Parul Venerei

Mihail Pavlovici Siskin, scriitor rus nascut pe data de 18 ianuarie 1961(55 ani). A avut mai
multe profesii dupa terminarea studiilor, maturator pe strazi, jurnalist, profesor si traducator. A
debutat ca scriitor in anul 1993 cu scurta istorie Lectie de caligrafie. Parul Venerei unul
dintre cele mai cunoscute romane ale sale, scris in anul 2005 pentru care a primit 4 premii.
(Premiul Marea carte, Premiul Best-seller-ului National, Premiul de Literatur Internationala,
Premiul cea mai buna carte tradusa ).
Pentru a-l cita chiar pe ikin, Prul Venerei nu este un roman care trebuie neles.Romanul
debuteaza cu diverse istorii, povestite de rusii care au fugit din patria lor si care isi doresc sa
optina un statut de refugiat in Elvetia. Ajung la Zurigo vin din Cecenia, de la casa de copii,
din inchisori, casa lor le este jefuita si parintii le sunt ucisi.Povestesc toate acestea pentru a nu
se intoarce acasa. Protagonisul romanului, este un interpret nevoit sa traduca aceste informatii
in germana. Se prezinta lupta cecenilor, asaltati de rusi, dorind sa nu cada prada mortii pe un
taram strai acestia pleaca, se intalnesc cu grecii, iar intalnirea lor pare una normala, fara
incidente, si isi continua drumul impreuna.Al doilea fir narativ o descrie pe Isolda,sotia
traducatorului nu vrea sa traiasca cu el, recasatorita fiind , dupa ce sotul sau, Tristan, a murit
intr-un accident de masina. Acelasi traducator scrie niste scrisori semi-fantastice unui anume
Nabucodozaurus, fiul sau, caruia ii povesteste despre munca prestata zilnica, despre o
profesoara din tineretea sa Galpetra, care e indragostita de arta si de Janusz Korczak. Un alt
fir narativ surprinde file din jurnalul unei fete, Bella, aflata inca in gimnaziu, dar care se
pregateste pentru o cariera in lumea artei, viseaza sa devina canteareata.
Un roman plin de simboluri, care te trimite la cunostiinte adanci despre istoria lumii dar mai
ales a Rusiei. Pare un roman iluzoriu, in care realitatea se contopeste cu fantasticul, motiv al
operei, facand trimitere la o realitate la fel de plina de idei dispersate, intortocheate dar care in
final ajung sa fie parte importanta din cultura umanitatii.
De asemenea romanul demitizeaza ideea de iubire absoluta, reprezenata de cuplul Tristan si
Isolda, transpusa intr-o varianta moderna, Tristan moare, intr-un accident de masina. Apoi
Isolda se casatoreste cu talmcaciu, impreuna revizitand locurile in care cuplul initial deja le
vizitasera, ca o nostalgie dupa un sentiment demult apus. Este o ironie, din punctual meu de
vedere, la adresa sentimentelor si deci, a romantismului.
Romanul suprima in fraze mici, scurte problematicele fundamentale de tip existential In
fiecare scuipat zboara un univers. Numai ti se pare ca santinela e nemiscata si soarele apune,
in timp ce, inca din timpul lui Copernic, se stie ca soarele sta pe loc, iar lumea zboara la
dracu. Mai intai a fost omul apoi scuipatul lui. Pentru a trimite in zbor universul trebuia sa
creez omul. Si am facut carnea lui-din pamant acoperit cu mucuri de tigari, sangele lui din apa
ruginita de la rubinetSi am poruncit ca el sa umble prin lume in cautarea lui Dumnezeu, a
carnii si a partii femeiesti. Si ca pe drum sa ii dispara urmele, dar sa ramana piciorul
Este de asemenea un cumul de povestiri istorice, in care se prezinta dezastrele Primului
Razboi Mondial, asupra oamenilor, locurilor. Il prezinta in toata gravitatea sa Germanii au
trecut la atac si s-a ajuns la lupta corp la corp. Nu am omorat pe nimeni. Stiu ca eram aproape
mort, dar m-a salvat Kovaliov. S-a aruncat asupra mea un german si se pregatise deja sa isi
infinga baioneta, dar Kovaliov a reusit sa traga in el cu pistolul.Acela a cazut. Glontele i s-a
infipt undeva in gura. Si-a acoperit obrazul distrus cu mainile. Din gura sangele ii tasnea ca o
fantana. Statea intins si se uita la noi. Kovaliov s-a apropiat si a tras in ochiul celui culcat.El a
mai trait cateva momente si s-a uitat la noi cu ochiul stang, i se zbatea ploapa. Am retinut
fragmentele insangerate ale dintilor.
Din acest roman inelegi c inevitabilul este inevitabil. C oroarea exista i se ndur. Cu
uimire, cu groaza, cu rbdare. Iar rul este apoi nvins i vindecat prin iubire.. Razboiul
continua, iar eu cant...Eu vreau sa cant. Nu e vina mea ca e razboi cand eu sunt tanar. Inca o

data tanar n-o sa fiu! Si sunt sigur ca este important sa canti cand esti inconjurat numai de ura
si de moarte. Este cu atat mai important sa canti(...)Iata ce cred eu: daca undeva, pe lumea
asta, ranitii sunt ucisi cu patul pustii, asta inseamna ca in alta parte a lumii oamenii trebuie sa
cante si sa se bucure de viata! Cu cat este mai multa moarte in jur, cu atat mai important este
sa fie infruntata cu viata, iubire si frumusete
Prul Venerei s-a nscut din dou surse eseniale: experiena de traductor a lui ikin
pentru emigranii care cereau azil politic n Elveia i jurnalul mamei sale.
SiskinPrul Venerei este o plant. O plant care, pentru a tri, are nevoie de cldura i de
grij. n Elveia, o ar att de plictisitoare aceasta plant nu mai triete dect n slbticie.
n Rusia, aceasta ar cu atta durere i ntuneric, Prul Venerei triete n casele oamenilor.
Cu puina vreme nainte de a muri, mama mea mi-a ncredinat jurnalul ei. Mama mea
scrisese acest jurnal n anii 40-50 ani cumplii i grei pentru istoria Rusiei. Am fost uimit
s gsesc n paginile acestui jurnal o tnr cu suflet de feti. Un suflet curat, naiv, plin de
speran i iubire, capabil s se bucure de orice, s spere necontenit, s nu se ndoiasc de
iubire i s mpart bucurie n jur, indiferent de ct de grele i nspimnttoare erau
vremurile. Oameni care lumineaz i nclzesc locul i timpul n care triesc.
Jurnalul mamei mi-a fost inspiraie pentru fragmentele din jurnalul Izabelei Iurieva, o celebr
cntarea a Rusiei, care a trit ntre anii 1900-2000. A trit ntregul secol rusesc, cu toate
ororile lui. n vremurile acelea cumplite, Izabela Iurieva (Danilovna a fost numele su real) a
inut poporul rus n via. Cntecul ei a fost cldur i ndejdea acelor oameni. Nu i-a lasat s
uite c sunt n via i au de trit.