Nikolai Gumiliov

Nikolai Stepanovici Gumiliov a fost unul dintre poeii importani din Rusia, fondator al
curentului artistic numit acmeism. Nikolai s-a nscut n Kronstadt, n familia unui medic din
marin. A studiat la liceul din arskoe Selo, printre profesorii si aflndu-se i poetul simbolist
Innokenti Annenski. Gumiliov a recunoscut c acest profesor a fost cel care l-a influenat s se
ndrepte ctre poezie.
El a publicat pentru prima oar versuri (Am fugit din orae n pdure
) pe 8 septembrie 1902. n 1905 a publicat prima carte de poezii Drumul
conchistadorilor. Cartea cuprindea poeme cu cele mai exotice subiecte imaginabile: de la girafele
lacului Ciad pn la crocodilii lui Caracalla. Dei Gumilev era mndru de cartea sa, cei mai muli
critici au considerat tehnica autorului ca fiind nengrijit, chiar autorul fcnd aprecierea mai
trziu c a fost vorba de munc de ucenic.
Din 1907, Nikolai Gumiliov a cltorit mult prin Europa, n special prin Italia i Frana. n 1908
a publicat un nou volum de versuri, Flori romantice. Ct vreme a fost n Paris, a publicat revista
literar Sirius, din care au aprut ns numai trei numere. La ntoarcerea n Rusia a editat i a
ajutat la apariia periodicului Apollon.
n 1910, Gumiliov a fost vrjit de poetul simbolist i filozoful Viaceslav Ivanov i i-a nsuit
vederile acestuia asupra poeziei n serile dedicate artei de ctre Ivanov n celebra sa "cas cu
foior". Viitoare lui soie, Anna Ahmatova, l-a nsoit pe poet la petrecerile lui Ivanov. Guniliov
i Ahmatova s-au cstorit pe 25 aprilie. Pe 18 septembrie 1912 li s-a nscut fiul Lev, cel care
avea s devin peste ani unul dintre cei mai importani istorici rui.
Nemulumit de misticismul vag al simbolismului rusesc, Gumiliov i Serghei Gorodeki au pus
bazele aa numitei Societi a Poeilor, modelat dup asociaiile medievale din Europa
Occidental. Ei afirmau c poezia are nevoie de miestrie tot aa cu are nevoie i arhitectura.
Scrierea unei poezii bune era comparat cu ridicarea unei catedrale. Pentru a-i ilustra ideile,
Gumiliov a publicat dou colecii de poezie, Perlele n 1910 i Cer strin n 1912. Dar Osip
Mandeltam a fost cel care a produs cel mai important monument al micrii, colecia de poezii
intitulat Piatr (1912).
n conformitate cu principiile acmeismului, fiecare persoan, fr a ine seama de talentul ei,
poate nva secretele versificrii pentru a produce poezii de calitate, doar dac i urmeaz pe
maetrii societii scriitorilor, (aa cum se considerau a fi Gumiliov i Gorodeky). Modelul lor
era Thophile Gautier, multe dintre tendinele lor artistice au fost mprumutate de lapoeii
francezi parnassieni. Un asemenea program, combinat cu subiectele exotice ale poeziilor lui
Gumiliov, au atras un mare numr de adolesceni n Societatea Poeilor. Civa poei importani
au trecut prin aceast societate, aa cum au fost Gheorghi Ivanov i Vladimir Nabokov.

n 1920, Gumiliov a fost co-fondatorul Uniunii scriitorilor din Rusia. Poetul nu i-a ascuns
niciodat vederile anticomuniste, a continuat s-i fac cruce n public i nu i-a disimulat nici o
clip deispreul fa de bolevicii semiananlfabei.
Influena lui Gumiliov asupra poeziei ruse a fost intens, dar de scurt durat. Aceast impresie
este exprimat de Nabokov, care a renarcat odat c Gumiliov este poetul adolescenilor, tot aa
cum Korney Cukovsky este poetul copiilor.
Epoca de Argint este un termen, traditional aplicat de filologii Rusi pentru sfarsitul secolului XIX
si inceputul secolului XX. Epoca de Argint a fost o perioada extreme de creative pentru istoria
poeziei Ruse. Termenul de Epoca de Argint a fost prima oara sugerat de filozoful Nikolai
Berdiaev.
Cu toate ca Epoca de Argint se spune ca ar fi inceput cu aparitia poeziei lui Alexander Block
Versuri pentru frumoasa doamna, multi au tins sa include si lucrarile din 1890, incepand cu
manifestul lui Nikolai Minski, tratatul lui Dimitri Merezjkovski, almanahul lui Valeriu Briusov si
poezia lui Konstantin Balmont.
Inceputul secolului XX a fost o perioada culturala roditoare. Poetii nu mai erau satisfacuti de
descrierile realiste ale vietii, acest lucru generand noi miscari literare. Cu toate ca Epoca de
Argint a fost dominate de miscarile artistice ale Simbolismului Rus, Acmeismul si Futurismul
Rus, multe scoli poetice au prosperat, incluzand Anarhismul Mistic avand o tentdinta din
Simbolismul Rus.
Poetic a Ivan Bunin si Maria Tvetaeva, au refuzat sa se asocieze sau sa se alature acestor miscari
literare. Carierele poetice ale Annei Ahmatova, Boris Pasternak si Osip Mandelstam s-au intins
pe mai multe decenii, landsandu-se in perioada Epocii de Argint.
In anul 1912, un grup pe poeti Rusi au decis sa schimbe poezia ca o reactie impotriva
Simbolismului. Acestia au pus bazele unei miscari care va fi mai aproape de realitate.
In toamna anului 1912, ca si cum ar fi fost o scena rupta din romanele lui Dostoievski, in cel mai
mare secret, un grup de oameni se aduna sa urzeasca viitorul poeziei. Ei sunt sase poeti pasionati:
Gumilev, Gorodetski, Ahmatova, Mandestam, Narbur si Zenchievich.
Satui de retorica si misticismul Simbolismului, poetii au decis sa inaugureze o poza poezie. Ea
va fi una clara, sustinuta cu sobrietate si precizie. Vor lua numele din grecescul acme, insemnand
gradul maxim a ceva sau inflorire- se va ajunge la denumirea de Acmeism.
Acmeistii isi vor devote inspiratia poeziei obiectelor si a faptelor, intorcandu-se la puritatea
limbajului si a realismului lui Puskin. Telul lor va fi sa faca poezia obiect evident al cunoasterii.
Unde poetul symbolist devine dierdut, dezorientat de ceata metaforei in exces si a dispozitivului
verbal incurcat, Acmeistul se opreste sa vorbeasca despre ceea ce il inconjoara si isi stabileste
impulsurile creative clar si cu simplitate.

Epoca de Argint s-a finalizat imediat dupa Razboiul Civil, momente importante marcand sfarsitul
unei erei, moartea lui Alexander Block dar si executia lui Nikolai Gumilev in anul 1921. Marea
parte a muncii poetilor Epocii de Argint a fost neglijata si interzisa in timpul perioadei Sovietice.

Capitanii (fragment)

In departatele mari Arctice si ale Sudului

Pe indoirile valurilor verzi
Intre stancile de bazalt si perle
Fosnesc panzele corabiilor

Inainte conduce capitanul

Fondatori ai noilor pamanturi
Care nu se tem de furtuni
Care au gustat din vartejuri si maluri

Al caror nisip nu este al pierdutelor documente.

Sarea de mare imbiba pieptul
Al cui ac pe harta rupta
Sarbatoreste calea-I indrazneata

Si el a urcat pe puntea traemuranda

Isi aminteste sa paraseasca portul
Scuturand fulgii albi de spuma marii
De pe cizmele inalte

Sau pentru a se revolta se pune la bord de o rascoala

De la cinga de dantela scoate pistolul

Asa puternic ca imprastie cu o lumina aurie

De la mansetele roz de Brabant
Totusi marea poate fi manioasa si inversunata
Cu valurile ce se ridica la ceruri
Totusi, nici unul nu s-ar teme
Si nici unul nu s-ar opri din drum.

Lasii nu sunt binecuvantati cu aceste maini

Si par ca sunt pasionati, increzatori, severi
Ca pot deodata sa se arunce impotriva navelor
Inamicului, neobisnuitele frigate

Cu harpoanele de fier sau cu gloante

Depasesc gigantele baleen
Si cerul instelat domneste
Ei cauta focurile farurilor ce-I ghideaza.

(1910)

In poezia Capitanii, Nikolai Gumilev, poetul a lasat o urma de nostalgie vezibila

pentru ochiul cititorului. Poezie publicata in anul 1910, apartine Acmeismului ce
insista asupra efectului visual, intensitatii sentimentelor si a laconicitatii expresive.
Creatia lui Gumiliov descrie perspectiva poetului a frumosului si a sublimului in
legatura cu omul contemporan, intr-o compozitie central Romantica (marinari,
oameni ai marii, barbati puternici). Capitanii transmite un incomparabil sentiment
de eliberare, de libertate, acest lucru fiind evident prin cadrul deschis al marii si al
cerului, un decor marin ce promite o serie de aventuri (sarea de mare ce imbiba
pieptul). Compozitia este exotica, clara si echilibrata, dar si obiectiva
. Eroul este prezentat pe meleaguri romantice, imaginea capitanului fiind aceea de
aventurier, departe de confortul pe care il ofera casa, si de civilizatie, transmitand o
bucurie a descoperirii si a gustului victoriei. Acesta ne deschide o intreaga scena cu
imaginea noilor pamanturi descoperite ce permite o serie de pieripetii. Capitanul
este proiectia ideala a omului modern ce tinde sa fuga din confort si civilizatie.

Forta este frumos descrisa prin o plenitudine de imagini vizuale, precum furtuna si
valurile ce se ridica la cer, corabia mare si impunatoare, vanturile si spuma marii,
dar si capitanii insusi (cu pistoalele pe care le poarta) ce nu se tem de aceste
puternice elemente.
Aceasta poezie elogiaza curajul si vitejia descoperitorilor tinuturilor noi, imaginea
capitanului fiind una asociata cu eroii romanelor. Poemul manifesta o revolta de
culori dantela de aur, mansetele rozalii, acesta aparand ca o poezie romantica,
mult idealizata si exagerata plina de un exotism si de aventura.
Poeme din ciclul "cpitani" au fost scrise de Nikolai Gumilyov n perioada de mijloc
a muncii sale. Ciclul, care este format din patru poezii dedicate marinarilor Descoperiri c, n ciuda ameninrii morii, s-au luptat cu curaj mpotriva
elementelor i a gsit un nou teren neidentificat.

Barbu DianaLiliana