CURS 1

ELEMENTE GENERALE
STRUCTURA LEMNULUI

Lemnul este un material complex.

Lemnul este produsul arborilor, ale caror organe lemnoase (tulpina, radacinile etc.) sunt in mod normal de
forma aproximativ circulara in sectiune transversala, avind un centru fiziologic numit maduva sau inima.

Dupa esenta, arborii al caror lemn este folosit in constructii se pot grupa in:
foioase si rasinoase.

Din punct de vedere chimic, lemnul este alcatuit din substante organice (50% carbon, 44% oxigen si 6%
hidrogen) si din aceasta cauza este combustibil si poate fi atacat si distrus de microorganisme si insecte,
daca nu se iau masurile de protectie necesare.

Din punct de vedere structural, lemnul este un material fibros, directia principala a fibrelor fiind paralela cu
axul trunchiului, din care cauza proprietatile mecanice ale lemnului variaza in functie de unghiul facut de
directia solicitarii cu directia fibrelor, astfel ca, din acest punct vedere, lemnul este un material anizotrop.

Clasificarea elementelor i a construciilor din lemn

1.

Din punctul de vedere al raportului dimensiunilor geometrice elementele de construcie din lemn se
clasific n:

elemente lineare (bare), la care lungimea elementului sensibil mai mare dect dimensiunile seciunii
transversale (grinzi simple sau compuse, stlpi)

structuri plane, la care una dintre dimensiunile elementului este sensibil mai mic dect celelalte dou i
care pot prelua fore n planul acestora (grinzi cu zbrele, arce, cadre etc) pentru asigurarea stabilitii n
plan transversal pe planul elementului se iau msuri suplimentare de rigidizare: contravntuiri

structuri spaiale, dezvoltate tridimensional, care preiau solicitri pe trei direcii.

Construciile i elementele de construcie din lemn se clasific, n funcie de durata de exploatare n:

definitive i provizorii.

n categoria elementelor i construciilor provizorii se includ: elementele din lemn pentru cofraje, eafodaje
i susineri precum i construciile demontabile i remontabile cu durata de exploatare pe un amplasament sub doi
ani.
3.

Din punctul de vedere al condiiilor n care se exploateaz elementele de construcie din lemn, se definesc
urmtoarele clase de exploatare:

clasa 1 de exploatare, caracterizat prin umiditatea continuta de materialul lemnos corespunztoare unei
temperaturi = 20 2C i a unei umiditi relative a aerului i 65%

clasa 2 de exploatare, caracterizat prin umiditatea coninut de materialul lemnos corespunztoare unei
temperaturi = 20 2C i a unei umiditi relative a aerului 65% i 80%

clasa 3 de exploatare, caracterizat prin umiditatea coninuta de materialul lemnos superioar celei de la
clasa 2 de exploatare.

4.

Dupa destinatie:

Constructii civile, industriale si agricole, cuprinzind cladiri, hale, ateliere etc.

Poduri si podete de sosea, de cale ferata, de serviciu, pasarele etc.

Constructii hidrotehnice, cuprinzind baraje, deversoare etc.

Constructii speciale, cuprinzind silozuri, buncare, turnuri de racire, turle de foraj, stilpi si piloni pentru linii
electrice si de telecomunicatii etc.
Avantajele constructiilor de lemn

1. Rezistenta relativa mare, intelegind prin aceasta raportul dintre rezistenta admisibila sau de calcul si densitatea
materialului. Daca se compara densitatea lemnului cu densitatea celorlalte materiale principale de constructie
(otelul, betonul armat si zidaria de caramida), se constata ca lemnul este de 3,515 ori mai usor. Indicii
comparativi pentru principalele materiale de constructii sint prezentati in tabelul 1.1. Din datele prezentate de
tabelul 1.1 rezulta ca numai lemnul si otelul se comporta la fel de bine la intindere si la compresiune, avind
aproximativ aceleasi rezistente relative, spre deosebire de betonul armat si zidaria de caramida, la care rezistentele
relative la compresiune si indeosebi la intindere sint incomparabil mai mici.

2.

Prelucrarea usoara, este o alta caracteristica specifica lemnului ca material de constructie. Cheltuielile
necesare pentru exploatarea padurilor, cit si pentru amenajarea fabricilor de cherestea sint mult mai
reduse fata de cele necesare pentru fabricarea cimentului, respectiv a otelului. De asemenea, amenajarea
atelierelor pentru confectionarea constructiilor de lemn este cu mult mai simpla decit a celor pentru
constructii meta- lice si beton armat. Totodata, constructiile din lemn se pot executa in orice anotimp, fara
a necesita masuri speciale.

3.

Asamblarea, demontarea, mutarea, refacerea si consolidarea constructiilor de lemn se poate face fie total,
fie partial, cu cheltuieli minime si cu foarte multa usurinta.

4.

Coeficientul de dilatare termica liniara in lungul fibrelor este foarte redus (4X10 -6), de 2-3 ori mai mic decit
cel al otelului si al betonului armat si ca urmare, la constructiile de lemn nu este necesar sa se prevada
rosturi de dilatatie.

5.

Coeficientul de conductibilitate termica al lemnului () este de asemenea mult mai redus decit in cazul
otelului, al betonului armat sau chiar al zidariei de caramida. Valoarea mica a coeficientului de
conductibilitate termica face ca, la trecerea unui flux termic, lemnul sa opuna o rezistenta de 300-400 ori
mai mare decit otelul si de 7-10 ori mai mare decit betonul obisnuit, ceea ce justifica folosirea lui ca
material termoizolant.

6.

Totodata, durabilitatea constructiilor de lemn poate fi considerabil imbundtatita in cazul in care este
asigurat un regim optim de exploatare, iar materialul lemnos folosit este protejat impotriva putrezirii si a
focului.
Dezavantajele constructiilor de lemn

1.

Anizotropia si neomogenitatea structurii lemnului: spre deosebire de alte materiale de constructie, lemnul
are o structure anizotropa, neomogena, din care cauza rezistentele mecanice a acestuia variaza cu unghiul
pe care it formeaza directia fortei (efortului) cu directia fibrelor. Anizotropia si neomogenitatea lemnului se
manifesta cu atit mai mult, cu cit dimensiunile acestuia sint mai mari.

2.

Influenta negativa a umiditiltii asupra proprietatilor fizico-mecanice ale lemnului este foarte mare.
Cresterea umiditatii, pina la atingerea punctului de saturatie al fibrei, determina pe linga micsorarea
rezistentei mecanice la rupere si o crestere insemnat de volum prin umflare.

3.

Sortimentul limitat de material lemnos, atit in ceea ce priveste forma si dimensiunile sectiunii transversale,
cit si lungimea limitata a pieselor, ingreuneaza proiectarea si executia constructiilor din lemn.

4.

Tot ca dezavantaje ale materialului lemnos trebuie citate: defectele naturale (defecte de forma, de
structura si crapaturile), defecte cauzate de insecte si moluste, contragerea si umflarea, putrezirea si
inflamabilitatea lemnului etc.
Defectele lemnului si categorii de material lemnos pentru constructii
Principalele anomalii si defecte ale lemnului se pot clasifica in:

defecte de forma ale trunchiului;

defecte de structura a lemnului;

defecte de noduri si crapaturi;

defecte provocate de insecte;

defecte cauzate de microorganisme (ciuperci) si paraziti vegetali.

Contragerea si umflarea lemnului

Atentie!

Din cauza neuniformitatii contragerii, piesele de cherestea debitate nerational se deformeaza la uscare,
lucru care poate duce la curbarea scindurilor sau aparitia crapaturilor in cherestea din cauza tensiunilor
inegale care se produc.

Umflarea duce la rezultate inverse contragerii, in plus, din cauza umiditatii sporite, rezistentele lemnului se
micsoreaza.

Deformatiile si crapaturile elementelor de constructie produse in urma contragerii lemnului pot duce la
consecinte grave.

Putrezirea lemnului

Putrezirea lemnului este provocat de o serie de ciuperci si insecte xylofage, ce apartin organismelor
inferioare, care nu contin clorofila si in consecinta nu pot sa asimileze, astfel ca se hranesc cu formatii
organice, gata preparate, fie de alte plante vii (ciupercile parazite), fie dintr-un substrat mort, care mai
contine substante hranitoare (ciupercile saprofite).

Ciupercile inferioare provoaca numai defecte de culoare, fara ca sa afecteze si proprietatile mecanice ale
lemnului.

Ciupercile superioare provoaca lemnului defecte mult mai importante, deoarece miceliile acestora patrund
in masa lemnului si prin secretia unor substante (enzime), produc distrugerea (putrezirea) lemnului, fapt
care duce si la scaderea greutatii specifice, iar odata cu aceasta si la anihilarea insusirilor mecanice.

Dintre ciupercile amintite, grupa cea mai periculoasa este aceea care provoaca putrezirea materialului
lemnos din constructii, dintre care cele mai importante sint:
1.

Buretele de casa (Merulius lacrymans), cea mai periculoasa ciuperca deoarece acolo unde se instaleaza
produce adevarate dezastre. Locurile preferate pentru dezvoltarea acesteia sint partile ascunse ale
lemnariei (dusumea oarba, grinzisoare de sustinere a dusumelei etc.).

2.

Buretele alb de casa (Polyporus vaporarius) se intilneste sub diferite forme. In primul stadiu miceliul apare
sub forma unei vate albicioase, iar dup imbatrinire are un aspect castaniu. Atacul acesteia este
asemanator buretelui de casa, cu exceptia ca pentru dezvoltare are nevoie de o mare cantitate de apa, pe
care nu intotdeauna o poate avea la dispozitie.
Comportarea lemnului la foc

Sub influenta unei temperaturi mai mari de 105C lemnul incepe sa se descompuna termic in mod progresiv, cu
degajarea in acelasi timp a unor gaze inflamabile (hidrogen, metan, si etan). Se pot distinge urmatoarele puncte
caracteristice:

Punctul de inflamabilitate (t=225 ... 250C), cind au loc scurte explozii ale gazelor de ardere formate prin
descompunerea termica a lemnului.

Punctul de ardere (t=260 ... 290C), cind se formeaza o flacara continua.

Pericolul de aprindere a lemnului apare nu numai in cazul unui contact direct cu flacara, ci si prin
autoaprindere, care se poate produce in urma unei incalziri de lunga durata a lemnului, cind temperatura
gazelor degajate atinge asa numitul punct de autoaprindere (470C).

Lemnul nu poate fi facut incombustibil, dar poate fi facut greu combustibil si neinflamabil prin: masuri
constructive (in cazul constructiilor existente); masuri chimice prin impregnarea pieselor de lemn, de
obicei inainte de punerea for in opera, cu diferite substante ignifuge.

Dintre masurile constructive folosite in mod curent se pot aminti: spoirea suprafetelor cu lapte de var sau
cu suspensii apoase de argila; spoirea suprafetelor cu suspensii de silicat; tencuirea pe rabit cu mortar de
ipisos; executarea unei zidarii de protectie din cardmida in jurul elementelor de sustinere (stilpi); placarea
usilor cu tabla de otel pentru a intirzia propagarea incendiilor dintr-o incapere in alta; vopsirea superficiala
cu anumite substante ignifuge, care formeaza pelicule izolatoare chiar sub actiunea flacdrii, cum sant:
silicatul de sodiu (sticla solubila) si vopsele cu anumite rasini sintetice cu continut de azot legat chimic.

Masurile chimice de protectie a lemnului constau in impregnarea acestuia cu substante ignifuge, capabile
sa degaje apa de cristalizare prin incalzire, acoperind astfel obiectul cu o pelicula protectoare impotriva
focului sau sa se descompuna, degajind o cantitate mare de gaze necombustibile care indeparteaza
oxigenul din aer de la suprafata lemnului diluand gazele de ardere degajate de masa lemnoasa.

Substantele folosite in mod frecvent pentru ignifugarea lemnului se pot grupa astfel:

sarurile de amoniu (bifosfatul de amoniu, sulfatul de amoniu si clorura de amoniu);

unele saruri de sodiu si potasiu (carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu, carbonatul de potasiu);

alaunii (sulfatul dublu de aluminiu si potasiu, sulfatul dublu de aluminiu si amoniu);

boraxul etc.
Principii generale de alctuire i calcul

Calculul elementelor de construcie din lemn se face pe baza principiilor generale de verificare a siguranei
construciilor prevzute n normative, prin verificarea comportrii corespunztoare fa de strile limit ce
pot apare n diferite etape (execuie, exploatare, perioade de reparaie). Verificarea se face innd seama
de cele mai defavorabile ipoteze de solicitare i de cele mai defavorabile caractestici ale materialelor, ce
pot apare n condiiile considerate.

Elementele i construciile din lemn se calculeaz n domeniul elastic de comportare al materialului.

Stari limita luate n considerare la calcul

stri limit ultime ce corespund epuizrii capacitii de rezisten sau unei alte pierderi ireversibile a
calitilor necesare exploatrii construciilor principalele fenomene ce pot s conduc la apariia acestora
sunt:
ruperi de diferite naturi
pierderea stabilitii formei sau a poziiei
stri care implic ieirea din lucru a construciei datorit unor deformaii remanente excesive.

stri limit ale exploatrii normale ce corespund ntreruperii capacitii de asigurare a unei exploatri
normale a elementelor de construcie principalele fenomene ce pot s conduc la apariia acestei
categorii de stri limit sunt deplasrile statice sau dinamice excesive.

Observaie: n afara verificrilor menionate, prin proiectare s se asigure durabilitatea construciei din
lemn la biodegradare printro alctuire corespunztoare i msuri de prezervare.
Determinarea solicitrilor

La determinarea solicitrilor pentru verificarea la diferite stri limit se va lua n considerare modul real de
lucru al elementelor sau al structurii n ansamblu la starea limit considerat innd cont i de caracterul
construciei (definitiv sau provizorie).

Calculul solicitrilor se face cu luarea n considerare a ncrcrilor conform prevederilor din normative,
valorile normate i de calcul fiind stabilite conform standardelor pentru diferite categorii de ncrcri.

La elementele de importan secundar, pentru verificrile la strile limit ale exploatrii normale se
permite s se utilizeze metode de calcul simplificate, sau s se verifice numai satisfacerea unor condiii
constructive corespunztoare, dac aceste prevederi nu conduc la rezolvri neacoperitoare prin calcul sau
la un consum sporit de material.
Aciuni

Valorile ncrcrilor normate i ale coeficienilor linii de siguran aplicai ncrcrilor se stabilesc pe baza
standardelor de aciuni n vigoare.

Efectul variaiilor de temperatur climatic nu se ia n considerare la calculul construciilor din lemn.

Dilatarea lemnului n lungul fibrelor la variaii de temperatur este mult mai redus dect la celelalte
materiale de construcii. Coeficientul de dilatare termic a lemnului n lungul fibrelor este de 3...6 milionimi
din lungime pentru fiecare grad de cretere a temperaturii, iar normal pe fibre este de aproximativ 10 ori
mai mare. Valoarea redus a dilaiei dimensionale a lemnului n lungul fibrelor la variaii de temperatur
elimin necesitatea prevederii de rosturi de dilataie.

n cazul unor utilaje i instalaii care nu se ncadreaz n standardele de aciuni, precum i la calculul
elementelor de construcie din lemn utilizate pentru cofraje sprijiniri i eafodaje, valorile normate ale

ncrcrilor, ale coeficienilor pariali de siguran aplicai ncrcrilor i ale coeficienilor dinamici se
determin de ctre proiectant pe baza datelor din proiectul tehnologic, sau a celor prevzute n
instruciunile tehnice speciale.

Gruprile de ncrcri pentru diferitele stri limit ultime i pentru stri limit ale exploatrii normale se
stabilesc conform normelor.
Specii de lemn utilizate i domenii de folosin

1.

Lemn de rinoase

bradul, care se ncadreaz la categoria lemnului uor i moale, cu contrageri mici i rezistene mecanice
medii prelucrrile mecanice se fac fr dificulti, dar relativ mai greu dect la molid din cauza smulgerilor
de fibre

laricele, caracterizat ca un lemn potrivit de greu, moale, cu rezistene mecanice foarte mari pentru specia
de rinoase

molidul, caracterizat ca un lemn uor i moale, cu contragere total mic i rezistene mecanice medii
prelucrarea mecanic a lemnului de molid se realizeaz fr dificulti

pinul, care se ncadreaz n categoria lemnului greu i moale, cu rezistene bune la solicitri mecanice.

2.

Lemn de foioase

carpenul, care se ncadreaz n categoria lemnului greu i tare, cu contrageri mari i rezistene mecanice
medii, superioare fagului

fagul, lemn greu i tare, cu contrageri mari i proprieti mecanice medii prezint dificulti la uscare,
avnd tendina de a crpa i a se deforma

frasinul, care se ncadreaz n categoria lemnului greu i tare, cu contrageri i rezistene mecanice la nivel
mediu pentru specia de foioase

mesteacnul, lemn relativ greu i tare, cu contracii mari

paltinul de cmp sau de munte, lemn relativ greu i tare, cu rezistene ncadrate n categoria medie

plopul, lemn uor i moale, cu contrageri reduse i rezistene mecanice reduse

salcmul de plantaie, care este un lemn greu i tare, cu contrageri i rezistene mecanice reduse

cerul, lemn greu i potrivit de tare cu contrageri mari i rezistene mari

gorunul, lemn greu i tare, cu contrageri mari i rezistene mecanice mari

stejarul, atestat ca un lemn greu i tare, cu contrageri i rezistene mecanice mari

Materialul lemnos pe sortimente

1.

Lemn brut (rotund) care provine din orice parte a arborelui si care in afara de operatiile de recoltare nu a
suferit nici o alta prelucrare.

2.

Lemnul ecarisat i semiecarisat care se obtine in urma debitarii lemnului brut sub form de:
scnduri avind grosimi de maxim 40 mm si latimi mai mari decit dublul grosimii, insa cel putin de 8 cm.

- dulapi avind grosimi mai mari de 40 mm, insa cel mult 100 mm si latimi mai mari decit dublul grosimii,
insa cel putin de 10 cm.
ipci avind grosimi de maxim 40 mm si latimi de cel mult 6 cm.
- rigle avind grosimi de peste 40 mm si sub 100 mm si latimi cel mult dublul grosimii.
grinzi avind grosimea de minimum 100 mm si latimi egale sau mai mari decit grosimea; ele pot fi cu dou,
cu trei sau cu patru fee plane i grinzi cu teituri (cioplitur)
margini, lturoaie, restrole.
Rezistenele caracteristice ale lemnului masiv

Rezistenele caracteristice specificate n tabelul 2.3. sunt date pentru umiditatea de echilibru a lemnului de
12 % i pentru durata de aciune a ncrcrilor de cel mult 3 minute.

Lemnul ce se nscrie n clasa III de calitate nu va fi folosit la realizarea elementelor structurale.

Pentru lemnul rotund, rezistenele caracteristice specificate n tabelul 2.3. se vor majora cu 15 %,
indiferent de specie.

Rezistenele de calcul ale lemnului masiv

Rezistenele de calcul, Ri, ale diferitelor specii de material lemnos, la diverse solicitri, n funcie de
condiiile de exploatare ale elementelor de construcie care se proiecteaz, se stabilesc cu relaia:

n care:

mui sunt coeficieni ai condiiilor de lucru care introduc n calcul umiditatea de echilibru a materialului
lemnos, definii pe baza condiiilor de microclimat n care sunt exploatate elementele de construcie care
se proiecteaz i a cror valori sunt date n tabelul 2.5.

mdi sunt coeficieni ai condiiilor de lucru, stabilii n fum i de durata de aciune a ncrcrilor, cu valorile
specifice din tabelul 2.6.

Ri sunt rezistenele caracteristice ale diferitelor specii de lemn la diverse solicitri, specificate n tabelul
2.3.:

i sunt coeficieni pariali de siguran, definii n funcie de tipul solicitrilor n tabelul 2.7.