Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei I reprezint un grup de
medicamente de prim linie folosite n tratamentul hipertensiunii arteriale. Primii inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA) au fost izolai din veninul de arpe de ctre Ferreira (1970). n 1977, colectivele conduse de Cushman au reuit s sintetizeze primul IECA activ pe cale oral captoprilul. De atunci i pn n prezent, au fost sintetizate cel putin 16 blocante ale enzimei de conversie. IECA constituie un grup de antihipertensive, care i datoreaz efectul, n esen, prin blocarea transformrii angiotensinei I n angiotensina II (activ), ca urmare a inhibrii enzimei care catalizeaz aceast reacie biochimic. Angiotensina II produce vasoconstricie arterial i activarea sistemului renin - angiotensin, producnd reabsorbie de sare i ap la nivelul tubilor distali, mediate de aldosteron. Angiotensina II stimuleaz, de asemenea, sistemul nervos simpatic i are un efect inotrop direct asupra
cordului.
Bradikinina
produce
vasodilataie
prin
efecte
mediate
de
prostaglandine asupra celulelor endoteliale. IEC previn conversia angiotensinei I n
angiotensin II, ceea ce reduce vasoconstricia arterial i retenia de sare i de ap, facilitat prin stimularea eliberrii de aldosteron de ctre angiotensina II i cu degradarea redus a bradikininei (Flynn, 2008). Scderea tensiunii, realizat de IECA, se datoreaz: 1) inhibrii conversiei angiotensinei I circulante n angiotensin II; 2) producerii vasodilataiei renale i creterii natriurezei; 3) reducerii secreiei de aldosteron; 4) inactivrii moderate a bradikininelor; 5) inhibrii formrii locale n esuturi i miocard a angiotensinei II; 6) creterea sensibilitii la insulin (Flynn, 2008).