Subiecte biocel

Subiectul 1
Procariote
Sunt cele mai simple/primitive cellule forme de organizare ale vietii:bacterii,alge albastre,verzi.Nu au
nucleu delimitat de membrana ci corp nucleoid alcatuit dintr-un lant de ADN inconjurat de proteine
bazice,atasat printr-o extremitate de membrana.
Citoplasma e incarcata cu ribozomi liberi si n-are organite delimitate de endomembrana.
Membrana celulara e alcatuita dintr-o membrane plasmatica dublata la exterior de o membrane
protectoare.
La procariote locomotia este asigurata de structuri specializate ale membranei si ectoplasmei numite
flageli.
PRoprietatile procariotelor:
-inmultire rapida(proliferare)
-capabile de a se adapta usor la variatiile conditiilor de mediu(plasticizante)
Bacteriile sunt exemple caracteristice de celule procariote, marimea lor e in general de ordinul 1m.
Molecula de AND bacterian este de cca. 1 mm lungime si ea contine o cantitate de informatie suficienta pt
a codifica 2-3000de proteine diferite. Citoplasma lor contine 20-30.000 de ribozomi organizati sub forma
de polizomi.
Subiectul 2
Eucariote
Au o organizare complexa.
Sunt alcatuite din nucleu(coordoneaza procesele celulare),citoplasma(are organite)si suprafata
celulara(controleaza schimburile cu mediul).
Eucariotele cuprind protozoare neprocariote,toate celulele plantelor si ale animalelor,ale omului.
Marimea celulei poate fi apreciata la o scara lineara.Diametrul celulelor este pentru marea majoritate
cuprins intre 10-30um,cu unele exceptii:
-ovocitul uman matur are diametrul de aprox 200 um.
-corpul neuronilor Purkinje si al neuronilor Betz se apropie de 100-200 um,dar prezinta prelungiri cu
lungimi de ordinul centimetrilor sau metrilor.
-printre cele mai mici cellule din organism se numara neuronii din stratul granulos al scoartei cerebrale(34um)si limfocitele mici(5-6um) din sangele circulant.
Forma celulei e un character general important al eucariotelor. Forma e controlata de factori
externi:presiune,vascozitatea mediului, si interni:varsta,vascozitatea celulara.
Celulele
umane
pot
fi
incadrate
in
celule
cu
forma:-variabila:leucocitele,celulele
musculare,secretorii,melanocitele.
-constanta:epiteliale,de acoperire,nervoase,osoase,eritrocitele.
Numarule celulelor la organismul uman aprox cateva milioane de miliarde,aprox 100 de tipuri.
Celulele umane au in ciclu vital cu o durata diferita.Ex celula musculara cardiaca,neuronii(au durata de
viata aprox egala cu cea a individului).
Celulele intestinale dureaza 1-2 zile.
Subiectul 3
Membrana celulara
Definitie:membrana este o pelicula foarte subtire(cativa nm)si foarte flexibila ce acopera si delimiteaza
compartimentul citoplasmatic,controleaza schimburile cu mediul inconjurator si se comporta ca un system
de receptie-transductie si constituie substratul adezivitatii celulare.
Membrana prezinta si diferentieri speciale cum sunt dispozitivele jonctionale,cili,microvili,flageli,etc.

Astfel Robertson in 1959 emitea teoria membraneiunitpe baza cercetarilor la micrroscopul

electronic,prin care toate membranele plasmatice au organizare ultrastructurala unitare dupa modelul
trilaminat ce implica o foita centrala flancata de doua foite dense la fluxul de electroni in grosime totala de
7.5 nm
Foita centrala clara corespunde axului lipidic central iar foitele dense corespund fetelor hidrofile lipidice
pe care se ataseaza proteinele.
Dar modelul membranei units-a dovedit a fi incomplet deoarece ignora dinamismul moleculelor
componente si a proteinelor transmembranare.
In 1972 Singer si Nicolson elaboreaza teoria mozaicului fluid,astfel moleculele componente-lipide si
proteine-difuzeaza liber in planul continuumului lipidic si aceasta implica o organizare intamplatoare a
distributiei moleculare lipoproteice.
Modelul actual de membrana este o preluare si dezvoltare a ideilor principale din modelele
precedente,cat si o conceptie cu mult mai cuprinzatoare fata de cele precedente.
Membrana celulara este alcatuita din 3 parti componente principale:
-plasmalema-complexul lipoproteic in grosime de 7.5nm
-glicolema-complexul glicoproteic superficial in grosime de 50 nm.
-citoscheletul membranei-reteaua de proteine asezate pe fatza interna a plasmalemei in grosime de cativa
nm.
Subiectul 4
Bazele moleculare ale organizarii membranei celulare
La alcatuirea membranei celulare participa apa cu aprox 30%,subs organice aprox 70% si saruri minerale
in cantitati foarte mici.Peste 90% din masa uscate este reprezentata de lipoproteine,iar glucidele numai in
cateva procente.
Totalitatea lipidelor din membrana sunt localizate in plasmalema unde constituie foita continua hidrofoba
pe care se organizeaza celelalte populatii de molecule din membrane.
Glucidele sunt prezentate exclusiv in glicolema numai sub forma de fragmente de molecule relativ scurte
,fie conjugate cu proteine,fie atasate la capetele hidrofile a unor lipide din plasmalema.
Proteinele sunt reprezentate in toate cele trei straturi ale suprafetei celulare:in plasmalema in special de o
parte si de alta a continuumului lipidic,in glicolema alcatuind tesatura pe care sunt atasate glucidele,in
citoscheletul membranei unde realizeaza o retea foarte fina si supla.
Apa inhiba glicocalixul,citoscheletul membranei si foitele externa si interna ale plasmalemei ,vom gasi si
ioni anorganici care desi participa cu un procent foarte mic la masa membranei,joaca un rol important in
biologia acesteia.
Subiectul 5
Plasmalema
Este partea centrala a membranei celulare si este prima componenta care a fost indentificata la
microscopul electronic.
Principalele tipuri de lipide ce intra in alcatuirea membranelor sunt :fosfolipide,cholesterol,glicolipide.
Fosfolipidele formeaza marea majoritate a lipidelor din endomembrane si aprox 75% din lipidele
citoplasmatice.
Fiecare molecula are aspectul unui cui in care capul este hidrofil si este denumit grup polar pentru ca el
poarta sarcini electrice,iar reziduurile de acizi grasi sunt hidrofobe si sunt de obicei desemnate ca segment
apolar.
Proteinele plasmalemei- o mare parte din proteinele membranei celulare sunt localizate la nivelul
plasmalemei si ele se afla in relatii speciale cu bistratul lipidic.Proteinele reprezinta substratul specifitatii
suprafetei celulare,exista doua grupe de proteine:extrinseci si intrinseci.

Proteinele extrinseci-sunt distribuite pe o fatza sau pe alta a continuumului lipidic si contacteaza pe

suprafata lor legaturi hidrofile ale lipidelor.Ele sunt numeroase pe fatza interna unde edifice citoscheletul
membranei celulare.
Proteinele intrinseci-se extrag foarte greu din continuumul lipidic deoarece dezvolta si legaturi
hidrofobe.Ele servesc ca dispozitiv de receptie-transductie.
Subiectul 6
Citoscheletul membranar.
Este o retea de proteine extrinseci ce formeaza partea interna a membranei celulare,cu o grosime de 59nm,care confera flexibilitate si rezistenta suprafetei celulare.
Un model de aranjare a proteinelor citoscheletale este de retea ,in care ochiurile retelei sunt alcatuite de
dimerii de spectrina,iar nodurile retelei sunt alcatuite din doua tipuri de complexe moleculare.
Glicolema
Este partea externa a membranei celulare cu o grosime medie de 50 nm,este laxa si greu de identificat in
microscopie electronica de rutina,confera o incarcatura predominant electric negative suprafetei celulare si
joaca un rol major in controlul schimburilor ionice transmembranare.
Termeni sinonimi:glicolema,glicocalix,invelis de suprafata fuzzy coat-pufoasa ,scamoasa.
Din punct de vedere chimie,glicolema este alcatuita indeosebi din glicoproteine ,este vorba de o tesatura
delicata si laxa de lanturi proteice pe care sunt ancorate reziduurile glucidice.
Subiectul 7
Matricea extracelulara
Matricea extracelulara sau intercelulara constituie mediul interstitial in care isi desfasoara activitatea
diferite tipuri de celule; ea este alcatuita din elemente
greu identificabile morphologic si eterogene
chimic.
Matricea extracelulara controleaza adezivitatea, cresterea
si diferentierea si joaca rolul principal in
organizarea celulelor sub forme de tesuturi si in distribuirea acestora in mod specific in diferite organe ale
omului.
Matricea extracelulara se afla in relatii de continuitate si contiguitate moleculara cu glicolema.
La microscopul luminiscent in matricea extracelulara po fi observate trei tipuri de elemente:
membranele bazale, fibre intercelulare si substanta fundamentala a matricei bogat coloidala.
Moleculele organice care stau la baza edificarii diferitelor structuri microscopice sau ultramicroscopice
sunt de natura glicoproteica.Dintre acestea fac parte colagenul si elastina,glicoproteine sulfatate
necolagene si proteoglicanii.
Colagenul -e o familie de proteine cu foarte mare forta de extensibilitate ce reprezinta 25% din proteinele
omului adult.
Au fost identificate in matricea extracelulara 5 izotipuri de molecule de colagen.
Elastina - prezint deosebiri fata de molecula de colagen ce ii confera proprietati
fizico-mecanice deosebite.
Proteoglicanii - sunt cea de-aIIl-a componenta importanta a matricei extracelulare, aprox. 95% din
molecula de proteoglicani este constituita de glicozaminoglicani si 5% din proteine. Proteoglicanii datorita
componentei polizaharidice
formeaza polianioni foarte mari ce leaga apa si cationii alcatuind asa-zisa substanta fundamentala.
A III-a grupa de molecule organice a matricei extracelulare e reprezentata de glicoproteinele sulfatate
necolagene-au greutate moleculara mare si sunt responsabile de atasarea celulelor de matricea
extracelulara.
Au fost identificate fibronectina, laminina, dronectina, entactina, etc.
Glicoproteinele necolagene intra in alcatuirea diferitelor tipuri de membrane bazale alaturi de colagen de
tip IV si glicozaminoglicani.
Subiectul 8

Receptorii de membrana,tipuri de receptor.

Receptorii de membrana.
Sunt dispozitive moleculare specializate,asezate pe fata externa a membranei celulare,
cu ajutorul carora se intercepteaza semnale sau mesaje venite pe cale nervoasa sau umorala.
Termenul generic de ligand defineste toate substantele care, vehiculate pe cale umorala
sau nervoasa, se leaga de receptori si moduleaza functia celulara. Din categoria
liganzilor fac parte mesagerii extracelulari sau mesageri de ordinul I (ex: neurotransmitatorii si hormonii).
Tipuri de receptori de membrana:
- Receptori pentru substante endogene -produsee de celulele proprii organismdului care pot induce
modificari mediate de receptori transmise pe cale nervoasa sau umorala.
Pentru cale nervoasa - mai cunoscuti sunt receptorii pentru acetilcolina,floradrenalina, serotonina,
histamina, dopamina, epinefrina, acid gamaaminobutiric (GABA).
Pentru calea umorala-receptorii hormoni-cei mai bine caracterizati sunt cei pentru insulina (izolate in
celulele adipoase si hePatocite).
Receptorii pentru antigenele endogene.- se gasesc la suprafata celulei implicate in raspunsul imun,fie la
suprafata celulei neimunogene.
- Receptorii pentru substantele exogene:
- receptori pentru virusi,
- receptori pentru antigene nonself,
- receptori pentru toxine microbiene,
- receptori pentru droguri,
- receptori pentru lecitine etc.

Subiectul 9
Jonctiunile stranse
Sunt dispozitive de adezivitate cu o dispozitie in panglica,impermeabile pentru markerii
intercelulari,separand net compartimentele tisulare cu compozitii chimice diferite.
Denumiri sinonime:zonula occludens,jonctiuni pentalaminate sau jonctiuni hepatalaminate.
In organizarea jonctiunilor stranse,membranelee adiacente se apropie complet una de alta pentru a edifice
structuri pentalaminate,obliterand astfel spatial intercellular si impiedicand scurgerea moleculelor printre
membrane.La edificarea acestor dispozitive participa si proteine integrate care traverseaza membranele
adiacente,se dispun in siruri gemene pentru a organiza dispozitive de sutura in fermoar.Proteinele
integrate sunt ancorate prin intermediul unor microfilamente de citoscheletul matricei.
Principalele proprietati ale jonctiunilor stranse:
-dispozitive de adezivitate intercelulara,flexibile si sigure.
-bariere fizice si chimie intercelulare.
-confera polaritate celulelor angajate in astfel de jonctiuni.
-apar timpuriu intre celulele embrionare,de obicei sub forma de macule pentru ca apoi sa se transforme in
zonule.
Subiectul 10
Desmozomii
Sunt dispozitive de adezivitate intercelulara foarte puternice.Ele nu sunt implicate in schimburile
intercelulare si nu impiedica deplasarea moleculelor prin spatiile pe care le delimiteaza.
Denumiri sinonime:zonula adherens,macula adherens,lamina desmozomica.
Se intalnesc 3 tipuri:in forma de pata,in forma de banda si hemidesmozomii.
Desmozomii in pata sunt alcatuiti din urmatoarele elemente componente:
-membranele plasmatice adiacente asezate parallel la o distanta de 25-30 nm.

-un material intercellular dens la fluxul de electroni proteic,de aspect filamentos,bisectat de o densificare
centrala bogata in glucide si calciu.
-densificari in forma de disc pe frontal citoplasmatic.
-dispozitive de legatura sau linkerireprezentate de microfilamentele ce se ancoreaza de scheletul
matriceal
-elemente citoscheletale reprezentate fie de tonofilamente,fie de microfilamente de actina.
Ei sunt prezenti intre diferite tipuri de cellule ale epiteliului de acoperire.
Desmozomii in banda sunt prezenti la nivelul segmentelor transversale ale discurilor
intercalare.Ultrastructura asemanatoare cu a desmozomilor in spot,cu urmatoarele deosebiri:
-spatiul intercellular este de 15-25 nm si mai sarac in amterial dens.
-densificarile de pe fata interna a plasmalemei nu au forma de disc si se extend in mod nedefinit.
Hemidesmozomii sunt variante ale desmozomilor in spot ce realizeaza jonctiuni cu membrana bazala.
Subiectul 11
Jonctiunile de tip GAP
Sunt diferentieri ale membranelor celulare in forma de macule ,care realizeaza transferul direct de
mesageri chimici sau fizici de la o celula la alta.
Termeni sinonimi:nexus sau macule communicans.
La organizarea lor participa membrane adiacente care se apropie la o distanta de 2-3 nm,spatiul dintre
membrane nu este obliterat ci poate fi strabatut de molecule mici.
Cel de-al II-lea component sunt conexonii-dispozitive proteice complexe ce traverseaza membranele
adiacente in forma de prisme hexagonale cu diametru de 7-8nm si sunt dispuse in registru pe suprafata
maculei jonctionale.Conexonii sunt alcatuiti din 6 subunitati proteice in forma de bastonase cu un
diametru de 2,5 nm si lungime de 7.5nm.Subunitatile sunt dispuse in inel pentru a delimita un canal
hidrofil cu diametru reglabil intre 0,4-2nm.
Jonctiunile GAP sunt foarte raspandite la diferite tipuri de cellule si reprezinta principala cale de
comunicare intercelulara.Caracteristica lor principala este ca permit schimburi rapide de molecule intre
celulele angajate in jonctiune.

Subiectul 12
Transportul pasiv
1.Transportul pasiv prin difuziune simpla
Pentru cele mai multe tipuri de molecule trecerea prin difuziune simpla se face lent.Pentru moleculele
mici neionizate difuziunea simpla prin membranele biologice se face in cazul celor liposolubile prin
continuumul lipidic iar pentru cele hidrosolubile prin mici orificii sau pori hidrofili situati in structurile
bimoleculare lipidice.
Dupa legile difuziunii de pe o fat ape alta a membranei se face din regiunea cu concentratie mai mare spre
cea cu concentratie mai mica.
2.Transportul pasiv prin difuziune facilitate
Este mecanismul prin care unele substante greu solubile in lipide si cu o masa moleculara relativ mare
sunt transportate prin traversul structurilor membranei mult mai rapid decat prin difuziunea
simpla.Frecvent intalnita la hepatocite difuziunea facilitate este modalitatea de transport pentru
glucoza,aminoacizi,purine,glycerol etc.
Pentru transportul facilitate se presupune ca in grosimea membranei exista molecule proteice cu rol de
carausi care preia substantele pe o fata a membranei si le elibereaza pe cealalta fata.
In mod obisnuit,ca si in cazul difuziunii simple ,transportul prin difuziune facilitate se efectueaza in sensul
gradientului de concentratie si duce la echilibrarea concentratiilor pe ambele fete ale membranei.

Subiectul 13
Transportul activ prin pompe ionice.
Pentru mentinerea gradientului ionic intracellular trecerea ionilor prin membrana celulara se face de cele
mai multe ori in directia termodinamica nefavorabila,impotriva gradientului de concentratie sau a celui
electrochimic.Transportul ionilor se face cu ajutorul unor protein-enzime din plasmalema contrar
gradientului de concentratie si poarta denumirea de pompe ionice.
Pompele ionice pot transporta un singur ion sau concomitant doi ioni.De asemenea mai exista si sisteme
de transport cuplat ce transfera ioni,apa sau alte molecule necesare metabolismului cellular.
Cea mai importanta si mai cunoscuta pompa de ioni este pompa de Na-K;astfel este demonstrate ca in
mediul intracellular exista o mare cantitate de K si mult mai putin Na contrar mediului extracelular fapt
datorat prezentei la nivelul membranei celulare a unei enzyme ce hidrolizeaza ATP-ul numai in prezenta
Na si K si a unei concentratii favorabile de Mg.Enzima numita Na-K ATP-aza face parte integranta din
pompa de Na-K.
Caile furnizoare de energie necesara pentru transportul active sunt dependente de tipul de
cellule.Astfel,celulele inalt differentiate folosesc in principal caile aerobe producatoare de ATP.In alte
tipuri de cellule sunt folosite pentru transport molecule de ATP furnizate prin glicoliza-metabolism
anaerob.
Subiectul 14
Fagocitoza
Prin fagocitoza (phagein=a manca) celulele transporta din mediul extracelular in citoplasma particule de
natura foarte diferita,utilizand regiuni specializate din membrana celulara purtatoare de receptori.Celulele
ce realizeaza un astfel de transport poarta denumirea de fagocite. Dupa marimea particulelor pe care
fagocitele sunt capabile sa le inglobeze distingem microfage,ce inglobeaza numai particule mici si
macrophage care inglobeaza in special particule mari.
Fagocitele prezinta la suprafata celulei receptori cu ajutorul carora recunosc elementele self , proprii
organismului, si non self sau macromolecule straine de organism (antigeni). Receptorii recunosc si
molecule self-alterat(celule degenerate,maligne,imbatranite etc).
Etapele procesului de fagocitoza.
Primul element este recunoasterea antigenelor de catre receptori cu fixarea primelor la membrana
celulara,determinand activarea receptorilor si agragarea proteinelor contractile de la nivelul citoscheletului
cu emiterea de pseudopode.Ele inconjoara strans particular,astfel apar interactiuni receptor particular pe
toata suprafata ei,in fermoar,fixand particular la membrane pseudopodelor.
Pseudopodele care inconjoara particule se unesc si la locul de unire fuzioneaza rezultand o vezicula ce
cuprinde particular si se numeste fagozom.
In citoplasma ,fagozomii se unesc cu lizozomii ce-si varsa continutul de enzyme si digera particulele
introduce in fagozom.
Fagocitoza ,intrucat comporta emiterea de pseudopode,se face cu cheltuiala de energie;este deci un
process energodependent.
Subiectul 15
Pinocitoza
Este procesul de transport in masa a unei cantitati variabile de fluid tisular impreuna cu particulele pe care
le contine(pinos=a bea)prin intermediul unor vezicule pinozomale.
Pinocitoza fara receptori este forma de inglobare a substantelor din mediul extracelular in vezicule
formate din invelisul cellular fara fixarea prealabila a lor de suprafata celulara prin receptori.Ea reprezinta
forma de endocitoza cel mai frecvent intalnita la celulele organismului.
Procesul are loc in mai multe etape,incepand cu contactul particulelor din fluidul tisular cu invelisul
cellular,sunt activate anumite situsuri anionice de suprafata,process ce va induce agragarea proteinelor
contractile citoscheletale,cu invaginarea membranei si formarea de cripte adanci.Buzele superioare

fuzioneaza formand vezicule sau vacuole pinozomale denumite pinozomi.Dupa marime acestia pot fi
micropinozomi sau macropinozomi.Ulterior pinozomii se unesc cu lizozomii si-si descarca continutul in
acestia,apoi membranele pinozomale se reintegreaza la nivelul membranei citoplasmatice.
Pinocitoza cu receptori are un mechanism asemanator cu fagocitoza.Viteza de transport prin pinocitoza cu
receptori este mare si se apreciaza ca in 2-5 minute sunt inglobate in citoplasma molecule diferite din
mediul extracelular prin vezicule pinocitotice.
Subiectul 16
Filamentele de actina
Contin in afara de moleculele contractile de actina si moleculele reglatoare de troponina si
tropomiozina.Portiunea axiala a filamentului de actina contine molecula contractila reprezentata de actina
F,iar tropomiozina este asezata sub forma de bastonas de-a lungul axului de actina F.Troponina formeaza
unitati proteice globulare dispuse la extremitatea moleculei de tropomiozina.
Molecula de actina se gaseste sub doua forme:
-actina globulara(actina G) care este monometru de actina
-actina fibrilara(actina F),care reprezinta forma polimerizata a actinei G.
G-actina este o molecula globulara cu diametrul de 5.5 nm,rezultata prin infasurarea unui singur lant
polipeptidic format din 374 de aminoacizi.
F-actina se prezinta sub forma de filamente cu grosimea de 7-8nm si este alcatuita din doua lanturi
polipeptidice dispuse in helix,cu o perioada repetitive de 35-40nm.Fiecare lant este alcatuit dintr-o singura
serie de subunitati de actina G,pentru fiecare tur de helix existand 13,5 unitati de actina G.
Functii
Filamentele de actina sunt filamente subtiri care stimuleaza activitatea ATP-azica a miozinei;
Tropomiozina se leaga de actina si impreuna cu complexul troponinic regleaza interactiunea miozinaactina.
Troponina leaga ionii de calciu,inhiba activitatea actinei si se leaga de tropomiozina.
Subiectul 17
Filamentele de miozina
Filamentele de miozina sunt formate din proteina numita miozina care constituie fractiunea proteica cea
mai importanta cantitativ si functional in fibra musculara scheletala.Aceasta poate fi de mai multe
feluri,insa prototipul ramane miozina din tesutul muscular.
Molecula de miozina este asimetrica,ceea ce explica anizotropia sau birefringenta benzilor intunecate din
miofibrila;are aspectul unui bastonas cu o zona globulara si una liniara.Are o lungime de 160 nm si o
grosime de 2nm;
Regiunea globulara are diametrul de 4-5 nm si lungimea de 15-20 nm, mol de miozina e desfacuta sub
actiunea tripsinei in doua fragmente numite meromiozine: L-meromiozina si H-meromiozine. Hmeromiozina prin tratare cu papaina se scindeaza in 2 subunitati: S1-H si S2-H.
Functii
Filamentele de miozina sunt filamente mai groase si contribuie prin subunitatile sale la formarea puntilor
transversale care vor interactiona cu situsul de legatura de pe suprafata moleculei de actina G;are si
activitate ATP-azica.

Subiectul 18
Filamentele intermediare
Au fost denumite astfel deoarece au diametrul intermediar(10nm)intre cel almicrofilamentelor (7nm)si cel
al microtubulilor(25nm).
Ceea ce diferentiaza filamentele intermediare de celelalte diferentieri citoplasmatice este structura si
localizarea lor.

Astfel:
-a.in cazul filamentelor intermediare ,in acelasi filament exista mai multe proteine diferite care
copolimerizeaza.In celelalte diferentieri citoplasmatice exista o singura proteina,care prin polimerizare
duce la formarea filamentului sau microtubulului;
-b.polimerizarea nu se face prin inlantuirea unor proteine globulare si prin insiruirea in system cap la
coada a componentelor sale,care sunt proteine fibrilare;
-c.filamentele intermediare sunt structuri stabile.Odata polimerizate se mentin sub aceeasi forma.Celelalte
structuri sunt structuri labile.
-d.un tip de filamente intermediare sunt localizate in nucleu,pe fata interna a invelisului nuclear formand
lamina nucleara.
In citoplasma sunt 5 tipuri de filamente intermediare:
-filamente de keratina localizate in epiderm,par si unghii.
-filamentele de desmina sau scheletina,caracteristice fibrei musculare.
-filamentele de vimentina,caracteristice celulelor mezenchimale.
-neurofilamente localizate in axonii neuronilor
-gliofilamente localizate in celulele gliale
Subiectul 19
Lizozomii.
Sunt organite celulare de forma sferica sau ovoidala,prezenti in citoplasma tuturor celulelor animale cu
exceptia hematiilor adulte.Lizozomii au fost descoperiti de catre DE DUVE in 1955 prin tehnici de
fractionare celulara.
Diametrul lor este variabil,intre 0.25-0.8 um.
ORganizare ultrastructurala
Lizozomii sunt alcatuiti din :
-membrana delimitanta
-matrice lizozomala.
Membrana lizozomala are structura comuna endomembranelor cu grosimea de aprox 7-8 nm.Ocazional
in unele cellule pot fi intalniti lizozomi cu dubla membrane delimitanta sau cu membrane unica ce
prezinta la exterior mici prelungiri numite spiculi.
Matricea lizozomala apare cu aspect diferit la microscopul electronic.Poate fi omogena,fin granulara sau
heterogena,ceea ce determina un polimorfism lizozomal in fiecare celula.Sunt recunoscute doua tipuri
majore de lizozomi:
-lizozomi primary(omogeni)
-lizozomi secundari(heterogeni) ce contin in matrice structuri granulare si membranoase.Ei sunt de trei
tipuri:heterofagozomi,autofagozomi si corpii reziduali.
Organizarea Chimica
Lizozomii contin, in principal, un numar mare de hidrolaze acide,fiind reprezentate de :protease,peptidaze,
nuclease,fosfataze,lipaze,esteraze,glucozidaze.
Enzimele sunt localizate in cea mai mare parte in matricea lizozomala,unele din ele numai pe membrana
lizozomala,altele si in matrice si in membrana.O Parte din aceste enzyme pot fi detectate si
histochimic,locul lor de hidrolizare in citoplasma celulei indicand pozitia lizozomilor in citosol.Dintre
acestea ,fosfataza acida si arilsulfataza sunt socotite enzyme marker pentru evidentierea lizozomilor.
Hidrolazele acide lizozomale sunt retinute in interiorul organitului de catre membrana lizozomala care
este practice impermeabila opunandu-se trecerii lor in citosol.Eliberarea enzimelor lizozomale ar duce
practice la liza urmata de moartea celulei respective.
Eliberarea enzimelor lizozomale in celula are loc si in mod normal in unele fenomene de involutie
fiziologica.

Subiectul 20
Lizozomii primari
Sunt aceia care nu au fost ink angajati in activitate.Au talie mica,o matrice omogena sau fin granulara si
adeseori un set incomplete de hidrolaze acide.Sunt lizozomi tineri care au o durata de viata mai scurta de
aprox 24-48 ore.
Lizozomii secundari sau functionali au activitati enzimatice digestive.Au o durata de viara mai lunga
pana la cateva saptamani,talie mai mare,matrice heterogena ce contine structuri granulare,membranoase si
un set enzymatic complet.Lizozomii secundari rezulta din fuziunea lizozomilor primary cu diferite
substante fagocitate,endocitate sau degradate din celula.Lizozomii secundari sunt reprezentati prin :
-heterofagozomi-lizozomi primary cu material ingerat de celula prin endocitoza,
-autofagozomi-lizozomi primary ce contin portiuni din celula sau organite celulare degenerate,
-corpii reziduali-vacuole cu reziduuri celulare nedigerabile rezultate din digestia intracelulara.
Functia lizozomilor
Lizozomii sunt organite celulare rezponsabile de digestia intracelulara prin procesele de heterofagie sau
autofagie.
Heterofagozomii sau pinozomii se apropie de lizozomii primary cu care fuzioneaza formand o singura
vacuola numita heterolizozomi delimitate de o membrane rezultata din unirea membranei
heterofagozomului sau a pinozomului cu a lizozomului primar.In interiorul heterolizozomului enzimele
hidrolitice lizozomale incep procesul de digerare a produsului inglobat process de durata diferita ce
depinde de complexitatea materialului endocitat.Se obtin molecule mici de proteine,hidrati de carbon si
lipide ce vor traversa membrane heterolizozomului fiind puse astfel la dispozitia celulei pentru refacerea
intregului citosol.
Autofagia repprezinta procesul de digestie intracitoplasmatica a organitelor celulare din celula respectiva
care si-au terminat activitatea si se afla in diferite grade de dezintegrare.In jurul lor citosolul elaboreaza o
endomembrana delimitanta pentru a le separa astfel de restul celulei,rezultand o vacuola denumita
autofagozom.Acesta se uneste cu lizozomii formand autofagolizozom,ulterior procesul fiind asemanator
cu al heterolizozomilor.
Subiectul 21
Peroxizomii
Sunt organite celulare prezente in citosolul tuturor celulelor,ei pot fi evidentiati prin utilizarea rectivului
DAB.Numarul peroxizomilor difera de la o celula la alta sau in aceiasi celula in functie de perioada de
activitate.
Diametrul organitului este situate intre 0.1 1.5um.
Organizare ultrastructurala
Peroxizomii se prezinta sub forma de vacuole sferice sau ovoide,delimitati de endomembrane groase de
6.5-8 nm si contin o matrice fin granulara,uneori cu un cristaloid.
Citomembrana prezinta o compozitie asemanatoare cu a membranei reticulului endoplasmatic dar si difera
de acesta prin unele polypeptide si enzyme din structura sa.
Organizarea chimica.
Peroxizomii contin proteine,lipide si enzyme speciale cum ar fi:catalaza,uratoxidaza.
Functiile.
Peroxizomii intervin in metabolismul H2O2 in doua etape:in prima etapa prin actiunea oxidazelor se
produce H2O2(hydrogen peroxid) din D si L-aminoacid,acid lactic si alte substante; in a doua
etapacatalaza desface hidrogenul peroxide care este toxic pt celula,in oxygen si apa.
Prin uratoxidaza,peroxizomii sunt implicate in degradarea purinelor(adenine si guanina) si prin acestea in
metabolismul acizilor nucleici.
Peroxizomii pot activa si oxidarea acizilor grasi.

Subiectul 22
Ribozomii
Sunt organite celulare intracitoplasmatice prezente in toate celulele cu exceptia eritrocitelor.
Ribozomii pot fi liberi in citoplasma si atasati de membranele reticulului endoplasmatic.Numarul
ribozomilor variaza cu tipul de celula,cu momentele functionale ale acesteia;este foarte mare in celulele
secretorii angajate in sinteze de proteine.Diametrul ribozomilor este cuprins intre 15-30 nm.
Organizare ultrastructurala
Ribozomul este format din doua subunitati inegale ca dimensiuni si inegale in ceea ce priveste constanta
de sedimentare:
-subunitatea mare-diam de aprox 30nm-o forma sferoidala,cu o mica depresiune inspre subunitatea mica si
o constanta de sedimentare egala cu 60S.
-subunitatea mica-de forma alungita convex-concava,diametru de 10-20 nm,o constanta de sedimentare de
40S.
La randul ei subunitatea mica este formata din doua parti inegale.
Organizare chimica.
Ribozomii contin ARN,proteine,cantitati mici de apa,diferiti ioni metalici,dintre care cei mai caracteristici
sunt ionii de Mg si Ca.
Molecula de ARN apare usor spiralata,prezentand si segmente monocatenare nespiralate,dispuse in
interiorul subunitatilor unde sunt situate si proteinele ribozomale.
ARN-ribozomal(ARNr) se gaseste in ambele subunitati ale ribozomului si contine baze asimetrice:baze
purinice(guanine si adenina),baze pirimidinice(uracil si citozina).
Proteinele ribozomale sunt fie strans legate ,fie mai lax legate de ARN,ceea ce permite mai usor acestora
din urma sa se elibereze in citoplasma.Proteinele sunt localizate in interiorul subunitatilor.Au fost isolate
peste 50 de tipuri de proteine ribozomale.O parte din proteine joaca un rol structural si altele intervin in
ansamblarea subunitatilor ribozomale,iar altele par a fi implicate in functiile specifice ale ribozomilor.
Functia ribozomilor.
Aceste organite reprezinta in citoplasma locul de sinteza al proteinelor.La nivelul polizomilor neatasati
membranelor reticulului endoplasmatic se sintetizeaza proteinele de structura iar la nivelul ribozomilor
atasati reticulului endoplasmatic se sintetizeaza proteinele de export.
Subiectul 23
Reticulul endoplasmatic
Se gaseste la toate tipurile de cellule cu exceptia hematiei adulte.
RE a fost observat si descries la microscopul electronic si este mai bn reprezentat in celulele angajate in
sinteze de proteine,de glucide,de lipide,apare astfel foarte bine dezvoltat in cellulele secretorii exo- si
endocrine.
Organizare ultrastructurala
RE este format din saci,cisterne,tubi,vezicule,anastomozate intre ele.Aceste formatiuni sunt delimitate de
o citomembrana groasa de aprox 6 nm,cu o organizare asemanatoare celorlalte citomembrane.Lumenul
formatiunilor RE are un diametru variabil cuprins intre 25-500 nm si variaza cumomentul functional al
celulei ,prezentand si aspecte diferite la fluxul de electroni.
RE este de doua tipuri: reticulul endoplasmic rugos si reticul endoplasmatic neted.
RER-prezinta pe suprafata externa a membranei ribozomi atasati,izolati sau in grupuri active
poliribozomale.Ribozomii sunt atasati prin subunitatea mare,strabatuta de un canal ce se deschide in
lumenul reticulului,canal pe care il strabat lanturile polipeptidice ce se formeaza pe ribozomi.RER
corespunde ergastoplasmei(plasma lucrativa)din celulele foarte active in sinteze proteice,corpii Berg din
hepatocite,corpii Nissl din neuroni.Prin ribozomii atasati lui confera o bazofilie puternica celulei
respective.
RE neted- nu prezinta ribozomi pe membrane sa delimitanta.El comunica adeseori prin canale de legatura
cu RER.Este alcatuit mai mult din formatiuni tubulare cu un diametru de 30 nm.Este present in citoplasma
tuturor celulelor,dar apare mai putin bine reprezentat decat RER.

10

Un aspect particular morphologic si functional al RE neted se intalneste in celula musculara,unde ia si

denumirea de reticul sarcoplasmatic cu rol in cuplarea excitatiei cu contractia.
In celulele pigmentare ale retinei RE neted ocupa aprox 50% din citoplasma,luand pe langa aspectul
tubular normal si aspectul unor formatiuni numite corpii mieloizi.
Organizare chimica.
Prin centrifugarea diferentiata se obtine fragmentarea membranelor intracitoplasmatice si a membranei
celulare,cu sedimentarea diferentiata a structurilor celulare.
RER si cel neted contin aprox 60% proteine,din care o parte sunt incluse in structurile organitului,iar altele
reprezinta proteinele de export.Lipidele sunt in proportie de 40%,in ele predomina lecitinele si
cefalinele.In RE neted insa,colesterolul apare de doua ori mai mult decat in cel rugos.In membranele RE
se gasesc enzyme legate de transferul de electroni .

Subiectul 24
Functiile RE
RER si neted prezinta functii commune,precum si functii differentiate.
Functiile commune:RE formeaza un vast system microcirculator intracitoplasmatic care vehiculeaza in
permanenta substante in toata citoplasma,precum si in alte structuri cum ar fi aparatul Golgi sau spatial
perinuclear cu care RER comunica.
RE are si un rol mechanic,putand fi considerat support intracitoplasmatic atat pentru celelalte organite cat
si pentru mentinerea formei celulei.
Prin membranele sale permite schimburi intre citosol si formatiunile componente.
Functii differentiate:RER este organitul la nivelul caruia se sintetizeaza proteinele de export.ACEstea se
sintetizeaza in aprox 1 minut la nivelul ribozomilor si polizomilor atasati membranelor reticulului,de unde
in 3-5 minute,prin canalul aflat in subunitatea mare ribozomala,trec in cisternele reticulului.Traversarea
prin cisterne pana la complexul Golgi dureaza 20-40 minute.Maturarea in complexul Golgi cu formarea
veziculelor ce contin produs pentru export se realizeaza in aprox 1 ora.
RER este angajat si in sinteza unor fosfolipide(lecitina)si a unor glicoproteine integrale din membrane.
RE neted poate indeplini in cellule mai multe functii:
-in sinteza hormonilor steroizi
-in metabolismul glucidelor-intervine in primele faze ale gliconeogenezei
-in metabolismul lipidelor si in sinteza unor lipoproteine
-in detoxifiere-desfasoara o actiune de metabolizare a unor substante toxice endo- si extracelulare prin
enzyme localizate in citomembranele sale
-in cuplarea excitatiei cu contractia in celulele musculare-reticulul sarcoplasmatic conduce excitatia de la
suprafata catre interiorul celulei musculare la miofilamentele contractile
-in fotosinteza in celulele pigmentare din retina.
Subiectul 25
Complexul Golgi
Este un organit cellular present in toate tipurile de cellule cu exceptia hematiei adulte.
Pozitia in celula este diferita dupa tipul si activitatea acesteia.In neuroni,complexul Golgi este dispus
perinuclear;in celulele secretorii exocrine apare supranuclear situate intre nucleu si polul lor apical.
Organizare ultrastructurala
In organizarea complexului Golgi intra trei elemente componente:
-pachete de saci turtiti sau cisterne asezate in stiva
-microvezicule

11

-macrovezicule.
Toate cele trei formatiuni sunt delimitate de citomembrane groase de aprox 6-8 nm,de aspect neted fara
ribozomi atasati pe suprafata lor.
Cele doua fete ale membranelor golgiene,una indreptata catre RE si cealalta catre nucleu sau
plasmalenma,au proprietati tinctoriale diferite.
Membraneloe sacilor si veziculelor situate la polul golgian proximal sunt mai subtiri de aprox 6 nm,fiind
asemanatoare cu ale RE,iar membranele fetelor de maturare se ingroasa pana la aprox 8 nm,devin
asimetrice si se apropie ca organizare si compozitie chimica de membrane plasmatica.
Sacii sau cisternele golgiene,de aspect turtit ,sunt paralele unele fata de altele si apar separate prin spatii
regulate de 20-30 nm;sacii contin un material dens omogen,fin granular sau fin fibrilar.Catre fata imatura
sacii golgieni sunt mai mici mai ingustati;ei devin mai lungi,mai largi si cu segmente mai dilatate catre
fata de maturare.Numarul sacilor golgieni este in general de 3-12 pentru fiecare celula,iar in unele cellule
de tip particular,secretor ,pot ajunge pana la 20.Partea periferica ,laterala ,a sacilor poate sa prezinte pori
sau prelungiri care sa anastomozeze la extremitati sacii golgieni intre ei sau sa-I lege de RE.
Microveziculele au un diametru de 20-80nm,sunt inconjurate de o citomembrana groasa de aprox 6 nm si
asezate de obicei spre fata imatura-cis a complexului Golgi.
Microveziculele apar foarte heterogene ca diametru,aspect ultrastructural si functie.
Macroveziculele au un diametru cuprins intre 100-500 nm si sunt inconjurate de o citomembrana groasa
de 8 nm,au un continut amorf sau granular-heterogen cu material mai condensate si inegal la fluxul de
electroni.Macroveziculele se gasesc de obicei pe fata matura-trans a complexului golgian,fiind socotite,in
general,vacuole de secretie sau corpi de condensare a produsului secretat de celula.
Organizare chimica.
Complexul Golgi contine proteine de structura si protein-enzime,precum si lipide in proportie de aprox 40
% cu procent de fosfolipide si cholesterol situate intre cele aflate in membrane RE si membrane
plasmatica.Enzime marker pentru complexul Golgi sunt tiaminpirofosfataza(TPP),localizata mai ales in
interiorul sacilor golgieni a fetei trans,nucleozuddifosfataza(NDP),localizata in interiorul sacilor
intermediary golgieni,precum si unele glicoziltransferaze.
Functiile complexului Golgi
Principala functie a complexului Golgi este legata de procesul de secretie intracelulara,deci are rol in
prelucrarea si transportul produsului secretat la nivelul RE catre veziculele de secretie.
Complexul Golgi formeaza membrane pentru veziculele secretorii si din acestea mai departe pentru
plasmalema.
Participa activ la fluxul de membrane din citosol pana la plasmalema.
Este implicat in sinteza glicoproteinelor-componenta proteica primita de la RER se uneste cu moleculele
de hidrati de carbon de la nivelul structurilor golgiene.
Formarea proteoglicanilor sulfatai si a glicoproteinelor sulfatate are loc prin procesul enzymatic de
sulfatare a glicoproteinelor,realizat prin sulfotransferaza golgiana.
Maturarea lipoproteinelor si a albuminelor.
Formarea acrozomului-in gametii sexuali masculini,complexul Golgi dispus supranuclear se modifica si
realizeaza formatiunea denumita acrozom care elibereaza enzyme litice la contactul cu gametul sexual
feminine.
Subiectul 26
Incluziunile celulare
Citosolul poate acumula in mod normal diferiti produsi ai metabolismului ,pe care sa-I depoziteze
temporar sau definitive in celula.
Aceste depuneri denumite incluziuni,pot fi de diferite tipuri:glucide,lipide,proteine,pigmenti,cristale si
cristaloizi.
In exces,acestea impreuna cu alti intermediary metabolici de natura patologica pot constitui cauza sau pot
fi consecinta unor maladii locale sau generale.

12

Glucidele apar sub forma de glycogen in celulele animale,in special in celulele hepatice si
musculare.Glucidele se evidentiaza prin colorare cu carmine Best sau prin metoda PAS,aparand sub forma
de gramezi sau plaje.
Lipidele apar sub forma de picaturi de diferite marimi,de obicei sferice.Ele pot fi evidentiate prin
coloranti specifici ca Sudan.Lipidele apar frecvent in celulele hepatice in care insa prezinta largi variatii
cantitative in raport cu diferitele stari fiziologice sau patologice.Ele pot aparea in bula unica mare ce
ocupa aproape toata matricea sau sub forma de picaturi mici,dispersate in citosol.
Proteinele sunt depozitate,in special ,si uneori exclusive in granule secretorii.
Pigmentii apar in mod normal sub forma de granule de melanina(pigment brun negru) in celulele
pigmentare sau sub forma de lipofuscina(pigment galben)in celulele nervoase.
Cristalele si cristaloizii pot aparea in mod normal in citosolul unor cellule cum ar fi celulele Sertoli si
Leydig din testicul,in nuclei unor hepatocite;pot aparea si incluziuni de fier in fagocite etc.
Subiectul 27
Mitocondria:elemente generale,structura la ME(nu se detaliaza) Mitocondriile sunt organite prezente
in citoplasma tuturor celulelor animale sau vegetale,cu exceptia hematiei adulte.
Pe celula vi sunt evidentiate cu coloranti vitali,iar pe celula fixate,cu hematoxilina ferica.
Pozitia mitocondriei in celula
In majoritatea celulelor mitocondriile sunt raspandite in toata citoplasma.
In celulele cu activitate speciala sau cu polaritate functionala mitocondriile se concentreaza in
regiunea cea mai activa metabolic.Astfel la enterocit,mitocondriile sunt agglomerate catre polul
apical,la neufrocit mitocondriile sunt asezate la polul bazal al celulei mici.Asezarea lor in
citoplasma nu este fixa,ele pot sa se deplaseze prin intermediul curentilor citoplasmatici,sau pot fi
animate de miscari interne ce produc rasuciri ale organitului in jurul axei sale,realizand astfel
contacte stranse sau tranzitorii cu unele structuri celulare.
Numarul mitocondriilor variaza de la o specie la alta,de la un tip cellular la altul sau in aceeasi celula in
raport cu momentul lor functional.
Dimensiunea mitocondriilor este supusa acelorasi variatii ca si numarul lor.La om organitele au o
lungime de aproximativ 2,2-7 microni si un diametru de 0,5 -1 microni.
Forma mitocondriilor
Microscopia optica a descries 3 forme sub denumirea de CONDRIOM:
-mitocondria-sau forma granulara,este cea mai active;
-contriomitele-granule asezate in monom,sunt considerate forme mai putin active decat mitocondriile,dar
care se pot reactiva prompt in cazul unei activitati celulare crescute;
-condriocontii-apar sub forma de filamente sau bastonas reprezentand forma de repaus a condriomului,cu
posibilitati de reactivare mai lente.
Structura mitocondriei
Mitocondria este constituita din:
-doua membrane-externa si interna;
-un spatiu intern si unul extern.
Membrana externa este neteda si delimiteaza organitul la periferie,este lipoproteica,asemanatoare cu
celelalte citomembrane,prezentand o grosime de aprox 60-70A.Ea este permeabila pentru unii ioni si
electroliti.
In membrana externa se gasesc proteine in proportie de 60% ce reprezinta aproximativ 4% din
totalul proteinelor mitocondriei,iar lipidele se gasesc in proportie de 40%,cu un procent ridicat de
cholesterol ce face ca membrane externa sa fie permeabila,prin ea realizandu-se schimburile intre
citosol si organit.
Membrana interna,de o grosime de aproximativ 6 nm este de natura lipoproteica.Proteinele sunt in
proportie de 80%,reprezentand aproximativ1/5 din totalul proteinelor mitocondriale;lipidele se afla numai

13

in proportie de 20%,avand cholesterol in procent scazut,ceea ce face ca permeabilitatea membranei interne

sa fie mai redusa,constituind un fel de bariera intre matricea mitocondriala si restul organitului.
Prin membrana interna trec spre spatial intern ionii de Ca2+ si Mg2+ necesari desfasurarii activitatii
enzimelor cuprinse in matricea mitocondriala.De asemeni,trec moleculele de ADP si ATP necesare
desfasurarii procesului de fosforilare oxidative,acizii grasii si unii aminoacizi.Acesti produsi sunt
transportati prin membrane interna cu ajutorul unor proteine aflate in membrane care servesc drept
TRANSPORTORI.
Subiectul 28
Mitocondria structura la ME-detaliat
Structura mitocondriei
Mitocondria este constituit din:
- dou membrane (una extern i alta intern),
- un spaiu intern i unul extern.
Membrana extern este neted i delimiteaz organitul la periferie, este lipoproteic, asemntoare cu
celelalte citomembrane, prezentnd o grosime de aproximativ 60-70 . Ea este permeabil pentru unii ioni
(Ca2+) i electrolii.
In membrana extern se gsesc proteine n proporie de 60% ce reprezint aproximativ 4% din totalul
proteinelor mitocondriei, iar lipidele se gsesc n proporie de 40%, cu un procent ridicat de colesterol ce
face ca membrana extern s fie permeabil, prin ea realizndu-se schimburile ntre citosol i organit.
Pe membrana extern i desfoar activitatea o serie de enzime:CoA-ligaza; Citocrom-b5;
Kinureinhidroxilaza; Monoaminoxidaza (MAO) - aceasta este enzima marker a acestei structuri.
Membrana intern, de o grosime de aproximativ 6 nm este de natur lipoproteic. Proteinele sunt n
proporie de 80%, reprezentnd aproximativ 1/5 din totalul proteinelor mitocondriale; lipidele se afl
numai n proporie de 20%, avnd colesterol n procent sczut, ceea ce face ca permeabilitatea membranei
interne s fie mai redus, constituind un fel de barier ntre matricea mitocondrial i restul organitului.
Prin membrana intern trec spre spaiul intern ionii de Ca2+ i Mg2+ necesari desfurrii activitii
enzimelor cuprinse n matricea mitocondrial. De asemeni, trec moleculele de ADP i ATP necesare
desfurrii procesului de fosforilare oxidativ, acizii grai i unii aminoacizi. Aceti produi sunt
transportai prin membrana intern cu ajutorul unor proteine aflate n membran care servesc drept
TRANSPORTORI (sau crui sau translocatori). Din aceast grup fac parte TRANSLOCAZELE i
PERMEAZELE.
Membrana intern prezint falduri, formeaz creste
(CRISTE) proeminente n lumenul mitocondrial i prezint n cantitate mare un fosfolipid caracteristic,
puternic hidrofob, numit cardiolipin, care explic impermeabilitatea sa la ioni.
Membrana intern i crestele, sunt alctuite din formaiuni mai mici numite particule elementare sau
PARTICULE F" sau SUBUNITI DE MEMBRAN. Existena acestora a fost dovedita prin studii
biochimice recente, care au reuit izolarea i apoi reasamblarea lor cu formarea de citomembrane.
Fiecare particul elementar, cu o componen lipoproteic caracteristic citomembranelor este constituit
de obicei din trei piese:
- o pies bazal (40/110);
- o tij sau pies intermediar(50 lungime), i
- capul sau piesa cefalic (80-U 100 diametru).
Forma pieselor componente, poate varia n cadrul membranei interne, ca i numrul lor.
In componena lor poate s apar numai unul sau dou segmente n loc de trei. In acest caz, membrana
intern prezint o baz alctuit din citomembran n mozaic sau trilaminat pe a crei fa intern se
ataeaz segmentele izolate, de obicei cefalice, ale subunitilor. Particulele elementare s-au dovedit a
conine fiecare lanul transportor de electroni (lanul respirator) i enzimele respective
(CITOCROM'OXIDAZA, SUCCIN COENZIMA Q REDUCTAZA, NADH-CITOCRIM C REDUCTAZA,
CITOCROM a, b, c etc.) precum i enzimele procesului de fosforilare oxidativ.

14

Cristele mitocondriale difer ca numr i poziie de la o celul la alta, n raport cu diferitele condiii
fiziologice sau patologice. Astfel, la o diet alimentar carenial, cristele mitocomdriale se terg, dispar;
relundu-se dieta normal ele se refac dac starea precar nu a depit limita metabolic fiziologic.
Cristele mitocondriale pot fi aezate perpendicular pe axul mare al mitocondriei, sau paralel cu acesta.
Intre membrana intern i extern se realizeaz compartimentul extern, iar n interiorul membranei interne
i a cristelor se afl compartimentul intern sau matricea mitocondrial.
Compartimentul extern - cuprins ntre membrana intern i extern este de aspect omogen, clar la fluxul
de electroni. Dei ngust, la nivelul lui se desfoar un schimb intens de ap i electrolii ntre mediul
extramitocondrial, pe de o parte i compartimentul intern pe de alt parte.
Aici se pot acumula unii ioni (exemplu Ca2+) care apar sub form de zone mai mari sau mai mici izolate,
sau conglomerate dense la fluxul de electroni.
Compartimentul intern sau matricea mitocondrial poate prezenta la ME, fie aspect omogen, fie aspect
granular. La nivelul ei se gsesc localizate o bun parte din enzimele mitocondriale care sunt n numr de
200 de fiecare mitocondrie (exemplu: ATP-aza, MALAT DEHIDROGENAZA etc.) Tot n matrice sunt
prezeni i acizii nucleici mitocondriali.
Datorit permeabilitii ridicate a membranei externe, spaiul intermembranar este ocupat de un fluid
asemntor citosolului. n spaiul intermembranar se afl enzimele fosforilante ale celorlalte nucleotide
utiliznd ATP ca donator de resturi pirofosfat. In acest spaiu sunt sintetizate formele trifosfat ale
ribonucleotidelor i dezoxiribonucleotidelor utilizate n sinteza acizilor nucleici i a GTP implicat ca surs
energetic n sinteza proteinelor i n sinteza de cGMP (guanozin-5,3-monofosfat ciclic).
Lumenul mitocondrial, delimitat de membrana intern, n care proemin cristele, este ocupat de matricea
mitocondrial. In matrice exist 5-10 molecule de ADN mitocondrial circular, ribosomi mitocondriali de
tip bacterian (70S), ARNm mitocondrial, ARNt i complexele enzimatice ale replicrii i transcrierii
ADN-ului mitocondrial, ct i ale sintezei de proteine de tip mitocondrial. Ataate de crestele membranei
interne, se gsesc complexe de enzime care catalizeaz metabolizarea acizilor grai i a acidului piruvic i
formarea acetil-CoA; enzime care oxideaz acetil-CoA n ciclul acizilor tricarboxilici al lui KREBS cu
formare de bioxid de carbon i NADH (nicotinamid-adenin-dinucleotidul redus). Principala surs de
electroni folosit de enzimele lanului respirator incluse n membrana intern este NADH-ul. Proteinele
majore din membrana intern sunt: ATP-sintetaza care produce ATP n spaiul matriceal; proteinele
specifice de transport; enzimele reaciilor oxidative ale ianului respirator.
NADH, a crui reducere are loc prin captarea hidrogenilor eliberai din oxidrile ciclului Krebs, constituie
substratul cap de serie al transportului de electroni spre oxigenul molecular de-a lungul lanului enzimatic
respirator.
Subiectul 29
Mitocondria:ciclul de contractie-umflare,compozitia chimica,citofiziologia
La ME s-a evidentiat un ciclu functional mitochondrial,present in orice celula.Acesta presupune formarea
a trei aspecte ultrastructurale mitocondriale distincte si reversibile.
1. Forma cea mai raspandita,numita de autorii anglo-saxoniforma ORTODOXA,este forma
obisnuita sub care apar majoritatea mitocondriilor in celula.
2. Forma CONDENSATA sau CONTRACTATA corespunde unei mitocondrii cu diametrul
redus,compartimentul intern ingustat,cristalele mitocondriale inghesuite una in alta dand in
totalitate un aspect dens la fluxul de electroni.
3. Forma sau STAREA UMFLATA a mitocondriei se produce printr-un process pasiv de acumulare a
apei in compartimentul intern;se realizeaza balonizarea mitocondriei,stergerea cristalelor
mitocondriale,organitul aparand ca o minge inconjurata de o dubla membrane.In mod normal
exista o trecere permanenta de la o stare la alta.
Compozitia chimica a mitocondriei
Mitocondria contine:
60-64% proteine structurale,care sunt inlocuite la aproximativ 20 de zile;
34% lipide,fiind alcatuite din fosfolipide si cholesterol in cantitate mare;

15

2-5% vitamine (A,C),protein-enzime (200),diferiti ioni si acizi nucleici:AND si ARN la care

compozitia moleculara este asemanatoare acizilor nucleici nucleari si citoplasmatici,dar
aranjamentul structural al moleculei difera.
Citofiziologia mitocondriei
Mitocondria reprezinta centrul respirator al celulei.La nivelul ei sunt situate enzimele KREBS si
ale lantului respirator.
Mitocondria reprezinta principalul generator de energie pentru cellule.In acest scop,la nivelul
mitocondriei se desfasoara procesul de fosforilare oxidative care,cuplat la activitatea enzimelor
oxidative ale organismului,genereaza molecule de ATP.Acesta prin scindare elibereaza fosfatii
macroergici eliberatori de energie pentru celula.
Mitocondria intervine active in procesul secretor,in procesele speciale de tipul LIPOGENEZEI si
al LIPOLIZEI,in orice activitate celulara.
Totodata la nivelul ei au loc schimbari intense de produsi sau ioni intre citoplasma si
compartimentele mitocondriale.Trecerea diferitelor substante si a ionilor prin membrama
mitocondriala se face cu cheltuiala de energie ,aceasta fiindu-i pusa la dispozitie de ATP-aza ce
scindeaza ATP-ul sau alti produsi intermediary generatori de energie.
Subiectul 30
Nucleul:elemente generale si structura
Nucleul joac un rol central n viaa celulei, constituie centrul de comand al celulei, el contine genomul
celulei. De asemenea, conine echipamentul necesar pentru repararea genomului, pentru replicarea sa
(nainte de diviziunea celulei), pentru transcrierea sa n ARN i prelucrarea ARN-ului. Nucleul ocup n
general o poziie central, ns poate ocupa i alte poziii n interiorul celulei n funcie de momentul
funcional ai acesteia (de rotaie, de deplasare prin celul) sau n funcie de momentul ciclului secretor,
unde nucleul se deplaseaz excentric: inel cu pecete" n celulele adipoase sau nucleu situat spre polul
bazal al celulei, n celulele cu rol de absorbie (n cazul enterocitelor de la nivelul intestinului subire).
STRUCTRURA NUCLEULUI
Nucleul este format din:
nveliul nuclear (membrana nuclear), cromatina, nucleolii, carioplasma (matricea nuclear)
Inveliul nuclear (membrana nuclear)
nveliul nuclear este o membran dubl prevzut cu pori, vizibil la microscopul electronic i care, n
interfaz, separa coninutul nuclear de citoplasm, nveliul nuclear prezint: o foi extern care este o
continuare a membranei RE; ajuns n vecintatea nucleului se rsfrnge ca o expansiune n jurul acestuia
(cisterna perinuclear); - membrana nuclear intern care vine n contact direct cu coninutul nucleului
(carioplasma sau matricea nuclear) i poate fi considerat membrana propriu-zis a nucleului.
Spre deosebire de alte membrane ce delimiteaz celelalte compartimente celulare, membrana nuclear nu
are o existena permanenta ea se dezagreg la sfritul profazei (prima faz a mitozei) i se reconstituie din
fragmentele dispersate n citoplasm in telofaza (la sfritul mitozei). Spaiul dintre cele dou foie,
denumit spaiu perinuclear, se continu cu lumenul reticulului endoplasmic, iar cete dou foie vin in
contact la nivelul porilor. Foia intern prezint pe faa sa nuclear o structur lamelara numit lamina
densa interna alctuit din proteine fibrilare denumite lamine (proteine ce intr in alctuirea filamentelor
intermediare). Aceast structur determin forma nucleului, intefactoneaz cu cromozomii i participa la
dezasamblarea nveliului nuclear.
Porii nucleari au un diametru de 80 nm i se mai numesc "complexul por " sau porosomi. Orificiul porului
este ocupat de o structur special, format din 8 coloane (subuniti anulare) care prezint nite prelungiri
sub form de fibrile nspre citoplasm dar i spre nucleu unde formeaz "coul nuclear" la captul cruia
se afla un disc.
Functile porilor

16

Transportul prin por - transport cu permeabilitate selectiv: spre nucleu ptrund proteine i enzime pentru
sinteza ADN i a ARN, dar i proteine ribozomale pentru a servi la asamblarea precursorilor ribozomali.
Transportul se face prin potenialul de membrana.
Transportul macromoleculelor - se face prin caraui" (proteine de transport nuclear)
Subiectul 31
Cromatina nucleara
Cromatina reprezint forma relaxata a cromosomilor in interfaza (perioada de repaus dintre doua
diviziuni). Cromosomii sunt formaiuni filamentoase sub forma de bastona cu afinitate pentru coloranii
bazici care apar in timpul diviziunii celulare prin condensarea cromatinei. La rnicroscopul optic,
cromatina se prezint sub forma unei reele structurata din granule i filamente interconectate. Prin
coloratii cu colorani bazici (hematoxilina, fucsina bazica etc) o parte a aomatinei se coloreaz intens
bazofil - aceasta este componenta granulara si se numete heterocromatin iar o alt parte se coloreaz
slab bazofil (palid) - aceasta este componenta filamentoasa i se numete eucromatina.
Aceste aspecte diferite reprezint dou grade distincte de mpachetare sau condensare a cromatmei. In
heterocromatin, cromatina prezint un grad inalt de mpachetare, iar in eucromatina este mai relaxat.
Eucromatina este forma activ metabolic, deoarece ea permite legarea transcripazei, care asigur
transcrierea genelor in ARNm n vederea exprimarii acestora
In majoritatea celulelor, heterocromatina formeaz un nveli discontinu situat sub nveliul nuclear.
Discontinuitile reprezint canale care duc la porii nucleari. Heterocromatina se gsete i in jurul
nucleilor formnd un nveli perinucleolar.
Fibrele de cromatina se prezinta ca un fir cu lungime variabila care se interconecteaza cu formatiuni
granulare cu diametru de 10 nm. Fiecare granula este un octomer format din histone perechi. "Firul" este
un segment de 200 perechi de baze, din molecula de ADN fn form de dublu-helix. Acesta este nfurat
n jurul flecarei granule; octomerul de histone mpreuna cu filamentul care se nfoar pe el formeaz un
nucleosom cu lungime de 4-5 nm. Nucleosomul este considerat unitatea repetitiv a cromatinei.
In compoziia chimica a cromatinei intr: ADN (componenta principal - materialul genetic), proteine
(histonice i nehisfonice) i puin ARN.
Histonele sunt proteine bazice cu greutate molecular mica de aproximativ 10000-20000 Da (daltoni).
Histonele au fost mprite dup compoziia n aminoacizi i secventialitatea lor n cinci clase: H1. H2A,
H2B, H3 i H4. Histonele din clasa H1, H2A i H2B sunt bogate n lizina, iar cele din clasa H3 i H4 sunt
bogate n arginin. Histonele H1 prezint o variabilitate a secvenelor la diferite specii, celelalte clase au o
secven mult mai constant.
Organizarea moleculara a cromatinei
Unitatea fundamental de organizare a cromatinei este nucleosomul. In structura sa identificm un miez i
o poriune de ADN internucleosomic - AND-ul de legtur dintre doi nucleosomi.
Miezul are n centru un octomer format din 8 histone (cte dou din clasele H2A, H2B, H3 i H4).
Octomerul are forma unui cilindru turtit cu dimensiunile de 10 nm i lungime de 5 nm.; pe circumferina
octomerului, ADN-uI este nfurat n dou spire.
Lungimea ADN-ului nfurat pe octomerul de histone este fix la toate speciile (46 perechi de baze
nucleotidice); n schimb ADN-ul internucleosomic are lungime variabil la diferite specii (de aproximativ
60 de perechi de baze azotate) i de el se leag histonele din clasa H1.
Subiectul 32
Nucleolul,Carioplasma
NUCLEOLUL
La MO nucleul apare ca un corpuscul globulos cu diametrul de 0,5m. Numarul nucleilor variaz In
functie de intensitatea productiei de ribosomi.
Nucleul fiind sediul biogenezei ribosomilor mrimea lor reflecta intensitatea producei de ribosomi.

17

Ei lipsesc in celulele care nu au sintez proprie de proteine (ex celulele embrionare). Nucleii sunt bine
vizibili n celulele care cresc rapid (celule canceroase) dar si celulele care sintetizeaza o mare cantitate de
proteine.
In celulele tinere, celulele secretorii nucleolii sunt mari i mutipli iar in celulele canceroase acetia ajung
pana ta 10-12 cu forme monsturoase.
In celulelee batrane, cu activitate metabolica redusa, nucleolul este mic si unic.
Nucleolul apare inconjurat da un nveli de heterocromatina care variaza ca grosime de la un tip celular la
altul.
Ca structura nucleul prezinta doua parti morfologice diferite - una este fibrilara, cealalta granulara.
Unii nucleoli contin si o parte amorfa, precum si invelisul de heterocromatina care prezinta ADN-ul
nucleolo-asociat.
CARIOPLASMA
Carioplasma, denumita i matrice nucleara, reprezint o alt component a nucleului. In afara membranei
nucleare, cromatinei i nucleoluiui.
Matricea nuclear este format din:
- ap, ioni, micromolecule,
- proteine fibrilare (fibroase) precum nucleoplasmina.
- proteinele nonhitstonice de tipul enzimelor care intervin in glicoliza asigurnd energia necesar sintezei
ADN-ului i ARN-ului sau nucleaze (enzime de scindare a acizilor nucleici), precum i
- proteine care intr n structura cromatinei cu rol structural sau reglator.
Subiectul 33
Cromosomii reprezint forma condensat a cromatinei nucleare n mitoz; n interfaz cromatina se
gsete sub form granular mai mult sau mai puin condensat (eucromatin sau heterocromatin).
La nceputul diviziunii, n nucleopasm are loc condensarea cromatinei i formarea cromosomilor care la
microscopul optic apar sub forma unor filamente sau bastonae, cu afinitate pentru coloranti bazici.
Fiecare cromosom este organizat pe baza unei singure molecule de ADN care, dac ar fi ntins, ar avea
lungimea de 10 cm, la om. Datorit spiralizril i concentrrii ADN, cromosomii umani cei mai lungi nu
depesc 10 m (deci de 104 ori mai scuri dect molecula de ADN).
In procesul de diviziune, (n anafaz) fiecare cromosom se cliveaz de-a lungul su, n dou jumti
simetrice, numite cromatide, care erau unite la nivelul centromerului. La nivelul centromerului se gsete
o structur n form de disc care conine dou formaiuni de care se ataeaz microtubulii fusului de
diviziune, formaiuni denumite cinetocori. La om, majoritatea cromosomilor au centromerul aezat
aproape de centrul fiecrei cromatide. n timpul diviziunii, cromatidele se separ una de alta i fiecare va
forma un cromosom distinct.
Numrul de cromosomi este constant la toate celulele unei anumite specii. La om, numrul de
cromosomi este 46 (44 autosomi i 2 gonosomi, XX sau XY) cu excepia gameilor care sunt celule
haploide, cu cte 23 de cromosomi. Gametul femei (ovocitul) are 22 de autosomi + X, iar gametul mascul
(spermatozoidul) poate avea 22 autosomi + X sau 22 de autosomi + Y. Cei doi gamei rezult n urma
diviziunii reducionale (meioza - vom reveni la diviziune).
Fiecare pereche de cromosomi autosomi are unui din cromosomi de origine maternal si celalalt de
origine paterna,acestia numindu-se cromosomi omologi pentru ca au aceeasi morfologie si aceeasi
aranjare a genelor.
Spre deosebire de autosomi,cromosomii de sex nu sunt omologi,nici la barbat unde cromosomul X este
mai mare decat cromosomul Y,nici la femeie unde,desi exista doi cromosomi X,unul din ei este
condenstat(cromatina Barr).
Cromosomii sunt principalele structuri celulare ale ereditatii.Toate caracterele ereditare,atat cele
morfologice cat si cele fiziologice si biochimice,sunt determinate de genele situate in genomul
nucleului.Informatia genetica este reprezentata de secventa nucleotidelor din gena.

18

Exprimarea informatiei genetice se face in doua etape:

In prima etapa are loc transcrierea informatiei genetice de pe AND intr-o molecula de ARN mesager,care
trece din nucleu in citoplasma ducand informatia genetica la ribosomi.Aici are loc a doua etapa:
Traducerea informatiei genetice-care se realizeaza prin sinteza proteinelor.
Fiecare gena exista in dublu exemplar:una pe cromosomul matern si cealalta pe cromosomul patern;genele
perechi se numesc alele.
Anomaliile cromosomiale pot fi numerice si structurale.Un exemplu de anomalie numerica il constituie
trisomiile unde ,in loc de doi cromosomi omologi,exista trei crom omologi(trisomia 21-sindromul Down).
Anomaliile structurale constau in fragmentari ale cromosomilor,prezenta cromosomilor
inelari,translocatii,deletii.
Subiectul 34
Ciclul celular
Ciclul cellular al unei cellule are o durata medie de 24 de ore si cuprinde doua faze:
1. Interfaza(perioada metabolica)-dureaza 22 de ore si este impartita in 3 subfaze:G1,S si
G2;
2. Mitoza(diviziunea propriu zisa)care dureaza doua ore si cuprinde patru
faze:profaza,metafaza,anafaza,telofaza.
Interfaza este perioada de timp dintre doua diviziuni celulare si incepe la sfarsitul telofazei unei
diviziuni si se termina la inceputul profazei urmatoarei diviziuni.
Subfaza G1 este o perioada active a celulei in timpul careia are loc sinteza de
macromolecule(ARN,proteine,lipide,polizaharide)necesare existentei ei si dureaza aproximativ 10
ore.
Subfaza S,numita si perioada de sinteza,este perioada in care genomul(ADN) se replica
bidirectional.Cele doua lanturi ale dublului helix sunt desfasurate si fiecare lant serveste ca tipar
pentru o noua molecula de ADN.ADN-polimerazele produc sevente scurte,care apoi sunt legate
una de alta de catre enzyme denumite AND-ligaze.
Dupa faza S urmeaza un stadiu scurt,usor inactive,denumit intervalul G2,la sfarsitul caruia
celula intra in mitoza.
Deci,subfaza G1 se interpune intre sfarsitul mitozei si subfaza S;subfaza G2 se interpune intre
subfaza S si inceputul mitozei.
In procesul diferentierii celulare,apare si un stadium G0 care se mentine o perioada
nedefinita:acest stadiu apare la celulele differentiate sau inalt differentiate,de ex celula nervoasa
sau celula musculara.
Cea de-a doua faza a ciclului cellular-mitoza-reprezinta procesul prin care dintr-o celula diploida
rezulta doua cellule tot diploide.Intregul process implica modificari morfologice,fiziologice si
moleculare atat la nivelul nucleului cat si al citoplasmei.Acest process se desfasoara in intervalul
de timp dintre profaza si sfarsitul telofazei,cand corpul celulei mama se divide
princitokinesis.Fiecare din celuele fiice nou create intra in interfaza.
Sinteza de proteine are loc pe toata durata interfazei,pe cand sinteza AND-ului este stric limitata la
subfaza S.
Perioadele ciclului cellular sunt foarte diferite in functie de tipurile de cellule.Aceasta diferenta
intre perioadele ciclului cellular se datoreaza perioadei G1 care are lungime diferita;exista cicluri
celulare foarte scurte,de 14-16 ore la celulele care se divid foarte rapid si cicluri celulare lungi de
zile sau saptamani-hepatocitele si celulele pancreatice.
Subiectul 35
Diviziunea celulara:mitoza

19

Se imparte in patru faze: profaza, metafaza, anafaza si telofaza. Adeseori se mai descrie a cincea fazaprometafaza, intre profaza si metafaza. Durata mitozei la om este de circa 60 min,iar fazele sunt inegale:
profaza dureaza 30min, metafaza 8 min, anafaza 4 min iar telofaza 18 min.
Profaza
Intrarea celulei in mitoza este indicata de existent a doi centrioli, in timp ce nucleul si citoplasma sunt inca
cu aspectul nemodificat. Ulterior in citoplasma are loc formarea fusului de diviziune.
Cei doi centrioli se despart, migreaza unul spre un pol iar celalalt spre polul opus al celulei, iar intre ei se
formeaza o serie de filamente formate din microtubule ce dau aspect de fus. Daca fusul este distrus, prin
administrare de vinblastina sau vincristina, nu se mai produce diviziunea celulara (aceste substante sunt
folosite in tratamentul cancerului).
Fenomenele nucleare din profaza se caracterizeaza prin disparitia nucleolului si condensarea cromatinei
nucleare, care se dispune sub forma unui filament ca un ghem numit spirem, din care apoi se formeaza
cromozomii.
Prometafaza
Se carecterizeaza prin dizolvarea membrane nucleare si prin deplasarea cromozomilor si situarea lor la
nivelul placii ecuatoriale a fusului de diviziune.
Filamentele fusului sunt de doua feluri: centrio-centriolare(de la un centriol la altul) si centriolocromozomiale (de la un centriol pana la centromerul cromozomilor).
Metafaza
Este caracterizata prin despicarea longitudinala a cromozomilor prin care se despart cele doua cromatide
fiice. Datorita clivajului longitudinal are loc dublarea numarului de cromozomi - din 46 rezulta 92-si
repartizarea in mod absolute egal a materialului genetic la celulele fiice.
Anafaza
Se caracterizeaza prin deplasarea cromatidelor, devenite cromozomi fii, spre cei doi poli ai celulei: 46
cromozomi se deplaseaza spre un pol, iar ceilalti 46 spre celalalt pol.
Telofaza
Incepe in momentul in care cele doua grupe cromozomiale au ajuns la cei doi poli celulari. Cromozomii
aparent fuzioneaza in cate un spirem, in jurul caruia se formeaza cate o membrana nucleara.
Apoi spiremul se transforma in cate o retea de cromatina, deci practic s-au format doi nuclei.
In parelel are loc despicarea citoplasmei la nivelul placii ecuatoriale si rezulta doua celule cu o cantitate de
AND egala cu a celulei mama.
Orice mitoza da nastere la doua celule cu acelasi numar de cromozomi ca celula mama.
Mitoza este o faza obligatorie in ciclul celular.
Factorii care determina mitozele sunt: generali (temperatura, lumina, influente hormonale), intracelulari
(modificarea raportului nucleo-citoplasmatic si a raportului nucleolo-nuclear), intercelulari - sunt cei mai
importanti - exista un raport bine stabilit intre celule active, uzate sau care se divid.
Subiectul 36
Diviziunea celulara:meioza
Se intalneste numai in procesul de maturare a gametilor(spermatozoidul si ovulul). Fiecare gamet este o
celula haploida, iar prin unirea lor se formeaza zigotul, o celula diploida.
Injumatatirea numarului de cromozomi, deci a materialului genetic, se realizeaza prin faptul ca meioza
este alcatuita din doua diviziuni indirect care se succed una dupa cealalta fara ca intre ele sa se mai
produca sinteza de ADN.
Cele doua diviiziuni se numesc meioza I si meioza II.La mamifere meioza I este diviziunea reductionala,
in timp ce meioza II este o mitoza homoplastica.
Meioza I
Profaza I- este foarte lunga deoarece replicarea ADN nu se termina in faza S, ci continua in faza G2 si in
profaza.
Profaza este impartita in 5 faze:

20

1.Leptonemeza se produce condensarea cromatinei si , cromozomiidevin vizibili, prezentand ingrosari

in lungul lor.
2.Zigonema se caracterizeaza prin fenomenul de conjugare a cromozomilor sau sinapsa,care consta in
faptul ca cromozomii omologi din setul matern si setul patern se apropie si se alipes, dar nu fuzioneaza.
Cromozomii omologi sunt uniti printr-o retea proteica numita complex sinaptonemal. El realizeaza
alinierea perfecta a celor doi cromozomi, astfel ca genele sa vina fata in fata.
3.Pachinema cromozomii sunt mai condensati, fiecare pereche de cromozomi omologi este numita
cromozom bivalent sau tetrada, deoarece este despicat in doua cromatide surori. In aceasta faza se produce
fenomenul de crossing-over: fragmentarea unei cromatide materne si a uneia paterne si schimbul de
material genetic intre acestea. Acest fenomen se produce prin ruperea ambilor cromozomi in acelasi
punct,urmata de unirea incrucisata a fragmentelor si formarea unor cromozomi recombinati. Aceste noi
combinatii de gene sunt transmise generatiei urmatoare.De aceea copii nu sunt identici intre ei sau cu
parintii.
4.Diplonema - cromozomii omologi incep sa se separe, cromatidele raman unite numai in puncte numite
chiasme, care sunt chiar punctele unde s-a produs crossing-over-ul.
5.Diachinesis - contractia cromozomilor se accentueaza, cromozomii omologi sunt uniti numai la nivelul
chiasmelor, al caror numar scade.
In esenta in profaza I se produc 3 procese importante: condensarea cromozomilor, conjugarea sau sinapsa
si crossing-over-ul.
In prometafaza I dispare invelisul nuclear, se formeaza fuzul de diviziune.
In metafaza I cromozomii se ataseaza de fibrele fuzului de diviziune si se formeaza placa ecuatoriala.
In anafaza I cromozomii omologi se despart si se deplaseaza spre polii celulei.
In telofaza I se reasambleaza nuclei si se produce citodiereza.
Deci la sfarsitul meiozei I rezulta doua cellule haploid,nucleul fiecareia contine un set de cromozomi
omologi,care sunt formati fiecare din doua cromatide.Cromozomii omologi din cele doua cellule nu sunt
identici,deoarece a avut loc procesul de crossing-over.
Dupa meioza I urmeaza o scurta perioada de interfaza,in care nu are loc replicarea ADN.
Meioza II
Este o mitoza obisnuita,aici are loc separarea centromerelor ce unesc cromatidele surori(in timp ce in
meioza I s-a produs numai separarea cromozomilor omologi).
In esenta in cursul meiozei celula germinal initiala se divide de doua ori,pe cand cromozomii numai o
singura data.Rezulta din celula initiala diploida patru cellule haploide gamete ce contin cromozomi
unicromatidieni.

Subiectul 37
Citodiferentierea
Procesul prin care celula initiala nediferentiata,capata proprietati morfofunctionale particulare
diferite se numeste DIFERENTIERE CELULARA sau citodiferentiere.
Diferentierea este un process essential in biologie fiind fenomenul cheie al aparitiei si existentei
individului,presupunand
implicarea
ei
in
reproducere,cresterea
si
dezvoltarea
organismului,regenerarea celulelor uzate in cursul vietii precum si adaptarea organismului la
mediu.
Diferentierea se produce in doua etape:
1. Diferentierea intracelulara
2. Diferentierea intercelulara

21

Diferentierea intracelulara-consta in aparitia intr-un anumit moment in interiorul celulei a unor

modificari structurale successive care sunt responsabile de aparitia formei si structurii specifice celulei
differentiate.Aceasta face posibila diferentierea intercelulara.
Diferentierea intercelulara-coincide cu acumularea unei substante specifice,cum ar fi o proteina cu
functie enzimatica,ce va avea ca rezultat functional al diferentierii aparitia unor functii specifice
fiecarui tip cellular constituit.De exemplu,hematia se incarca cu hemoglobina si face posibila legarea
si transportul gazelor in sange.
Subiectul 38
Inductia si inductorii
Inductia este fenomenul care presupune o interactiune intima intre anumiti factori(inductori) si o
populatie de cellule(cellule induse).
Fenomenul de inductie este reciproc dar nu este egal.Intreruperea sau modificarea actiunii
inductoare a unei componente are rasunet si in partea indusa.In cadrul acestei interdependente se
stabilesc corelatii functionale reciproce foarte puternice,interrelatii care sunt in primu rand de
ordin metabolic.Fenomenul de inductie explica un mare numar de fapte embriologice iar natura
inductorilor poate varia ,ei putand actiona ca activatori ai genelor,ca depresori la nivelul
transcriptiei ARN mesager.
Elementul indus nu joaca in acest timp doar un rol pasiv.Inductia necesita in acelasi timp pentru a
se produce,atat puterea de inducere a unui element cat si capacitatea reactionala a celuilalt.Aceasta
din urma se numeste competenta si depinde nu numai de gradul inductiei ci si de momentul in
care se exercita inductia.
Mecanismul de inductie celulara are loc astfel:
1. Celula inductoare secreta semnalul difuzabil;
2. Acest semnal va interactiona cu receptorul de pe suprafata celeilalte cellule;
3. Activarea receptorului va duce la mobilizarea unor cai de conducere intracelulare;
4. Rezultatul va consta in activarea unor gene tinta,specifice,cu schimbarea caii de evolutie a
celulei.
Semnalele pot fi controlate de catre capacitatea de competenta a celulei tinta.
Inductorii pot actiona fie local in celula gazda,fie la distanta dupa ce difuzeaza in umorile
organismului cum ar fi in cazul factorilor de crestere si in cazul hormonilor morfogeni.
In acest fel inductorii controleaza:
-morfogeneza
-diferentierea
-proliferarea celulara
Fiecare inductor actioneaza in mod specific numai asupra unu grup de cellule si numai cand
ele sunt permisive.Celule differentiate cat si cele nediferentiate prezinta anumite caractere
generale specifice.

22