aparat de perete pe plafon şi invers (tava de colectare a condensatorului având de regulă o poziţie
corespunzătoare montajului), dacă în prospectul aparatului nu se specifică în mod expres că este contruit pentru ambele tipuri de montaj.

15.28. Unităţile interioare ale aparatelor split, pentru montaj pe perete sau la plafon se vor amplasa ţinând seama de următoarele considerente:

- jeturile de aer să parcurgă toată încăperea sau porţiuni de încăpere deservită şi să nu fie îndreptate direct spre ocupanţi;

- să se poată interveni cu uşurinţă la aparat;

- să fie posibilă eliminarea liberă a condensatului (dacă eliminarea condensatului nu se poate realiza prin gravitaţie, se va prevedea o pompă pentru
evacuarea acestuia).

15.29. Aparatele de tip casetă pentru montare în plafon fals, precum şi cele amplasate la partea superioară a încăperii sau pe plafon se recomandă
să se prevadă cu telecomandă.

15.30. Aparatele split tip casetă pentru montat în plafon fals se pot prevedea pentru răcirea/încălzirea încăperilor de dimensiuni mari în plan şi
refulează pe patru direcţii, aspiraţia fiind centrală. Ele funcţionează cu freon, în sistem pompă de căldură (sau numai răcirea) sau cu apă rece/caldă.

La suspendarea de plafon se va ţine seama de dimensiunile şi masa aparatului precum şi de faptul că au piese în mişcare.

15.31. Aparatele pentru montat în plafonul fals, fără carcasă, se racordează prin tuburi flexibile la 1...3 anemostate pe plafon. Se recomandă
amplasarea aparatului nu în încăperea climatizată, ci într-o anexă, din considerente acustice şi de întreţinere.
Aparatele Split modulare

15.32. Aparatele split modulare sunt constituite din mai multe module (camera de amestec, filtru, baterie de răcire, baterie de încălzire, ventilator,
atenuator de zgomot, baterie de încălzire electrică etc.) care se asamblează la faţa locului.

Ele sunt concepute pentru a fi montate pe orizontală sau verticală, cu refulare în sus sau în jos.

În lipsa spaţiului unele module se pot monta orizontal, iar altele vertical, modulul ventilator montându-se pe direcţia regulării. Acţionarea ventilatorului
se va realiza cu curele trapezoidale sau se va folosi un ventilator cu rotor exterior.

15.33. Aparatul modular se va amplasa astfel încât să se asigure o depanare uşoară (schimbarea filtrului, înlocuirea rezistenţelor electrice,
acţionarea jaluzelelor de aer proaspăt şi recirculat etc.). În acest sens pe una din laturile lungi se va lăsa un spaţiu de deservire având lăţimea egală
cu adâncimea aparatului.

15.34. Din motive acustice şi de economie de energie se recomandă ca aparatele modulare să fie prevăzute cu regulatoare de turaţie (în trepte sau
cu acţiune continuă, dacă acest dispozitiv nu a fost prevăzut prin construcţie). Variaţia turaţiei se va realiza cu regulatoare de turaţie sau cu motoare
cu modificarea numărului de poli. La agregatele cu debit de aer variabil, prevăzute cu baterii electrice de încălzire, debitul minim de aer va fi cel puţin
egal cu debitul (indicat de furnizorul bateriei) ce trebuie să spele rezistenţa electrică.

15.35. Aparatele modulare au de regulă două ţevi pentru colectarea condensatului (pentru montaj orizontal sau vertical). Se va avea grijă ca
decuparea carcasei aparatului să se facă în dreptul ştuţului corespunzător montajului.

15.36. Se recomandă prevederea unui termostat de protecţie împotriva îngheţului la bateriile de răcire cu detenta directă, care să decupleze
compresorul la atingerea temperaturii de +2 ... +3o C pe circuitul de aer.

15.37. La momentul aparatului modular se vor lua măsuri împotriva vibraţiilor (vibroizolatoare din cauciuc, arcuri elicoidale din oţel, racorduri elastice
din pânză hidrofugă etc.)

15.38. Aparatele modulare se pot plasa în încăperea climatizată, refularea aerului făcându-se prin intermediul unei tubulaturi.

15.39. La sistemul multisplit pentru mai multe încăperi se prevede o unitate exterioară şi 2 ... 4(6) unităţi interioare (câte o unitate interioară pentru
fiecare încăpere), iar sistemul VRV se prevede la o unitate exterioară 5 ... 12 unităţi interioare.

15.40. Unitatea exterioară va respecta distanţele de amplasare faţă de elementele de construcţie, indicate în prospecte, spre a permite circulaţia
nestânjenită a aerului exterior pentru răcirea condensatorului.

Agregate de acoperiş
15.41. Agregatele de acoperiş se pot prevedea pentru montaj pe acoperiş, (cu acordurile de aspiraţie şi refulare pe verticală sub aparat) sau la
nivelul solului (cu racorduri laterale). Ele realizează răcirea şi uscarea aerului sau răcirea, uscarea şi încălzirea aerului. Încălzirea aerului se
realizază în sistem pompă de căldură şi/sau cu rezistenţe electrice, ori gaze sau combustibil lichid.

Temperaturile exterioare minime de funcţionare şi gradul de acoperire a sarcinii termice pentru încălzire se indică în prospectul aparatului.

15.42. Agregatele de acoperiş se vor monta pe un schelet metalic dimensionat corespunzător şi asigurat împotriva deplasărilor în caz de seism.

15.43. Priza de aer proaspăt a agregatului se montează fie pe peretele camerei de amestec fie pe canalul de aspiraţie.

15.44. Tubulatura exterioară de ventilaţie (aspiraţie şi refulare) se va izola termic, iar termoizolaţia se va proteja cu tablă zincată.

15.45. Agregatele de acoperiş se vor amplasa faţă de elementele de construcţie sau alte agregate, la o distanţă care să permită accesul la filtre,
compresoare, baterii electrice, tablouri de comandă etc.

15.46. Agreatele de acoperiş sunt asigurate prin construcţie împotriva propagării vibraţiilor. Tubulatura se va racorda prin racorduri elastice.

Deasupra ventilatoarelor condensatorului se va asigura un spaţiu liber de 2 ... 3 m.

Agregate centrale

15.47. Agregatele centrale pentru preparea aerului climatizat se pot folosi pentru climatizarea mai multor încăperi sau a unor încăperi de dimensiuni
mari.

La alcătuirea sau alegerea agreagatelor se vor avea în vedere următoarele criterii:

1. Microclimatul ce trebuie realizat în încăpere (temperatura, umiditatea relativă, viteza aerului, concentraţia de noxe etc.) se va corela cu clima
exterioară;

2. Modul de reglare a temperaturii interioare: în fiecare încăpere în parte; pe grupe de încăperi sau unică;

3. Posibilitatea de amplasare a agregatelor în interior şi în exterior (se va ţine seama de riscurile amplasării în exterior);

4. Sursele de alimentare cu energie: electrică, combustibil gazos, termoficare;

5. Sistemele de climatizare a încăperilor ("numai aer" sau "apa-aer");


6. Unităţi exterioare răcite cu aer sau apă, cu stocarea frigului etc.;

7. Recuperarea căldurii sau a frigului;

8. Nivelul de zgomot al aerului preparat;

9. Gradul de filtrare al aerului preparat;

10. Diverse cerinţe tehnologice.

15.48. Agregatele se pot realiza în următoarele variante:

- sisteme monobloc sau sisteme split;

- refularea aerului liber prin grile sau racordarea la tubulatura de ventilare;

- pentru asigurarea confortului termic sau în scopuri tehnologice;

- pentru funcţionarea numai vara sau în tot timpul anului.

15.49. Pentru debite mari (peste 1 m3/s) se pot folosi camere de climatizare realizate din elemente prefabricate care se asamblează la faţa locului.
Aceste camere de climatizare conţin elemente componente, care asigură amestecul aerului proaspăt şi recirculat, filtrarea, încălzirea, răcirea,
umidificarea şi vehicularea aerului.

15.50. Camerele de climatizare se vor realiza dintr-un schelet metalic şi plăci de tip sandwich, prevăzute în interior cu izolaţie termică şi fonică.
Plăcile vor fi din tablă zincată sau din aluminiu, iar umplutura: vată minerală, vată de sticlă; poliuretan expandat etc., asigurând o rezistenţă termică
de cca 1,25...3,5 m2K/W (masa cca...40 kg/m2) şi o izolare fonică care să asigure un nivel acustic de sub 40db(A).

15.51. Uşile camerelor de climatizare vor fi cu deschidere spre exterior pentru o mai bună etanşare la presiuni negative. La depresiuni mari (peste
300 Pa) pentru a nu bloca persoane la funcţionarea ventilatorului se recomandă deschiderea uşilor spre interior, deschiderea normală devenind
imposibilă.

Grupurile de răcire

15.52. Unităţile de condensare se montează de regulă în exterior (pe acoperiş, în consolă pe zidurile exterioare sau la nivelul solului). Răcirea
condensatoarelor, în majoritatea cazurilor se realizează cu aer.
Grupurile de răcire sunt alcătuite din condensator, compresor şi ventilator axial (unul sau mai multe unităţi în funcţie de capacitate).

La clădirile civile, ţinând seama de nivelul de zgomot creat se vor asigura distanţe corespunzătoare faţă de locuinţe.

15.53. Pentru unităţile mari se recomandă (din motive acustice) cu ventilatoarele axiale ale condensatoarelor să aibă turaţie reglabilă, funcţie de
temperatura exterioară, astfel încât noaptea, când temperatura este mai scăzută, turaţia să fie mai mică şi nivelul de zgomot mai redus.

15.54. Din motive economice se recomandă răcirea cu aer a condensatoarelor. Dacă condiţiile tehnice şi tehnologice nu permit răcirea cu aer, se va
folosi răcirea cu apă (furnizată de un turn de răcire). Se va asigura debitul şi temperatura apei de răcire pentru o funcţionare corectă a
compresoarelor, conform indicaţiilor din prospectul acestora.

15.55. Dacă nu există posibilitatea amplasării în exterior a grupurilor de condensatoare răcire cu aer, acestea se pot monta şi în interior în
următoarele variante:

- folosind ventilatoare radiale în loc de ventilatoare axiale şi tubulatura de ventilare;

- asigurând accesul liber la condensator a aerului şi canale de evacuare de la ventilatoarele axiale.

15.56. Răcitoarele de apă (chillere) reprezintă maşini frigorifice care au ca scop răcirea apei utilizate în sistemele de climatizare cu ventilo-
convertoare sau climaconvertoare. Evaporatorul maşinii frigorifice este un schimbător de căldură la care circuitul primar este parcurs de freon, iar
circuitul secundar de apa supusă răcirii.

15.57. La răcitoarele de apă în sistem split pentru a proteja de încheţ, unitatea care se contează în interior conţine compresorul şi evaporatorul (fiind
formată din una sau mai multe bucăţi), iar unitatea exterioară, răcită cu aer, conţine condensatorul şi ventilatorul axial aferent (constituită de
asemenea din una sau mai multe bucăţi).

15.58. Răcitoarele de apă se pot monta pe acoperiş, terasă, la nivelul solului sau în interior (dacă sunt în sistem split).

15.59. Pompa de circulaţie a apei răcite se va monta în centrala de climatizare, ca şi vasul de expansiune, de regulă, închis.

15.60. Răcitorul de apă se va monta pe o fundaţie metalică şi se va cere avizul proiectantului de rezistenţă când se montează pe un planşeu.

15.61. Conductele de apă răcită (ducere şi întoarcere) se vor izola termic, în mod corespunzător cu cochilii (protejate la exterior) sau vor fi prevăzute
cu termoizolaţie care se va tencui, gletui şi vopsi.

15.62. Unităţile de răcire a apei ce se realizează în sistem de pompă termică vor furniza în sezonul rece apă caldă pentru încălzire. Temperatura
exterioară până la care vor lucra (cu scăderea corespunzătoare a puterii termice) va fi acoperitoare faţă de valoarea indicată de furnizor.
15.63. Răcitoarele de apă se vor asigura împotriva deplasărilor orizontale în caz de seism.

15.64. Deşi prin construcţie răcitoarele de apă sunt asigurate împotriva transmiterii vibraţiilor, se recomandă ca în clădirile civile să se ia măsuri
suplimentare.

[top]

16. VENTILAREA CLĂDIRILOR DE LOCUIT

16.1. Ventilarea clădirilor de locuit şi a celor asimilate acestora (vile, camere de hotel, cămine, camere de spital etc.) se poate realiza prin:

- ventilarea naturală neorganizată;

- ventilarea naturală organizată a dependinţelor;

- ventilarea mecanică de aspiraţie pentru dependinţe;

- ventilarea mecanică generală, ce poate fi combinată şi cu încălzirea cu aer cald sau/şi cu climatizarea parţială sau totală.

16.2. Ventilarea naturală neorganizată este admisă dacă se asigură schimbul orar minim, cerut de art. 3.2.

16.3. Este obligatorie ventilarea naturală organizată sau ventilarea mecanică de aspiraţie pentru dependinţele fără ferestre spre exterior (băi;
încăperi cu duş, closet şi lavoar; încăperi cu closet şi lavoar; încăperi cu closet; cămări), pentru dependinţele cu ferestre spre exterior dar având
utilaje de preparare a hranei sau a apei calde cu flacără liberă (băi, bucătării), pentru camerele de colectare a gunoiului, precum şi pentru subsoluri.

16.4. Ventilarea naturală organizată a dependinţelor, a camerelor de colectare a gunoiului şi a subsolurilor, se va realiza în conformitate cu
prevederile standardului SR 6724/1 "Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea naturală. Prescripţii de proiectare".

16.5. Ventilarea mecanică de aspiraţie pentru dependinţe se va realiza în conformitate cu prevederile standardului SR 6724/2 "Ventilarea
dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea mecanică cu ventilator central de evacuare. Prescipţii de proiectare" sau cu prevederile standardului
SR 6724/3 "Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea mecanică cu ventilatoare individuale de evacuare. Prescripţii de proiectare".

16.6. Ventilarea mecanică generală a clădirilor de locuit şi a celor asimilate acestora se va organiza astfel încât aerul proaspăt să fie introdus în
încăperile de locuit (dormitoare, birouri, camere de zi, sufragerii), iar aerul viciat să fie evacuat prin dependinţe (băi, bucătării).
Circulaţia aerului din camerele de locuit spre dependinţe se va asigura prin gurile reglabile, amplasate în partea inferioară a uşilor sau a pereţilor
despărţitori, dintre aceste încăperi, sau prin prevederea unor fante în partea inferioară a uşilor.

16.7. Se recomandă combinarea ventilării mecanice generale clădirilor de locuit şi a celor asimilate acestora, cu încălzirea cu aer cald sau/şi cu
climatizare, care să asigure total sau parţial necesarul de energie termică a clădirii.

16.8. Pentru climatizarea unui apartament sau a unei case unifamiliale se recomandă prevederea unui aparat de fereastră, a unui dulap de
climatizare racordate la o tubulatură de ventilare sau utilizarea sistemului split.

16.9. Pentru climatizarea clădirilor multifamiliale sau a caselor unifamiliale de mari dimensiuni, precum şi a celor asimilate acestora se recomandă a
se analiza prevederea unor dulapuri de climatizare, a sistemului multisplit sau a unor centrale de climatizare.

[top]

17. INSTALAŢII DE VENTILARE DE AVARIE

17.1. Vor fi prevăzute cu instalaţii de ventilare de avarie încăperile în care este posibilă degajarea bruscă a unui volum de substanţe toxice sau
inflamabile pe care instalaţiile de ventilare dimensionate pentru un regim normal nu-l pot evacua în perioada de timp necesară pentru restabilirea
condiţiilor normale de lucru şi evitarea pericolului de incendiu sau explozie.

17.2. Comanda instalaţiilor de avarie va fi manuală sau automată atât în interiorul cât şi din exteriorul încăperii ventilate prin dispozitive amplasate
lângă uşile de intrare.

17.3. Instalaţiile de avarie vor fi de regulă, independente de alte instalaţii de ventilare din încăpere. Instalaţia de avarie poate avea elemente comune
cu instalaţia de ventilare din încăpere, dacă această soluţie este determinată de considerente economice şi numai în cazurile în care funcţionarea
ventilării de avarie nu poate fi prejudiciată în nici o situaţie previzibilă.

17.4. Se vor utiliza sisteme de interblocaj electric astfel ca instalaţia pentru introducerea aerului în încăpere să nu poată funcţiona în timpul purjării
încăperii. Admisia aerului de compensare se va face numai pe cale naturală prin ferestre şi uşi exterioare sau prin goluri special prevăzute în acest
scop.

Se admit excepţii de la această prevedere dacă menţinerea unei anumite temperaturi în încăpere în timpul purjării este determinată de condiţiile de
producţie.

[top]
18. MĂSURI PENTRU PREVENIREA INCENDIILOR ŞI A EXPLOZIILOR

Prevederi generale

18.1. Instalaţiile de ventilare şi climatizare vor fi astfel proiectate şi executate încât să evite izbucnirea (producerea), favorizarea sau propagarea
incendiilor şi a exploziilor în conformitate cu prevederile "Normelor tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea
focului" NTPRCPAF – 118.

18.2. La proiectarea instalaţiilor de ventilare – climatizare se va elabora un scenariu de siguranţă la foc în funcţie de categoria de importanţă a
construcţiei, condiţiile de utilizare privind riscurile potenţiale de incendiu şi posibilităţile de intervenţie a serviciilor mobile de pompieri. Sistemele de
ventilare vor asigura limitarea propagării fumului în spaţiul încăperilor ventilate pe căile de evacuare în caz de incendiu.

18.3. La realizarea sistemelor de ventilare sau climatizare se va asigura reducerea posibilităţilor de formare a amestecurilor explozive şi de
propagare a incendiilor prin canale de ventilare, precum şi utilizarea unor materiale, elemente şi echipamente corespunzătoare.

Nu se admite prevederea unor sisteme comune de ventilare sau climatizare pentru mai multe încăperi cu degajări de substanţe care în amestec
mecanic sau combinaţie chimică pot provoca aprindere sau explozie.

18.4. Instalaţiile de ventilare sau climatizare a construcţiilor şi/sau spaţiilor (încăperilor) de categoriile A, B şi C de pericol de incendiu vor fi separate
de cele ale categoriilor D şi E de pericol de incendiu. Evacuarea prin aceeaşi instalaţie de ventilare a substanţelor care, în amestec mecanic sau
combinaţie chimică pot provoca o aprindere sau o explozie, nu este permisă.

18.5. Aerotermele, generatoarele de aer cald, aparatele de climatizare, agregatele de răcire, etc., amplasate în încăperile de categoria A, B şi C de
pericol de incendiu sau care ventilează-climatizează aceste încăperi, precum şi aparatura de comandă vor fi în construcţie antiexplozivă şi vor fi
prevăzute cu dispozitive care împiedică transmiterea flăcărilor prin elemente componente. (canale, guri de ventilare etc.). Pentru încăperile de
categoria C de pericol de incendiu, aceste prevederi se aplică numai dacă în încăperi pot apare degajări de praf, vapori sau gaze combustibile.

Aceste prevederi se vor coordona cu "Norme generale de protecţia muncii" NGPM şi cu "Normativul privind proiectarea, executarea şi recepţionarea
instalaţiilor electrice în medii cu pericol de explozie" – I.D. 17.

Instalaţiile de ventilare sau climatizare a încăperilor în care se depozitează, manipulează sau se prelucrează sisteme combustibile, a sălilor
aglomerate şi a încăperilor cu aparatură de mare valoare sau importanţă deosebită (centre de calcul, camere de comandă etc.), vor fi independente
de celelalte instalaţii de ventilare – climatizare ale construcţiei.

Racordarea ventilării magazinelor (spaţii de vânzare şi depozitare), a restaurantelor (săli de mese, holuri, bucătării, dependinţe) a garajelor etc., la
ventilarea generală a construcţiei sau a încăperilor cu altă destinaţie nu este permisă.
18.7. La teatre şi cinematografe, ventilarea scenei şi a cabinei de proiecţie se va realiza cu canale de ventilare independente de cele ale sălii de
spectacol. Este permisă amplasarea în aceeaşi centrală de ventilare sau climatizare a ventilatoarelor sau a agregatelor de ventilare – climatizare
aferente acestora.

18.8. La clădirile monobloc sau blindate din categoriile A, B şi C de pericol de incendiu, instalaţiile de ventilare şi climatizare vor fi prevăzute cu
dispozitive de închidere în caz de incendiu (clapete antifoc) şi de semnalizare a închiderii acestora, concomitent cu comanda opririi instalaţiei.

18.9. Camerele tampon care separă încăperile de categoria A sau B de pericol de incendiu, de spaţii cu altă destinaţie sau de încăperi de categoria
C, D sau E de pericol de incendiu vor fi prevăzute cu instalaţii independente pentru introducerea aerului curat care să menţină camerele tampon într-
un regim permanent de suprapresiune, faţă de încăperile de categoria A sau B.

Aerul curat va fi adus din exterior (încălzit în perioada rece a anului), sau din încăperi fără degajări de substanţe nocive.

Aceleaşi măsuri se vor adopta şi în cazul camerelor tampon care separă încăperile fără degajări de noxe de cele cu degajări de noxe.

18.10. În instalaţiile de ventilare – climatizare nu este permisă recircularea aerului extras din încăperile care prezintă risc ridicat de incendiu (încăperi
de producţie de categoria A, B şi C de pericol de incendiu, depozite de materiale inflamabile, săli de cazane, bucătării, garaje, parcări subterane,
posturi de transformare, evacuarea gunoaielor etc.). Pentru încăperile de categoria C de pericol de incendiu, aceste prevederi se aplică numai dacă
în încăperi pot apare degajări de praf, vapori sau gaze combustibile.

Aerul extras din casa scărilor şi din căile de evacuare în caz de incendiu nu poate servi la ventilarea spaţiilor cu alte destinaţii.

Aerul extras din sălile cu aglomerări de persoane, magazine, încăperi cu bunuri de mare valoare sau de importanţă deosebită, restaurante, arhive,
biblioteci, clădiri înainte şi foarte înalte, clădiri ce adăpostesc persoane ce nu se pot evacua singure, se poate recircula cu condiţia prevederii de
clapete antifoc între instalaţia de introducere şi cea de evacuare a aerului sau cu condiţia ca prezenţa fumului în aerul recirculat să determine
automat evacuarea acestuia în exterior.

18.11. Hotele prevăzute deasupra maşinilor, a cuptoarelor, a forjelor, a băilor de tratament termic şi tubulatura acestora vor fi realizate din materiale
incombustibile şi izolate faţă de elementele şi materialele combustibile alăturate.

18.12. Camerele de colectare a gunoiului şi crematoriile de ardere a gunoaielor vor fi prevăzute cu coţuri de evacuare a fumului în exterior realizate
din materiale incombustibile şi rezistente la foc, conform SR 6724/1.

Prevederi speciale pentru canalele de ventilare

18.13. Reţeaua de canale de ventilare va fi astfel alcătuită încât să nu constituie o cale de propagare a incendiului de la un nivel la altul sau dintr-un
compartiment de incendiu în altul.
18.14. Nu se recomandă traversarea pereţilor şi planşeelor antifoc de către canalele de ventilare. în cazul în care aceste traversări nu se pot evita se
vor lua următoarele măsuri pentru evitarea propagării incendiilor în compartimentele învecinate:

- spaţiile libere din jurul canalelor de ventilare se vor executa din materiale incombustibile, având limita de rezistenţă la foc egală cu cea a peretelui
sau a planşeului străpuns;

- la trecerea prin pereţi sau planşee, canalele de ventilare se vor executa din materiale incombustibile, lungimea tronsonului incombustibil fiind egală
cu cel puţin 3 diametre echivalente dar nu mai mică decât grosimea elementului traversat plus câte 300 mm de o parte şi de alta a acestuia, golul
din jurul canalului urmând a se închide etanş asigurându-se o rezistenţă la foc egală cu cea a elementului traversat şi de cel puţin o oră şi 30 minute;

- trecerea canalelor de ventilare prin pereţi şi planşee antifoc se va face astfel încât să se evite dislocări ale unor porţiuni de perete sau planşeu, în
urma dilatării canalelor sub efectul încălzirii datorită unui incendiu;

- în interiorul canalelor de ventilare în dreptul trecerii prin pereţi sau planşee antifoc se vor prevedea clapete antifoc (art. 21.69 – 21.75);

- canalele de ventilare pozate în ghene, la trecerea prin planşee se vor închide prin diafragme de zidărie sau beton cu o limită de rezistenţă la foc
egală cu cea a planşeului antifoc, etanşarea golului din jurul canalului urmând a se face conform indicaţiilor de la aliniatele precedente.

18.15. Trecerile canalelor de ventilare prin pereţi şi planşee care nu au rol de protecţie antifoc se obturează cu elemente incombustibile (C0),
rezistente la foc cel puţin 30 minute.

18.16. În clădirile de gradul I - III de rezistenţă la foc, la montarea tubulaturii de ventilare în ghenele pentru conducte, pereţii ghenelor trebuie să fie
incombustibili (C0) cu limita de rezistenţă la foc de minimum 15 minute. În cazul clădirilor înalte, a sălilor cu aglomerări de persoane, a clădirilor ce
adăpostesc persoane ce nu se pot evacua singure sau persoane cazate temporar, a spaţiilor ce adăpostesc obiecte de valoare deosebită, a
încăperilor de categoria A şi B pericol de incendiu, limita de rezistenţă la foc va fi de cel puţin 30 minute, iar pentru clădirile foarte înalte limita de
rezistenţă la foc va fi de minimum 60 minute.

Elementele şi materialele de construcţie utilizate pentru protecţia, închiderea şi mascarea canalelor de ventilare trebuie să fie combustibile şi cu o
rezistenţă la foc egală cu a elementului sau a materialelor de construcţie utilizat.

18.17. Canalele de ventilare nu vor traversa etajele clădirii prin încăperi care conţin materiale combustibile, cu excepţia cazurilor când instalaţiile de
ventilare servesc aceste încăperi.

18.18. Pe porţiunile de canal care traversează pereţi sau planşee nu se vor face îmbinări. De asemenea, golul din jurul canalului se va închide etanş
cu materiale incombustibile.

18.19. Canalele de ventilare prin care se transportă aer încărat cu praf, vapori sau gaze combustibile ori inflamabile vor fi executate cu luarea
măsurilor speciale de etanşare a îmbinărilor indicate la art. 20.30.
18.20. Terecerea prin canalele de ventilare a conductelor pentru lichide sau gaze combustibile nu este permisă.

În interiorul canalelor de ventilare prin care se transportă praf, vapori sau gaze combustibile ori inflamabile nu este admisă montarea conductelor de
încălzire, precum şi a circuitelor electrice.

În canalele de ventilare ale sălilor aglomerate şi ale clădirilor înalte sau foarte înalte nu se admite montarea circuitelor electrice.

Termoizolaţia conductelor, a căror trecere prin canalele de ventilare este permisă, va fi executată din materiale incombustibile.

18.21. În încăperile de categoriile C, D sau E de pericol de incendiu, spaţiul creat între grinzile planşeelor de beton armat prin închiderea la partea
inferioară cu tavane suspendate incombustibile sau combustibile dar tratate cu substanţe ignifuge, poate fi folosit pentru introducerea sau evacuarea
aerului necesar climatizării, ventilării sau încălzirii cu aer cald cu condiţia de a se asigura împiedicarea propagării incendiilor, a gazelor fierbinţi şi a
fumului de la un nivel la altul, prin posibilitatea întreruperii locală a funcţionării instalaţiei în caz de incendiu.

18.22. Se admite montarea alăturată, grupată, a canalelor de ventilare, precum şi alăturarea acestora de canalele de fum, în conformitate cu STAS
6793.

18.23. Canalele de ventilare se izolează faţă de canalele de evacuare a fumului şi faţă de elementele combustibile ale construcţiilor, conform STAS
6793, STAS 9072 şi a celorlalte reglementări tehnice din acest domeniu, astfel încât să nu conducă la incendii datorită transmiterii de căldură, a
scăpărilor de gaze fierbinţi, a flăcărilor, scânteilor etc.

18.24. Uşile de vizitare practicate în pereţii ce delimitează golurile verticale, precum şi uşile sau gurile de curăţire etanşe ale canelelor de ventilare
se prevăd din materiale incombustibile, rezistente la foc, şi nu se amplasează pe scări sau în încăperile tampon de acces la acestea. Limita de
rezistenţă la foc a acestor uşi sau guri va fi de cel puţin 15 minute pentru clădirile obişnuite, 30 de minute pentru clădirile înalte, sălile cu aglomerări
de persoane, clădiri ce adăpostesc persoane ce nu se pot evacua singure sau persoane cazate temporar (hoteluri, cămine, cabane etc.), obiecte de
valoare deosebită, încăperi de categoria A şi B pericol de incendiu, şi 60 minute pentru clădirile foarte înalte.

[top]

19. PROIECTAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE SAU CLIMATIZARE

A. GENERALITĂŢI

19.1. În proiectarea instalaţiilor de ventilare sau climatizare se vor urmări următoarele principii de bază:
- aerul proaspăt se va introduce în porţiunea curată a încăperii, cât mai aproape de zona de activitate;

- evacuarea aerului din încăpere se va realiza cât mai aproape de sursele de degajare a nocivităţilor;

- curenţii de aer creaţi în încăpere de instalaţiile de ventilare sau climatizare vor avea de regulă o mişcare pe verticală în acelaşi sens cu substanţele
emise de sursele de nocivităţi, ţinând seama de temperatura de lucru a acestora.

19.2. La proiectarea instalaţiilor de ventilare cu răcirea aerului, cu umidificarea aerului, sau cu uscarea aerului, precum şi a celor de climatizare se va
ţine seama de prevederile cap. 8 "Ventilarea mecanică generală şi încăperilor" şi de "Instrucţiunile tehnice de proiectare pentru ventilarea sau
încălzirea cu aer cald prin jeturi de aer orizontale" – I.5/1.

De asemenea la ventilarea cu răcirea aerului şi la climatizare, la proiectarea distribuţiei aerului în incintă se va verifica dacă jeturile reci nu sunt
deviate prematur în zona de activitate de obstacole constructive (grinzi) creând curenţi de aer rece şi dacă viteza aerului la intersecţia axei jetului cu
limita superioară a zonei de activitate nu depăşeşte valoarea admisă.

19.3. Se va urmări realizarea unei calităţi omogene a aerului în zona de activitate a încăperilor.

Dacă acumulările de nocivităţi prin partea superioară a încăperii pot pătrunde în zona de activitate sau pot crea pericol de incendiu sau explozie, se
va realiza o omogenizare a aerului în întreaga încăpere astfel încât să se asigure reducerea concentraţiei substanţelor periculoase sub limitele
normate.

19.4. Instalaţiile de introducere a aerului proaspăt pentru diluarea noxelor degajate şi pentru compensarea aerului evacuat prin sistemele de
ventilare locală vor realiza totodată ventilarea şi încălzirea spaţiului, când aceasta este cerută de natura utilizării încăperilor şi când sistemul de
ventilare funcţionează continuu.

19.5. Instalaţiile de ventilare sau climatizare cu introducerea şi evacuarea mecanică a aerului vor fi prevăzute, în limitele eficienţei economice
globale, cu recuperatoare de căldură pentru preîncălzirea sau prerăcirea aerului exterior, prin utilizarea potenţialului termic al aerului evacuat sau al
surselor tehnologice secundare.

B. REGIMUL DE PRESIUNE

19.6. Sistemele de ventilare sau climatizare vor crea în încăperi un regim de presiune convenabil, atât pentru încăperile ventilate sau climatizate cât
şi pentru încăperile învecinate.

19.7. Se va asigura un regim de suprapresiune în încăperile ventilate sau climatizate, în următoarele situaţii (anexele 2B şi 2C):
- când este necesar a împiedica infiltraţiile de aer din exterior pentru a menţine condiţii riguroase de stare sau de puritate a aerului în încăperea
ventilată sau climatizată;

- pentru a proteja încăperea ventilată sau climatizată de pătrunderea substanţelor nocive sau a fumului din încăperile învecinate;

- pentru menţinerea suprapresiunii în camerele tampon specificate la art. 4.12 şi 4.13.

19.8. Se va asigura un regim de depresiune în încăperile ventilate sau climatizate în următoarele situaţii:

- dacă degajările din încăperea ventilată sau climatizată prezintă un grad ridicat de periculozitate;

- când este necesar a proteja încăperile învecinate de substanţele degajate în încăperea ventilată sau climatizată;

- în încăperile dotate cu instalaţii de ventilare de avarie.

C. CALCULUL INSTALAŢIILOR DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE

Prevederi generale

19.9. Cantităţile de substanţe nocive sau de căldură degajate de la procesele de lucru şi care stau la baza calculului debitelor de aer necesar pentru
ventilarea generală a încăperilor, se vor determina prin considerarea condiţiilor de degajare în timp (variaţia fluxului de materiale şi materii prime,
diagramele de răcire ale materialelor fierbinţi, diagramele de evaporare a substanţelor volatile, bilanţul termic al utilajelor cu ardere proprie, factori de
simultaneitate etc.).

Când degajările au caracter intermitent sau prezintă variaţii în timp, se va evita folosirea în calcule a valorilor pentru cantităţile de substanţe nocive
sau de căldură, rezultate din volumul producţiei, consumurilor sau pierderilor medii anuale.

19.10. Determinarea debitelor de aer se va face pe baza unor calcule exacte, pentru a se realiza consumuri minime de energie termică şi electrică.

Se vor studia şi aplica soluţii care să conducă la diminuarea debitelor de aer şi implicit a consumurilor de energie, prin reducerea cantităţilor de
substanţe nocive şi a sarcinilor termice în spaţiul ventilat, recurgându-se în acest scop la: izolări termice, carcasarea utilajelor, răcirea prin evaporare
a acoperişurilor, răcirea adiabatică a aerului, folosirea de substanţe absorbante/absorbante, recuperarea căldurii etc.

Instalaţii de ventilare generală şi încălzire cu aer cald


19.11. Pentru dimensionarea instalaţiei de ventilare generală şi încălzire cu aer cald se au în vedere:

- parametrii aerului interior în zona de activitate a încăperii, conform STAS 1907/2 (temperatura aerului);

- parametrii aerului exterior, (conform STAS 1907/2);

- modul de tratare a aerului (umidificare izotermică sau adiabatică dacă este cazul);

- parametrii de stare ai aerului recirculat (dacă se admite recircularea aerului şi ţinând seama de proporţia admisă);

- modul de distribuţie a aerului cald în încăpere (prin jeturi libere orizontale, jeturi orizontale limitate superior de o suprafaţă plană orizontală, jeturi
limitate spaţial, jeturi descendente verticale, anemostate, plafoane perforate, distribuitoare de aer amplasate în zona de activitate etc.);

- parametrii aerului introdus în încăpere ţinând seama de modul de distribuţie a acestuia.

19.12. Se stabileşte:

a) Necesarul de căldură pentru încălzire al încăperii care, de regulă, constă din degajările de căldură din care se scad consumurile de căldură ale
încăperii, pierderile de căldură, încălzirea materialelor reci etc. Degajările de căldură dacă nu reprezintă o permanenţă certă şi constantă se
neglijează;

b) Schema de distribuţie şi spaţiul încălzit de un jet;

c) Modul de propagare a jetului şi în cazul jeturilor orizontale se aplică metodologia de calcul adecvată cuprinsă în "Instrucţiuni tehnice de proiectare
pentru ventilarea sau încălzirea cu aer cald prin jeturi de aer orizontale" 1.5/1.

d) Modul de evacuare a erului din încăpere.

Se verifică dacă acest debit asigură diluarea corespunzătoare a degajărilor de noxe şi vapori de apă din încăpere şi a unor degajări accidentale de
căldură, adoptându-se un debit corespunzător.

Temperatura şi viteza de introducere a aerului din încăpere se determină plecând de la vitezele şi temperaturile aerului din zona de activitate a
încăperii, indicate de diagramele şi ecuaţiile de confort termic, pe baza relaţiilor de legătură între aceşti parametrii în funcţie de modul de propagare
a jetului de aer cald.

Temperatura de evacuare a aerului din încăpere se va considera egală sau mai mare decât temperatura aerului din zona de activitate a încăperii în
funcţie de amplasarea gurilor de evacuare a aerului.
e) Diametrul gurii de introducere, viteza şi temperatura de introducere a aerului în încăpere.

f) Sarcina termică a bateriei de încălzire şi de reîncălzire (în cazul umidificării adiabatice), ţinând seama de parametrii aerului exterior.

Instalaţii de ventilare generală pentru evacuarea căldurii

19.13. Dacă evacuarea căldurii se realizează prin ventilare naturală organizată, debitele de aer se determină pe baza bilanţurilor termice ale
încăperilor, luându-se în considerare pentru temperatura exterioară valorile din STAS 6648/2, iar pentru temperatura interioară, valorile indicate în
SR 11573. Dacă ventilarea naturală organizată preia şi funcţiunea de diluare a noxelor, se vor verifica concentraţiile probabile ce se pot stabili la
debitele de aer vehiculate natural în toate perioadele anului şi se va decide asupra oportunităţii suplimentării cu o ventilare mecanică, prin
compararea cu concentraţia normală.

19.14. Debitele de aer la ventilarea naturală organizată se vor calcula pe baza presiunii termice, fără considerarea presiunii vântului.

19.15. Dacă evacuarea căldurii se realizează prin ventilare mecanică generală, debitele de aer se vor determina din raportul între fluxul termic
degajat în unitatea de timp, rezultat din bilanţul termic al încăperii şi fluxul termic ce poate fi preluat de unitatea de masă sau de volum a aerului.

În cazurile când se degajă numai căldură sensibilă (perceptibilă), se va lua în considerare diferenţa dintre temperaturile aerului în starea admisă în
interiorul încăperilor şi în starea cu care se introduce în încăperi.

Aporturile de căldură prin însorire se vor lua în considerare la stabilirea bilanţurilor termice ale încăperilor numai în măsura în care aceste aporturi
pot determina temperaturi în zona de activitate, în afara limitelor de confort şi a celor indicate în NGPM.

Instalaţii de ventilare generală pentru diluarea noxelor

19.16. Debitele de aer ale sistemelor de ventilare mecanică pentru diluarea nocivităţilor se vor determina prin metoda concentraţiei normale indicată
în NGPM după cum urmează:

a) Prin concentraţia normală se înţelege:

- în cazul gazelor şi vaporilor nocivi sau toxici, concentraţia medie pe durata unui schimb de lucru specificată în NGPM;

- în cazul pulberilor, concentraţia maximă admisă, specificată în NGPM;

- în cazul susbtanţelor chimice care prezintă pericol de aprindere şi explozie, limitele de explozie specificate în NGPM.
b) Dacă în aerul din încăpere se degajă o singură substanţă periculoasă, debitul de aer se va determina ca valoarea raportului dintre debitul mediu
al substanţei periculoase introdus în spaţiul ventilat pe durata unei ore şi concentraţia normală a acestei substanţe stabilită în conformitate cu al. (a),
din care s-a scăzut concentraţia aceleiaşi substanţe în aerul proaspăt.

c) Dacă în încăpere se degajă simultan mai multe substanţe nocive, netoxice şi neiritante şi au efect sinergic de tip neaditiv sub formă de gaze sau
vapori, debitul de aer se va determina prin considerarea acelei susbtanţe la care corespunde debitul de aer maxim.

d) Dacă în încăpere se degajă simultan mai multe substanţe sub formă de gaze sau vapori:

- netoxice sau neiritante cu efect sinergic de tip aditiv;

- toxice sau iritante;

- cu pericol de incendiu sau explozie,

debitul de aer pentru ventilare generală se va determina prin însumarea debitelor parţiale necesare pentru diluarea fiecărui constituient în parte sub
limita admisă de NGPM.

e) Dacă într-o încăpere se degajă simultan substanţe specificate la al. (c) şi (d), debitul de aer pentru ventilarea generală va fi reprezentat de
valoarea cea mai mare rezultată din comparaţia debitelor de aer calculate conform al. (c) şi (d).

f) Dacă noxa este constituită de vapori de apă, debitul de aer pentru ventilare generală se va determina prin raportul dintre cantitatea de vapori
degajată în încăpere în unitatea de timp şi diferenţa dintre conţinutul de umiditate al aerului din încăpere, corespunzător stării care se doreşte a fi
menţinut şi conţinutul de umiditate al aerului introdus în încăpere.

19.17. La determinarea debitului de aer pentru ventilare generală a încăperilor cu degajări de noxe, nu se recomandă folosirea metodei numărului
minim de schimburi de aer. Numărul de schimburi de aer (volume pe oră), conform anexei 2 va putea servi doar la proiectele în faza iniţială.

- aparate mobile;

- aparate de fereastră;

- dulapuri de climatizare;

- sisteme split;

- centrale de climatizare.
15.3. Climatizarea unei încăperi se poate realiza cu un aparat sau mai multe aparate identice sau de capacităţi diferite.

În cazul utilizării pentru aceeaşi încăpere a două sau mai multe aparate, termostatele aparatelor se vor regla pe aceeaşi temperatură pentru a evita
ca un aparat să asigure încălzirea, iar celălalt răcirea încăperii.

Aparate mobile

15.4. Aparatele mobile de climatizare se pot utiliza pentru răcirea aerului într-o încăpere existentă, a cărei destinaţie se modifică pentru un interval
scurt de timp.

Se va ţine seama că aparatele mobile, tip monobloc, sunt răcite cu aerul extras din încăperea răcită, care va fi evacuat în exterior printr-o tubulatură.
În acest scop se va prevedea o gură de evacuare a aerului.

La aparatele de climatizare mobile de tip Split, răcite cu aer exterior, se va asigura legătura prin conducte flexibile între unitatea interioară şi cea
exterioară, aceste aparate asigurând doar răcirea aerului nu şi împrospătarea acestuia.

Se poate prevedea o unitate mobilă pentru răcirea succesivă a mai multor încăperi.

Condensatul din aparat se colectează într-un recipient ce se goleşte zilnic.

Aparate de fereastră

15.5. Se va prevedea un aparat de fereastră pentru răcirea aerului în una, două sau trei încăperi alăturate sau un număr restrâns de aparate de
fereastră pentru încăperi situate în diverse puncte ale unei clădiri, când prevederea unui dulap sau a unei centrale de climatizare nu este posibilă
sau justificată.

Condensatorul se răcoreşte cu aer exterior.

15.6. Aparatele de fereastră se pot amplasa la partea de jos a ferestrei (într-un ochi de geam), sub nivelul ferestrei sau deasupra acesteia.

Se va acorda o atenţie deosebită etanşeităţii în jurul aparatului.

La montajul în peretele exterior se va avea grijă ca partea exterioară a aparatului să fie complet liberă pentru a asigura aspiraţia şi refularea liberă a
aerului de răcire. Dacă grosimea peretelui exterior obturează parţial grilele de aspiraţie, se va decupa peretele sub un unghi de 45o, pe porţiunea
grilelor, pentru ca acestea să fie complet libere.
La amplasarea aparatelor de climatizare deasupra ferestrei, aparatele se vor monta astfel încât gura de aspiraţie a aerului interior să se afle pe faţa
de jos a aparatului.

15.7. Încăperile mari (peste 25 m2) se pot prevedea cu mai multe aparate de climatizare de fereastră.

15.8. La alegerea numărului de aparate şi a amplasării acestora se va avea în vedere ca jetul de aer refulat de aparat să nu creeze o senzaţie de
inconfort pentru ocupanţii din încăpere.

15.9. Aparatele de fereastră asigură răcirea aerului dintr-o încăpere şi în unele cazuri şi încălzirea acestuia, în anumite limite ale temperaturii
exterioare (dacă sunt prevăzute în sistem de pompă termică sau conţin rezistenţe electrice).

De regulă aparatele de fereastră nu asigură împrospătarea aerului din încăpere, ci cel mult filtrarea acestuia, dacă sunt prevăzute cu o celulă
filtrantă. Totuşi unele aparate de fereastră cu clapetă pentru aer exterior, permit introducerea unui debit de aer proaspăt.

15.10. Se va asigura evacuarea liberă a condensului (colectat de sub bateria de răcire), printr-un furtun în exterior sau la canalizare.

15.11. Nivelul la zgomot produs de aparat trebuie să fie inferior celui admis în încăpere, luându-se măsuri pentru asigurarea acestei cerinţe (covor
sau garnituri de cauciuc etc.).

15.12. În cazul racordării aparatului la o tubulatură de ventilare se va asigura posibilitatea unei demontări uşoare, în vederea intervenţiilor.

Dulapuri de climatizare

15.13. Dulapurile de climatizare se prevăd pentru a asigura într-una sau mai multe încăperi alăturate, condiţiile de temperatură şi umiditate a aerului
prin răcirea/încălzirea şi umidificarea / uscarea aerului exterior sau a amestecului de aer exterior cu aer recirculat.

15.14. Dulapurile de climatizare pot fi monobloc sau în sistem split. Aparatele monobloc sunt de obicei răcite cu apă, iar cele split cu aer exterior.

15.15. Dulapurile de climatizare se pot amplasa în încăperea climatizată sau într-o încăpere alăturată.

La amplasarea în încăperea climatizată, refularea aerului se va face prin:

- grile pe una, două, trei sau patru direcţii (cu jaluzele reglabile) amplasate într-o cutie de distribuţie aflată la partea superioară a aparatului;

- pardoseala dublă, în situaţii speciale;

- tubulatura şi grile reglabile, în cazul unor încăperi mari.


La amplasarea într-o încăpere separată, introducerea şi evacuarea aerului se va realiza prin canale şi guri de ventilare.

15.16. Dulapurile de climatizare se vor amplasa în apropierea unui perete exterior pentru racordarea prizei de aer proaspăt. Priza de aer proaspăt va
asigura cel puţin 10 ÷ 25% din debitul de aer al aparatului.

15.17. Dulapurile de climatizare se vor racorda la canalele de ventilare prin intermediul unor elemente elastice care să împiedice transmiterea
vibraţiilor mecanice către canalele de aer. Se va verifica dacă compresorul şi ventilatorul sunt prevăzute prin construcţie cu panouri fonoizolante.

15.18. La amplasarea dulapurilor de climatizare în încăperea climatizată nivelul de zgomot va fi inferior celui admis pentru încăperea respectivă.

Se recomandă ca dulapurile de climatizare să fie aşezate pe un material absorbant (covoare de cauciuc moale etc.) pentru a reduce eventualele
vibraţii.

15.19. Dulapurile de climatizare pot realiza încălzirea aerului cu baterii alimentate cu energie electrică, apă caldă, abur sau cu freon (în sistem
pompă termică).

Răcirea aerului se realizează cu apă răcită sau baterii cu detentă directă (caz în care bateria de răcire constituie evaporatorul unei maşini frigorifice).

Maşina frigorifică se va amplasa în exteriorul clădirii la dulapurile de tip split ori în partea inferioară a dulapului la cele monobloc.

Umidificarea aerului se realizează cu duze de abur încorporate în dulap (aburul este produs electric) sau printr-un distribuitor aflat într-un modul
separat.

În acest scop se va realiza racordarea dulapurilor de climatizare, după caz, la energie electrică, apă caldă cu circulaţie forţată/apă fierbinte/abur, apă
răcită cu circulaţie forţată/freon, abur pentru umidificare izotermă.

15.20. Tava de colectare a condensatului (de sub bateria de răcire) se va racorda la o conductă care va elimina gravitaţional condensatul format.

15.21. Pe cel puţin două laturi ale dulapului de climatizare se va asigura spaţiul necesar pentru intervenţii la filtru, baterii, ventilator, compresor etc.

15.22. Dulapul de climatizare va conţine următoarele elemente de siguranţă:

- presostat de joasă şi înaltă presiune în circuitul agentului de răcire, pentru protecţia contra presiunilor prea joase sau prea înalte ale agentului
frigorific;

- termocontact înseriat cu înfăşurarea motorului compresorului pentru protecţia împotriva supraîncălzirii;


- termostat de protecţie împotriva îngheţului atât după bateria de încălzire (când instalaţia nu funcţionează) cât şi după cea de răcire cu detenta
directă (la funcţionarea numai cu aer exterior sau la debite de aer mai mici decât cele nominale).

Sistemul split

15.23. Sistemul split se recomandă pentru reducerea zgomotului din încăperi climatizate, a masei aparatelor utilizate şi a spaţiului necesar pentru
amplasarea aparatelor în clădire.

15.24. Aparatele de climatizare în sistem split se pot prevedea pentru răcirea aerului din una sau mai multe încăperi, ca mediu de răcire a
condensatorului utilizându-se aerul exterior sau apa de răcire.

Aparatele pot fi cu sau fără împrospătarea aerului din încăperile climatizate.

Unitatea interioară (de vaporizare) se va alege după ca:

- pentru montat pe perete (la nivelul pardoselii, suspendat la partea superioară sau la plafon);

- tip casetă pentru montat în plafonul fals;

- de colţ pentru montat la plafon.

Unitatea exterioară (de condensare) se va amplasa:

- la răcirea cu aer exterior, pe un perete exterior al încăperii, pe balcon sau pe terasa clădirii;

- la răcirea cu apă într-o încăpere alăturată.

Se recomandă ca la răcirea cu aer, unitatea exterioară să se amplaseze într-un loc umbrit sau pe o faţadă mai puţin expusă radiaţiei solare (N; NE;
NV; E).

Se recomandă ca la amplasarea unităţii exterioare pe una din faţadele principale ale clădirii să se realizeze ţinând seama şi de cerinţele
arhitectonice.

15.25. Aparatele de tip split pot fi minisplit pentru încăperi mici de circa 20-25 m2 sau multisplit pentru încăperi mari sau mai multe încăperi).

Se recomandă a se prevedea o unitate exterioară pentru alimentarea cu frig a mai multor unităţi interioare – multisplit – sistem [2 ÷ 4(6) unităţi
interioare] sau sistemul VRV (5-12 unităţi interioare).
Unitatea exterioară va fi prevăzută cu un număr de compresoare egal cu numărul unităţile interioare, astfel încât fiecare unitate interioară să aibă
compresorul propriu.

15.26. Legarea între unitatea interioară şi untiatea exterioară se va realiza prin două conducte de cupru (lichid, gaz), izolate termic, iar pe partea
electrică prin circuitele de alimentare cu energie electrică şi de automatizare.

Diametrul conductelor de legătură şi distanţele maxime pe orizontală şi verticală între unitatea interioară şi cea exterioară vor fi în limitele
prevederilor din prospectul aparatului.

15.27. Se va evita montarea unui aparat de perete pe plafon şi invers (tava de colectare a condensatorului având de regulă o poziţie
corespunzătoare montajului), dacă în prospectul aparatului nu se specifică în mod expres că este contruit pentru ambele tipuri de montaj.

15.28. Unităţile interioare ale aparatelor split, pentru montaj pe perete sau la plafon se vor amplasa ţinând seama de următoarele considerente:

- jeturile de aer să parcurgă toată încăperea sau porţiuni de încăpere deservită şi să nu fie îndreptate direct spre ocupanţi;

- să se poată interveni cu uşurinţă la aparat;

- să fie posibilă eliminarea liberă a condensatului (dacă eliminarea condensatului nu se poate realiza prin gravitaţie, se va prevedea o pompă pentru
evacuarea acestuia).

15.29. Aparatele de tip casetă pentru montare în plafon fals, precum şi cele amplasate la partea superioară a încăperii sau pe plafon se recomandă
să se prevadă cu telecomandă.

15.30. Aparatele split tip casetă pentru montat în plafon fals se pot prevedea pentru răcirea/încălzirea încăperilor de dimensiuni mari în plan şi
refulează pe patru direcţii, aspiraţia fiind centrală. Ele funcţionează cu freon, în sistem pompă de căldură (sau numai răcirea) sau cu apă rece/caldă.

La suspendarea de plafon se va ţine seama de dimensiunile şi masa aparatului precum şi de faptul că au piese în mişcare.

15.31. Aparatele pentru montat în plafonul fals, fără carcasă, se racordează prin tuburi flexibile la 1...3 anemostate pe plafon. Se recomandă
amplasarea aparatului nu în încăperea climatizată, ci într-o anexă, din considerente acustice şi de întreţinere.

Aparatele Split modulare

15.32. Aparatele split modulare sunt constituite din mai multe module (camera de amestec, filtru, baterie de răcire, baterie de încălzire, ventilator,
atenuator de zgomot, baterie de încălzire electrică etc.) care se asamblează la faţa locului.
Ele sunt concepute pentru a fi montate pe orizontală sau verticală, cu refulare în sus sau în jos.

În lipsa spaţiului unele module se pot monta orizontal, iar altele vertical, modulul ventilator montându-se pe direcţia regulării. Acţionarea ventilatorului
se va realiza cu curele trapezoidale sau se va folosi un ventilator cu rotor exterior.

15.33. Aparatul modular se va amplasa astfel încât să se asigure o depanare uşoară (schimbarea filtrului, înlocuirea rezistenţelor electrice,
acţionarea jaluzelelor de aer proaspăt şi recirculat etc.). În acest sens pe una din laturile lungi se va lăsa un spaţiu de deservire având lăţimea egală
cu adâncimea aparatului.

15.34. Din motive acustice şi de economie de energie se recomandă ca aparatele modulare să fie prevăzute cu regulatoare de turaţie (în trepte sau
cu acţiune continuă, dacă acest dispozitiv nu a fost prevăzut prin construcţie). Variaţia turaţiei se va realiza cu regulatoare de turaţie sau cu motoare
cu modificarea numărului de poli. La agregatele cu debit de aer variabil, prevăzute cu baterii electrice de încălzire, debitul minim de aer va fi cel puţin
egal cu debitul (indicat de furnizorul bateriei) ce trebuie să spele rezistenţa electrică.

15.35. Aparatele modulare au de regulă două ţevi pentru colectarea condensatului (pentru montaj orizontal sau vertical). Se va avea grijă ca
decuparea carcasei aparatului să se facă în dreptul ştuţului corespunzător montajului.

15.36. Se recomandă prevederea unui termostat de protecţie împotriva îngheţului la bateriile de răcire cu detenta directă, care să decupleze
compresorul la atingerea temperaturii de +2 ... +3o C pe circuitul de aer.

15.37. La momentul aparatului modular se vor lua măsuri împotriva vibraţiilor (vibroizolatoare din cauciuc, arcuri elicoidale din oţel, racorduri elastice
din pânză hidrofugă etc.)

15.38. Aparatele modulare se pot plasa în încăperea climatizată, refularea aerului făcându-se prin intermediul unei tubulaturi.

15.39. La sistemul multisplit pentru mai multe încăperi se prevede o unitate exterioară şi 2 ... 4(6) unităţi interioare (câte o unitate interioară pentru
fiecare încăpere), iar sistemul VRV se prevede la o unitate exterioară 5 ... 12 unităţi interioare.

15.40. Unitatea exterioară va respecta distanţele de amplasare faţă de elementele de construcţie, indicate în prospecte, spre a permite circulaţia
nestânjenită a aerului exterior pentru răcirea condensatorului.

Agregate de acoperiş

15.41. Agregatele de acoperiş se pot prevedea pentru montaj pe acoperiş, (cu acordurile de aspiraţie şi refulare pe verticală sub aparat) sau la
nivelul solului (cu racorduri laterale). Ele realizează răcirea şi uscarea aerului sau răcirea, uscarea şi încălzirea aerului. Încălzirea aerului se
realizază în sistem pompă de căldură şi/sau cu rezistenţe electrice, ori gaze sau combustibil lichid.

Temperaturile exterioare minime de funcţionare şi gradul de acoperire a sarcinii termice pentru încălzire se indică în prospectul aparatului.
15.42. Agregatele de acoperiş se vor monta pe un schelet metalic dimensionat corespunzător şi asigurat împotriva deplasărilor în caz de seism.

15.43. Priza de aer proaspăt a agregatului se montează fie pe peretele camerei de amestec fie pe canalul de aspiraţie.

15.44. Tubulatura exterioară de ventilaţie (aspiraţie şi refulare) se va izola termic, iar termoizolaţia se va proteja cu tablă zincată.

15.45. Agregatele de acoperiş se vor amplasa faţă de elementele de construcţie sau alte agregate, la o distanţă care să permită accesul la filtre,
compresoare, baterii electrice, tablouri de comandă etc.

15.46. Agreatele de acoperiş sunt asigurate prin construcţie împotriva propagării vibraţiilor. Tubulatura se va racorda prin racorduri elastice.

Deasupra ventilatoarelor condensatorului se va asigura un spaţiu liber de 2 ... 3 m.

Agregate centrale

15.47. Agregatele centrale pentru preparea aerului climatizat se pot folosi pentru climatizarea mai multor încăperi sau a unor încăperi de dimensiuni
mari.

La alcătuirea sau alegerea agreagatelor se vor avea în vedere următoarele criterii:

1. Microclimatul ce trebuie realizat în încăpere (temperatura, umiditatea relativă, viteza aerului, concentraţia de noxe etc.) se va corela cu clima
exterioară;

2. Modul de reglare a temperaturii interioare: în fiecare încăpere în parte; pe grupe de încăperi sau unică;

3. Posibilitatea de amplasare a agregatelor în interior şi în exterior (se va ţine seama de riscurile amplasării în exterior);

4. Sursele de alimentare cu energie: electrică, combustibil gazos, termoficare;

5. Sistemele de climatizare a încăperilor ("numai aer" sau "apa-aer");

6. Unităţi exterioare răcite cu aer sau apă, cu stocarea frigului etc.;

7. Recuperarea căldurii sau a frigului;

8. Nivelul de zgomot al aerului preparat;


9. Gradul de filtrare al aerului preparat;

10. Diverse cerinţe tehnologice.

15.48. Agregatele se pot realiza în următoarele variante:

- sisteme monobloc sau sisteme split;

- refularea aerului liber prin grile sau racordarea la tubulatura de ventilare;

- pentru asigurarea confortului termic sau în scopuri tehnologice;

- pentru funcţionarea numai vara sau în tot timpul anului.

15.49. Pentru debite mari (peste 1 m3/s) se pot folosi camere de climatizare realizate din elemente prefabricate care se asamblează la faţa locului.
Aceste camere de climatizare conţin elemente componente, care asigură amestecul aerului proaspăt şi recirculat, filtrarea, încălzirea, răcirea,
umidificarea şi vehicularea aerului.

15.50. Camerele de climatizare se vor realiza dintr-un schelet metalic şi plăci de tip sandwich, prevăzute în interior cu izolaţie termică şi fonică.
Plăcile vor fi din tablă zincată sau din aluminiu, iar umplutura: vată minerală, vată de sticlă; poliuretan expandat etc., asigurând o rezistenţă termică
de cca 1,25...3,5 m2K/W (masa cca...40 kg/m2) şi o izolare fonică care să asigure un nivel acustic de sub 40db(A).

15.51. Uşile camerelor de climatizare vor fi cu deschidere spre exterior pentru o mai bună etanşare la presiuni negative. La depresiuni mari (peste
300 Pa) pentru a nu bloca persoane la funcţionarea ventilatorului se recomandă deschiderea uşilor spre interior, deschiderea normală devenind
imposibilă.

Grupurile de răcire

15.52. Unităţile de condensare se montează de regulă în exterior (pe acoperiş, în consolă pe zidurile exterioare sau la nivelul solului). Răcirea
condensatoarelor, în majoritatea cazurilor se realizează cu aer.

Grupurile de răcire sunt alcătuite din condensator, compresor şi ventilator axial (unul sau mai multe unităţi în funcţie de capacitate).

La clădirile civile, ţinând seama de nivelul de zgomot creat se vor asigura distanţe corespunzătoare faţă de locuinţe.

15.53. Pentru unităţile mari se recomandă (din motive acustice) cu ventilatoarele axiale ale condensatoarelor să aibă turaţie reglabilă, funcţie de
temperatura exterioară, astfel încât noaptea, când temperatura este mai scăzută, turaţia să fie mai mică şi nivelul de zgomot mai redus.
15.54. Din motive economice se recomandă răcirea cu aer a condensatoarelor. Dacă condiţiile tehnice şi tehnologice nu permit răcirea cu aer, se va
folosi răcirea cu apă (furnizată de un turn de răcire). Se va asigura debitul şi temperatura apei de răcire pentru o funcţionare corectă a
compresoarelor, conform indicaţiilor din prospectul acestora.

15.55. Dacă nu există posibilitatea amplasării în exterior a grupurilor de condensatoare răcire cu aer, acestea se pot monta şi în interior în
următoarele variante:

- folosind ventilatoare radiale în loc de ventilatoare axiale şi tubulatura de ventilare;

- asigurând accesul liber la condensator a aerului şi canale de evacuare de la ventilatoarele axiale.

15.56. Răcitoarele de apă (chillere) reprezintă maşini frigorifice care au ca scop răcirea apei utilizate în sistemele de climatizare cu ventilo-
convertoare sau climaconvertoare. Evaporatorul maşinii frigorifice este un schimbător de căldură la care circuitul primar este parcurs de freon, iar
circuitul secundar de apa supusă răcirii.

15.57. La răcitoarele de apă în sistem split pentru a proteja de încheţ, unitatea care se contează în interior conţine compresorul şi evaporatorul (fiind
formată din una sau mai multe bucăţi), iar unitatea exterioară, răcită cu aer, conţine condensatorul şi ventilatorul axial aferent (constituită de
asemenea din una sau mai multe bucăţi).

15.58. Răcitoarele de apă se pot monta pe acoperiş, terasă, la nivelul solului sau în interior (dacă sunt în sistem split).

15.59. Pompa de circulaţie a apei răcite se va monta în centrala de climatizare, ca şi vasul de expansiune, de regulă, închis.

15.60. Răcitorul de apă se va monta pe o fundaţie metalică şi se va cere avizul proiectantului de rezistenţă când se montează pe un planşeu.

15.61. Conductele de apă răcită (ducere şi întoarcere) se vor izola termic, în mod corespunzător cu cochilii (protejate la exterior) sau vor fi prevăzute
cu termoizolaţie care se va tencui, gletui şi vopsi.

15.62. Unităţile de răcire a apei ce se realizează în sistem de pompă termică vor furniza în sezonul rece apă caldă pentru încălzire. Temperatura
exterioară până la care vor lucra (cu scăderea corespunzătoare a puterii termice) va fi acoperitoare faţă de valoarea indicată de furnizor.

15.63. Răcitoarele de apă se vor asigura împotriva deplasărilor orizontale în caz de seism.

15.64. Deşi prin construcţie răcitoarele de apă sunt asigurate împotriva transmiterii vibraţiilor, se recomandă ca în clădirile civile să se ia măsuri
suplimentare.

[top]
16. VENTILAREA CLĂDIRILOR DE LOCUIT

16.1. Ventilarea clădirilor de locuit şi a celor asimilate acestora (vile, camere de hotel, cămine, camere de spital etc.) se poate realiza prin:

- ventilarea naturală neorganizată;

- ventilarea naturală organizată a dependinţelor;

- ventilarea mecanică de aspiraţie pentru dependinţe;

- ventilarea mecanică generală, ce poate fi combinată şi cu încălzirea cu aer cald sau/şi cu climatizarea parţială sau totală.

16.2. Ventilarea naturală neorganizată este admisă dacă se asigură schimbul orar minim, cerut de art. 3.2.

16.3. Este obligatorie ventilarea naturală organizată sau ventilarea mecanică de aspiraţie pentru dependinţele fără ferestre spre exterior (băi;
încăperi cu duş, closet şi lavoar; încăperi cu closet şi lavoar; încăperi cu closet; cămări), pentru dependinţele cu ferestre spre exterior dar având
utilaje de preparare a hranei sau a apei calde cu flacără liberă (băi, bucătării), pentru camerele de colectare a gunoiului, precum şi pentru subsoluri.

16.4. Ventilarea naturală organizată a dependinţelor, a camerelor de colectare a gunoiului şi a subsolurilor, se va realiza în conformitate cu
prevederile standardului SR 6724/1 "Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea naturală. Prescripţii de proiectare".

16.5. Ventilarea mecanică de aspiraţie pentru dependinţe se va realiza în conformitate cu prevederile standardului SR 6724/2 "Ventilarea
dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea mecanică cu ventilator central de evacuare. Prescipţii de proiectare" sau cu prevederile standardului
SR 6724/3 "Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea mecanică cu ventilatoare individuale de evacuare. Prescripţii de proiectare".

16.6. Ventilarea mecanică generală a clădirilor de locuit şi a celor asimilate acestora se va organiza astfel încât aerul proaspăt să fie introdus în
încăperile de locuit (dormitoare, birouri, camere de zi, sufragerii), iar aerul viciat să fie evacuat prin dependinţe (băi, bucătării).

Circulaţia aerului din camerele de locuit spre dependinţe se va asigura prin gurile reglabile, amplasate în partea inferioară a uşilor sau a pereţilor
despărţitori, dintre aceste încăperi, sau prin prevederea unor fante în partea inferioară a uşilor.

16.7. Se recomandă combinarea ventilării mecanice generale clădirilor de locuit şi a celor asimilate acestora, cu încălzirea cu aer cald sau/şi cu
climatizare, care să asigure total sau parţial necesarul de energie termică a clădirii.
16.8. Pentru climatizarea unui apartament sau a unei case unifamiliale se recomandă prevederea unui aparat de fereastră, a unui dulap de
climatizare racordate la o tubulatură de ventilare sau utilizarea sistemului split.

16.9. Pentru climatizarea clădirilor multifamiliale sau a caselor unifamiliale de mari dimensiuni, precum şi a celor asimilate acestora se recomandă a
se analiza prevederea unor dulapuri de climatizare, a sistemului multisplit sau a unor centrale de climatizare.

[top]

17. INSTALAŢII DE VENTILARE DE AVARIE

17.1. Vor fi prevăzute cu instalaţii de ventilare de avarie încăperile în care este posibilă degajarea bruscă a unui volum de substanţe toxice sau
inflamabile pe care instalaţiile de ventilare dimensionate pentru un regim normal nu-l pot evacua în perioada de timp necesară pentru restabilirea
condiţiilor normale de lucru şi evitarea pericolului de incendiu sau explozie.

17.2. Comanda instalaţiilor de avarie va fi manuală sau automată atât în interiorul cât şi din exteriorul încăperii ventilate prin dispozitive amplasate
lângă uşile de intrare.

17.3. Instalaţiile de avarie vor fi de regulă, independente de alte instalaţii de ventilare din încăpere. Instalaţia de avarie poate avea elemente comune
cu instalaţia de ventilare din încăpere, dacă această soluţie este determinată de considerente economice şi numai în cazurile în care funcţionarea
ventilării de avarie nu poate fi prejudiciată în nici o situaţie previzibilă.

17.4. Se vor utiliza sisteme de interblocaj electric astfel ca instalaţia pentru introducerea aerului în încăpere să nu poată funcţiona în timpul purjării
încăperii. Admisia aerului de compensare se va face numai pe cale naturală prin ferestre şi uşi exterioare sau prin goluri special prevăzute în acest
scop.

Se admit excepţii de la această prevedere dacă menţinerea unei anumite temperaturi în încăpere în timpul purjării este determinată de condiţiile de
producţie.

[top]

18. MĂSURI PENTRU PREVENIREA INCENDIILOR ŞI A EXPLOZIILOR

Prevederi generale
18.1. Instalaţiile de ventilare şi climatizare vor fi astfel proiectate şi executate încât să evite izbucnirea (producerea), favorizarea sau propagarea
incendiilor şi a exploziilor în conformitate cu prevederile "Normelor tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea
focului" NTPRCPAF – 118.

18.2. La proiectarea instalaţiilor de ventilare – climatizare se va elabora un scenariu de siguranţă la foc în funcţie de categoria de importanţă a
construcţiei, condiţiile de utilizare privind riscurile potenţiale de incendiu şi posibilităţile de intervenţie a serviciilor mobile de pompieri. Sistemele de
ventilare vor asigura limitarea propagării fumului în spaţiul încăperilor ventilate pe căile de evacuare în caz de incendiu.

18.3. La realizarea sistemelor de ventilare sau climatizare se va asigura reducerea posibilităţilor de formare a amestecurilor explozive şi de
propagare a incendiilor prin canale de ventilare, precum şi utilizarea unor materiale, elemente şi echipamente corespunzătoare.

Nu se admite prevederea unor sisteme comune de ventilare sau climatizare pentru mai multe încăperi cu degajări de substanţe care în amestec
mecanic sau combinaţie chimică pot provoca aprindere sau explozie.

18.4. Instalaţiile de ventilare sau climatizare a construcţiilor şi/sau spaţiilor (încăperilor) de categoriile A, B şi C de pericol de incendiu vor fi separate
de cele ale categoriilor D şi E de pericol de incendiu. Evacuarea prin aceeaşi instalaţie de ventilare a substanţelor care, în amestec mecanic sau
combinaţie chimică pot provoca o aprindere sau o explozie, nu este permisă.

18.5. Aerotermele, generatoarele de aer cald, aparatele de climatizare, agregatele de răcire, etc., amplasate în încăperile de categoria A, B şi C de
pericol de incendiu sau care ventilează-climatizează aceste încăperi, precum şi aparatura de comandă vor fi în construcţie antiexplozivă şi vor fi
prevăzute cu dispozitive care împiedică transmiterea flăcărilor prin elemente componente. (canale, guri de ventilare etc.). Pentru încăperile de
categoria C de pericol de incendiu, aceste prevederi se aplică numai dacă în încăperi pot apare degajări de praf, vapori sau gaze combustibile.

Aceste prevederi se vor coordona cu "Norme generale de protecţia muncii" NGPM şi cu "Normativul privind proiectarea, executarea şi recepţionarea
instalaţiilor electrice în medii cu pericol de explozie" – I.D. 17.

Instalaţiile de ventilare sau climatizare a încăperilor în care se depozitează, manipulează sau se prelucrează sisteme combustibile, a sălilor
aglomerate şi a încăperilor cu aparatură de mare valoare sau importanţă deosebită (centre de calcul, camere de comandă etc.), vor fi independente
de celelalte instalaţii de ventilare – climatizare ale construcţiei.

Racordarea ventilării magazinelor (spaţii de vânzare şi depozitare), a restaurantelor (săli de mese, holuri, bucătării, dependinţe) a garajelor etc., la
ventilarea generală a construcţiei sau a încăperilor cu altă destinaţie nu este permisă.

18.7. La teatre şi cinematografe, ventilarea scenei şi a cabinei de proiecţie se va realiza cu canale de ventilare independente de cele ale sălii de
spectacol. Este permisă amplasarea în aceeaşi centrală de ventilare sau climatizare a ventilatoarelor sau a agregatelor de ventilare – climatizare
aferente acestora.
18.8. La clădirile monobloc sau blindate din categoriile A, B şi C de pericol de incendiu, instalaţiile de ventilare şi climatizare vor fi prevăzute cu
dispozitive de închidere în caz de incendiu (clapete antifoc) şi de semnalizare a închiderii acestora, concomitent cu comanda opririi instalaţiei.

18.9. Camerele tampon care separă încăperile de categoria A sau B de pericol de incendiu, de spaţii cu altă destinaţie sau de încăperi de categoria
C, D sau E de pericol de incendiu vor fi prevăzute cu instalaţii independente pentru introducerea aerului curat care să menţină camerele tampon într-
un regim permanent de suprapresiune, faţă de încăperile de categoria A sau B.

Aerul curat va fi adus din exterior (încălzit în perioada rece a anului), sau din încăperi fără degajări de substanţe nocive.

Aceleaşi măsuri se vor adopta şi în cazul camerelor tampon care separă încăperile fără degajări de noxe de cele cu degajări de noxe.

18.10. În instalaţiile de ventilare – climatizare nu este permisă recircularea aerului extras din încăperile care prezintă risc ridicat de incendiu (încăperi
de producţie de categoria A, B şi C de pericol de incendiu, depozite de materiale inflamabile, săli de cazane, bucătării, garaje, parcări subterane,
posturi de transformare, evacuarea gunoaielor etc.). Pentru încăperile de categoria C de pericol de incendiu, aceste prevederi se aplică numai dacă
în încăperi pot apare degajări de praf, vapori sau gaze combustibile.

Aerul extras din casa scărilor şi din căile de evacuare în caz de incendiu nu poate servi la ventilarea spaţiilor cu alte destinaţii.

Aerul extras din sălile cu aglomerări de persoane, magazine, încăperi cu bunuri de mare valoare sau de importanţă deosebită, restaurante, arhive,
biblioteci, clădiri înainte şi foarte înalte, clădiri ce adăpostesc persoane ce nu se pot evacua singure, se poate recircula cu condiţia prevederii de
clapete antifoc între instalaţia de introducere şi cea de evacuare a aerului sau cu condiţia ca prezenţa fumului în aerul recirculat să determine
automat evacuarea acestuia în exterior.

18.11. Hotele prevăzute deasupra maşinilor, a cuptoarelor, a forjelor, a băilor de tratament termic şi tubulatura acestora vor fi realizate din materiale
incombustibile şi izolate faţă de elementele şi materialele combustibile alăturate.

18.12. Camerele de colectare a gunoiului şi crematoriile de ardere a gunoaielor vor fi prevăzute cu coţuri de evacuare a fumului în exterior realizate
din materiale incombustibile şi rezistente la foc, conform SR 6724/1.

Prevederi speciale pentru canalele de ventilare

18.13. Reţeaua de canale de ventilare va fi astfel alcătuită încât să nu constituie o cale de propagare a incendiului de la un nivel la altul sau dintr-un
compartiment de incendiu în altul.

18.14. Nu se recomandă traversarea pereţilor şi planşeelor antifoc de către canalele de ventilare. în cazul în care aceste traversări nu se pot evita se
vor lua următoarele măsuri pentru evitarea propagării incendiilor în compartimentele învecinate:
- spaţiile libere din jurul canalelor de ventilare se vor executa din materiale incombustibile, având limita de rezistenţă la foc egală cu cea a peretelui
sau a planşeului străpuns;

- la trecerea prin pereţi sau planşee, canalele de ventilare se vor executa din materiale incombustibile, lungimea tronsonului incombustibil fiind egală
cu cel puţin 3 diametre echivalente dar nu mai mică decât grosimea elementului traversat plus câte 300 mm de o parte şi de alta a acestuia, golul
din jurul canalului urmând a se închide etanş asigurându-se o rezistenţă la foc egală cu cea a elementului traversat şi de cel puţin o oră şi 30 minute;

- trecerea canalelor de ventilare prin pereţi şi planşee antifoc se va face astfel încât să se evite dislocări ale unor porţiuni de perete sau planşeu, în
urma dilatării canalelor sub efectul încălzirii datorită unui incendiu;

- în interiorul canalelor de ventilare în dreptul trecerii prin pereţi sau planşee antifoc se vor prevedea clapete antifoc (art. 21.69 – 21.75);

- canalele de ventilare pozate în ghene, la trecerea prin planşee se vor închide prin diafragme de zidărie sau beton cu o limită de rezistenţă la foc
egală cu cea a planşeului antifoc, etanşarea golului din jurul canalului urmând a se face conform indicaţiilor de la aliniatele precedente.

18.15. Trecerile canalelor de ventilare prin pereţi şi planşee care nu au rol de protecţie antifoc se obturează cu elemente incombustibile (C0),
rezistente la foc cel puţin 30 minute.

18.16. În clădirile de gradul I - III de rezistenţă la foc, la montarea tubulaturii de ventilare în ghenele pentru conducte, pereţii ghenelor trebuie să fie
incombustibili (C0) cu limita de rezistenţă la foc de minimum 15 minute. În cazul clădirilor înalte, a sălilor cu aglomerări de persoane, a clădirilor ce
adăpostesc persoane ce nu se pot evacua singure sau persoane cazate temporar, a spaţiilor ce adăpostesc obiecte de valoare deosebită, a
încăperilor de categoria A şi B pericol de incendiu, limita de rezistenţă la foc va fi de cel puţin 30 minute, iar pentru clădirile foarte înalte limita de
rezistenţă la foc va fi de minimum 60 minute.

Elementele şi materialele de construcţie utilizate pentru protecţia, închiderea şi mascarea canalelor de ventilare trebuie să fie combustibile şi cu o
rezistenţă la foc egală cu a elementului sau a materialelor de construcţie utilizat.

18.17. Canalele de ventilare nu vor traversa etajele clădirii prin încăperi care conţin materiale combustibile, cu excepţia cazurilor când instalaţiile de
ventilare servesc aceste încăperi.

18.18. Pe porţiunile de canal care traversează pereţi sau planşee nu se vor face îmbinări. De asemenea, golul din jurul canalului se va închide etanş
cu materiale incombustibile.

18.19. Canalele de ventilare prin care se transportă aer încărat cu praf, vapori sau gaze combustibile ori inflamabile vor fi executate cu luarea
măsurilor speciale de etanşare a îmbinărilor indicate la art. 20.30.

18.20. Terecerea prin canalele de ventilare a conductelor pentru lichide sau gaze combustibile nu este permisă.
În interiorul canalelor de ventilare prin care se transportă praf, vapori sau gaze combustibile ori inflamabile nu este admisă montarea conductelor de
încălzire, precum şi a circuitelor electrice.

În canalele de ventilare ale sălilor aglomerate şi ale clădirilor înalte sau foarte înalte nu se admite montarea circuitelor electrice.

Termoizolaţia conductelor, a căror trecere prin canalele de ventilare este permisă, va fi executată din materiale incombustibile.

18.21. În încăperile de categoriile C, D sau E de pericol de incendiu, spaţiul creat între grinzile planşeelor de beton armat prin închiderea la partea
inferioară cu tavane suspendate incombustibile sau combustibile dar tratate cu substanţe ignifuge, poate fi folosit pentru introducerea sau evacuarea
aerului necesar climatizării, ventilării sau încălzirii cu aer cald cu condiţia de a se asigura împiedicarea propagării incendiilor, a gazelor fierbinţi şi a
fumului de la un nivel la altul, prin posibilitatea întreruperii locală a funcţionării instalaţiei în caz de incendiu.

18.22. Se admite montarea alăturată, grupată, a canalelor de ventilare, precum şi alăturarea acestora de canalele de fum, în conformitate cu STAS
6793.

18.23. Canalele de ventilare se izolează faţă de canalele de evacuare a fumului şi faţă de elementele combustibile ale construcţiilor, conform STAS
6793, STAS 9072 şi a celorlalte reglementări tehnice din acest domeniu, astfel încât să nu conducă la incendii datorită transmiterii de căldură, a
scăpărilor de gaze fierbinţi, a flăcărilor, scânteilor etc.

18.24. Uşile de vizitare practicate în pereţii ce delimitează golurile verticale, precum şi uşile sau gurile de curăţire etanşe ale canelelor de ventilare
se prevăd din materiale incombustibile, rezistente la foc, şi nu se amplasează pe scări sau în încăperile tampon de acces la acestea. Limita de
rezistenţă la foc a acestor uşi sau guri va fi de cel puţin 15 minute pentru clădirile obişnuite, 30 de minute pentru clădirile înalte, sălile cu aglomerări
de persoane, clădiri ce adăpostesc persoane ce nu se pot evacua singure sau persoane cazate temporar (hoteluri, cămine, cabane etc.), obiecte de
valoare deosebită, încăperi de categoria A şi B pericol de incendiu, şi 60 minute pentru clădirile foarte înalte.

[top]

19. PROIECTAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE SAU CLIMATIZARE

A. GENERALITĂŢI

19.1. În proiectarea instalaţiilor de ventilare sau climatizare se vor urmări următoarele principii de bază:

- aerul proaspăt se va introduce în porţiunea curată a încăperii, cât mai aproape de zona de activitate;
- evacuarea aerului din încăpere se va realiza cât mai aproape de sursele de degajare a nocivităţilor;

- curenţii de aer creaţi în încăpere de instalaţiile de ventilare sau climatizare vor avea de regulă o mişcare pe verticală în acelaşi sens cu substanţele
emise de sursele de nocivităţi, ţinând seama de temperatura de lucru a acestora.

19.2. La proiectarea instalaţiilor de ventilare cu răcirea aerului, cu umidificarea aerului, sau cu uscarea aerului, precum şi a celor de climatizare se va
ţine seama de prevederile cap. 8 "Ventilarea mecanică generală şi încăperilor" şi de "Instrucţiunile tehnice de proiectare pentru ventilarea sau
încălzirea cu aer cald prin jeturi de aer orizontale" – I.5/1.

De asemenea la ventilarea cu răcirea aerului şi la climatizare, la proiectarea distribuţiei aerului în incintă se va verifica dacă jeturile reci nu sunt
deviate prematur în zona de activitate de obstacole constructive (grinzi) creând curenţi de aer rece şi dacă viteza aerului la intersecţia axei jetului cu
limita superioară a zonei de activitate nu depăşeşte valoarea admisă.

19.3. Se va urmări realizarea unei calităţi omogene a aerului în zona de activitate a încăperilor.

Dacă acumulările de nocivităţi prin partea superioară a încăperii pot pătrunde în zona de activitate sau pot crea pericol de incendiu sau explozie, se
va realiza o omogenizare a aerului în întreaga încăpere astfel încât să se asigure reducerea concentraţiei substanţelor periculoase sub limitele
normate.

19.4. Instalaţiile de introducere a aerului proaspăt pentru diluarea noxelor degajate şi pentru compensarea aerului evacuat prin sistemele de
ventilare locală vor realiza totodată ventilarea şi încălzirea spaţiului, când aceasta este cerută de natura utilizării încăperilor şi când sistemul de
ventilare funcţionează continuu.

19.5. Instalaţiile de ventilare sau climatizare cu introducerea şi evacuarea mecanică a aerului vor fi prevăzute, în limitele eficienţei economice
globale, cu recuperatoare de căldură pentru preîncălzirea sau prerăcirea aerului exterior, prin utilizarea potenţialului termic al aerului evacuat sau al
surselor tehnologice secundare.

B. REGIMUL DE PRESIUNE

19.6. Sistemele de ventilare sau climatizare vor crea în încăperi un regim de presiune convenabil, atât pentru încăperile ventilate sau climatizate cât
şi pentru încăperile învecinate.

19.7. Se va asigura un regim de suprapresiune în încăperile ventilate sau climatizate, în următoarele situaţii (anexele 2B şi 2C):
- când este necesar a împiedica infiltraţiile de aer din exterior pentru a menţine condiţii riguroase de stare sau de puritate a aerului în încăperea
ventilată sau climatizată;

- pentru a proteja încăperea ventilată sau climatizată de pătrunderea substanţelor nocive sau a fumului din încăperile învecinate;

- pentru menţinerea suprapresiunii în camerele tampon specificate la art. 4.12 şi 4.13.

19.8. Se va asigura un regim de depresiune în încăperile ventilate sau climatizate în următoarele situaţii:

- dacă degajările din încăperea ventilată sau climatizată prezintă un grad ridicat de periculozitate;

- când este necesar a proteja încăperile învecinate de substanţele degajate în încăperea ventilată sau climatizată;

- în încăperile dotate cu instalaţii de ventilare de avarie.

C. CALCULUL INSTALAŢIILOR DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE

Prevederi generale

19.9. Cantităţile de substanţe nocive sau de căldură degajate de la procesele de lucru şi care stau la baza calculului debitelor de aer necesar pentru
ventilarea generală a încăperilor, se vor determina prin considerarea condiţiilor de degajare în timp (variaţia fluxului de materiale şi materii prime,
diagramele de răcire ale materialelor fierbinţi, diagramele de evaporare a substanţelor volatile, bilanţul termic al utilajelor cu ardere proprie, factori de
simultaneitate etc.).

Când degajările au caracter intermitent sau prezintă variaţii în timp, se va evita folosirea în calcule a valorilor pentru cantităţile de substanţe nocive
sau de căldură, rezultate din volumul producţiei, consumurilor sau pierderilor medii anuale.

19.10. Determinarea debitelor de aer se va face pe baza unor calcule exacte, pentru a se realiza consumuri minime de energie termică şi electrică.

Se vor studia şi aplica soluţii care să conducă la diminuarea debitelor de aer şi implicit a consumurilor de energie, prin reducerea cantităţilor de
substanţe nocive şi a sarcinilor termice în spaţiul ventilat, recurgându-se în acest scop la: izolări termice, carcasarea utilajelor, răcirea prin evaporare
a acoperişurilor, răcirea adiabatică a aerului, folosirea de substanţe absorbante/absorbante, recuperarea căldurii etc.

Instalaţii de ventilare generală şi încălzire cu aer cald


19.11. Pentru dimensionarea instalaţiei de ventilare generală şi încălzire cu aer cald se au în vedere:

- parametrii aerului interior în zona de activitate a încăperii, conform STAS 1907/2 (temperatura aerului);

- parametrii aerului exterior, (conform STAS 1907/2);

- modul de tratare a aerului (umidificare izotermică sau adiabatică dacă este cazul);

- parametrii de stare ai aerului recirculat (dacă se admite recircularea aerului şi ţinând seama de proporţia admisă);

- modul de distribuţie a aerului cald în încăpere (prin jeturi libere orizontale, jeturi orizontale limitate superior de o suprafaţă plană orizontală, jeturi
limitate spaţial, jeturi descendente verticale, anemostate, plafoane perforate, distribuitoare de aer amplasate în zona de activitate etc.);

- parametrii aerului introdus în încăpere ţinând seama de modul de distribuţie a acestuia.

19.12. Se stabileşte:

a) Necesarul de căldură pentru încălzire al încăperii care, de regulă, constă din degajările de căldură din care se scad consumurile de căldură ale
încăperii, pierderile de căldură, încălzirea materialelor reci etc. Degajările de căldură dacă nu reprezintă o permanenţă certă şi constantă se
neglijează;

b) Schema de distribuţie şi spaţiul încălzit de un jet;

c) Modul de propagare a jetului şi în cazul jeturilor orizontale se aplică metodologia de calcul adecvată cuprinsă în "Instrucţiuni tehnice de proiectare
pentru ventilarea sau încălzirea cu aer cald prin jeturi de aer orizontale" 1.5/1.

d) Modul de evacuare a erului din încăpere.

Se verifică dacă acest debit asigură diluarea corespunzătoare a degajărilor de noxe şi vapori de apă din încăpere şi a unor degajări accidentale de
căldură, adoptându-se un debit corespunzător.

Temperatura şi viteza de introducere a aerului din încăpere se determină plecând de la vitezele şi temperaturile aerului din zona de activitate a
încăperii, indicate de diagramele şi ecuaţiile de confort termic, pe baza relaţiilor de legătură între aceşti parametrii în funcţie de modul de propagare
a jetului de aer cald.

Temperatura de evacuare a aerului din încăpere se va considera egală sau mai mare decât temperatura aerului din zona de activitate a încăperii în
funcţie de amplasarea gurilor de evacuare a aerului.
e) Diametrul gurii de introducere, viteza şi temperatura de introducere a aerului în încăpere.

f) Sarcina termică a bateriei de încălzire şi de reîncălzire (în cazul umidificării adiabatice), ţinând seama de parametrii aerului exterior.

Instalaţii de ventilare generală pentru evacuarea căldurii

19.13. Dacă evacuarea căldurii se realizează prin ventilare naturală organizată, debitele de aer se determină pe baza bilanţurilor termice ale
încăperilor, luându-se în considerare pentru temperatura exterioară valorile din STAS 6648/2, iar pentru temperatura interioară, valorile indicate în
SR 11573. Dacă ventilarea naturală organizată preia şi funcţiunea de diluare a noxelor, se vor verifica concentraţiile probabile ce se pot stabili la
debitele de aer vehiculate natural în toate perioadele anului şi se va decide asupra oportunităţii suplimentării cu o ventilare mecanică, prin
compararea cu concentraţia normală.

19.14. Debitele de aer la ventilarea naturală organizată se vor calcula pe baza presiunii termice, fără considerarea presiunii vântului.

19.15. Dacă evacuarea căldurii se realizează prin ventilare mecanică generală, debitele de aer se vor determina din raportul între fluxul termic
degajat în unitatea de timp, rezultat din bilanţul termic al încăperii şi fluxul termic ce poate fi preluat de unitatea de masă sau de volum a aerului.

În cazurile când se degajă numai căldură sensibilă (perceptibilă), se va lua în considerare diferenţa dintre temperaturile aerului în starea admisă în
interiorul încăperilor şi în starea cu care se introduce în încăperi.

Aporturile de căldură prin însorire se vor lua în considerare la stabilirea bilanţurilor termice ale încăperilor numai în măsura în care aceste aporturi
pot determina temperaturi în zona de activitate, în afara limitelor de confort şi a celor indicate în NGPM.

Instalaţii de ventilare generală pentru diluarea noxelor

19.16. Debitele de aer ale sistemelor de ventilare mecanică pentru diluarea nocivităţilor se vor determina prin metoda concentraţiei normale indicată
în NGPM după cum urmează:

a) Prin concentraţia normală se înţelege:

- în cazul gazelor şi vaporilor nocivi sau toxici, concentraţia medie pe durata unui schimb de lucru specificată în NGPM;

- în cazul pulberilor, concentraţia maximă admisă, specificată în NGPM;

- în cazul susbtanţelor chimice care prezintă pericol de aprindere şi explozie, limitele de explozie specificate în NGPM.
b) Dacă în aerul din încăpere se degajă o singură substanţă periculoasă, debitul de aer se va determina ca valoarea raportului dintre debitul mediu
al substanţei periculoase introdus în spaţiul ventilat pe durata unei ore şi concentraţia normală a acestei substanţe stabilită în conformitate cu al. (a),
din care s-a scăzut concentraţia aceleiaşi substanţe în aerul proaspăt.

c) Dacă în încăpere se degajă simultan mai multe substanţe nocive, netoxice şi neiritante şi au efect sinergic de tip neaditiv sub formă de gaze sau
vapori, debitul de aer se va determina prin considerarea acelei susbtanţe la care corespunde debitul de aer maxim.

d) Dacă în încăpere se degajă simultan mai multe substanţe sub formă de gaze sau vapori:

- netoxice sau neiritante cu efect sinergic de tip aditiv;

- toxice sau iritante;

- cu pericol de incendiu sau explozie,

debitul de aer pentru ventilare generală se va determina prin însumarea debitelor parţiale necesare pentru diluarea fiecărui constituient în parte sub
limita admisă de NGPM.

e) Dacă într-o încăpere se degajă simultan substanţe specificate la al. (c) şi (d), debitul de aer pentru ventilarea generală va fi reprezentat de
valoarea cea mai mare rezultată din comparaţia debitelor de aer calculate conform al. (c) şi (d).

f) Dacă noxa este constituită de vapori de apă, debitul de aer pentru ventilare generală se va determina prin raportul dintre cantitatea de vapori
degajată în încăpere în unitatea de timp şi diferenţa dintre conţinutul de umiditate al aerului din încăpere, corespunzător stării care se doreşte a fi
menţinut şi conţinutul de umiditate al aerului introdus în încăpere.

19.17. La determinarea debitului de aer pentru ventilare generală a încăperilor cu degajări de noxe, nu se recomandă folosirea metodei numărului
minim de schimburi de aer. Numărul de schimburi de aer (volume pe oră), conform anexei 2 va putea servi doar la proiectele în faza iniţială.

19.18. Utilizarea numărului de schimburi pentru determinarea debitului de aer al sistemelor de ventilare generală este admisă pentru instalaţiile din
clădirile civile şi publice fără degajări de noxe, folosind datele din anexa 2.

19.19. Pentru sălile aglomerate, debitele de aer stabilite după alte criterii vor fi verificate din punct de vedere al raţiei de aer proaspăt, care trebuie să
asigure oxigenul necesar respiraţiei şi diluarea bioxidului de carbon la atingerea concentraţiei normate.

19.20. Debitele instalaţiilor de ventilare generală pentru introducerea aerului proaspăt în scopul compensării aerului evacuat de instalaţiile de
aspiraţie locală se vor determina după cum urmează:
- când debitul de aer proaspăt de compensare este suficient pentru diluarea noxelor provenite din scăpări de gaze sau vapori de la dispozitivele de
aspiraţie locală, sau de unele surse neprevăzute cu asemenea dispozitive şi când temperatura de insuflare este cuprinsă în limitele admise de
NGPM şi asigură acoperirea necesarului de căldură al încăperii, debitul de aer introdus se va stabili pe baza debitului evacuat, în funcţie de regimul
de presiune necesar;

- când debitul de aer proaspăt de compensare nu este suficient pentru diluarea noxelor specificate la aliniatul precedent, dar este prea mic pentru a
acoperi necesarul de căldură al încăperii, în limitele admise ale temperaturii de introducere, se admit două alternative: a) debitul instalaţiei de
introducere se măreşte la valoarea impusă de condiţia de temperatură şi se foloseşte recircularea aerului, dacă prescripţiile art. 2.5. pot fi
respectate; dacă recircularea aerului nu este posibilă, debitul instalaţiei de introducere va rămâne cel stabilit după criteriul temperaturilor de
introducere şi, fie se va mări debitul instalaţiei de aspiraţie locală, fie se va prevedea o instalaţie suplimentară de aspiraţie generală până la debitul
corespunzător regimului de presiune dorit; b) e preia o parte din pierderile de căldură cu aparate de încălzire;

- când debitul de aer proaspăt de compensare este suficient pentru diluarea noxelor necaptate de dispozitivele de aspiraţie locală, debitul instalaţiei
de introducere se va mări la valoarea cerută de diluţia ce trebui realizată şi, fie se măreşte corespunzător debitul extras de instalaţia de aspiraţie
locală, fie se prevede o instalaţie suplimentară de aspiraţie generală: în ambele situaţii se va respecta regimul de presiune necesar în încăpere;
condiţia de temperatură a aerului insuflat va influenţa debitul instalaţiei numai în sensul majorării acestuia.

Instalaţii de ventilare locală.

19.21. Debitele de aer evacuate prin dispozitivele de aspiraţie locală se vor calcula după cum urmează:

- pentru dispozitivele de aspiraţie locală deschise, pe baza câmpurilor de absorbţie şi a vitezelor de antrenare în punctele de generare sau, în lipsa
acestora, pe bază de date experimentale sau comunicate de producătorul utilajului dotat cu absorbţie locală;

- pentru dispozitivele de aspiraţie semideschise, pe baza vitezelor de aspiraţie în deschidererile de lucru, sau pe baza datelor comunicate de
producătorul utilajului de absorbţie locală;

- pentru dispozitivele de aspiraţie închise (carcase), pe baza drepresiunii interioare şi a vitezei minime necesare în neetanşeităţi şi goluri, cu
considerarea debitelor de aer introduse şi evacuate din carcasa de către materiale, piese în mişcare.

Instalaţii de climatizare

19.22. Instalaţiile de climatizare se calculează separat pentru perioada caldă şi separat pentru perioada rece a anului.

19.23. Pentru calculul instalaţiei de climatizare pentru perioada caldă se au în vedere:

a) parametrii aerului interior, în zona de activitate a încăperii, conform diagramelor şi a ecuaţiilor de confort termic (temperatura, umiditatea, viteza
aerului);
b) parametrii de stare ai aerului exterior (temperatura, umiditate), (conform STAS 6648/2);

c) parametrii de stare ai aerului amestecat (dacă se admite recircularea aerului şi ţinând seama de proporţia admisă);

d) parametrii punctului de rouă;

e) parametrii aerului la ieşirea din baia de răcire;

f) parametrii aerului introdus în încăpere.

19.24. Pentru perioada caldă se stabileşte:

a) sarcina de răcire sensibilă (perceptibilă) a încăperii, ţinând seama de degajările de căldură (oameni, iluminat electric – după caz maşini şi
agregate acţionate electric, suprafeţe calde, alte surse), precum şi aporturile de căldură din exteriorul încăperii climatizate (prin pereţi, plafoane, uşi,
ferestre, luminatoare) sau din încăerile alăturate neclimatizate;

b) sarcina de umiditate a încăperii, compusă din degajările de umiditate de la oameni, de pe suprafeţe libere de apă, (oglinzi de apă), din maşini,
agregate, rezervoare, materiale care se usucă în încăpere, călcatul rufelor etc.;

c) debitul de aer al instalaţiei, sau numărul orar de schimburi de aer, stabilindu-se prealabil sub temperatura aerului climatizat introdus în încăpere.

Se va verifica dacă acest debit de aer asigură şi diluarea altor noxe (gaze, vapori, praf) degajate în încăpere.

d) starea aerului climatizat, ce urmează a fi introdus în încăpere, ţinând seama de necesitatea răcirii şi umidificării sale.

Pentru a stabili parametrii aerului climatizat ce urmează a fi introdus în încăpere se pleacă de la parametrii aerului ce trebuie realizaţi în zona de
activitate, pornind de la diagramele şi ecuaţiile de confort termic. În acest scop se folosesc relaţiile de calcul ce stabilesc legătura între parametrii
aerului introdus în încăpere şi parametrii aerului din zona de activitate ţinând seama de modul de introducere a aerului în încăpere (jeturi orizontale,
jeturi verticale, anemostate, plafoane perforate, etc.)

e) sarcina bateriei de răcire care poate fi cu detentă directă (evaporatorul maşinii frigorifice) sau o baterie cu apă răcită.

19.25. Pentru perioada rece a anului parametrii aerului interior şi exterior se stabilesc conform STAS 1907/1 şi STAS 1907/2, iar parametrii aerului
amestecat (dacă se admite recircularea), ţinând cont de proporţia admisă, care poate diferi de perioada caldă a anului.

19.26. Pentru perioada rece se stabileşte:


a) necesarul de căldură pentru încălzire a încăperii, ca diferenţă între degajările de căldură şi consumurile de căldură. Degajările de căldură dacă nu
sunt o permanenţă certă şi constantă, nu se iau în considerare;

b) sarcina de umiditate se neglijează, excepţie făcând sălile aglomerate şi încăperile în care se prelucrează materiale puternic higroscopice;

c) debitul de aer al instalaţiei care rămâne de regulă cel stabilit pentru perioada de vară (raportul dintre debitul de aer proaspăt şi aer recirculat poate
fi modificat de la vară la iarnă);

d) modul de umidificare a aerului: adiabatic (camera de pulverizare sau camere cu corpuri de umplutură) sau izotermic (prin injectare de abur viu);

e) starea aerului refulat, conform celor arătate la art. 19.24., punctul (d);

f) sarcina bateriei de încălzire şi de reîncălzire (în cazul umdificării adiabatice), ţinând seama de parametrii aerului exterior.

Pentru sălile cu aglomerări de persoane, sarcina bateriei de reîncălzire se va determina şi pentru un grad de ocupare mai redus (40-50%).

[top]

20. CANALE DE AER

Materiale şi tehnologii utilizate pentru confecţionarea canalelor

20.1. Alegerea materialelor şi a tehnologiilor pentru confecţionarea şi montarea canalelor de aer se va face în funcţie de condiţiile de exploatare,
montaj, parcticularităţile construcţiei în care sunt montate, consideraţii economice, estetice etc.

Pentru canalele de aer se vor utiliza: tablă de oţel, aluminiu, mase plastice, etc., ce necesită a fi izolate termic, cât şi materiale termoizolante: plăci
de vată minerală, poliizocianurat expandat placat cu folie de aluminiu etc.

Utilizarea de noi materiale şi tehnologii de execuţie este admisă numai dacă sunt agrementate tehnic, în conformitate cu prevederile "Legii privind
calitatea în construcţii" şi HGR nr. 392/1994 "Agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii"

20.2. Se interzice folosirea rabiţului ca material pentru confecţionarea canalelor de aer.

20.3. Canalele de ventilare se execută de regulă din materiale incombustibile (C0). Canalele de aer din materiale greu combustibile (C1 şi C2) se
admit în:
- încăperi de categoria C pericol de incendiu, cu condiţia amplasării canalelor astfel încât acestea să nu contribuie la propagarea cu uşurinţă a
focului;

- încăperi de categoria D şi E pericol de incendiu amplasate în construcţii de gradul I şi II rezistenţă la foc;

- construcţii civile de gradul I şi II rezistenţă la foc, în afară de "clădiri publice de importanţă deosebită, muzee, biblioteci, centre de calcul, arhive, săli
aglomerate, clădiri înalte şi foarte înalte, spitale, azile de copii şi bătrâni, creşe, cămine şi alte clădiri ce adăpostesc persoane ce nu se pot evacua
singure.

De asemenea se admit canale din materiale greu combustibile sau combustibili în cazurile impuse de condiţiile de producţie cu realizarea unor
măsuri corespunzătoare de prevenire a propagării incendiilor.

Forme şi dimensiuni

20.4. Forma canalelor se va alege în funcţie de gradul de estetică necesar, de spaţiul disponibil, de posibilitatea încadrării lor în structura clădirii, de
prezenţa particulelor transportate de aer, de consideraţii economice etc.

20.5. Pentru vehicularea aerului încărcat cu particule solide se vor folosi în exclusivitate canale cu secţiune circulară. Se recomandă utilizarea
acestei forme pentru instalaţiile de aspiraţie din clădirile industriale, la canalele de evacuare a aerului viciat, precum şi la canalele de admisie a
aerului proaspăt cuprinse între priza de aer şi gura de aspiraţie a ventilatorului.

20.6. La canalele cu secţiune dreptunghiulară se recomandă ca raportul laturilor să nu depăşească valoarea 3 :1.

20.7. Canalele de aer vor avea dimensiunile standardizate, respectiv tipizate din catalogul de detalii tip IPCT.

20.8. Grosimea pereţilor canalelor de aer se va stabili în funcţie de:

- dimensiunile canalelor de aer;

- materialul din care sunt realizate canalele de aer;

- tehnologia de realizare a canalelor de aer;

- natura particulelor solide în suspensie, dacă este cazul.

Piese speciale
20.9. Se vor utiliza piese speciale care să determine o rezistenţă aeraulică minimă.

20.10. Indiferent de forma secţiunii, axele curbelor vor avea de regulă raze de curbură cuprinse între (1...3)d, (d - fiind la canalele circulare diametrul
canalului, iar la canalele rectangulare dimensiunea laturii din planul în care se face schimbarea direcţiei). La instalaţiile care vehiculează aer fără
suspensii solide se va da preferinţă razei de curbură de 1,5d.

20.11. Nu se admit coturi (piese cu schimbare de direcţie) cu secţiunea circulară avnd raza de curbură mai mică de 1d.

În cazul coturilor cu secţiune rectangulară se vor prevedea pereţi sau palete pentru dirijarea aerului.

20.12. Piesele cu schimbare de secţiune vor face trecerea de la o secţiune la alta prin difuzoare sau confuzoare pentru diminuarea rezistenţei
aeraulice.

20.13. Unghiul la vârf al difuzoarelor va fi de preferinţă sub 30o, valoarea maximă admisă fiind 45o.

Unghiul la vârf al confuzoarelor va fi de preferinţă sub 45o valoare maximă admisă fiind 60o.

20.14. La secţiuni circulare se recomandă utilizarea difuzoarelor şi confuzoarelor simetrice. La secţiuni rectangulare sunt admise forme nesimetrice
şi se recomandă realizarea pieselor cu menţinerea constantă a uneia dintre dimensiuni (înălţimea sau lăţimea).

20.15. Etajele cu secţiune rectangulară sau circulară vor avea în punctele de schimbare a direcţiei de curgere, curbe cu razele indicate la art. 20.11.

20.16. Se recomandă:

- realizarea unui număr cât mai mare de piese speciale identice;

- amplasarea şi montarea echipamentelor de ventilare astfel ca racordurile la conducte să necesite un număr minim de piese speciale simple,
precum şi legături cât mai scurte.

De asemenea se recomandă:

- un tronson scurt (sub 1 m) şi piesa specială imediat următoare să formeze o singură piesă;

- o piesă de schimbare de secţiune şi o piesă cu schimbare de direcţie, dacă ambele au aceeaşi înălţime, să formeze o singură piesă;

- două piese cu schimbare de direcţie sau două piese cu schimbare de direcţie şi o porţiune dreaptă cuprinsă între ele să fie combinate într-un
singur etaj;
- un etaj şi un difuzor sau un confuzor să fie combinate într-o singură piesă.

20.17. Pentru ramificaţii se recomandă:

- suma ariilor secţiunilor transversale ale ramificaţiilor să fie cât mai apropiată de aria secţiunii canalului principal din care s-a făcut ramificaţia;

- piesele de ramificaţie rectangulare vor avea ramificaţiile de aceeaşi înălţime cu cea a canalului principal;

- pentru secţiuni rectangulare, ramificaţia de pe canalul principal se va racorda printr-o curbă cu o rază de curbură de minimum 1d sau printr-un cot
cu palete de dirijare pentru raze de curbură mai mici;

- pentru secţiuni circulare unghiul cuprins între axa ramificaţiei şi axa canalului principal va fi de 15-30o;

- pentru secţiuni circulare, ramificaţiile dispuse de o parte şi de alta a axei canalului principal vor fi decalate.

Se vor evita piese de perturbare a curgeri montate în amonte de punctele de ramificaţie la distanţe mai mici de 10d.

Izolarea termică a canalelor de ventilare

20.18. Canalele de ventilare se vor izola termic în totalitate sau pe porţiuni în următoarele cazuri:

- dacă sunt montate în exteriorul clădirilor sau dacă străbat spaţii neîncălzite;

- dacă transportă aer încărcat cu vapori sau dacă sunt montate în medii cu concentraţii mari de vapori (temperatura la suprafaţa pereţilor va fi mai
mare cel mult cu 1oC faţă de temperatura punctului de rouă);

- dacă transportă aer cu temperatură ridicată (grosimea izolaţiei termice se va stabili astfel încât să se evite pericolul de accidentare la atingere,
aporturi neconfortabile de căldură în spaţiile ocupate de oameni, aporturi de căldură în spaţiile în care ridicarea temperaturii aerului este interzisă de
prescripţii tehnologice etc.);

- dacă transportă aer tratat ce va fi introdus în încăperile climatizate;

- dacă transportă aer recirculat prin spaţii cu temperaturi diferite de cele ale aerului vehiculat, ce determină schimburi termice nefavorabile sau
abateri nepermise ale parametrilor de stare a aerului;
- dacă transportă aer sau gaze calde fiind montate în spaţii de categoria A, B sau C pericol de incendiu precum şi canalele care transportă gaze,
vapori sau praf inflamabil, montate în spaţii cu temperatură ridicată, (se vor izola termic astfel ca la suprafaţa canalelor să se asigure temperaturi
nepericuloase).

20.19. Canalele de distribuţie a aerului cald montate în încăperile ventilate se vor izola termic numai dacă confortul termic în spaţiul deservit de
sistemul de ventilare sau climatizare poate fi afectat de temperatura aerului care circulă în canale.

20.20. Materialele utilizate la izolarea termică a canalelor de aer trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie incombustibile sau greu combustibile;

- să fie neputrescibile;

- să aibă proprietăţi izolate stabile, nealterabile în timp;

- să fie rigide la temperaturi ridicate;

- să nu degaje sulf sau alte noxe, la temperaturi ridicate.

20.21. Grosimea izolaţiei termice pentru limitarea pierderilor sau aporturilor de căldură, se va stabili prin calcule tehnico-economice de optimizare,
ţinând sema de rolul izolaţiei indicat la art. 20.18.

20.22. Suprafaţa exterioară a izolaţiei termice se va proteja ţinând seama de condiţiile de expunere la umezeală, şocuri, coroziune, pericol de
incendiu şi explozie din spaţiile deservite, condiţii de estetică etc.

Vopsirea canalelor de aer

20.23. Canalele din tablă zincată sau de aluminiu montate în medii curate şi care vehiculează aer curat se vor vopsi la exterior numai în cazurile
cerute de condiţiile de estetică, având în vedere şi prevederile STAS 279/1 şi 2.

20.24. Canalele din tablă neagră vor fi în toate cazurile vopsite la exterior. Vopsirea interioară a acestor canale se va face numai în scopul protecţiei
împotriva acţiunii corozive a substanţelor vehiculate în aer.

20.25. Suprafeţele exterioare ale canalelor montate în exteriorul clădirilor se vor proteja cu vopsea rezistentă la acţiunea factorilor climatici exteriori.

Condiţii speciale pentru canalele montate în medii corozive


20.26. Canalele de aer care vehiculează aer încărcat cu substanţe corozive, precum şi cele montate în medii corozive, vor fi executate din materiale
rezistente la acţiuni chimice sau acoperite la interior sau exterior cu straturi de protecţie.

Alegerea materialului sau a stratului de protecţie se va face prin considerarea simultană a rezistenţei la acţiunea chimică, a duratei de utilizare, a
cheltuielilor de investire şi a posibilităţilor de execuţie.

20.27. La montarea canalelor de aer în medii corozive se vor lua măsuri speciale pentru etanşarea îmbinărilor (garnituri de cauciuc moale, lipirea cu
cositor a falţurilor longitudinale, etanşarea rosturilro dintre flanşe şi pereţii conductelor pe care acestea sunt montate etc.).

Canale de ventilare din plăci de vată minerală

20.28. La instalaţiile de ventilare sau climatizare, pentru introducerea aerului în clădirile civile, social-culturale sau de producţie, încadrate în
categoriile de pericol de incendiu şi gradul de rezistenţă specificate la art. 20.3., se pot utiliza canale de aer din plăci de vată minerală.

Aceste canale se pot utiliza şi la instalaţiile de evacuare a aerului viciat care vehiculează aer cu temperatura sub 700C şi care nu conţin gaze,
vapori, praf sau fum.

20.29. Canalele de aer din plăci de vată minerală vor avea secţiunea rectangulară cu latura mare până la 1000 mm.

20.30. Presiunea statică maximă admisă în canalele de aer din plăci de vată minerală este de 500 Pa.

Canale de ventilare din materiale plastice

20.31. Canalele de aer şi piesele speciale pentru funcţionare în medii corozive se pot confecţiona din materiale plastice în cazurile în care folosirea
acestui material este mai economică.

Adoptarea canalelor din materiale plastice se va face în cadrul domeniilor de utilizare delimitate în "Normativul pentru proiectarea şi executarea
instalaţiilor tehnico-sanitare şi tehnologice cu ţevi din policlorură de vinil neplastificată" – I.1.

Canalele de aer din materiale plastice nu vor fi montate în medii cu temperaturi interioare mai mari de 400C, precum şi cu radiaţii calorice.

Canalele de aer din materiale plastice vor fi prevăzute cu legarea la pământ pentru înlăturarea acumulării electricităţii statice, conform normativelor
I.7.

20.32. Canalele de aer, piesele speciale şi auxiliare confecţionate din materiale plastice nu se vor utiliza în:

- clădirile înalte şi foarte înalte;


- sălile aglomerate;

- clădiri pentru persoane care nu se pot evacua singure;

- clădiri cu mărfuri de valoare deosebită;

- clădiri sau încăperi cu aparataje sensibile la produsele degajate în urma arderii materialelor plastice;

- laboratoare cu pericol de incendiu;

- clădiri cu persoane cazate temporar (hoteluri, cămine, cabane etc.)

- încăperi din categoriile A şi B de pericol de incendiu fără medii corozive.

20.33. Utilizarea canalelor de aer şi a pieselor speciale din materiale plastice pentru funcţionarea în medii corozive, în încăperi de categoria A şi B
de pericol de incendiu, este permisă cu condiţia ca materialul folosit la confecţionarea tubulaturii să fie ignifugat în masă, autostingător, iar la ardere
să nu producă căderea de picături aprinse.

20.34. Îmbinările traversale ale canalelor de aer din materiale plastice se vor realiza prin flanşe din materiale plastice executate după cum urmează:

- flanşe din benzi 30 x 8 mm pentru canale cu latura mare până la 630 mm;

- flanşe din cornier 30 x 30 x 8 mm pentru canale cu latura mare de la 800 până la 1250 mm;

- flanşe din cornier 50 x 50 x 10 mm pentru canale cu latura mare peste 1600 mm.

20.35 Îmbinările transversale vor fi etanşate cu garnituri elastice cu grosimea de minimum 5 mm (cauciuc, carton moale).

20.36. Canalele de aer din materiale plastice se vor susţine prin dispozitive de suspendare, care să permită deplasarea longitudinală a tubulaturii
prin dilatare sau contracţie.

20.37. Tronsoanele drepte ale canalelor de aer din materiale plastice se vor prevedea cu compensatoare de dilataţie pentru preluarea dilatărilor sau
contracţiilor axiale.

20.38. La trecerea prin pereţi sau planşee, canalele de aer din materiale plastice se vor întrerupe printr-un tronson incombustibil în condiţiile
prevăzute la art. 17.18. În cazul pereţilor sau planşeelor antifoc se vor lua măsuri prevăzute la art. 17.14.
Canale de ventilare din poliizocianurat expandat placat cu folie de aluminiu

20.39. La instalaţiile de ventilare sau climatizare pentru introducerea erului în clădirile civile, publice sau industriale, încadrate în categoriile de
pericol de incendiu şi gradul de rezistenţă la foc specificate la art. 20.3., se pot utiliza canale de aer confecţionate din plăci de poliizocianurat
expandat placat cu folie de aluminiu.

Se va analiza utilizarea canalelor d in poliizocianurat expandat placat cu folie de aluminiu pe baza unui calcul tehnico-economic comparativ cu
soluţia canalelor de tablă izolate termic, pentru cazurile preconizate la art. 20.18.

Canalele se pot utiliza şi la instalaţiile de evacuare a aerului viciat cu temperaturi sub 70oC, care nu conţin gaze, vapori, praf sau fum.

20.40. Canalele din poliizocianurat expandat placat cu folie de aluminiu nu se vor monta în locuri unde tubulatura ar putea fi expusă degardării prin
lovire accidentală cu corpuri dure.

20.41. Canalele de aer se vor confecţiona în conformitate cu tehnologia de realizare agrementată tehnic.

Consideraţii generale privind proiectarea canalelor de ventilare

20.42. Canalele de aer se vor proiecta astfel ca pierderile de sarcină prin frecare şi rezistenţele locale să fie minime.

În acest scop:

a) traseele canalelor vor fi cât mai scurte şi cu un număr minim de piese care introduc rezistenţe locale;

b) canalele se vor executa din materiale cu rugozitate redusă;

c) canalele de aer nu vor fi traversate de ţevi ale altor instalaţii, de elemente de construcţie etc.; în cazurile în care ocolirea acestor elemente nu este
posibilă, obstacolele introduse în curentul de aer vor fi îmbrăcate în piese având formă aerodinamică.

20.43. Traseele canalelor de aer se vor stabili astfel ca să se realizeze porţiuni drepte cu lungime cât mai mare în amonte de gurile de ventilare (în
special de gurile de introducere), ramificaţii, puncte de măsură, dispozitive de reglare.

20.44. Dacă gurile de ventilare, ramificaţiile, punctele de măsurare, dispozitivele de reglare sunt amplasate în vecinătatea unor surse de perturbare
a curgerii, pentru regularizarea şi stabilizarea curgerii se vor prevedea: palete sau pereţi de dirijare în piesele de schimbare de direcţie; faguri de
regularizare a curgerii montate în porţiuni drepte de canal în aval de sursa de perturbare; îmbrăcăminţi cu profil aerodinamic pentru obstacole din
interiorul canalelor etc.
20.45. Instalaţiile de ventilare sau climatizare vor avea de regulă, reţelele de canale echilibrate aeraulic prin calcul.

Se admit următoarele diferenţe între pierderile de sarcină în conducta de ramificaţie şi presiune disponibilă în punctul de ramificare: 5 ... 10 Pa penru
instalaţiile în care aerul vehiculează particule solide în suspensie; 1 – 2% din presiune disponibilă în punctul de ramificaţie pentru instalaţiile cu
condiţii severe de silenţiozitate şi când atenuarea zgomotului produs de dispozitivele de reglare nu este posibilă; 2 – 5% din presiunea disponibilă în
punctul de reglare pentru celelalte instalaţii.

20.46. Se admite echilibrarea prin dispozitive de reglare la reţelele vehiculând aer fără particule în suspensie, în următoarele situaţii:

- când nu se poate realiza echilibrarea prin calcul în toleranţele indicate la art. 20.45., caz în care se va realiza echilibrarea prin calcul în limitele
posibile şi se vor prevedea dispozitive de reglare pentru definitivarea echilibrării la darea în exploatare;

- când datorită configuraţiei neuzuale a elementelor instalaţiei, calculul de echilibrare a folosit date neverificate;

- în alte cazuri justificate (avantaje de prefabricare etc.)

20.47. Egalitatea debitelor de aer între gurile de aer montate de-a lungul unui canal se recomandă a se obţine prin dimensionarea corespunzătoare
a canalului. Dispozitivele de reglare a debitului la gurile de aer se vor prevedea numai în măsura în care egalitatea debitelor nu poate fi asigurată
prin forma şi dimensiunile canalelor.

20.48. Canalele de aer care transportă particule solide în suspensie nu se vor prevedea cu dispozitive de reglare în ramificaţii.

Când nu este posibil echilibrarea prin calcul a unor ramificaţii, se admite în mod excepţional prevederea dispozitivelor de reglare, însă numai pe
ramificaţii verticale şi numai în cazul unor particule granulare şi neadezive. Aceste dispozitive de reglare vor fi concepute şi montate astfel încât să
nu permită acumularea particulelor.

20.49. La reţelele din încăperi cu condiţii severe de silenţiozitate, se admite montarea dispozitivelor de reglare în ramificaţiile care nu pot fi
echilibrate prin calcul, cu condiţia prevederii unor măsuri pentru atenuarea zgomotului produs de dispozitivele de reglare.

20.50. Între debitele de aer ale gurilor de introducere montate direct pe canal se admit următoarele abateri faţă de debitul nominal:

- guri de refulare montate în aceeaşi încăpere cu condiţii riguroase de distribuţie a aerului: 5%;

- guri de refulare montate în aceeaşi încăpere cu condiţii obişnuite de distribuţie a aerului: 10%;

- guri de refulare montate în încăperi diferite: 15%.


20.51. Presiunea ventilatorului se va stabili în toate cazurile prin calculul pierderii de sarcină pe traseul de cea mai mare rezistenţă a instalaţiei,
luând în considerare şi presiunea dinamică la ieşirea aerului din instalaţie. Nu este admisă stabilirea presiunii ventilatorului prin apreciere.

20.52. Pentru realizarea unor reţele economice se recomandă:

- menţinerea dimensiunii tronsoanelor drepte pe lungimi cât mai mari, pentru acelaşi debit de aer;

- unificarea canalelor paralele alăturate;

- menţinerea aceleiaşi înălţimi (sau lăţimi) de canal pe porţiuni cât mai mari de reţea;

- montarea conductelor principale şi a ramificaţiilor dintr-un sistem complex, la acelaşi nivel;

- apropierea conductei principale de linia de guri de ventilare pentru a reduce lungimea ramificaţiilor, asigurându-se însă uniformizarea curgerii;

- în cadrul unui sistem complex, adoptarea în număr cât mai mare de părţi identice de instalaţie;

- evitarea încrucişărilor care determină modificări ale dimensiunilor canalelor;

- amplasarea centralei de ventilare sau climatizare în centrul de greutate a reţelelor de aer.

20.53. Când există riscul de condensare a vaporilor din aer vehiculat pe pereţii canalelor de aer se va asigura:

- scurgerea condensatului de-a lungul canalelor prin montarea acestora cu o pantă minimă de 1%;

- realizarea unei suprafeţe plane pe fundul canalului pentru a se evita acumularea şi stagnarea condensatului;

- colectarea şi evacuarea condensatului la partea inferioară a canalului.

20.54. Canalele de aer din materiale combustibile vor avea intercalate tronsoane din materiale incombustibile prevăzute cu clapete antifoc la
trecerile prin pereţi şi planşee, amplasate în funcţie de configuraţia reţelei, pentru a întrerupe propagarea focului. Lungimea tronsoanelor
incombustibile va fi de cel puţin 3 diametre echivalente dar nu mai mică de grosimea elementului traversat plus 300 mm de o parte şi de alta a
acestuia.

[top]
21. ECHIPAMENTE

Generalităţi

21.1. Piesele, dispozitivele şi accesoriile se vor proiecta şi executa astfel ca:

- să realizeze funcţiunea atribuită în condiţii tehnice şi economice optime;

- să fie uşor de montat şi demontat;

- să fie uşor manevrabile, din locuri accesibile dacă sunt prevăzute cu organe de manevră;

- să fie executate din materiale incombustibile sau greu combustibile;

- să corespundă mediului în care se montează, astfel încât să fie limitat la minimum riscul de deformare, deteriorare sau distrugere; elementele
montate în medii corozive fiind protejate corespunzător;

- să fie estetice.

21.2. Se vor utiliza cu precădere piese, dispozitive şi elemente accesorii tipizate sau produse în industrie.

Utilizarea noilor tipuri de echipamente este admisă numai dacă acestea sunt agrementate tehnic, în conformitate cu prevederile "Legii privind
calitatea în construcţii" – nr. 10/1995 şi HGR nr. 392/1994 "Agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii".

Prizele de aer proaspăt

21.3. Protecţia împotriva pătrunderii în instalaţie a corpurilor străine se va realiza prin rame cu plase de sârmă montate în deschiderile de acces a
aerului exterior.

21.4. Protecţia împotriva pătrunderii în instalaţie a precipitaţiilor atmosferice se va realiza prin jaluzele fixe înclinate faţă de orizontală cu un unghi de
minimum 45o.

21.5. Prizele de aer proaspăt vor fi protejate, prin amplasare sau prin măsuri constructive, împotriva acţiunii vântului, astfel încât fluctuaţiile în viteză
sau direcţie a acestuia să nu producă perturbări în funcţionarea normală a instalaţiei.
21.6. Jaluzelele fixe sau mobile ale prizelor de aer proaspăt vor fi egal distanţate, cu marginile rotunjite, rigide şi bine fixate pentru a se înlătura
posibilitatea vibraţiilor şi a zgomotului.

Guri şi dispozitive de evacuare a aerului viciat

21.7. Dispozitivele de evacuare montate pe acoperiş vor fi bine fixate şi ancorate, pentru a rezista la presiunea vântului, fără deformări şi deplasări
de la poziţia de montaj.

21.8. Gurile şi dispozitivele de evacuare vor fi construite astfel încât să nu permită pătrunderea în instalaţie a precipitaţiilor atmosferice şi vor fi
confecţionate din materiale rezistente la acţiunea mediului exterior.

De asemenea, se va înlătura posibilitatea obturării gurilor prin cuiburi realizate de păsări.

Guri de introducere a aerului în încăpere

21.9. Tipul şi numărul gurilor de introducere se va alege astfel ca să se asigure o distribuţie uniformă a aerului în spaţiul ventilat sau climatizat, cu
respectarea condiţiilor de confort şi estetică.

21.10. Se va evita montarea pe aceeaşi ramificaţie secundară a două sau mai multe tipuri sau mărimi diferite de guri de introducere.

21.11. Se va evita montarea gurilor de introducere direct pe conductele de aer cu ramificaţii, pentru a se evita generarea zgomotului la guri, în
special în clădirile cu cerinţe deosebite de silenţiozitate.

21.12. La gurile de introducere montate direct pe conductele de aer, configuraţia conductei şi modul de racordare al gurii la conductă vor asigura o
curgere fără vârtejuri şi a repartiţiei uniformă a aerului la intrarea în gură, prin prevederea unor palete de preluare a debitului de aer.

21.13. Conductele de racord ale anemostatelor vor avea porţiuni drepte cu o lungime egală de cel puţin două diametre, pentru a se asigura o
distribuţie uniformă a aerului la intrarea în anemostate.

21.14. Gurile de introducere se recomandă a se monta pe canalele de aer la o distanţă minimă de 3d faţă de prima piesă din amonte care perturbă
curgerea aerului în canal ("d" este diametrul canalului cu secţiune circulară, la canalele rectangulare cu laturile "a" şi "b", d = (a + b) / 2). Când nu
există posibilitatea adoptării acestei distanţe se vor prevedea regularizarea de curgere montare în canal la o distanţă minimă de 1 d faţă de gura de
introducere.

21.15. Gurile de introducere dotate cu dispozitive de reglare a debitului de aer se vor prevedea şi cu jaluzele sau ghidaje pentru orientarea jeturilor.
21.16. La gurile de introducere rectangulare, montate pe suprafaţa laterală a canalelor de aer se vor lua măsuri pentru uniformizarea curgerii pe
lungimea deschiderii de refulare (pereţi de dirijare etc.).

21.17. La gurile de introducere montate direct pe conducte se va asigura ieşirea jetului de aer pe o distanţă perpendiculară pe planul gurii. În acest
scop se pot adopta următoarele măsuri:

- palete curbe de dirijare în spatele gurii de introducere (fără racord);

- montarea unui grătar format din pereţi plani, verticali, echidistanţi, în racordul dintre gura şi peretele conductei (valoarea minimă a raportului dintre
lăţimea pereţilor şi distanţa dintre doi pereţi fiind 1,5d);

- în cazul existenţei unui dispozitiv de reglare cu jaluzele opuse montat în spatele gurii de refulare, lamelele vor avea poziţie verticală, pentru a
contribui la îndreptarea curenţilor de aer;

- în cazul unei viteze mici de curgere a aerului în conductă, prevederea unui racord scurt între gura de introducere şi peretele conductei.

21.18. Se va evita montarea unui dispozitiv de reglare unilamelar (clapeta fluture) la intrarea aerului într-un anemostat sau imediat în spatele unei
guri de refulare de perete sau de canal.

Guri de aspiraţie a aerului viciat aferent instalaţiilor de ventilare generală

21.19. La gurile de aspiraţie montate direct pe canalele de aer se recomandă a se prevedea dispozitive de reglare plasate în planul deschiderii de
intrare a aerului.

Gurile de aspiraţie montate la capetele ramificaţiilor se vor regla de preferinţă prin dispozitive montate pe ramificaţii şi ca atare nu vor fi prevăzute cu
organe de reglare în planul deschiderii de intrare a aerului.

21.20. Gurile de aspiraţie cu deschideri de peste 0,15 m2, precum şi cele cu raportul laturilor mai mici de 1 : 3, se vor prevedea cu mijloace de
uniformizare a curgerii în planul deschiderii de intrare a aerului, dacă între axa geometrică a gurii şi direcţia de curgere a aerului în canalul la care se
racordează gura există un unghi mai mare de 300.

21.21. Toate gurile de aspiraţie vor fi prevăzute cu rame de protecţie având plasa de sârmă sau alte mijloace de mascare montate la deschiderile de
intrare a aerului.

Dispozitive de aspiraţie locală


21.22. Dispozitivele de aspiraţie locală expuse la gaze fierbinţi sau la flăcări directe, se vor proteja în mod corespunzător cu materiale izolatoare sau
refractante.

21.23. Dispozitivele de aspiraţie locală care se încălzesc ca urmare a temperaturii aerului vehiculat sau a utilajelor tehnologice, la care sunt montate
se vor izola termic pe suprafeţele exterioare, dacă există riscul de arsuri la atingere sau emit radiaţii calorice în zona de lucru.

21.24. Dispozitivele de aspiraţie locală expuse la şocuri mecanice se vor prevedea cu elemente de rigidizare şi de protecie împotriva deteriorării.

21.25. Dispozitivele de aspiraţie locală pe care pot avea loc condensări de vapori, vor fi prevăzute cu mijloace de colectare şi de evacuare a
condensatului.

21.26. Dispozitivele de aspiraţie locală montate în poziţie fixă vor fi susţinute astfel încât să nu provoace sarcini suplimentare tubulaturii de aer la
care sunt racordate.

21.27. Dispoztivele de aspiraţie mobile sau elementele mobile ale dispozitivelor vor fi uşor manevrabile şi durabile în timp.

21.28. Dispozitivele de aspiraţie locală vor fi proiectate astfel încât să poată fi uşor demontate şi înlăturate în cazul în care este necesar să se
intervină la utilajul pe care îl servesc.

Dispozitive pentru reglarea debitelor de aer

21.29. Dispozitivele pentru reglarea debitelor de aer se recomandă a se prevedea în următoarele puncte:

- în gurile de ventilare (a se vedea art. 20.47);

- în fiecare ramificaţie secundară care alimentează un grup de guri de ventilare;

- în fiecare ramificaţie principală care alimentează un grup de ramificaţii secundare;

- la ventilator sau în conducta principală înainte de prima ramificaţie;

- în camerele de amestec, la prizele de aer proaspăt şi de recirculaţie.

21.30. Dispozitivele de reglare din gurile de ventilare vor servi la efectuarea unei reglări fine, pentru corectarea reglării grosiere realizate de un
dispozitiv montat în amonte, în conducta de aer.

21.31. În gurile de introducere debitele de aer se vor regla de preferinţă prin jaluzele opuse.
21.32. Nu se prevăd dispozitive de reglare în gurile de ventilare, când acestea sunt montate pe o conductă de distribuţie sau de aspiraţie uniformă,
calculată şi dimensionată în acest scop şi având o performanţă verificată.

21.33. La aspiraţie, pentru viteze ale aerului în conducte de până la 12 m/s, se recomandă a nu se prevedea dispozitive de reglare la gurile ce
formează un grup montat în aceeaşi încăpere dacă există un dispozitiv de reglare în ramificaţia care serveşte grupul de guri.

21.34. Dispozitivele de reglare din conducte se vor monta în amonte la distanţe cât mai mari de punctul de ramificaţie, astfel încât curgerea aerului
în ramificaţie să nu fie perturbată. Recomandarea este valabilă şi pentru dispozitivele de reglare montate în ramificaţii, în amonte de gurile de
introducere.

21.35. Se va evita montarea dispozitivelor de reglare în conducte în zone de vârtejuri produse de surse de perturbaţie din amonte.

21.36. Dacă canalele de ventilare sunt amplasate în plafoane false, nedemontabile, nu se vor monta dispozitive de reglare în aceste plafoane,
preferându-se prevederea unor dispozitive de reglare în gurile de ventilare.

21.37. Dacă configuraţia tubulaturii nu permite respectarea condiţiei de la art. 21.34, dispozitivele de reglare vor fi de tipul cu jaluzele opuse sau de
tipul de diafragma reglabilă.

21.38. La conductele cu dimensiuni mari pentru preluarea unor pierderi de sarcină se pot folosi şi jaluzele paralele cu reglare simultană, dar utlizarea
lor ca dispozitive de reglare a debitelor de aer va fi redusă la minimum, jaluzelele paralele urmând a servi în special ca dispozitive de orientare a
jeturilor de aer la gurile de introducere.

21.39. În ramificaţii se va prefera prevederea unei clapete fluture sau a unei jaluzele opuse montate în conducta ramificată, faţă de paleta de reglare
plasată în punctul de ramificare.

21.40. Tipul dispozitivelor de reglare montate în ramificaţiile cu secţiune rectangulară va fi:

- clapeta fluture, pentru dimensiuni până la 1000 x 1000 mm;

- jaluzele opuse, pentru ramificaţii cu latura mai mare de 1000 mm.

Pentru ramificaţii mai mari de 630 x 250 mm sau 400 x 500 mm se vor folosi jaluzele opuse când:

- condiţiile de curgere în aval de locul de montare al dispozitivului de reglare reclamă un spectru de viteze uniform;

- regimul de funcţionare al instalaţiei impune o reglare fină în timpul funcţionării.


21.41. Reglarea debitelor de aer în canalele cu secţiune circulaă se va realiza prin clapete de reglare tip fluture.

21.42. Clapetele de reglare tip fluture vor fi prevăzute cu maneta de acţionare în cazurile în care se urmăreşte reglarea debitelor de aer în cursul
exploatării instalaţiei.

În aceste cazuri, la reglarea şi punerea în funcţiune a instalaţiei se vor marca şi nota pe cursorul (sectorul) clapetei poziţiile manetei
corespunzătoare debitelor de aer a căror realizare se urmăreşte în diferite regimuri de funcţionare.

21.43. Clapetele de tip fluture care servesc la reglarea iniţială (pentru echilibrarea debitelor de aer din instalaţie) şi care rămân fixate în poziţia de
reglare pe toată durata de exploatare a instalaţiei, vor avea piuliţe (sau alte organe de fixare) fără maneta de acţionare.

21.44. Sibarele montate pe canalele de aer vor servi atât ca dispozitive de închidere cât şi ca dispozitive de reglare a debitului de aer. Pentru
ambele funcţiuni, sibarele vor fi prevăzute cu elemente de fixare rigidă în poziţia dorită de închidere sau reglare.

21.45. Elementele mobile introduse în curentul de aer vor fi, la toate tipurile de dispozitive de reglare, bine rigidizate, pentru a nu produce vibraţii.

21.46. Elementele mobile care servesc la stabilirea poziţiei de reglare vor permite fixarea oricărei poziţii de reglare între limitele complet închis şi
complet deschis, de asemenea nu vor permite scăpări sau pătrunderi de aer fals.

21.47. Toate dispozitivele de reglare vor fi montate astfel încât organele de comandă ale elementelor mobile să poată fi acţionate manual cu
uşurinţă.

21.48. În cazul unor poziţii greu accesibile (de exemplu tavane duble) în proiect se va specifica necesitatea pârghiilor, tijelor sau a altor elemente de
prelungire, pentru acţionarea de la distanţă a dispozitivelor de reglare.

21.49. Pentru reglarea, verificarea şi întreţinerea dispozitivelor de reglare montate în conducte cu dimensiuni mari sau în camere de aer, se vor
prevedea uşi de acces etanşe.

21.50. Dispozitivele de reglare montate în interiorul conductelor vor avea, prin construcţie, elemente de indicare, care să facă posibilă constatarea
din exteriorul conductei, a poziţiei de reglare.

21.51. Elementele mobile ale dispozitivelor de reglare vor fi robuste, nedeformabile, fără margini ascuţite în drumul aerului şi constructiv adecvate
pentru asigurarea unei mişcări uşoare, fără jocuri şi a blocajului fix în orice poziţie.

21.52. Jaluzelele opuse pentru care se prevede poziţia complet închis în timpul exploatării, vor avea marginile acoperite cu burete de cauciuc sau de
pâslă, pentru a asigura o închidere etanşă care să împiedice în special generarea zgomotului.
21.53. Ca dispozitive de reglare la ventilatoare se pot folosi aparate directoare la gurile de aspiraţie sau jaluzele opuse cu reglare simultană la gurile
de refulare (jaluzelele opuse se vor monta astfel ca axele lor de rotaţie să fie perpendiculare pe planul vertical care trece prin axa rotorului).

21.54. Se admite reglarea ventilatoarelor prin sibare montate la gura de refulare, la instalaţiile de aspiraţie, când ventilatorul refulează în canalul de
evacuare, sau la instalaţiile pentru introducerea aerului, când între gura de refulare a ventilatorului şi prima ramificaţie sau prima gură de refulare de
pe canal se găseşte o porţiune dreaptă cu lungime totală de minimum 20d (d este diametrul canalelor cu secţiune circulară, la canalele rectangulare
cu laturile "a" şi "b", d = (a + b) / 2).

Sibarul de reglare va fi introdus în curentul de aer astfel încât sensul de glisare către poziţia închis va fi invers sensului de mişcare a rotorului.

21.55. Se interzice montarea sibarelor sau clapetelor fluture la gurile de aspiraţie ale ventilatoarelor.

Clapete cu contragreutate

21.56. Clapetele cu contragreutate se vor monta în conductele de aer dacă este necesar să se împiedice difuziunea prin tubulatura de ventilare a
gazelor şi vaporilor nocivi, inflamabili sau explozivi, la oprirea instalaţiilor.

Clapetele cu contragreutate se prevăd de asemenea pentru închiderea automată a circulaţiei aerului, la montarea în paralel a două sau mai multe
ventilatoare care funcţionează alternativ.

21.57. Clapetele cu contragreutate vor fi prevăzute cu garnituri de etanşare şi vor fi astfel construite încât să întrerupă complet circulaţia aerului,
gazelor sau vaporilor în poziţia închis, precum şi scăpările sau pătrunderile de aer fals prin mantaua dispozitivului.

21.58. Pe corpul clapetelor cu contragreutate se va indica sensul de curgere a aerului.

21.59. Clapetele cu contragreutate vor fi dotate cu elemente pentru indicarea sau semnalizarea poziţiei complet închis.

Rame cu jaluzele de suprapresiune

21.60. Ramele cu jaluzele de suprapresiune care se montează în elementele de construcţie exterioară, precum şi la gurile de evacuare, vor avea
jaluzele ce oscilează liber pe axele lor şi vor fi astfel executate şi prelucrate încât să asigure deschiderea lor sub acţiunea forţelor create de o
suprapresiune de 5 Pa.

Capace de vizitare

21.61. Se vor prevedea cu capace de vizitare instalaţiile pentru introducerea aerului în încăperi, instalaţiile în care se vehiculează aer încărcat cu
particule solide, precum şi toate instalaţiile în care este necesar un control periodic în interiorul canalelor de aer.
21.62. Capacele de vizitare vor fi montate pe tronsoane drepte de canal, în locuri accesibile, alese astfel încât să facă posibile intervenţiile în
interiorul canalului, în porţiunile necesare.

21.63. Capacele de vizitare vor fi prevăzute şi executate astfel încât să aibă o etanşeitate practic perfectă, să fie robuste pentru a nu se deforma
după demontarea şi remontarea lor şi să fie rezistente la acţiuni de coroziune sau eroziune, în aceeaşi măsură ca şi materialul canalului de aer pe
care sunt montate.

Racorduri elastice

21.64. Racordurile între canalele de aer şi maşinile, utilajele etc., cu elemente în mişcare (ventilatoare, aparate de climatizare etc.) se vor realiza
prin intermediul unor elemente elastice care să împiedice transmiterea vibraţiilor mecanice către canalele de aer (burdufuri, conducte telescopice,
fuburi flexibile etc.).

Lungimea racordurilor elastice va fi cuprinsă între 0,13 şi 0,40 diametre echivalente.

21.65. Racordurile elastice vor fi etanşe la aer şi vor fi astfel concepute şi executate încât să reziste, după necesităţi, la acţiunea gazelor fierbinţi, a
gazelor şi vaporilor corozivi sau a aşchiilor.

Puncte de măsurare

21.66. Toate instalaţiile de ventilare se vor prevedea cu un număr suficient de puncte de măsurare pe canalele de aer, astfel situate încât să fie
posibile operaţiile de reglare, probare şi verificare a funcţionării înainte de darea în exploatare, precum şi a controlului şi urmăririi în timpul
funcţionării.

21.67. Punctele de măsurare se vor amplasa în zone de turbionare minimă. În măsura posibilităţilor, distanţa până la piesele de perturbare a curgerii
în montare va fi de 10 diametre echivalente.

21.68. Dispozitivele de protecţie la ventilatoarele acţionate prin curele vor fi prevăzute cu goluri de acces care să permită măsurări de turaţie cu
tahometrul fără îndepărtarea dispozitivului de pe poziţia sa.

Clapete antifoc

21.69. Clapete antifoc se prevăd pentru a împiedica propagarea focului prin canalele de aer. Clapetele antifoc se vor monta în situaţiile prevăzute la
art. 18.14.

21.70. Clapetele antifoc se vor monta în tubulatură astfel ca elementul fuzibil să fie spălat de curentul de aer în condiţiile şi cu viteza peste valoarea
minimă stabilită la omologoarea clapetelor. În acest scop, lungimile de canal rectiliniu în amonte şi în aval de clapetă, precum şi forma pieselor de
racord dintre corpul clapetei şi tubulatură se vor stabili astfel încât perturbaţiile în curgerea aerului să nu prejudicieze modul de spălare cu aer a
elementului fuzibil.

De asemenea, montajul clapetei antifoc se va realiza astfel încât mişcarea clapetei să nu fie obstrucţionată de tubulatura de ventilare la care se
racordează.

21.71. Elementele fuzibile sau materialul pentru elementele fuzibile folosite la clapetele antifoc vor fi însoţite de certificate emise de producător
privind temperatura de topire.

21.72. Temperatura de declanşare a fuzibilului clapetei antifoc va fi mai mare cu 20-30oC faţă de temperatura de regim din interiorul tubulaturii de
aer respective.

21.73. După montarea clapetelor antifoc, înainte de darea în exploatare a instalaţiei, se va controla modul de lucru al organelor de închidere
automată, prin simularea condiţiilor care provoacă închiderea.

21.74. Clapetele antifoc montate în instalaţii care vehiculează aer încărcat cu particule vor fi prevăzute cu mijloace pentru curăţarea periodică a
elementului fuzibil de impurităţile depuse.

21.75. Închiderea clapetei antifoc va comanda printr-un sistem de blocaj electric oprirea ventilatorului care vehiculează aerul prin tubulatura de
ventilare. Poziţia clapetei antifoc va fi indicată pe corpul acesteia.

Ventilatoare

21.76. Ventilatoarele se vor alege în conformitate cu debitul şi presiunea rezultate din proiect, tipul şi particularităţile instalaţiei, regimul şi condiţiile
de funcţionare, consumul de energie, spaţiul disponibil, nivelul de zgomot, costul ventilatorului şi condiţiile de exploatare.

La alegerea ventilatorului pentru o situaţie dată, se vor avea în vedere următoarele considerente:

- punctul de funcţionare al ventilatorului de pe curbele caracteristice să se afle în zona de consum minim de energie;

- în instalaţiile de ventilare fără conducte în care presiunea dezvoltată de ventilator este redusă, iar încăperea ventilată nu prezintă cerinţe de
silenţiozitate şi nu sunt degajări de substanţe inflamabile sau corozive, se recomandă prevederea unor ventilatoare axiale;

- în instalaţiile de ventilare cu conducte pentru introducerea aerului proaspăt, alegerea se va face între un ventilator centrifugal şi unul axial cu
carcasa, în funcţie de cerinţele privitoare la presiune, spaţiu, nivel de zgomot, consum de energie şi cost, dându-se preferinţe ventilatoarelor axiale
în măsura satisfacerii acestor cerinţe;
- în instalaţiile de ventilare cu conducte, pentru evacuarea aerului viciat se vor prefera ventilatoarele centrifugale; (în cazul folosirii ventilatoarelor
axiale montate în conducte cu aer fierbinte sau încărcat cu substanţe corozive sau praf, ventilatoarele se vor acţiona prin curele trapezoidale,
motorul electric fiind scos în afara conductei);

- ventilatoarele centrifugale montate în instalaţii care conţin multe piese speciale pentru care rezistenţele locale nu pot fi stabilite cu precizie, vor fi cu
palete înclinate înapoi;

- la instalaţiile cu funcţionare intermitentă, se admit ventilatoare cu puncte de funcţionare corespunzătoare unor randamente mai scăzute, dacă prin
acestea se obţin avantaje de altă natură;

- din motive de silenţiozitate se vor prefera ventilatoare cu turaţie redusă (500-750 rot/min) în locul celor cu turaţie ridicată
(1000 – 1500 rot/min).

21.77. Ventilatoarele din instalaţiile de ventilare care servesc procese de producţie cu regim variabil sau încăperi cu sarcini termice variabile se
recomandă a fi dotate cu echipamente electrice pentru reglarea turaţiei în concordanţă cu variaţia sarcinilor.

21.78. Instalaţiile cu rezistenţe aeraulice variabile şi în special cele conţinând filtre de praf colmatabile, vor fi prevăzute cu ventilator având
caracteristicile debit – presiune foarte înclinate, astfel încât la variaţiile de presiune să corespundă modificări mici ale debitelor de aer.

21.79. Debitul şi presiunea dintr-o instalaţie se vor asigura de regulă printr-un singur ventilator. Se va evita montarea ventilatoarelor în paralel.

Dacă debitul de aer în regim de vară este diferit de cel în regim de iarnă sau dacă în decursul procesului de producţie sunt necesare debite de aer
diferite pentru ventilarea încăperii se va prevedea, dacă este posibil, un ventilator acţionat de un motor electric cu două turaţii.

21.80. Dacă ventilatoarele vehiculează aer cu temperaturi şi presiuni diferite de cele care au stat la baza întocmirii cataloagelor de alegere
(ventilatoare montate la altitudine, funcţionare cu gaze fierbinţi), la stabilirea caracteristicilor reale ale ventilatoarelor se vor folosi factorii de corecţie
corespunzători.

21.81. Ventilatoarele care vehiculează aer încărcat cu substanţe corozive sau cu praf abraziv se vor executa din materiale rezistente care să asigure
o durată economică de exploatare.

21.82. Se vor alege ventilatoare antiex pentru aspiraţia aerului viciat din încăperile în care se pot degaja substanţe combustibile (gaze, vapori sau
praf care pot forma cu aerul amestecuri explozive sau care deplasează astfel de amestecuri).

21.83. Ventilatoarele acţionate de motoare electrice prin transmisii cu curele se vor dota cu dispozitive mecanice pentru întinderea curelelor şi pentru
captarea şi scurgerea electricităţii statice.

21.84. Se vor lua următoarele măsuri de protecţie a muncii şi de asigurare a unei funcţionări corecte a ventilatoarelor:
a) legarea la pământ a motorului electric şi a ventilatorului);

b) montarea unui dispozitiv de protecţie în dreptul roţilor şi curelelor la transmisia prin curele;

c) montarea unei plase de sârmă cu ochiuri mari (25-50 mm) la gura de aspiraţie sau refulare a ventilatorului, în cazul când acesta aspiră sau
refulează liber în încăpere (indiferent de înălţimea de montare a ventilatorului);

d) efectuarea corectă a legăturilor din cutia de borne a motorului electric, astfel ca sensul de învârtire al rotorului ventilatorului să fie corect;

e) întinderea curelelor de transmisie (se va considera ca întinderea unei curele trapezoidale este corectă dacă, pe o lungime de 0,5 m săgeata pe
care o face cureaua la apăsarea manuală este cel mult egală cu grosimea sa) (toate curelele trapezoidale montate pe aceleaşi roţi de transmisie vor
avea o întindere egală);

f) prevederea unor dispozitive de reglare a debitului de aer, în condiţiile art. 21.53 ... 21.55.

21.85. Ventilatoarele, indiferent de modul de montare (pe fundaţie, platforme, console etc.) vor fi prevăzute cu dispozitive de amortizare a vibraţiilor,
calculate şi executate astfel încât să asigure condiţiile corespunzătoare naturii utilizării respective (clădiri industriale, săli de spectacol, spitale etc.).

21.86. Ventilatoarele se vor racorda la tubulatura prin intermediul unor burdufuri de amortizare.

21.87. Se recomandă ca racordarea ventilatoarelor la conducte să se realizeze prin intermediul unor porţiuni drepte de canal, cu lungimea de (8-
10)d, atât pe aspiraţie cât şi pe refulare ("d" este diametrul canalelor circulare, la canalele rectangulare cu laturile "a" şi "b", d = (a + b) / 2). Dacă
acest mod de racordare nu se poate realiza, pentru racordul la gura de aspiraţie a ventilatorului se va adopta, în ordine preferinţială, una din
următoarele soluţii:

a) cot cu secţiune rectangulară cu palete de dirijare sau curba cu secţiune circulară cu raza de curbură mai mare de două diametre;

b) cutie de aspiraţie cu palete de dirijare.

21.88. Dacă ventilatorul centrifugal refulează direct în atmosferă, fără intermediul unei tubulaturi, la gura de refulare a ventilatorului se va monta fie
un tronson de canal drept având secţiunea egală cu cea a gurii de refulare (a x b) şi lungimea minimă 0,75(a x b), fie un difuzor cu unghiul la vârf de
10...150 şi lungime de 1,00...1,5 m.

21.89. La alegerea din cataloage a ventilatoarelor racordate la reţea prin intermediul unor piese montate pe aspiraţie sau pe refulare care perturbă
curgerea, se vor folosi factorii de corecţie respectivi.

Baterii de încălzire sau de răcire


21.90. Bateriile de încălzire sau de răcire se recomandă a se racorda la canalele de ventilare astfel: în amonte de baterie, printr-un difuzor cu
unghiul la vârf mai mic de 30o, iar în aval de baterie, printr-un confuzor cu unghiul la vârf mai mic de 45o.

21.91. Dacă bateria se montează imediat după o piesă cu schimbare de direcţie, aceasta va fi prevăzută cu pereţi sau palete de dirijare a aerului,
care să asigure repartizarea uniformă a aerului pe suprafaţa frontală a bateriei.

21.92. Dacă bateria se montează imediat după un ventilator centrifugal, racordarea la gura de refulare a ventilatorului se va face printr-un difuzor
simetric, cu un unghi la vârf de maximum 30o sau printr-un difuzor asimetric, cu un unghi la vârf de maximum 15o.

Se recomandă în acest caz, montarea între difuzor şi baterie a unui fagure pentru uniformizarea curgerii cu grosimea (în direcţia curgerii) de (0,25-
0,45)d şi având latura ochiului pătrat de (0,075 – 0,15)d; d este diametrul canalelor circulare, la canalele rectangulare cu laturile "a" şi "b", d = (a +
b)/2.

21.93. Dacă bateria se montează imediat după un ventilator axial, racordarea se va face printr-o piesă de schimbare de secţiune simetrică cu un
unghi de vârf de cel mult 30o.

Se recomandă ca între piesa de schimbare de secţiune şi baterie să se monteze un tronson cilindric drept cu lungimea de două diametre, având
montată în interior o cruce pentru îndreptarea curentului de aer (doi pereţi plani, pe toată lungimea tronsonului, dispus perpendicular).

21.94. Bateriile de încălzire sau de răcire vor fi prevăzute cu posibilităţi de reglare pe circuitul de agent termic. Reglarea pe circuitul de aer se va
face în cazurile în care există spaţiu disponibil.

Filtre de aer

21.95. Filtrele pentru curăţirea de praf a aerului introdus în încăperile ventilate sau climatizate se prevăd:

- în cazurile impuse de cerinţele procesului de producţie;

- dacă concentraţia de praf în aerul introdus (proaspăt sau recirculat) este mai mare decât concentraţia normală pentru interiorul încăperilor.

21.96. Tipul filtrului de aer se va stabili în gradul de separare necesar, natura, dimensiunile şi concentraţia particulelor de praf, temperatura aerului
vehiculat, condiţiile prevăzute pentru exploatare, precum şi pe baza unui calcul tehnico-economic comparativ, care să ia în considerare cheltuielile
de investiţii şi exploatare.

21.97. La considerarea criteriilor indicate în art. 21.96, la alegerea filtrelor pentru curăţirea de praf a aerului proaspăt se vor avea în vedere
următoarele recomandări:
- filtrele cu celule îmbibate cu ulei se vor folosi pentru obţinerea unui grad de separare de cel mult 90%, la aer încărcat cu praf, fără scame, în
concentraţie de cel mult 4,5 mg/m3 şi cu fracţiune mică de particule fine;

- filtrele cu celule uscate se vor folosi pentru obţinerea unui grad de separare de cel mult 98%, la aer cu temperatura până la 80oC, încărcat cu praf
în concentraţie de cel mult 2,5 mg/m3 sau cu scame;

- filtrele autocurăţitoare cu celule metalice şi baie de ulei se vor folosi pentru obţinerea unui grad de separare de 95 – 98%, la aer cu temperatura
până la 80oC, încărcat cu praf, fără scame, în concentraţie de cel mult 4,5 mg/m3 şi cu fracţiune mică de particule fine.

21.98. Se recomandă ca filtrele cu celule să nu depăşească 50 de celule.

21.99. Se recomandă ca filtrele autocurăţitoare să fie prevăzute în instalaţii de peste 10 m cubi/s.

21.100. Racordarea filtrului la instalaţie se va realiza în condiţiile unei etanşeităţi riguroase.

21.101. Filtrul se va monta perpendicular pe direcţia de curgere a aerului, cu evitarea practic completă a vârtejului şi a zonelor stagnante în interiorul
filtrului şi cu asigurarea unei repartiţii uniforme a aerului pe suprafaţa filtrantă.

21.102. La filtrele prevăzute în golurile din pereţi pentru prizele de aer, dispozitivele de protecţie ale prizelor (jaluzele şi plasă de sârmă) se vor
monta direct pe rama filtrului.

21.103. Se recomandă dotarea filtrelor cu aparate pentru indicarea permanentă a pierderii de sarcină, pentru a putea stabili în orice moment
necesitatea înlocuirii mediului filtrant.

Separatoare de praf

21.104. Separatoarele de praf se vor alege în conformitate cu gradul de separare necesar, cu natura, dimensiunile şi concentraţia particulelor de
praf, cu temperatura şi umiditatea aerului, cu amplasarea şi dimensiunile spaţiului disponibil, precum şi baza unui calcul tehnico-economic care să ia
în considerare cheltuielile de investiţii şi exploatare.

21.105. Intrarea aerului cu praf în separatoare se va face fără perturbaţii ale curgerii în amonte.

21.106. Separatoarele de praf se vor executa de regulă din materiale incombustibile. Folosirea materialelor greu combustibile sau combustibile, se
admite atunci când separatoarele se montează în încăperi proprii având planşee şi pereţi incombustibili, sau în exterior.

[top]
22. CENTRALA DE VENTILARE SAU CLIMATIZARE

Amplasarea

22.1. Centrala de ventilare sau climatizare se va amplasa ţinând seama de următoarele considerente:

- să se afle în apropierea spaţiilor ventilate sau climatizate şi, în măsura posibilităţilor, în centrul de greutate al acestor spaţii;

- la clădirile civile şi publice, când încăperile ventilate sau climatizate au restricţii privind nivelul de zgomot, se va amplasa la subsol, în încăperi
anexe sau într-o clădire separată;

- accesul în centrală, pentru introducerea şi scoaterea utilajelor şi aparaturii, să se facă pe cât posibil direct, fără treceri prin spaţii cu alte destinaţii,
fără demontări de utilaje şi instalaţii şi fără spargeri sau alte lucrări speciale de construcţii.

22.2. În centrala de ventilare sau climatizare în afara echipamentului aferent centralei este permisă montarea numai a echipamentului auxiliar
necesar maşinilor sau aparatelor care intră în componenţa centralei (distribuitor de agent termic aferent bateriei de încălzire, schimbător de căldură,
aparataj electric de pornire şi protecţie etc.).

22.3. Echipamentul de ventilare sau climatizare se poate amplasa, în totalitate sau parţial, în aer liber dacă prin aceasta se obţine o soluţie
economică pe ansamblul lucrărilor (consum materiale, spaţiu ocupat, consum energie, durata de viaţă, cheltuieli de exploatare etc.) şi nu există
spaţii închise. Amplasarea echipamentului centralei de ventilare sau climatizare în spaţii interioare neînchise se va realiza numai dacă condiţiile de
zgomot, mediu şi securitate permit lipsa pereţilor de închidere. În toate aceste cazuri se vor lua măsurile corespunzătoare de protecţie contra
agenţilor atmosferici (îngheţ etc.).

2.4. Echipamentele prin care se vehiculează gaze, vapori sau praf combustibil se vor amplasa cu respectarea prevederilor normativului I.D. 17
privind proiectarea, executarea şi recepţionarea instalaţiilor electrice în mediu cu pericol de explozie:

- în aer liber;

- direct în încăperile de producţie dacă cerinţele impun această soluţie, precum şi atunci când utilajele tehnologice au în dotare echipament de
ventilare, în aceste cazuri construcţia echipamentului de ventilare va corespunde cerinţelor impuse de mediul respectiv cu privire la umiditate,
temperatură, pericol de incendiu sau explozie, conţinut de praf etc.;

- în încăperi proprii executate numai din elemente incombustibile.


Dimensionarea

22.5. Dimensiunile centrelor de ventilare sau climatizare se vor stabili ţinând seama de gabaritele utilajelor şi de spaţiile libere necesare pentru
montarea, racordarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea utilajelor.

22.6. Centralele de ventilare sau climatizare se vor organiza şi dimensiona astfel încât să se creeze acces direct şi spaţiu suficient pentru:

- manevrarea aparatelor de pornire-oprire a ventilatoarelor;

- montarea-demontarea şi introducerea-scoaterea din centrala de ventilare sau climatizare a motorului electric, a ventilatorului, a bateriei de încălzire
şi a oricărui alt echipament voluminos;

- manevrarea dispozitivelor de comandă şi a dispozitivelor de reglare montate pe circuitul de aer, pe conductele de alimentare a bateriilor de
încălzire şi de răcire, la camerele de umidificare etc.;

- demontarea rotorului din carcasa ventilatorului;

- acces în jurul tuturor maşinilor şi aparatelor din centrală (cu lăţime de minimum 0,5 m);

- acces la difuzoare-confuzoare, în amonte şi în aval de bateriile de încălzire sau răcire, (cu lăţimea de minimum 0,75 m), pe toată lungimea şi
înălţimea acestora;

- acces pe toată lungimea şi înălţimea filtrelor de aer cu celule (cu lăţimea de minimum 1,0 m), cel puţin pe o singură parte a acestora (pe partea pe
care se scot celulele din stelaj pentru curăţire);

- acces pe toată lungimea şi înălţimea filtrelor de aer autocurăţitoare sau cu banda uscată, atât în amonte, cât şi în aval (cu lăţimea de minimum
0,75 m).

22.7. Înălţimea liberă minimă a centralelor de ventilare sau climatizare va fi de 1,8 m. Această înălţime poate fi redusă la cea strict necesară pentru
montarea echipamentului, numai dacă exploatarea, întreţinerea şi repararea acestuia se poate efectua în condiţii corespunzătoare din afara
încăperii sau spaţiului afectat centralei prin goluri, deschideri de acces etc., prevăzute în acest scop.

22.8. La organizarea şi stabilirea dimensiunilor încăperilor sau spaţiilor pentru centralele de ventilare sau climatizare se vor avea în vedere
următoarele condiţii:

- amplasarea elementelor componente cu un număr minim şi forma cea mai simplă a pieselor de legătură;
- introducerea şi scoaterea maşinilor şi aparatelor fără spargeri de uşi, ferestre sau pereţi;

- existenţa în interiorul camerei, la loc potrivit, a spaţiului pentru depozitarea pieselor demontate în momentul reparării utilajelor.

Condiţii constructive, accese

22.9. Încăperea sau spaţiul pentru centrala de ventilare sau climatizare va fi uşor accesibil. Uşile şi scările de acces vor avea dimensiuni care să
permită transportul cu uşurinţă a maşinilor, utilajelor sau a elementelor demontate ale acestora.

22.10. Se va asigura accesul în centralele de ventilare sau climatizare direct din exterior sau din:

- încăperi cu risc de incendiu;

- încăperi de categoria D şi E de pericol de incendiu;

- coridoare comune de acces la instalaţiile utilitare.

22.11. Uşile de acces se vor deschide spre exteriorul centralei.

22.12. Dacă centrala de ventilare sau climatizare comunică şi cu încăperi de categoria A şi B pericol de incendiu sau cu încăperi de degajări de praf,
gaze toxice sau iritante între acestea şi centrală se vor intercala încăperi tampon puse în suprapresiune.

De asemenea se vor prevedea încăperi tampon puse în suprapresiune dacă centrala de ventilare-climatizare este de categoria A şi B pericol de
incendiu şi comunică cu încăperi de altă categorie de pericol de incendiu.

Separarea acestor centrale de ventilare-climatizare de restul clădirii sau de încăperile de categoria A şi B de pericol de incendiu se va realiza prin
elemente incombustibile rezistente la explozii cu limită de rezistenţă la foc de cel puţin 1 oră şi prin uşi incombustibile cu limita de rezistenţă la foc de
minium 45 minute.

22.13. Pentru echipamente de dimensiuni mari care necesită o înlocuire periodică ca urmare a condiţiilor de exploatare (mediu coroziv, abraziv etc.)
când spaţiul disponibil în centrală, nu permite demontarea în elementele componente sau când elementele demontate au dimensiuni mari, centralele
de ventilare se vor prevedea cu goluri de montaj şi cu mijloace simple de manipulare a pieselor grele.

22.14. De regulă centralele de ventilare sau climatizare vor fi ventilate natural, pentru evacuarea căldurii degajate de motoarele electrice şi de
conductele şi organele de reglaj de pe circuitele de alimentare ale bateriilor de încălzire.
22.15. Încăperile sau spaţiile pentru centralele de ventilare sau climatizare vor fi prevăzute cu instalaţii interioare de iluminat artificial, chiar dacă
există mijloace de iluminat natural, realizate în conformitate cu prevederile normativului I.7.

22.16. Centralele de ventilare sau climatizare vor fi prevăzute cu prize de tensiune nepericuloasă, şi cu lămpi portabile, conform normativului I.7.

La centralele mici (sub 3 m3/s) lămpile portabile pot înlocui iluminatul general artificial.

22.17. La construcţia propriu-zisă a centralei se vor lua măsurile necesare pentru limitarea propagării zgomotului şi vibraţiilor în clădirea ventilată
sau climatizată şi în instalaţii. În acest scop se va recurge în primul rând la amplasarea corespunzătoare a centralelor şi numai dacă această măsură
este insuficientă se vor prevedea izolări acustice.

În clădiri cu cerinţe deosebite privind nivelul de zgomot, se vor folosi ventilatoare silenţioase şi se vor trata fonic încăperile şi construcţiile auxiliare
ale centralelor.

22.18. Categoria de pericol de incendiu a centralelor de ventilare sau climatizare (introducere sau evacuare) este aceeaşi cu a spaţiilor pe care le
ventilează sau climatizează.

Cerinţele de proiectare şi execuţie

22.19. Se vor lua măsuri împotriva accesului persoanelor neautorizate şi neinstruite în centrala de ventilare sau climatizare, la organele de reglaj,
control şi comandă prin dispoziţii sau dispozitive mecanice sau electrice de avertizare etc.

22.20. Se va asigura protecţia împotriva pătrunderii în instalaţie a corpurilor străine, a precipitaţiilor atmosferice şi a vieţuitoarelor.

22.21. Instalaţiile de ventilare şi climatizare se vor proiecta şi executa astfel încât să fie asigurată protecţia persoanelor împotriva acestora la
contactul cu suprafeţele accesibile ale elementelor instalaţiei.

În acest scop:

a) suprafeţele instalaţiei vor fi lipsite de muchii ascuţite, tăioase sau de rugozităţi care pot provoca răniri;

b) temperatura suprafeţelor fierbinţi ale instalaţiei nu va depăşi valorile maxime admise de NCPM;

c) suprafeţele accesibile ale instalaţiei vor fi lipsite de produse nocive succeptibile de a fi emise, smulse sau linse;

d) se vor lua măsurile de protecţie împotriva electrocutării, conform normativului I.7.


22.22. Centralele de ventilare – climatizare de categoria A sau B pericol de incendiu vor fi echipate cu ventilatoare calate direct pe axa motorului
electric sau cu ventilatoare acţionate prin cuplare directă.

Instalaţiile de iluminat şi forţa, precum şi construcţia centralei, se vor încadra în aceeaşi categorie de pericol de incendiu.

22.23. Se va asigura stabilitatea pe termen lung a elementelor componente şi păstrarea funcţionalităţii lor prin:

- protecţia împotriva îngheţării agentului termic în bateriile de încălzire sau răcire (termoizolarea conductelor, termostate de protecţie împotriva
îngheţului, condiţii de amplasare, posibilităţi de golire etc.);

- protecţia elementelor instalaţiilor împotriva coroziunii (materiale folosite, tratarea suprafeţelor interioare şi exterioare, evitarea formării de cupluri
galvanice etc.).

22.24. Prin soluţii de proiectare şi execuţie se va asigura uşurinţa funcţionării, manevrării, controlului, întreţinerii, reparării şi înlocuirii elementelor
instalaţiei prin:

- accesibilitatea la organe de comandă acţionare, reglaj şi control;

- accesibilitatea la toate elementele componente în vederea controlului periodic, întreţinerii, demontării şi înlocuirii unor piese.

22.25. Se vor asigura condiţiile necesare pentru controlul şi urmărirea funcţionării instalaţiei prin dotarea cu indicatoare de măsură şi opţional de
semnalizare.

[top]

23. MĂSURI PENTRU ATENUAREA ZGOMOTULUI ŞI AMORTIZAREA VIBRAŢIILOR PRODUSE DE INSTALAŢIILE DE


VENTILARE SAU CLIMATIZARE

Atenuarea zgomotului

23.1. La proiectarea, executarea şi montarea instalaţiilor de ventilare/climatizare se vor lua măsurile necesare pentru eliminarea sau atenuarea
zgomotului produs de funcţionarea echipamentelor şi de trecere a aerului prin canale şi guri de introducere/evaluare până la valorile admise în
încăperi, corespunzător destinaţiei acestora.
Se vor avea în vedere prescripţiile din "Normativul privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi a tratamentelor custice în clădiri"
C.125.

23.2. Nivelul zgomotului produs de funcţionarea instalaţiilor de ventilare/climatizare resimţit în încăperi va fi cel mult egal cu nivelul de zgomot
ambiant din încăperile ventilate/climatizate.

Valorile admisibile pentru nivelul de zgomot sunt cele indicate în NGPM, STAS 6156, precum şi normativul C.125.

23.3. La proiectarea instalaţiilor de ventilare/climatizare se vor avea în vedere următoarele recomandări:

• în calculul canalelor de aer se vor utiliza viteze de circulaţie moderate în concordonanţă cu destinaţia clădirilor (civile, de producţie) (Anexa 3);

• dimensionarea gurilor de introducere sau evacuare se va face ţinând seama de nivelul de zgomot produs, alegându-se în mod corespunzător
vitezele aerului;

• se vor evita canalele de muchii ascuţite;

• laturile mari ale canalelor se vor rigidiza;

• se va calcula atenuarea naturală a zgomotului în reţeaua de canale şi la pătrunderea în încăperi şi în cazul atenuării nesatisfăcătoare se va lua una
din măsurile următoare:

- căptuşirea interioară a canalelor cu materiale fonoabsorbante pe lungimea reieşită din calcul;

- prevederea unor camere de detentă şi atenuare;

- prevederea de atenuatoare de zgomot atât pe introducere cât şi pe evacuare, amplasate între sursa de zgomot (ventilatoare) şi încăperi;

- folosirea de tuburi elastice fonoizolate;

• atenuarea totală, rezultată din însumarea celei naturale (în reţeaua de canale) şi artificiale (atenuatoare, căptuşiri etc.) trebuie să fie egală cu
diferenţa dintre nivelul de zgomot produs de sursa (ventilatoare, generator de abur etc.) şi nivelul de zgomot din încăpere;

• de regulă se admite calculul simplificat al atenuării zgomotului (pentru frecvenţa de 250 Hz). În cazul unor clădiri sau încăperi pretenţioase (săli de
audiţii, operă, studiouri de emisie, înregistrare, etc.) calculul se va face pentru întreaga gamă de frecvenţe.

Amortizarea vibraţiilor
23.4. Toate echipamentele producătoare de vibraţii vor fi prevăzute cu:

- elemente elastice (vibroizolatoare de cauciuc, arcuri elicoidale din oţel, covoare din cauciuc cu profil variabil) intercalate între agregate, aparate şi
fundaţia pe care se aşează;

- elementele elastice vor corespunde după caz cu numărul, dimensiunile, forma, duritatea, constanta elastică etc. reieşite din calcul sau indicate de
firmele furnizoare, în concordanţă cu mărimea, greutatea, centrul de greutate, debitul, situaţia aparatului, în cazul în care amortizarea vibraţiilor nu s-
a făcut prin construcţie;

- burdufuri elastice atât pe aspiraţie cât şi pe refularea agregatului (aparatului) cu elemente de legătură între echipamentul considerat şi tubulatura
de ventilaţie.

[top]

24. EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE INSTALAŢII DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE

Generalităţi

24.1. Montajul instalaţiilor de ventilare-climatizare se va coordona şi corela cu lucrările de realizare a construcţiei şi în special cu lucrările de
construcţii auxiliare (platforme, postamente, goluri etc.), aferente acestor instalaţii.

24.2. La corelarea lucrărilor de ventilare-climatizare cu cele de construcţie se vor avea în vedere următoarele:

a) manipularea şi aşezarea pe poziţie a pieselor voluminoase aparţinând instalaţiilor de ventilare sau climatizare se va face prin spaţii libere în ziduri
sau planşee, fără spargeri ale elementelor construite;

b) construcţia va fi prevăzută cu elemente necesare pentru susţinerea maşinilor şi aparatelor de ridicat folosite la introducerea pieselor mari şi grele
în clădire şi în centrala de ventilare-climatizare;

c) introducerea în timp oportun a dispozitivelor de prindere şi fixare în elementele de construcţii;

d) introducerea în centralele de ventilare sau climatizare a aparatelor şi maşinilor care se montează pe postamente, fundaţii, console, platforme etc.,
se va face numai după executarea acestora şi după întărirea betonului;
e) introducerea elementelor de ventilare-climatizare în încăperile în care urmează a fi instalate se va face cu puţin timp înainte de montaj, în scopul
de a se reduce expunerea la deteriorările ce ar putea fi provocate de efectuarea altor lucrări în incinta respectivă.

24.3. Execuţia lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare se va efectua respectând normele de tehnica securităţii muncii.

Verificarea materialelor şi echipamentelor

24.4. La executarea lucrărilor se vor utiliza numai materiale, aparataje şi maşini agrementate tehnic, care corespund prevederilor proiectului,
standardelor de stat şi normelor interne de fabricaţie.

24.5. Toate echipamentele (filtre, baterii de încălzire şi răcire, ventilatoare, pompe etc.) vor fi însoţite de certificatele de calitate (încercare) ale
întreprinderii producătoare.

24.6. Înaintea punerii în operă, toate materialele, aparatele şi maşinile se vor supune unui control cu ochiul liber, pentru a se constata dacă nu au
suferit degradări de natură să le compromită tehnic şi calitativ (deformări sau blocări la aparataje, starea elementelor de îmbinare şi de racordare,
funcţionarea dispozitivelor de reglaj, forma pieselor şi elementelor speciale şi accesorii), se vor remedia defecţiunile respective sau se vor înlocui
aparatele şi maşinile care nu pot fi aduse în stare corespunzătoare prin remediere.

24.7. La aparatele de măsurare şi control, montate de executant se va verifica existenţa sigiliului şi a buletinului emis de metrologie.

Transportul, depozitarea şi manipularea

24.8. Transportul materialelor, echipamentelor şi componentelor de instalaţii se va efectua cu mijloace adecvate mecanizate (trenuri, camioane)
acoperite, asigurate contra deteriorărilor datorate vibraţiilor, şocurilor, coroziunii, temperaturii, în concordanţă cu indicaţiile producătorului.

24.9. Materialele de instalaţii se vor păstra în depozitele de materiale ale şantierului, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind prevenirea şi
stingerea incendiilor şi în conformitate cu instrucţiunile furnizorului.

24.10. Materialele de instalaţii asupra cărora condiţiile atmosferice nu au practic influenţa nefavorabilă, pe durata depozitării, se pot depozita în aer
liber, în stive sau rastele, pe platforme betonate sau balastate, special amenajate în acest scop, cu respectarea normelor de pază şi tehnica
securităţii muncii.

24.11. Materialele ce pot fi deteriorate de agenţii climatici (ex. rame cu jaluzele, ventilatoare, table etc.) se vor depozita sub şoproane şi vor fi
acoperite cu prelate sau foi de polietilenă.

24.12. Materialele ce se deteriorează la umiditate, frig, căldură sau radiaţie solară (ex. aparate de măsurare şi control, aparataj electric etc.) se vor
păstra în magazii închise.
24.13. Foile de tablă se vor aşeza orizontal pe grinzi de lemn în magazii sau şoproane. Se interzice aşezarea foilor de tablă direct pe pământ.

24.14. Manipularea materialelor se va face cu respectarea normelor de tehnica securităţii şi în aşa fel încât să nu se deterioreze. Se va da o atenţie
deosebită materialelor casante sau uşor deformabile.

Confecţionarea canalelor de ventilare

24.15. Toleranţele admise la executarea canalelor faţă de dimensiunile nominale sunt indicate în tabelul 24.1.

Tabelul 24.1

Toleranţe la dimensiunile canalelor de ventilare

Abaterea maximă admisibilă în mm


Diametrul sau
latura mare a
Canale din Canale din Canale din
canalului
Canale din zidărie de plăci de plăci de
(dimensiuni
tablă cărămidă materiale fibre
nominale) (mm)
sau beton plastice minerale

100 – 250 2 5 3 4

280 – 500 3 6 4 5

500 – 1000 5 8 6 7

1120 – 1400 8 12 10 -

21600 – 2000 10 15 12 -

Nota: Pentru canalele de ventilare din alte materiale decât cele specificate în tabel, toleranţele admise se vor stabili asimilând materialele
agrementate cu cele din tabel.

24.16. Îmbinările longitudinale ale tablelor din oţel sau aluminiu pentru confecţionarea tronsoanelor drepte sau a pieselor speciale se vor realiza în
următoarele moduri:
- prin falţuri, pentru tablele din oţel negre şi zincate cu grosimi până la 1,2 mm inclusiv;

- prin sudură cu flacăra fără material de adaos, pentru table negre cu grosimi de 1,5 mm sau mai mari;

- prin nituire, pentru table zincate ale căror grosimi nu permit îmbinarea prin falţ, precum şi pentru table din oţel inoxidabil sau pentru table din
aluminiu.

24.17. Falţurile longitudinale pentru asamblarea foilor de tablă se execută după cum urmează;

a) pentru canale cu latura (diametrul) sub 1 m:

- falţuri duble, pentru grosimi ale tablelor până la 0,8 mm inclusiv;

- falţuri simple, pentru grosimi de 1 mm şi mai mari;

- falţuri de colţ, pentru grosimi până la 0,8 mm inclusiv, la încheierea conductelor cu secţiune rectangulară;

b) pentru canale cu latura (diametrul) mai mare de 1 m:

- falţuri combinate constând din falţuri duble sau simple întărite cu nituri sau cu sudură; în cazul sudării prin puncte, acestea se vor dispune alternat
pe două şiruri, pasul dintre două puncte consecutive ale aceluiaşi şir fiind 10 mm, iar distanţa dintre şiruri de 7 mm.

- falţuri de colţ, pentru grosimi până la 0,8 mm inclusiv, la încheierea conductelor cu secţiune rectangulară având latura mare până la 1250 mm.

24.18. Falţurile simple sau duble vor fi bine etanşate, presate uniform şi fără ondulaţii. Pentru a se asigura o suprafaţă interioară netedă, falţurile vor
fi presate numai către exterior.

24.19. Pentru executarea falţurilor simple, la croirea tablelor se vor lăsa margini cu lăţimi de 17 mm pe o latură şi 8 mm pe cealaltă latură. Pentru
falţurile duble, aceste lăţimi vor fi de 28 mm şi respectiv 15 mm.

24.20. Canalele circulare se pot realiza şi cu falţ în spirală (tip spiromatic).

24.21. Îmbinările longitudinale prin sudură cu flacără se vor realiza prin îndoirea în plan perpendicular a muchiilor foilor de tablă care se asamblează,
pe o înălţime egală cu de 3 ori grosimea tablelor şi prin topirea muchiilor de sudură astfel îndoite, fără material de adaos. Lăţimea cordonului de
sudură realizat în aceste condiţii nu va depăşi de două ori grosimea tablelor asamblate.
24.22. Lungimea tronsoanelor drepte se vor stabili după caz în funcţie de dimensiunile foilor de tablă, de condiţiile de transport şi montaj urmărindu-
se realizarea unor tronsoane cu lungime maximă posibilă.

Rigidizarea canalelor de ventilare

24.23. Tronsoanele drepte se vor rigidiza în funcţie de forma şi dimensiunile secţiunii precum şi de presiunea aerului în canal. Rigidizarea se va
realiza prin rame de rigidizare, nervuri realizate prin presare sau prin alte sisteme agrementate.

24.24. Ramele de rigidizare se montează pe perimetrul canalelor la exterior şi se fixează pe canale prinnituri.

24.25. La îmbinările transversale prin flanşe, acestea se consideră elemente de rigidizare.

24.26. Piesele speciale (curbe, piese cu schimbare de secţiune, ramificaţii, etc.) nu se rigidizează.

Îmbinarea tronsoanelor şi a pieselor speciale

24.27. Îmbinările transversale (îmbinările pentru asamblarea cap la cap a tronsoanelor drepte şi a pieselor speciale) se pot realiza prin falţuri, eclise
mobile, flanşe, manşoane de racord nituite sau prin alte tehnologii agrementate.

24.28. Îmbinările transversale prin falţuri sunt admise numai dacă se pot realiza prin mijloace mecanizate şi dacă asigură susţinerea tubulaturii de
ventilare, astfel ca:

- la tubulatura orizontală între două îmbinări transversale consecutive să se găsească cel puţin un punct de reazem sau de suspendare;

- la tubulatura verticală, prin modul de montare, îmbinarea transversală să fie solicitată la sarcini admisibile.

24.29. Falţurile pentru îmbinările transversale vor fi executate simple, culcate, la orice grosime de tablă.

24.30. La canalele de aer cu diametrul sau latura mare peste 500 mm, falţurile pentru îmbinările transversale vor fi întărite cu nituri sau puncte de
sudură electrică, situate la distanţe de 250 mm.

24.31. Îmbinările transversale prin falţuri vor fi presate căter exterior, astfel încât suprafaţa interioară a canalului să fie cât mai netedă.

24.32. Dacă aerul vehiculat în interiorul canalelor orizontale conţine vapori care se pot condensa, partea inferioară a îmbinării prin falţuri se va
etanşa la exterior prin lipire cu aliaj de cositor, după cum urmează:

- la canalele circulare se va etanşa arcul de cerc de 900;


- la canalele rectangulare se va etanşa falţul pe toată lungimea canalului plus 20 mm pe fiecare din laturile verticale adiacente.

24.33. Îmbinările transversale cu eclise mobile se pot aplica la tubulatura de ventilare executată din tablă neagră sau zincată, cu secţiune
rectangulară având latura mare până la 600 mm şi se vor executa în conformitate cu fişa tehnologică în vigoare.

24.34. Îmbinarea cu eclise mobile se recomandă la confecţionarea tubulaturii în ateliere cu dotare adecvată (maşini cu role pentru executarea
falţurilor sau abkant).

24.35. Îmbinarea cu eclise mobile se poate utiliza pentru asamblarea tronsoanelor drepte şi pieselor speciale ale tuturor tipurilor de instalaţii de
ventilare sau climatizare (introducerea de aer proaspăt, recirculare, evacuarea gazelor şi vaporilor, desprăfuire), în cazul în care particulele din aer
au forma granulară.

24.36. Îmbinările cu eclise mobile nu se vor folosi în următoarele cazuri:

- la îmbinările expuse la solicitări mecanice (burdufuri la ventilatoare, racorduri la tuburi flexibile, etc.);

- la racordarea tubulaturii la maşini şi aparate de ventilare (baterii de încălzire, filtre, aparate de condiţionare, ventilatoare, organe de reglaj, sibare,
etc.) precum şi la utilajele tehnologice;

- la instalaţiile de desprăfuire în care aerul vehiculat este încărcat cu scame, talaj etc.;

- la tubulaturile parcurse de aer cald cu temperatura mai mare de 70oC;

- în spaţii cu pericol de incendiu sau explozie.

24.37. Tubulaturile îmbinate cu falţuri sau eclise mobile vor avea din loc în loc şi îmbinări cu flanşe, pentru a se crea posibilităţi de demontare, în
conformitate cu condiţiile de montaj sau cu cerinţele specificate ale instalaţiei.

24.38. Îmbinările cu flanşe se vor folosi în special pentru a realiza în condiţii deosebite de rigiditate, etanşeitate şi demontabilitate a tubulaturii de
aer, precum şi pentru canalele cu diametrul sau latura mare peste 600 mm.

24.39. Materialul flanşelor, găurile pentru şuruburi şi modul de fixare pe canalele de aer se vor stabili în funcţie de dimensiunile canalelor.

24.40. Montarea flanşelor pe canalul de aer se va face astfel încât planul flanşelor să fie perpendicular pe axa canalului.

24.41. Îmbinările cu flanşe se vor prevedea cu garnituri de etanşare, montare între flanşe şi confecţionate din carton moale (mucava) sau din
cauciuc moale, cu grosimea minimă de 4 mm.
Cartonul sau cauciucul pentru garnituri se va alege în funcţie de natura aerului sau a gazelor vehiculate, precum şi de gradul de etanşeitate necesar
şi se va indica în proiect.

24.42. Garniturile vor fi tăiate şi montate astfel încât marginile să nu pătrundă în interiorul canalului de aer. După executarea fiecărei îmbinări
transversale este obligatorie verificarea acestei condiţii.

24.43. Porţiunile din canal expuse la deformări prin şocuri se vor îmbina la ambele capete prin flanşe cu şuruburi, pentru a putea fi înlocuite cu
uşurinţă.

Montarea canalelor de ventilare

24.44. Canalele de ventilare se vor monta în linie dreaptă orizontală sau verticală, fără săgeţi sau devieri.

24.45. Canalele de aer verticale nu vor avea abateri de la verticală mai mari de 2-3 mm pe 1 m înălţime.

24.46. Înainte de montarea pe poziţie, se vor asambla la nivelul pardoselii sau al platformei de lucru, numărul maxim posibil de tronsoane şi piese
speciale alcătuind porţiuni de canal având forme şi lungimi determinate de condiţiile locale de pe şantier.

24.47. În alcătuirea porţiunilor de canal, asamblarea tronsoanelor se va face astfel încât falţurile longitudinale să fie dispuse alternant pentru a nu
forma o cusătură continuă.

La canalele rectangulare, îmbinările longitudinale prin falţ se vor alterna de pe o faţă pe alta a tronsoanelor consecutive.

24.48. La instalaţiile care vehiculează aer încărcat cu vapori, tronsoanele de canal se vor asambla astfel ca la partea inferioară a canalului să nu
existe îmbinări longitudinale.

24.49. Susţinerea canalelor de aer se va face cu elemente de susţinere tipizate. La canalele orizontale, susţinerile se vor prevedea la distanţele
indicate în tabelul 24.2.

Tabelul 24.2.

Distanţa de susţinere a canalelor de aer montate orizontal

Diametrul sau latura canalului


Distanţa maximă de susţinere
rectangular (mm)
sub 400 3

peste 400 4

Notă: Pentru canalele de ventilare realizate din noile materiale agrementate, distanţa dintre suporţi va fi indicată în agrementul tehnic.

Montarea ventilatoarelor

24.50. Înainte de începerea montării, se vor efectua următoarele verificări ale ventilatorului şi motorului electric de acţionare:

- corespondenţa dintre caracteristicile înscrise pe plăcuţele de identificare şi datele proiectului;

- controlul exterior general al stării echipamentului pentru a se identifica eventualele deteriorări produse în timpul transportului şi manipulărilor
(deformări, slăbirea îmbinărilor cu şuruburi etc.);

- existenţa vaselinei de ungere la paliere şi lagăre;

- starea izolaţiei motoarelor electrice;

- existenţa dispozitivelor pentru întinderea curelelor, a dispozitivelor de protecţie şi a instalaţiei de legare al pământ, conform art. 21.83 şi 21.84.

24.51. Agregatul ventilator – motor se va aşeza pe poziţie cu respectarea riguroasă a cotelor de amplasament indicate în proiect.

24.52. Înainte de fixarea definitivă pe poziţie, se va regla orizontalitatea aşezării ventilatorului şi motorului electric după cum urmează:

a) La ventilatoarele radiale cu rotorul ventilatorului calat direct pe axul motorului electric, orizontabilitatea se va verifica cu nivela cu bulă de aer
aşezată succesiv pe două direcţii perpendiculare pe rama inferioară; pe două direcţii perpendiculare pe flanşa gurii de refulare (în cazul în care
ventilatorul refulează pe verticală); pe două direcţii perpendiculare pe latura orizontală superioară a carcasei (în cazul în care ventilatorul refulează
pe orizontală); pe generatoarea superioară a motorului electric.

b) La ventilatoarele radiale cuplate direct prin cupla elastică sau la cele cu transmisie prin curele trapezoidale, orizontalitatea se va verifica prin
aşezarea nivelei cu bulă de aer pe generatoarele superioare ale axelor ventilatorului şi motorului electric.

c) La ventilatoarele axiale nivela cu bulă de aer se va aşeza pe generatoarea superioară a carcasei cilindrice în cazul montării cu axul orizontal şi pe
două diametre perpendiculare, pentru verificarea orizontalităţii rotorului, în cazul montării cu axul vertical.
24.53. La ventilatoarele livrate fără motorul electric asamblat din fabrică, verificarea orizontalităţii va fi urmată de o operaţie de centrare.

24.54. După asigurarea montării orizontale, se va verifica cu atenţie echilibrarea rotorului, prin imprimare, cu mâna, a unei mişcări uşoare de rotaţie.
Se va considera că rotorul este bine echilibrat dacă se învârte uşor, dacă nu loveşte sau nu freacă în părţile fixe ale maşinii şi dacă după 3-4 învârtiri
succesive, rotorul se opreşte liber în poziţii diferite.

24.55. La ventilatoarele mari, cu carcasa compusă din două sau mai multe părţi, ansamblul se va efectua după operaţiunile de verificare specificate
la art. 24.50 ... 24.54.

Montarea bateriilor de încălzire şi de răcire

24.56. Lucrările de montaj vor fi precedate de următoarele verificări:

- corespondenţa dintre tipul şi caracteristicile bateriei livrate de furnizor şi datele proiectului;

- controlul exterior general, pentru identificarea eventualelor deteriorări produse în timpul transportului şi manipulărilor;

- existenţa instrucţiunilor de montare elaborate de producător.

24.57. Montarea bateriilor pe suporţi.

24.58. Se va asigura acces uşor la racordarea bateriei la reţeaua de distribuţie a agentului termic.

24.59. Dacă bateriile se montează în goluri în zidărie, se va realiza şi se va verifica după montaj etanşeitatea perfectă la aer de-a lungul perimetrului
golului.

24.60. Poziţia de montaj a bateriei va fi în toate cazurile cea indicată de fabrica producătoare.

24.61. Bateria se va monta astfel încât să se asigure aerisirea, golirea şi eliminarea condensatului.

Montarea filtrelor de aer şi a separatoarelor de praf

24.62. Montarea filtrelor şi separatoarelor de praf va fi precedată de verificări similare cu cele specificate la art. 25.56 şi se va efectua în conformitate
cu indicaţiile sau instrucţiunile fabricii producătoare.

24.63. La montarea filtrelor de aer în goluri în zidărie, se va asigura etanşarea rosturilor pe întregul perimetru al filtrului.
24.64. La filtrele cu celule, se vor asigura şi verifica:

- etanşeitatea rosturilor dintre celule şi stelaj, pe perimetrul fiecărei celule;

- scoaterea şi aşezarea uşoară a celulelor în stelaj;

- existenţa celulelor de rezervă şi păstrarea acestora în locuri corespunzătoare, în apropierea filtrului;

- existenţa mijloacelor de curăţire a celulelor;

- acces uşor la fiecare celulă în vederea scoaterii şi reintroducerii ei în stelaj.

24.65. La filtrele mecanice (autocurăţitoare sau cu banda uscată continuă) se va asigura şi verifica:

- funcţionarea normală, fără întreruperi şi fără suprasolicitări a tuturor elementelor în mişcare;

- acces uşor şi manevrare uşoară a dispozitivelor de comandă.

24.66. Separatoarele de praf se vor monta pe construcţii de susţinere care să asigure fixarea rigidă, fără deplasări în timpul funcţionării.

24.67. La separatoarele de praf cu elemente mobile se va verifica, înainte de montaj, buna funcţionare a acestor elemente.

24.68. La uşile sau capacele de vizitare ale separatoarelor de praf se va verifica, înainte de montaj, manevrarea uşoară şi etanşeitatea acestora.

24.69. Se va verifica, înainte de montarea separatoarelor, funcţionarea corectă a dispozitivelor pentru evacuarea prafului din separatoare, precum şi
etanşeitatea pâlniilor, buncărelor sau camerelor de colectare a prafului.

Etanşeitatea instalaţiilor de ventilare

24.70. Se vor lua măsurile necesare pentru limitarea pierderilor de aer prin neetanşeităţi (la îmbinările longitudinale, la îmbinările cap la cap ale
elementelor de tubulatură, la îmbinările dintre tubulatură şi aparate, pe perimetrul uşilor de acces la camerele de aer, la capacele de vizitare, la
punctele de măsurare etc.).

24.71. Valorile maxime admise ale factorului de etanşeitate, respectiv pierderea de aer sau aspiraţia de aer fals a canalelor de aer sunt indicate în
tabelul de mai jos, în funcţie de procentul de piese speciale ale canalelor de ventilare.
Factorul de etanşeitate, în m3/h m, la un
Supradimensiunea/depresiunea procent al pieselor speciale de:
de regim în interiorul canalelor
de aer, în Pa
0% 20% 40% 60% 80% 100%

200 2 2,7 3,1 3,95 4,5 5,2

400 3,4 4,25 5,2 6 6,7 7,3

600 4,5 5,6 6,6 7,3 8,4 9,2

800 5,6 6,8 8 9,2 9,9 10,8

1000 6,6 7,8 9,2 10,5 12 13,3

1400 8,3 9,7 12 14,5 17 18,5

Notă: Procentul pieselor componente se determină efectuându-se raportul între suprafaţa laterală a pieselor speciale şi suprafaţa totală a tubulaturii
de ventilare.

[top]

25. APARATE DE MĂSURARE

25.1. Instalaţiile de ventilare sau climatizare care trebuie să realizeze condiţii date de stare a aerului în decursul funcţionării lor, vor fi dotate cu
aparate de măsurare necesare, montat în spaţiul ventilat sau climatizat şi în instalaţie, pentru a se asigura posibilitatea de urmărire a realizării
parametrilor proiectaţi.

25.2. Instalaţiile pentru introducerea aerului care urmăresc încălzirea sau răcirea spaţiilor ventilate se vor dota cu un termometru montat în canalul
de aer, după baterie şi un termometru montat în spaţiul ventilat, într-un punct reprezentativ.

25.3. Încăperile prevăzute cu instalaţii care urmează a asigura o anumită umiditate relativă se vor dota suplimentar şi cu un higrometru sau un
psihrometru tip August, montat într-un punct reprezentativ.
25.4. Se recomandă prevederea unui manometru diferenţial la filtrele pentru curăţirea aeruli proaspăt, pentru a indica sau a comanda automat
înlocuirea sau deplasarea materialului filtrant.

25.5. Filtrele de aer ale instalaţiei care servesc încăperi cu condiţii speciale de puritate a aerului, se vor dota cu un manometru diferenţial şi cu
diagrame de funcţionare a filtrului din care să se poată deduce eficienţa reţinerii prafului în funcţie de pierderea de sarcină.

25.6. Se recomandă prevederea aparatelor înregistratoare (termografe, higrografe, etc.) în încăperi în care condiţiile de stare a aerului, realizate de
instalaţiile de ventilare sau climatizare sunt determinate pentru buna desfăşurare a proceselor de producţie sau pentru calitatea produselor.

25.7. Instalaţiile pentru evacuarea gazelor, fumului, vaporilor şi prafului de regulă, nu se dotează cu aparate de măsură. Încăperile servite de aceste
instalaţii se vor dota cu aparate indicatoare sau înregistratoare, numai în cazuri speciale şi numai când substanţele degajate în încăperi crează
pericol de incendiu, explozie sau intoxicări; în celelalte cazuri, măsurările în aceste încăperi se vor efectua periodic de organele specializate.

25.8. Aparatele de măsurare şi control se vor monta în locurile stabilite prin proiect, cu respectarea indicaţiilor date de furnizor.

25.9. Dispozitivele de comandă şi armăturile aparatelor se vor monta în locuri luminate şi uşor accesibile.

25.10. Instalaţiile aferente încăperilor cu pericol de incendiu sau explozie sau degajări de gaze toxice vor fi dotate cu sisteme de semnalizare în caz
de oprire accidentală a ventilatoarelor.

[top]

26. PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE ŞI DAREA ÎN EXPLOATARE A INSTALAŢIILOR DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE

26.1. După finalizarea lucrărilor de montaj, înainte de predarea către beneficiar, instalaţiile de ventilare-climatizare vor fi supuse unui ansamblu de
operaţii tehnice având drept scop verificarea instalaţiei executate în ceea ce priveşte corespundenţa cu prevederile proiectului, performanţele şi
efectele scontate, precum şi crearea tuturor condiţiilor necesare unei funcţionări corecte.

26.2. Punerea în funcţiune şi darea în exploatare presupune operaţiile specificate a fi efectuate în ordinea de mai jos:

- lucrări pregătitoare;

- verificarea instalaţiei;

- punerea în funcţiune a instalaţiei;


- reglarea instalaţiei;

- probarea elementelor din instalaţie;

- verificarea eficacităţii globale.

Lucrări pregătitoare

26.3. Lucrările pregătitoare constau din:

a) Cunoaşterea şi însuşirea proiectului;

b) Cunoaşterea modificărilor date de proiectant pe parcursul execuţiei proiectului;

c) Examinarea atentă a instalaţiei realizate;

d) Stabilirea operaţiilor de verificare;

e) Procurarea aparatelor de măsură necesară operaţiilor de verificare (anemometre, termoanemometre, micromanometre, tuburi Pitot-Prandtl,
termometre, psihrometre, tahometre etc.);

f) Pregătirea fişelor de constatare.

Verificarea instalaţiei

26.4. Instalaţia de ventilare-climatizare va fi verificată privind:

- corespundenţa cu prevederile proiectului, cu reglementările tehnice în vigoare, precum şi cu prevederile din prezentul normativ;

- corespondenţa dintre caracteristicile echipamentelor prevăzute în proiect şi a celor instalate;

- corespondenţa dintre geometria instalaţiei proiectate şi a celei realizate;

- calitatea execuţiei;

- funcţionarea elementelor componente;


- alimentarea cu energie electrică, aburi, apă rece, apă caldă, agent frigorific etc.;

- condiţiile necesare pentru pornirea instalaţiei;

- condiţiile necesare în vederea asigurării unei durate de serviciu cât mai îndelungate, în special la instalaţiile sau elementele supuse la şocuri,
deformări, coroziuni, eroziuni etc.;

- condiţiile necesare în vederea asigurării măsurilor de tehnica securităţii indicate în proiect şi în NRPM;

- condiţiile necesare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor;

- nivelul de zgomot din încăperile ventilate sau climatizate.

26.5. Verificarea instalaţiei în detaliu va cuprinde:

- prizele de aer proaspăt: poziţia prizei, dimensiunile, fixarea, existenţa unor dispozitive de protecţie contra vântului şi a pătrunderii vieţuitoarelor;

- conductele de aer: materialul, izolaţia termică (dacă a fost prevăzută în proiect), construcţia pieselor speciale (coturi, ramificaţii, confuzoare,
difuzoare etc.) Se va urmări dacă au apărut rezistenţe aeraulice suplientare faţă de cele prevăzute în proiect;

- capacele de vizitare şi curăţire: poziţia, dimensiunile;

- ventilatoarele: amplasarea, fixarea, racordarea la tubulatură, poziţia de montaj, tipul constructiv, debitul, presiunea, turaţia, sensul, felul acţionării;

- motoarele electrice ale ventilatoarelor: poziţia, tipul, tensiunea, racordarea la reţea, fixarea, turaţia şi punerea la pământ;

- bateriile de încălzire şi răcire: poziţia, racordarea la tubulatura de aer, dimensiunile de gabarit, tipul constructiv, fixarea, caracteristicile funcţionale;

- filtrele de aer: poziţia în instalaţie, modul de racordare la tubulatură, dimensiunile de gabarit, fixarea, tipul constructiv, caracteristicile funcţionale;

- atenuatoarele de zgomot: locul de montare în instalaţie, tipul, fixarea;

- dispozitivele de reglare: poziţia în instalaţie, tipul, accesul la comenzi;

- gurile de introducere: poziţia în instalaţie şi încăperea ventilată, numărul, dimensiunile, modul de montare, accesul aerului în conductă în gura de
ventilare, tipul constructiv, existenţa dispozitivelor de reglare a debitul de aer şi pentru orientarea jetului (dacă au fost prevăzute în proiect);
- gurile de evacuare: poziţia în instalaţie şi încăperea ventilată, numărul, dimensiunile, modul de montare, tipul constructiv, existenţa dispozitivelor de
reglare a debitului de aer (dacă au fost prevăzute în proiect);

- dispozitivele de aspiraţie ale instalaţiilor de ventilare locală: poziţia în instalaţie şi faţă de surse de generare a noxelor, forma, dimensiunile,
existenţa dispozitivelor de reglare (dacă au fost prevăzute în proiect);

- filtrele şi separatoarele de praf: poziţia de montare în instalaţie, modul de racordare la tubulatură, tipul caracteristicile funcţionale, sistemul de
evacuare a prafului colectat, fixarea;

- gurile de evacuare a aerului viciat: poziţia de montare, fixarea, protecţia contra vântului şi a pătrunderii vieţuitoarelor, tipul, dimensiunile;

- sistemele de automatizare: schema, poziţia şi tipul traductoarelor şi a organelor de execuţie, modul de acţionare asupra elementelor instalaţiei.

26.6. Se va asigura starea de curăţenie, în interior şi în exterior, a tuturor elementelor instalaţiei (conducte de aer, ventilatoare, guri de ventilare,
aparate de climatizare, centrale de ventilare-climatizare etc.)

26.7. La verificarea calităţii execuţiei se va observa dacă:

- dimensiunile canalelor se încadrează în toleranţele prescrise;

- nu există deformări vizibile la pereţii canalelor de aer, suprafeţe concave sau convexe, falţuri neetanşate, neuniform presate sau cu ondulări;

- şuruburile sunt strânse suficient;

- garniturile de etanşare se încadrează în secţiunile interioare ale canalelor de aer.

26.8. Etanşeitatea sistemului de conducere se va verifica prin proba cu fum sau prin proba cu soluţie de apă cu săpun.

Punerea în funcţiune a instalaţiei

26.9. Punerea în funcţiune a instalaţiei de ventilare – climatizare comportă următoarele operaţii:

- pornirea în sarcina redusă;

- pornirea în sarcina normală;

- funcţionarea de probă.
26.10. Pornirea instalaţiei în sarcina redusă se va realiza prin închiderea parţială a sibarului sau a unui alt organ de reglare, montat la ventilator.

Se va constata dacă în tubulatura de aer nu se produc suprapresiuni sau depresiuni excesive.

Se va constata dacă rotorul ventilatorului se învârteşte în sensul corect.

26.11. Prin deschiderea treptată a organului de reglaj se va trece la sarcina nominală constatându-se:

- lipsa de vibraţii sau zgomote anormale la ventilator, motor şi sistemul de transmisie;

- curentul la pornirea motorului pentru reglarea releelor de protecţie;

- lipsa unor scântei la motor sau la aparatajul de pornire-protecţie; lipsa de încălzire a lagărelor şi palierelor;

- la motoare cu viteza variabilă se verifică turaţia la viteze reduse.

Se vor evita porniri repetate la intervale scurte ale motorului electric pentru a evita supraîncălzirea acestuia.

26.12. Funcţionarea de probă se va stabili de la caz la caz, de la câteva ore la câteva zile.

Reglarea instalaţiei

26.13. Toate instituţiile de ventilare – climatizare se vor regla înainte de predarea către beneficiar, astfel încât:

- dispozitivele de reglare montate în ramificaţii şi în gurile de ventilare să asigure debitele de aer indicate în proiect, la toate gurile de introducere şi
evacuare;

- dispozitivele de reglare centrală montate la ventilator să asigure debitul total al instalaţiei, indicat în proiect;

- organele de reglare să asigure alimentarea echipamentului de ventilare – climatizare cu energie electrică, abur, apă rece, apă caldă, agent frigorific
etc., la parametrii prevăzuţi în proiect (temperatură, presiune etc.)

Probarea instalaţiei

26.14. Înainte de predarea către beneficiar a instalaţiilor de ventilare, se vor verifica, prin măsurări, caracteristicile tuturor aparatelor montate în
instalaţie în poziţie normală de lucru, şi anume: ventilatoare, baterii de încălzire sau răcire, filtre de aer proaspăt, separatoare de praf etc. De
asemenea, se vor verifica, prin sondaj, caracteristicile gurilro de introducere, a gurilor şi dispozitivelor de aspiraţie, la un număr care se va stabili de
la caz la caz în funcţie de specificul instalaţiei.

26.15. La ventilatoarele centrifugale, precum şi la cele axiale montate în canal, se va măsura debitul de aer furnizat, în situaţia racordării lor normale
la instalaţie şi cu toate dispozitivele de reglare din instalaţie fixate în poziţia normală de funcţionare. Între debitul de aer măsurat şi cel prevăzut în
proiect se admite o diferenţă de ±5% ... ±10% din debitul prevăzut în proiect.

26.16. În cazul în care diferenţa dintre debitul de aer măsurat şi valoarea prevăzută în proiect este mai mare decât cea admisă la art. 26.15 se va
adopta una din următoarele măsuri:

- modificarea turaţiei, în limitele admise de întreprinderea producătoare şi cu acordul scris al acesteia;

- modificarea rezistenţei aeraulice a instalaţiei, prin lucrări de corectare corespunzătoare;

- modificarea condiţiilor iniţiale ale proiectului, cu acordul comun al beneficiarului instalaţiei şi al proiectantului.

26.17. Ventilatoarele axiale de perete, precum şi ventilatoarele de acoperiş (fără tubulatură de aer), nu vor fi măsurate la poziţia de montaj. La
recepţia instalaţiei se vor admite caracteristicile certificate de întreprinderea producătoare.

26.18. La bateriile de încălzire sau de răcire se vor determina valorile mărimilor caracteristice care definesc variaţia temperaturilor aerului şi ale
agentului termic, în condiţiile de funcţionare existente în momentul efectuării probelor şi se vor confrunta cu valorile prescrise în proiect,
corespunzătoare regimului nominal de funcţionare.

26.19. La filtrele de aer proaspăt se va măsura rezistenţa aeraulică cu materialul filtrant în stare curată. Rezistenţa aeraulică astfel măsurată poate fi
cu cel mult 10% mai mare decât rezistenţa iniţială în norma internă de fabricaţie.

În cazuri speciale, la cererea beneficiarului sau în urma unor indicaţii speciale date în proiect, se va măsura şi gradul de reţinere a prafului.

26.20. Separatoarele de praf se vor verifica, în mod obişnuit, prin observaţii vizuale efectuate asupra conţinutului de praf din aerul evacuat de
separator, în condiţiile normale sau simulate de funcţionare.

În cazurile deosebite se va determina şi gradul de reţinere a prafului, conform prevederilor speciale cuprinse în proiect.

26.21. La separatoarele de praf alimentate cu utilităţi (apă, energie electrică etc.), se vor determina şi parametrii care caracterizează sursele de
alimentare, în scopul confruntării lor cu datele proiectului.

26.22. Datele rezultate din probele efectuate se vor înscrie în fişele de constatare.
Verificarea eficacităţii globale a instalaţiei

26.23. Eficacitatea globală a instalaţiei de ventilare-climatizare se verifică spre a constata dacă instalaţia realizează gradul de igienă sau confort
prevăzut în proiect.

Verficiarea se efectuează cu întreaga instalaţie în funcţiune şi după ce clădirea a fost complet terminată.

26.24. Pentru ca verificarea să fie concludentă, în funcţie de felul instalaţiei, perioada de verificare va fi:

- perioada rece a anului cu temperaturi exterioare sub 0oC, în cazul instalaţiilor de ventilare şi încălzire cu aer cald;

- perioada caldă a anului cu temperaturi exterioare de peste 20oC pentru instalaţiile de climatizare.

26.25. Înainte de efectuarea măsurătorilor pentru verificarea eficacităţii globale, se va verifica dacă condiţiile de viciere a încăperilor ventilate, legate
de procesele tehnologice sau de gradul de ocupare (utilaje tehnologice, numărul de persoane, clădirea etc.) corespund condiţiilor admise la
proiectarea instalaţiilor, ca bază de calcul.

26.26. Determinările se vor efectua în condiţiile unei desfăşurări normale a activităţii (grad de ocupare a încăperilor cu persoane, grad de
desfăşurare a procesului de producţie etc.), în zonele de activitate umană.

26.27. Eficacitatea igienico-sanitară a instalaţiei se va stabili prin compararea determinărilor efectuate cu instalaţia în funcţiune şi instalaţia oprită.

26.28. În cazul în care instalaţia de ventilare-climatizare are mai multe regimuri de funcţionare, după anotimp sau după diferitele faze ale procesului
tehnologic:

- se va verifica eficacitatea igienico-sanitară în regimul de funcţionare corespunzător anotimpului în care are loc recepţia;

- se va verifica eficacitatea igienico-sanitară în regimurile corespunzătoare fazelor procesului tehnologic care pot fi produse în timpul recepţiei;

- se va aprecia, prin calcule şi măsurări parţiale, eficacitatea igienico-sanitară a instalaţiei în alte anotimpuri şi faze tehnologice decât cele în care s-a
desfăşurat recepţia;

- dacă calculele şi măsurările parţiale nu sunt concludente pentru aprecierea eficacităţii igienico-sanitare în alte regimuri, se vor efectua, în timp, în
perioada potrivită, operaţiile de măsurări şi verificări corespunzătoare.

26.29. În încăperile din clădirile civile sau publice, fără degajări de substanţe nocive periculoase pentru sănătatea oamenilor, se va verifica
temperatura şi umiditatea aerului în zona de activitate, în măsura în care aceşti parametri au constituit premizele de proiectare.
Viteza curenţilor de aer va fi verificată în toate cazurile. Metodologia de verificare în clădirile din această categorie, se va stabili de la caz la caz, în
funcţie de destinaţia spaţiului ventilat sau climatizat.

26.30. La verificarea eficacităţii globale se vor avea în vedere şi prescripţiile art. 2.1. privind calitatea aerului exterior introdus în încăperile ventilate
sau climatizate, precum şi cele cuprinse în "Instrucţiunile tehnice de proiectare pentru ventilarea sau încălzirea cu aer cald prin jeturi de aer
orizontale" I.5/1, privind uniformitatea repartiţiei temperaturii aerului în spaţiile ventilate sau climatizate.

26.31. Verificarea calităţii lucrărilor sau dispozitivelor de izolare fonică se va face cu aparate de măsurare adecvate.

26.32. Rezultatele probelor de verificare a eficacităţii globale a instalaţiei se consideră satisfăcătoare dacă temperaturile, vitezele şi umidităţile
relative ale aerului în zona de activitate se încadrează, în funcţie de destinaţia încăperii, în diagramele şi ecuaţiile de confort termic, normele
igienico-sanitare sau NRPM.

[top]

ANEXA 1

REGLEMENTĂRI PRIVIND PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE SAU CLIMATIZARE

Indicator Denumirea documentului publicat în

1 2 3

1. LEGI, NORME, NORMATIVE ŞI INSTRUCŢIUNI TEHNICE PRIVIND PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR

Legea 10-95 Legea privind calitatea în construcţii MO

HGR nr. 392/1994 Regulament privind Agrementul Tehnic pentru produse,


procedee şi echipamente noi în construcţii

O.G. 60/1997 Ordonanţa privind apărarea împotriva incendiilor MO nr. 225197

NGPM – 1996 Norme generale de protecţia muncii Broşură


I 1 – 78 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor Bul. constr. 11/79
tehnico-sanitare şi tehnologice din ţevi de PVC
neplastificate

I 6 – 98 Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor Broşură


de alimentare cu gaze naturale

I 7 – 98 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor Broşură


electrice la consuamtor, cu tensiuni până la 1000 V c.a. Bul. constr. nr. 3-4/99
şi 1500 V c.c.

I 13 – 94 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor Bul. constr. nr. 12/1994


de încălzire centrală

I 9 – 94 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor Broşură


sanitare

I 33 – 76 Normativ pentru exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor Broşură


de utilizare a gazului petrolier lichefiat (aragazului)

I 5 – 94 Instrucţiuni tehnice de proiectare pentru ventilarea sau Bul. constr. nr. 9/1994
încălzirea cu aer cld prin jeturi de aer orizontale.

I 26 – 73 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea instalaţiilor de Bul. constr. nr. 10/1973


încălzire a halelor industriale cu jeturi de aer limitate
spaţial.

I 29 – 77 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea instalaţiilor de Bul. constr. nr. 2/1978


încălzire perimetral la clădiri industriale

I 39 – 82 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea unor sisteme de Bul. constr. nr. 12.1982
introducere a aerului în hale industriale în scopul
reducerii consumului de combustibil

I 45 – 93 Instrucţiuni privind metodologia de testare aeraulică şi Bul. constr. nr. 4/94


termică a camerelor curate
C 142 - 85 Instrucţiuni tehnice pentru executarea şi recepţionarea Bul. constr. nr. 9/1985
termoizolaţiilor la elemente de instalaţii

PE 927/E - 35 Prescripţii pentru calculul izolaţiilor termice ale


instalaţiilor

2. NORME, NORMATIVE ŞI INSTRUCŢIUNI TEHNICE PRIVIND PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA CONSTRUCŢIILOR

C 125 - 87 Normativ privind proiectarea şi executarea măsurilor de Bul. constr. nr. 3/1987
izolare fonică şi a tratamentelor acustice ale clădirilor

P 100 - 92 Normativ pentru protecţia antiseismică a construcţiilor Bul. constr. nr. 1-2/1992
de locuinţe social-culturale, agrozootehnice şi
industriale

P 118 - 99 Norme tehnice de proiectare şi realizare a Bul. constr. nr. 7/1999


construcţiilor, privind protecţia la acţiunea focului

Norme generale de protecţie împotriva incendiilor la Broşura 1983


proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor

P 121 - 89 Inustrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea Bul. constr. nr. 11/1988
măsurilor de protecţie acustică şi antivibratilă la clădiri
industriale

P 122 - 89 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de Bul. constr. nr. 6/1984
izolare fonică la clădiri civile, social-culturale şi tehnico-
administrative

C 107 - 99 Normativ pentru proiectarea, executarea şi


recepţionarea izolaţiilor termice la construcţii civile şi
industriale

C 107/1 - 97 Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare Bul. constr. nr. 14/1998
termică la clădirile de locuit

C 253/1 - 95 Instrucţiuni tehnice de proiectare şi execuţie a Bul. constr. 7/1995


elementelor de construcţii şi instalaţii pentru camere
curate utilizate în domeniul sănătăţii (spitale,
laboratoare şi industria farmaceutică)

C 253/8 - 95 Instrucţiuni tehnice de proiectare şi execuţie privind Bul. constr. 7/1995


organizarea camerelor curate în domeniul sănătăţii
(spitale, laboratoare şi industria farmaceutică)

2. STANDARDE DE STAT PRIVIND PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE SAU


CLIMATIZARE

STAS 6648/1 Instalaţii de ventilare şi climatizare. Calculul aporturilor de căldură din exterior. Prescripţii fundamentale.

STAS 6648/2 Instalaţii de ventilare şi climatizare. Parametrii climatici exteriori.

STAS 6793 Coşuri, canale de fum pentru focare obişnuite la construcţii civile. Prescripţii generale.

STAS 9072 Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Măsuri constructive pentru sobe.

STAS 9660 Instalaţii de ventilare şi climatizare. Canale de aer. Forme şi dimensiuni.

STAS 10750 Instalaţii de ventilare şi climatizare. Rame cu jaluzele. Clasificare şi tipizare.

SR. 11573 Instalaţii de ventilare. Ventilarea naturală organizată a clădirilor. Prescripţii de calcul şi de proiectare.

STAS 12781 Instalaţii de ventilare şi climatizare. Determinarea puterii termice a bateriilor de răcire cu apă.

STAS 12795 Instalaţii de ventilare şi climatizare. Determinarea pierderilor de sarcină ale bateriilor de încălzire şi de răcire.

STAS 13046/1 Instalaţii de ventilare şi condiţionare. Rame cu jaluzele. Determinarea pierderilor de sarcină şi a ratei de scăpări
caracteristicilor de reglare.

STAS 13046/2 Instalaţii de ventilare şi condiţionare. Rame cu jaluzele. Determinarea caracteristicilor de reglare.

STAS 13046/3 Instalaţii de ventilare şi condiţionare. Rame cu jaluzele. Determinarea valorii momentului forţei necesare
acţionării.

SR 6724/1 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea naturală. Prescripţii de proiectare.

SR 6724/2 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea mecanică cu ventilator central de evacuare.
Prescripţii de proiectare.

SR 6724/3 Ventilarea dependinţelor din clădiri de locuit. Ventilarea mecanică cu ventilator individual de evacuare.
Prescripţii de proiectare.

3. STANDARDE DE STAT CONEXE

STAS 185/1 Instalaţii sanitare, de încălzire centrală, de ventilare şi gaze naturale. Conducte pentru fluide. Semne şi culori
convenţionale.

STAS 185/2 Instalaţii sanitare, de încălzire centrală, de ventilare şi gaze naturale. Fitinguri şi piese auxliare pentru
conducte. Semne convenţionale.

STAS 185/3 Instalaţii sanitare, de încălzire centrală, de ventilare şi gaze naturale. Armături. Semne convenţionale.

STAS 185/4 Instalaţii sanitare, de încălzire centrală, de ventilare şi gaze naturale. Obiecte de uz gospodăresc, corpuri de
încălzire, guri de aer. Semne cnvenţionale.

STAS 185/5 Instalaţii sanitare, de încălzire centrală, de ventilare şi gaze naturale. Agregate, aparate, rezervoare. Semne
convenţionale.

STAS 185/6 Instalaţii sanitare, de încălzire centrală, de ventilare şi gaze naturale. Aparate de măsură şi control. Semne
convenţionale.

STAS 297/1 Culori şi indicatoare de securitate. Condiţii tehnice generale.

STAS 297/2 Culori şi indicatoare de securitate. Reprezentări.

STAS 737/8 Sistemul Internaţional de Unităţi (SI). Unităţi.

STAS 1647 Căldura. Terminologie.


STAS 4369 Instalaţii de încălzire, ventilare şi condiţionare a aerului. Terminologie.

STAS 6156 Acustica în construcţii. Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile şi social-culturale. Limitele admisibile
şi parametrii de izolare acustică.

STAS 6562 Tub Pitot-Prandtl. Forme. Dimensiuni. Execuţie.

STAS 6563 Măsurarea presiunii, vitezei şi debitului de tubul Pitot-Prandtl.

STAS 7347/1 Determinarea debitului fluidelor. Metoda cu diafragme şi ajutaje.

STAS 9954/1 Instalaţii şi echipamente electrice în zone cu pericol de explozie datorită gazelor şi lichidelor inflamabile.
Prescripţii de proiectare şi montare.

SR-En 50014 Aparatura electrică pentru atmosfere potenţial explozive. Prescripţii generale.

4. STANDARDE DE STAT PRIVIND TERMOTEHNICA ÎN CONSTRUCŢII

STAS 6472/2 Fizica construcţiilor. Higrotehnica. Parametrii climatici exteriori.

STAS 6472/3 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Calculul termotehnic al elementelor de închidere al construcţiilor.

STAS 6472/4 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Comportarea elementelor în construcţii la difuzia vaporilor de apă (M-SR
11/81).

STAS 6472/5 Fizica construcţiilor. Higrotehnica. Principii de calcul şi de alcătuire pentru acoperişuri ventilate.

STAS 6472/6 Fizica construcţiilor. Higrotehnica. Proiectarea higrotehnică a elementelor de construcţii cu puţini termice.

STAS 6472/7 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Calculul permeabilităţii la aer a elementelor şi materialelor de construcţii.

STAS 6472/9 Fizica construcţiilor. Proiectarea termotehnică a elementelor de construcţii cu punţi termice cilindrice.

STAS 7109 Termotehnica construcţiilor. Terminologie, simboluri, unităţi de măsură.

[top]
ANEXA 2

VALORI ORIENTATIVE ALE DEBITELOR DE AER PENTRU ÎNCĂPERI VENTILATE SAU CLIMATIZATE

[top]

ANEXA 2A

VALORI ORIENTATIVE PENTRU NUMĂRUL ORAR DE SCHIMBURI DE AER ÎN FUNCŢIE DE DESTINAŢIA ÎNCĂPERII
SAU DEBITELE DE AER ÎN FUNCŢIE DE SUPRAFAŢA ÎNCĂPERII

Destinaţia încăperii Debit specific m3/h m2 Schimb orar de aer (h-1)

Amfiteatre 8-10

Ateliere fără vicierea puternică a aerului 3-6

Băi publice 4-6

Biblioteci 3

- săli de lectură 3-5

- depozite de cărţi 3

Birouri 3-6

Bucătării

- mici 60
- mijlocii 80

- mari 90

Cantine 6-8

Călcătorii 8-10

Centrale telefonice 5-10

Garaje 4-5

Garderobe 3-6

Încăperi pentru decapări 5-15

Încăperi pentru duşuri 20-30

Încăperi încărcat acumulatoare 4-6

Încăperi pentru vopsit cu pistolul 20-50

Laboratoare 8-15

Magazine

- mici, mijlocii 4-6

- universale 6-8

Piscine

- bazine 10
- săli îmbrăcare 10

- duşuri 18

- coridoare 4

- încăperi anexe 2

Restaurante

- fumatul interzis 5-10

- fumatul permis 8-12

Săli de baie 4-6

Săli de dans

- fumatul interzis 6-8

- fumatul permis 12-16

Săli de mese 6-8

Săli de şedinţe 6-8

Spălătorii mecanice 10-15

Spitale

- balneofizioterapie 3-6

- dezinfectare prealabilă a rufăriei 5-8


- laboratoare 3-4

- săli de operaţie 8-10

- săli postoperatorii 5-8

- săli sterilizare instrumente 8-10

- saloane de bolnavi 5-10

- săli de aşteptare şi vestiar 5-6

- radiologie 5-6

- cabinete dentare 4-6

- coridoare 3-5

Teatre, cinematografe 5-8

Tezaure 3-6

Vopsitorii 5-15

WC-uri

- în locuinţe 4-5

- în clădiri cu birouri 5-8

- în fabrici 8-10

- publice (pe străzi, în pieţe) 10-15


• Valorile din table se vor folosi numai pentru estimări în fazele iniţiale de proiectare.

[top]

ANEXA 2B

NUMĂRUL MINIM DE VOLUME DE AER NECESAR A FI INTRODUS FAŢĂ DE NUMĂRUL DE VOLUME DE AER
EVACUAT PENTRU A CREA O SUPRAPRESIUNE FAŢĂ DE ÎNCĂPERILE ÎNVECINATE (VALORI ORIENTATIVE)

Denumirea încăperii cu exteriorul Numărul suplimentar de schimburi de aer


în volume/oră

Încăperi fără ferestre şi uşi exterioare 0,5 - 0,75

Încăperi cu ferestre exterioare

- pe o faţadă 1

- pe două faţade 1,5

- pe trei şi patru faţade 2

Vestibuluri, holuri 2–3

[top]

ANEXA 2C

DEBITUL SUPLIMENTAR DE AER NECESAR A FI INTRODUS ÎN ÎNCĂPERILE VENTILATE SAU CLIMATIZATE ÎN


SUPRAPRESIUNE, ÎN M3/OM ŞI ORĂ (VALORI ORIENTATIVE)
uşă obişnuită uşă cu tambur uşă rotativă
Numărul de persoane care
trec pe uşă într-o oră două sau două sau două sau
una una una
mai multe mai multe mai multe

până la 100 3 4,75 2,5 3,5 0,8 1

de la 100 la 700 3 4,75 2,5 3,5 0,7 0,9

de la 700 la 1400 3 4,75 2,25 3,5 0,5 0,6

de la 1400 la 2100 2,75 4 2,25 3,25 0,3 0,3

[top]

ANEXA 2D

DEBITUL DE AER EXTERIOR NECESAR PENTRU ÎNCĂPERILE DIN CLĂDIRILE DE LOCUIT, SOCIAL - CULTURALE
ŞI INDUSTRIALE VENTILATE SAU CLIMATIZATE

Debitul de aer,
Destinaţia clădirii sau a încăperii
în m3/om şi ora

Social-culturale şi de locuit

- în absenţa fumatului 25

- la fumat moderat 35

- la fumat intens 50

- la fumat foarte intens 75


- în încăperi pentru copii sub 12 ani 15

Industriale

- la volumul incintei până la 20 m3/lucrător cel puţin 30

- idem pentru 20 ÷ 30 m3/lucrător cel puţin 20

Industriale (hale blindate) cel puţin 40

Social-culturale şi industriale cu degajări de mirosuri neplăcute până la 70

[top]

ANEXA 2E

DEBITUL DE AER EXTERIOR RECOMANDAT PENTRU ÎNCĂPERILE VENTILATE SAU CLIMATIZATE

Debitul de aer exterior, în m3/h


Destinaţia încăperii
pe m2 de suprafaţă pe m3 de volum

Saloane pentru bolnavi 6 -

Bloc operator din spitale, policlinici 36 12

Camere de hotel 6 -

Bucătării la restaurante 72 -

Laboratoare chimice 36 -
Laboratoare fizico-mecanice - 4

Birouri - 2

[top]

ANEXA 3

VALORI RECOMANDATE PENTRU VITEZELE AERULUI

[top]

ANEXA 3A

VITEZA AERULUI ÎN ZONA DE ACTIVITATE (ŞEDERE)

Destinaţia clădirii sau a încăperii Viteza aerului, în m/s

Săli cu cerinţe deosebite de confort (de audiţii, concerte, teatre) 0,12-0,15

Şedere de lungă durată (birouri) 0,15-0,20

Şedere de scurtă durată (restaurante) 0,20-0,25

Munca în mişcare (magazine, anumite industrii cu muncă uşoară) 0,25-0,37

Munca în mişcare în încăperi calde (bucătării mari, săli de dans, anumite


0,37-0,50
industrii cu muncă medie)

[top]
ANEXA 3B

VITEZE RECOMANDATE PENTRU MIŞCAREA AERULUI ÎN CANALE

Viteza aerului, în m/s


Tipul canalului
Clădiri civile, social-
Clădiri industriale
culturale

Priza de aer 3-4 4-6

Canalul prizei de aer 4-6 6-8

Canalul principal 5-8 8-12

Canalul secundar 3-5 5-8

Ramificaţii 1-3 3-5

Guri aspiraţie 2-3 3-5

[top]