Sunteți pe pagina 1din 2

A inceput salvarea padurilor. Foarte interesant Tamás Sándor presedintele Consiliului Judetean Covasna, si Antal Árpád András, primarul orasului Sfantu Gheorghe, niciodata nau strans secui la un mars, miting pentru paduri. Au strans, pentru un obiect mort, drapel secuiesc, pentru imagini moarte pe drapelul secuiesc. Imaginea vie a pomului, a paduri, in inimile lor a gasit indiferenta, cand pe urma pomul, padurea, este o imagine eterna a adancurile omului. Pomul este un arhetip, imagine de baza a omeniri, ca se afla la Inceputuri, la inceputul istoriei biblice a omeniri. In care imediat s-a aratat aspectul sau bipolar, pozitiv si negativ, in pomul vieti si a cunoasteri. Cand pomul devine ispita, daca exista o prapastiei intre viata si cunoastere, devenind cunoasterea posesiva. Pomul, mod negatív ca ispita, reprezinta posesivitatea! Padurile de azi, ispitesc omul posesiv, care duce la distrugere. Ca orice siesi pe urma la distrugere se ajunge, la autodistrugere. Din cauza asta va ajunge societatea posesiei, democratia, la autodistrugere! Antal Árpád András, in discursul sau la inagurarea statui pasarei mitologice ale ungurilor, Turul, la Sfantu Gheorghe a zis ca secui trebuie sa ocupe spatiul lor vital cu simbolurile lor. (Parca putin nazist discurs!) Vitalitatea se naste din radacinile pomului! Daca asezam niste imagini pe pietele oraselor, dintro conceptie nationalista, sovena, raportul nostru la imaginile inconstientului este arbitrar. Arbitrarul inseamna ca constiiinta exclusiv rationala impune, fara radacinile sale inconstiente. Problema ce ramana inconstient reprezinta adevarata realitate ale imagini. Si mai mare problema in privinta acela, ce ramasese inconstient, din imaginea inconstientului colectiv, ca reprezinta in factor de risc, ca acela ce nu era ridicat in completitudinea sa posibile la nivelul constiintei, devine un factor de tensiune, un factor al adancurilor cu o energie distrugatoare spre exterior. Fortele creatoare ale imagini adancurilor, prin raportul arbitrar al constiintei rationale ale omului, devine o forta distrugatoare, prin indiferenta omului exteriorizat fata de adancurile sale. Cred ca asta este si problema salvari padurilor, ca vrea sa-l salveze pragmatic, biologic, fara radicinile sale inconstiente, ca pe urma este un arhetip, o imagine a inconstientului colectiv. Raportul salvatorilor este arbitrar, daca ne consideram si o imagine principala ale inconstientului colectiv. Eu m-as spune: pomule, salveaza omul, reveleaza completitudinea ta spirituala in mintea omului, ca sa vada pe tine, cu radacinile tale vitale ascunse, pe care nu vede cu ochi inimi. Prima data omul trebuie salvat, mod spiritual, ca numai omul spiritual poate salveze creatiile Domnului! Altfel e vorba de un materialism mai precaut, mai calculat. Si omul nesalvata de catre pomul viu spiritual revelat, reprezinta o multime fara radacini, care vede in salvare un scop exterior, la care fuge de plicitiseala vieti fara sens spiriutal. Moartea padurilor, a pomului, pe prim plan s-a intamplat in sufletele oamenilor, ca a murit pomul in sufletele lor, care a crescut pana la cer, legand cerul cu pamantul. Vietuitoarele mor in sufletele oamenilor, cand dispare rolul lor spiritual, de a lega cerul cu pamantul. Conflictul omului cu vietuitoarele, incepe in radacinile lor ascunse, in adancul omului, orice radacina a vietuitoarelor, acolo prima data! Degradarea biologicului, este o consecinta numai a conflictului intre om si intre inconstientul sau. Padurea chiar arata direct conflictul asta, prin imaginea sa, ca este imaginea inconstientului colectiv. Conflictul se arata aicea direct pe plan imaginar al inconstientului. Dar din pacate putem constata, ca raportul salvatorilor, este arbitrar, se raporteaza fizic numai, biologic, in forma sa exterioara la padure si nu se raporteaza mintea la radacinile adevarata inconstienta a problemei. Problema salvari, ca omul salvator nu se gandeste salvarea cu adancimea sa proprie, cu Logosul sau interior, si se salveaza pe plan exterior, material numai, in cel mai bun caz! Vietuitorul ce nu este salvat in adancurile omului, nu va fi salvat niciodata, eventual intro forma pragmatica, sterila! Problema este ca raportul omului exteriorizat la natura a devenit sterila, ca radacinile spirituale a naturi in om au murit. Natura a devenit locul posesiei distractive. Natura este vie, unde raportul omului este non posesiv, destinde mod spiritual, primind natura in suflet, ca radacinile sale spirituale. Asa de primire destinsa mod spiritual, activeaza in om natura adevarata a Fiintei, a proprie omului si

a naturi, natura lor comun fiind caracterul lor transcendent! In asa fel principiul activant fiind chiar Logosul intrupat, lucrarea sa in om, prin energiile sale necreate! Salvarea adevarata este nonposesive! Salveaza omul, care vinde totul, ca sa cumpere terenul cu aurul in adancurile sale. Prin radacinile de aur, care reprezinta Logosul, al adancurilor putem salva orice. Prin saracia suprafeti si prin bogatia adancurilor putem salva orice, nu si fugind de golul interior in multime! Ce distruge vietuitoarele. Noe a salvat vietuitoarele fata potopului, care pe urma nu reprezinta altceva, decat haosul, care se duce la neantizare! Noe era salvatorul vietuitoarelor fata potipului, haosului, neantizari! Biblia scrie, a adunat vietuitoarele. Dar prima data a primit porunca de la Domnu, ca sa aduna. O adevarata salvare vine numai de la Divin. Creatorul poate sa-l salveze adevarat cine zidise lumea. Ca a salva, inseamna a aduna. A aduna inseamna, a aduna jurul uni Centru, care sustine pe plan ontologic. Hristos spunea ca eu adun. Cand omul este tentat ca sa distruga propria existenta, lumea, inseamna ca este depasit de fortele adancurilor sale haotice, este dominat de haos. Multimea care se aduna pentru salvarea padurilor, este creatia inacelasi haos in om, care a defrisat padurile. Multimea se aduna printru raport arbitrar, care nu priveste adancurile omului, nu se organizeaza, dupa tiparele, imaginile adancurilor inconstiente si transcendente creatoare, asa realizand ca comunitate, ci realizeaza ca masa fara identitate. Orice raport arbitrar al contiintei exclusiv rational al omului, se naste din instrainare minti omului de adancurile sale. Chiar aicea se arata ca raportul arbitrar la imaginile mitologice ale maghiarimi a lui Tamás si Antal, s-a nascut din instrainare minti lor de adancurile neamului secuiesc. Din cauza asta au ramas insensibili si la vocea radacinile pomilor padurilor, care urla la cer cu cuvintele psalmistului, din adancurile urlu la tine Doamne. Cine nu aude urlatura adancurilor la cer, nu salveaza nimic. Ca din cer vine ploaia, si din cer vine salvarea. A salva nu este altceva decat a se aduna. Un salvator al neamului, aduna neamul, in jurul lui Centrului ontologic, in jurul lui Hristos. Dar Hristos spunea ca fara mine nu puteti face nimic. Prin El, la el trebuie sa adunam totul, ca sa ne salvam, ca prin Inceput, prin Logosul creator ne salvam ca orice salvare reprezinta o noua creatie!