Ora confesiunii mele este 1:00 PM

Recomand recitirea cofesiunii de cel putin doua ori

Cosmarul
-Cine-i acolo? N-are rost sa te ascunzi, te aud!! Opreste-te! La dracu! Iti sunt prieten!
am tipat la omul care, clar, fugea disperat. (Nu stiam cine e, asa ca am strans mana pe bata de
baseball). Dar nu s-a oprit; nici macar nu s-a uitat inapoi. In acel moment am cazut in genunchi
prada disperarii si am inceput sa strig dupa ajutor. Nu cred ca m-a auzit cineva. Ora era 6:13
AM.
Dar sa incep cu ... inceputul. Eram intr-o excursie cu amicii mei Tom si Dominic si
verisoara celui din urma, Susan. Planuisem demult sa facem un camping in padurea unde se afla
cel mai batran copac din toata zona aceea. Auzisem cateva mituri si legende despre copacul acela.
Din cate am inteles, se zicea ca acel copac era acolo de la inceputul timpului, dar auzisem si cate
ceva despre vegetatia ,aparent mistica, din acea zona. Bineinteles ca nu am crezut o iota din acele
povestiri ieftine. Dar omenii vorbeau despre splendoarea arborelui, scorbura imensa de la baza sa
si despre peisajul pitoresc de acolo. Am fost impresionat de descrierile suculente oferite de acesti
oameni si, cum curiozitatea dar si pofta de aventura clocotea in mine, iata ca ajunsesem la fata
locului.
Studiam orizontul. Pasari razlete executau acrobatii diverse peste varfurile brazilor. Si
apoi l-am vazut. Cel mai vechi si mai mare arbore din padure. Asezat tocmai in varful unui deal, ca
o mana ce se ridica spre ceruri incercand sa ajunga la nori.
Am stabilit tabara la baza unui deal si , potrivit unui marcaj facut pe un brad tanar, eram
la distanta de 7 km de falnicul arbore.
-Uite se poate vedea clar de aici obiectivul nostru, spuse Susan. Stiam asta deja. Fara
explicatie m-am uitat la ceasul meu electronic, uzat ce-i drept. Era exact 4:00 PM.
-Tom, pleaca dupa lemne de foc, iar tu Susan, ca tot te laudai ca te pricepi la deosebit
ciupercile, aduna cateva si gateste-le cu sosul nostru preferat! ordona Dominic. El avea un
carcater impunator, sustinut de statura sa atletica.
In timp ce-i asteptam pe cei doi cercetasi, incinsesem o conversatie cu Dominic si , de
la un moment dat, tema era supravietuirea in padure. Imi amintesc exact ca folosise expresia
Mananca sau vei fi mancat. Nu-mi placuse expresia pentru ca ma luase cu fiori.
Dupa o buna bucata de timp, Susan revenise cu un rucsac plin de ciuperci si incepuse sa
le gateasca.
Apus. Razele solare, iesite de dupa un nor auriu, cazusera pe crengile de deasupra
noastra, ce ne inconjurau. Era un minunat joc de lumini. Cand orizontul prinsese o tenta rozalie
splendida in contrast cu norii aurii, ramasesem vrajit de incredibilul ansamblu.
Brusc, vederea, care nu se mai satura sa guste din peisaj, mi-a fost intrerupta de un gust
delicios ce-mi lasase gura apa.
-Baieti! Haideti la masa! ne chema Susan.
Eram infometat. In ciuda faptului ca ma caracterizau manierele, am curatat doua
farfurii pline de ciuperci. Gustul dulceag-sarat avea o savoare nemaipomenita. Dupa ce
terminasem, Dominic povestea ceva despre bunicul sau care plecase la vanatoare cu mult timp in
urma, chiar in aceasta padure si (din cate-mi amintesc) nu s-a mai intors. In orice caz, nu prea eram
atent la ce povestea Dominic. Atipisem ,cred, vreo 10 minute, dar ma trezise brusc Susan:

-Vino repede sa vezi ce-a gasit Tom!

Tom gasise o jacheta neagra atarnata de o creanga.
-Nu sunt un detectiv expert, dar pot afirma ca sangele de pe jacheta e proaspat, spuse
Tom, cu un glas curpins de teama. Cum tinea jacheta in mana si o invartea curios, cazuse din
buzunar un bilet. Il desfacu si ne informa:
-Va citesc ce scrie pe bilet, dar unele portiuni sunt acoperite de noroi. Scrie:
Nu manca blestematele astea de ciuperci! Daca ai facut-o, inca.........Gandeste-te ca
ora in mod general apare sub forma generala <0A:BC PM/AM>; atunci pozitia initiala es........si
pozit.......asadar:
-A este pentru ore sau numar total de .... ameni care exista in ..... timp
-B este pentru zecile de minute sau numarul de dubluri paralele ale tale ce exista in
acelasi timp,
-C este pentru lungimea in kil.......etri si reprezinta distanta de punctul initial
-PM este pentru universul normal
-AM este pentru o dimensiune paral....... sau alta dimen..... nu-mi dau seama exact, dar
un lucru e sigur: cand ............................
Incearca sa ajungi la pozitia init..... si fa tot posibilul sa resetezi numerele . Si mai
scrie si pe spate! continua Tom. Scrie :
Deci singura cale de a scapa este sa ajungi in pozitia initiala cu ora sau numerle
corespunzatoare . Continua cu un ton infricosat : Mi se pare ca e scris cu sange ceva aici. Scrie:
Aveti grija cu Tom. Modul cum functioneaza ceasul e crucial. Uitati! E numele meu aici! zambi
Tom.
-Fii serios Tom! Parca ai fi singurul cu acest nume. Si o fraza scrisa cu sange? Nu te
mai prosti Tom, nu esti amuzant! spuse Susan sarutandu-l pe obraz. Arunca nenorocitul ala de bilet
pe foc si hai in cort la o repriza de Adevar sau provocare! il invita Susan. Tom arunca biletul pe
foc iar flacarile il cuprinsera incet, carbonizandu-l.
Noapte. Dormisem putin, iar cand ma trezisem ma simteam ametit. Era intuneric bine
afara. Il auzisem vag pe Tom cum se vaita apoi vocea lui Susan care ii spunea lui Dominic ca lui
Tom ii e rau.
Am iesit afara si am inspirat adanc. Am aprins lanterna si un corb se speriase si isi lua
zborul.
-Pleaca de aici! tipasem eu dupa pasare care inca se auzea nu departe de mine. Unde
sunteti? E totul in regula? Ce e cu Tom? intrebam eu, dar in zadar pentru ca nimeni nu raspunse.
Ce se intampla? ma gandeam. Bataile inimii mi se intetisera si incepusem sa ma tem. Ma
repezisem inapoi in cort si apucasem strans manerul batei de baseball. Stiam ca nu o luasem
degeaba. Pornisem in cautarea amicilor mei.
Ma afundasem in bezna si distingeam niste voci prin padure. Brusc o ameteala ma
cuprinse si simtisem un tauit in urechi. Lanterna cazuse la pamant si lumina un ciot dintr-un copac.
Era cioplit si scria Blestemate fie ciupercile astea! Anul: 2010. Respiratia imi era tot mai grea si
nu-mi mai puteam tine ochii deschisi. Lesinasem probabil.
Auzisem o voce cu ecou si recunoscusem fata lui Susan:
Esti bine? Nu stiu unde....... Cred ca ....... ciupercile ........ otravitoare....... trezeste-te!
..... trebuie sa pleca...... Asta auzisem. Apoi liniste.
M-am trezit cu o puternica durere de cap.
-Susan! Unde esti? N-am primit nici un raspuns. Era atat de intuneric ca nu-mi puteam
vedea nici mainile.

Pe pipaite imi gasisem lanterna. O aprinsesem. Fara sa am vreo idee ce sa fac, m-am
adapostit intr-o deschizatura dintre mai multi bolovani. Ma uitasem cu lanterna pe pereti si
vazusem ceva scris acolo Trebuie sa stii cum functioneaza ceasul inainte sa-l resetezi. Mi-am
omorat de cateva ori prietenul..........am inteles acum cum functioneaza.
Cu stupoare ma gandisem ce absurditate era scrisa pe peretii aceia. omorat de cateva
ori, omorat. Ce prostie. Dar e la fel de absurd ca si biletul gasit de Tom in jacheta, gandeam
eu. Nu puteam gandi clar, dar un lucru era sigur: modul de functionare si cifrele de pe ceas erau
importante. Privisem spre ceas si indica ora 4:04 PM. Nu cred ca functiona corect. Ce ciudat era.
Nu stiam unde sa ma duc sau ce sa fac. Era prea intuneric si aveam o oarecare teama de animalele
salbatice. Nu-mi puteam parasi refugiul. Si , pierdut in ganduri , am adormit.
Deodata, o voce, nu la mare departare, imi atrase atentia. Vocea striga dupa Dominic.
Presupusem ca cel care tipase era Tom si l-am strigat pe nume. Un scrasnit puternic rupse linistea.
Un copac pocni si cazu. Imediat dupa, un urlet sfasie bezna.
-Dominic! striga Tom.
In acel moment eram sigur ca acel copac se prabusise pe Dominic.
-Tom unde sunt ceilalti? il intrebasem. Imi zise ca il urmarea pe Dominic si ca nu stia de
ce fuge de el. Apoi imi spuse sa-l urmez pentru ca avea ceva sa-mi arate. Pornisem in urma lui si
imi aratase cu degetul unde sa indrept lanterna. Imediat simtisem mirosul imbietor de ciuperci si o
vazusem pe Susan gatindu-le, nu departe de mine.
-Hai sa mancam, pari infometat, ma imbiase Tom, dar il refuzasem. Tom se duse langa
Susan, se aseza confortabil si incepu sa manance rapid. Susan radea isteric si punea din ce in ce
mai multe ciuperci in farfuria lui Tom.
-Opreste-te Tom! Nu mai manca! Ciupercile sunt otravitoare! strigasem. Dar nu ma
auzise, manca si manca fara sa respire. Susan continua sa rada si, in lumina lanternei devenise din
ce in ce mai sinistra. Brusc disparuse si aparuse chiar in fata mea. Instantaneu. Inima imi zvacnea.
-Pari infometat. Uite te hranesc chiar eu, imi zise Susan si incepuse sa se apropie de
mine. Facusem un pas inapoi, dar ma prinse cu mainile ei fine dar surprinzator de puternice. Intr-o
clipa de neatentie ma impiedic si cad, cu lanterna langa ureche si mana peste fata. Am apucat sa
observ ca ora era 3:05 PM. Simtisem o durere ascutita in crestetul capului si inchisesem ochii.
Deschisem ochii incet si auzisem un ecou:
Esti bine? Nu stiu unde....... Cred ca ....... ciupercile ........ otravitoare....... trezeste-te!
..... trebuie sa pleca.......
-Vin acum. Asteapta o secunda sa ma ridic, mormaisem printre dinti. Dar cand ma
ridicasem nu era nici urma de Susan.
Dimineata. Lumina incepe sa se imprastie peste padure.
Nu-mi venea sa cred ce se intampla. Oare eram otravit cu ciuperci? Oare visasem? Dar
daca visasem, cum ajunsesem acolo?
Sirul gandurilor imi fusese intrerupt de vocea lui Dominic. Tresarisem brusc si
intorcandu-ma il vazusem in carne si oase. Dar oare nu fusese zdrobit de un copac? Nu imi
aminteam clar, probabil ca visasem.
-Unde ai fost? ma intrebase calm Dominic.
Raspunsesem automat: Am iesit cort, v-am strigat dar nu erati acolo. Apoi am inceput
sa va caut si cred ca am lesinat.
-Urmeaza-ma, vreau sa-ti arat ceva, imi spuse. Aminirile imi erau foarte neclare. Nu
puteam sa-mi amintesc daca l-a zdrobit copacul sau a fost doar un vis.
L-am urmat ezitant, si, spre uimirea mea, eram la tulpina celui mai mare si mai vechi
arbore din padure. Obiectivul dupa care venisem. Privisem spre ceas. Era ora 4:07 PM. Era atat de

ciudat. Mai ales pentru ca scria peste tot ca ora era vitala, dar ceasul meu era stricat. Habar nu
avusesem cat fusese ora in realitate.
-Dar Susan si Tom? Unde sunt? il intreb surprins pe Dominic care parea pierdut pe
ganduri.
-Uite-i acolo! arata Dominic cu degetul spre o tabara nu la mare departare. M-am
apropiat cu grija si nu-mi venea sa cred. Mirosul acela dulceag. Mirosul acela delicios. Susan gatea
ciuperci si Tom infuleca de zor.
Panica a pus stapanire pe mine si am rupt-o la fuga fara sa ma mai gandesc. M-am
adapostit dupa un pin.
-Nu este posibil! Totul e in mintea mea! Nu sunteti reali! tipasem eu spre tabara. Nici un
sunet nu a razbit pana la mine, asa ca am stat nemiscat o buna bucata de vreme. Cat trecuse, habar
n-aveam, dar aveam impresia ca trecuse o vesnicie. M-am furisat inapoi spre unde stateau Tom si
cu Susan si m-am ascuns intr-un tufis. Dominic manca cot la cot cu Tom. Si totusi imi aminteam
vag ca Dominic fusese zdrobit sub un copac.
Uitandu-ma mai atent spre falnicul arbore am observat scris in coaja acestuia
urmatoarele: Sa nu va apropiati de ciuperci. 1991. De ce se pomenea peste tot de ciupercile
acestea blestemate? Ce era cu ele? Nu stiusem.
Imi vazusem bata de baseball la picioarele lui Tom. Dominic termina de infulecat si
brusc cazu la pamant.
Dominic nu se simte bine, e otravit de ciuperci. Trebuie sa ne asiguram acum ca nu se
ridica de aici! spuse Tom si apucase bata. In momentul in care a inceput sa-l loveasca pe
Dominic cu bata am strigat la el. Tom s-a oprit, s-a uitat lung la mine (timp in care Susan radea
isterica), apoi a aruncat bata spre mine. Ma ratase, ridicasem bata si o stersesem de acolo. Ma
uitasem la ceas. Ora era 6:18 AM.
Trebuie sa ma departez de Tom cat mai mult! gandisem eu. In timp ce fugeam imi
amintisem de biletul din jacheta. Oare nu scria sa am grija cu Tom? Imi oranduisem gandurile si
trasesem concluzia sa ma indrept spre locul initial unde campasem.
Imi venise ideea sa imi verific sistematic ceasul in timp ce fugeam. Asadar era 6:15 AM
apoi dupa un timp 6:14 AM apoi 6:13 AM. Ciudat fusese ca ceasul nu avea baterii, dar continua sa
functioneze. Oare nu cumva minutele scad din cauza ca ma deplasez? gandisem eu.
Auzisem niste crengi rupte si ma oprisem.
-Cine-i acolo? N-are rost sa te ascunzi, te aud!! Opreste-te! La dracu! Iti sunt prieten!
am tipat la omul care, clar, fugea disperat. (Nu stiam cine e, asa ca am strans mana pe bata de
baseball). Dar nu s-a oprit; nici macar nu s-a uitat inapoi. In acel moment am cazut in genunchi
prada disperarii si am inceput sa strig dupa ajutor. Nu cred ca m-a auzit cineva. Ora era 6:13 AM.
De deasupra mea a pocnit o creanga uscata si , spre oroarea mea, a cazut direct spre
mine. M-am prabusit la pamand, respirand greu. Mi se intuneca vederea din ce in ce mai mult.
-Trezeste-te somnorosule! Hai sa mananci ceva! spuse Susan si-mi stropi fata cu apa
rece. Esti palid. Tu intrebai mai devreme unde suntem? Tom se simtea foarte rau, asa ca am stat eu
si cu Dominic la Tom in cort.
-Nu stiu....Cred ca visam. Am iesit din cort cu lanterna si bata de baseball in mana, am
strigat dupa voi si nu erati acolo. Imi amintesc un corb. Da! Era un corb in fata cortului meu. Ii
spusesem acestea lui Susan si rasuflam usurat ca totul a fost doar un vis. Unul urat.
-Da, am auzit corbul, inainte sa intrebi unde suntem. Imediat dupa, Dominic ti-a
verificat cortul si dormeai ca un bebelus, ma asigurase Susan.
Cand am auzit acestea, m-am gandit ca sigur a fost un vis. M-am ridicat de langa Susan
si m-am apropiat de foc. Dintr-un vas iesea un miros dulceag, ce-mi lasa gura apa. Luasem cu

lingura o inghititura. Gustul era incredibil. Dupa ce curatasem doua farfurii, in ciuda faptului ca
imi placea sa fiu manierat, Dominic incepuse sa povesteasca cum bunicul sau plecase la vanatoare
chiar in aceasta padure si nu se mai intorsese. Pomenise ca plecase prin anul 1991. Ciudat e ca anul
imi suna cunoscut. Oare...nu cumva il vazusem pe un copac scris? Imi aminteam ceva, dar oricum
ar fi, crezusem ca visasem totul.
Privisem spre ceas, si arata ora 4:00 PM.
-Imposibil! gandisem eu. Asta nu se poate intampla.
Nu stiu ce-mi venise, dar ma dusesem in cort dupa bata de baseball. Rascolisem tot
cortul dar fara rezultat. Bata nu era acolo.
Oare unde e? Unde am pus-o? O luasem in mana si fugisem sa-mi caut prietenii, dar
asta s-a intamplat in vis. O pierdusem? Nu mai stiam.
Brusc Susan tipa, moment in care ma grabisem sa vad ce se intamplase. Dominic era
intins pe pamant, cu fata in sus si cu ochii inchisi. Nu vazusem daca mai respira.
- Dominic nu se simte bine, e otravit de ciuperci. Trebuie sa ne asiguram acum ca nu se
ridica de aici! spuse Tom spre stupoarea mea, dupa care luase un cutit de vanatoare in mana.
Limba imi amorti si imi simtisem inima in gat. Voisem sa tip, sa urlu, sa fac ceva, dar
nu reusisem. Priveam doar cu gura cascata pasii scurti pe care ii facea Tom spre Dominic,
zambetul ce-i inflorise pe figura si modul in care se scarpina cu cutitul pe tampla. Susan incepuse
sa rada si aveam impresia ca o vedeam in reluare.
Fara sa gandesc, dintr-un instinct pur natural, o rupsem la fuga fara sa ma uit inapoi. Imi
muscam buza de jos si nu-mi puteam scoate imaginea lui Tom cu cutitul in mana mergand spre
Dominic. Oare a scapat Dominic? Oare visez acum? Nu mai suport, ce e real si ce nu? gandisem
eu in timp ce alergam dement prin padure. Ma uitasem la ceas si ora era 6:11 AM.
Fugisem de ceva vreme, ma impiedicasem de crengi cu ghimpi, hainele imi erau
sfasiate, gafaiam din strafunduri si nu mai auzeam nimic, decat bataile inimii si gandurile ce
curgeau navalnic. Ciupercile alea blestemate! Probabil ca le-am mancat. Sunt otravitoare, asa
era marcat pe copaci. Asa mi-a spus Susan in vis. In vis oare? Oare visasem totul? mormaiam eu,
uitandu-ma inapoi. Durerea ce-o simtisem, la fel ca si oboseala fusesera foarte reale.
Mergand la pas, la un moment dat, auzisem niste zgomote si incepusem sa ma furisez in
acea directie. Ma uitasem cu atentie la ceas. Ora era 6:13 AM. Dintr-o data o voce ciudata rasuna
puternic. Imi dadusem seama cu greu de directia din care striga omul, dar nu ma deplasasem intracolo. Vocea strigase:
-Cine-i acolo? N-are rost sa te ascunzi, te aud!! Opreste-te! La dracu! Iti sunt
prieten! Dar nu puteam sa ma risc.Cel putin dupa toate cate se intamplasera. Ajutor! strigase
vocea. Hotarasem sa ma indepartez in goana de vocea aceea, ciudat de familiara, ce-i drept. Brusc
se auzise o pocnitura apoi un harait. Pare-mi-se ca o creanga se rupsese si cazuse. Vocea se
estompa. Nu cred ca era vocea lui Dominic, a lui fiind mult mai groasa si nici a lui Tom, pentru ca
el era ragusit. Iar Susan era exclusa, pentru ca vocea nu era de femeie. Si oricum, fugisem aproape
jumatate de ora fara oprire. Nu avusera cum sa ma ajunga atat de rapid. Totusi, curiozitate
invinsese teama si ma indreptasem spre zona de unde se auzise totul.
Intr-adevar, o creanga se rupse si erau urme de sange sub ea. Dar nici urma de omul ce
tipase. Ma tolanisem langa creanga si privisem ceasul. Ora era 3:03 PM.
-Ce dracu e cu orele acestea? Care e legatura dintre ele? Cum functioneaza nenorocitul
acesta de ceas si mai ales fara baterie? ma gandisem eu. Imi amintisem ca fusesem lovit de o
creanga dupa ce cautasem ceva sau fugisem de cineva. Dar amintirea era atat de vaga si in acel
moment, nu ma putusem concentra destul. Oricum amintirile nu prea aveau legatura intre ele.
Defapt, nu aveau nici o logica. Omul de mai devreme tipase dupa ajutor si fusese lovit de o

creanga. Ma uitasem iar la sangele ce picura de pe o planta mai inalta si urmarind picaturile
zarisem o urma de papuc. Facusem ochii mari si incepusem sa gasesc urmele, mergand in sensul
opus, ca sa vad de cine sau de ce fugise omul acela.
Mergand, ma gandisem la tot ce se intamplase si nu fusese urma de logica in fapte.
Fusese ca si cum realitatea se transforma in vis si visul in realitate. Nu puteam sti sigur daca ceea
ce faceam nu se intampla decat in mintea mea.
Un brad imi atase atentia. Pe coaja erau cioplite niste intructiuni, dar unele fiind
neinteligibile, n-am putut citi decat urmatoarele:
Ceasul salveaza vieti....blestemat fie cel ce.........minutele sunt distanta in kil..........de
punctul initial.......sti otravit, ucide ca sa refaci realitatea. Fusesem uimit. Toate mesajele de pe
copaci vorbeau de ciupercile otravitoare, de ceas, de ore, de distante, de crime. Nu intelesesem mai
nimic. Ceasul meu aratase in momentul acela 3:07 PM. Minutele sunt distanta de punctul initial.
Numarul minutelor pe care mi-l arata ceasul este 7. Oare sa fiu la 7 kilometri de punctul initial?
Si ce este acest punct initial? Falnicul copac de la inceputul timpului? Sau poate tabara
organizata la inceputul acestei excursii? Nu putusem sa-mi dau seama.
Privisem orizontul si, cand intorsesem capul putin mai incolo, marele copac dupa care
venisem in nenorocita aceasta de padure era la circa 100 de metri de mine. Ma apropiasem rapid si
fiind in apropiere, pulsul imi crescuse vertiginos. Adulmecasem un miros. Mirosul acela dulceag,
placut. Mirosul acela sinistru. Continuasem sa ma furisez si nu puteam sa cred ce vedeam: Susan
amesteca ceva intr-un vas si Tom manca in nestire. Dominic era prabusit la pamant intr-o balta de
sange. Nu cred ca mai respira. Vorbeau ceva intre ei si, vrand sa aud si eu, ma furisasem in
scorbura aceea imensa din copac. Spusesera ca ciupercile erau otravitoare, dar Tom manca fara
nici o grija. In timp ce ma miscam in scorbura, atinsesem ceva langa mine. Privisem atent si
scapasem un icnet ragusit, cand vasusem un schelet imbracat cu o jacheta neagra, niste pantaloni
de vanatoare si o sapca pe care scria Concurs vantoare 1991.
Oare nu cumva era.... ? Nu pomenise oare Dominic de bunicul lui ceva? Parca
auzisem de anul acesta 1991. Sa fie oare posibil?. Din buzunarul jachetei atarnase un bilet. Il
desfacusem si citisem urmatoarele: Nu manca blestematele astea de ciuperci! Daca ai facut-o,
inca mai poti scapa.Gandeste-te ca ora apare sub forma generala <0A:BC PM/AM>; atunci
pozitia initiala este locul undei ai adormit prima data dupa ce ai mancat ciupercile si pozitia ta
langa acest copac este la 7 kilometri departare de pozitia initiala; asadar: Si, vrand sa ma uit
automat la ceas, scapasem biletul in noroi , cu fata in jos. Ora era 3:07 PM. Ridicasem biletul si,
ma descurajasem vazand ca e plin de noroi. Continuasem lecturarea biletului si nu reusisem sa
citesc decat urmatoarele:
-A este pentru ore sau numar total de .... ameni care exista in ..... timp
-B este pentru zecile de minute sau numarul de dubluri paralele ale tale ce exista in
acelasi timp,
-C este pentru lungimea in kil.......etri si reprezinta distanta de punctul initial
-PM este pentru universul normal
-AM este pentru o dimensiune paral....... sau alta dimen..... nu-mi dau seama exact, dar
un lucru e sigur: cand ............................
Incearca sa ajungi la pozitia init..... si fa tot posibilul sa resetezi numerele .
-Unde am adormit eu prima data dupa ce am mancat ciupercile? Ah, in tabara. Da. Deci
acela e punctul initial. Ora inca era 3:07 PM. Nu se schimbase. Deci sunt la 7 kilometri de locul
initial. 3 este numarul de ore. Dupa cum scrie aici, ar trebui sa fie 3 oameni ce exista in acelasi
timp. Nu mi se pare logic, gandisem eu. Suntem patru oameni in total. Eu, Susan, Tom
si...Dominic e mort, deci Dominic nu mai este numarat, deci 3. Imi amintisem brusc ca verificasem

la un moment dat sistematic ceasul. Tineam minte orele 6:15 AM, 6:14 AM, 6:13 AM. Deci
minutele tot scadeau, din cauza ca ma deplasam si ma apropiam de tabara, deci de locul initial. Am
impresia ca AM apare doar cand apare si 1 la zecile de minute. Dupa cum scrie in bilet, AM este
pentru o dimensiune paralela? Iar numarul 1 este numarul de dubluri paralele ale mele? Da. Totul
pare sa se lege. Cand apare AM coincid dimensiunile si, in mod logic, am cel putin o dublura care
exista in acelasi timp cu mine. Practic in afara de mine, Tom, Dominic si Susan, ar mai exista
dublurile paralele ale lui Tom, Dominic, Susan si a mea. Deci PM este realitatea asa cum o
cunoaste toata lumea. La inceput eram in total patru oameni, in punctul initial, in realitatea
normala: ora 4:00 PM. Imi picase fisa. In fericirea mea, nu mai dadusem atentie scheletului,
luasem jacheta lui pe mine (hainele mele fiind sfasiate apropae in totalitate), bagasem biletul in
buzunar si pornisem taras afara din scorbura. Brusc simtisem o durere surda in ceafa si scapasem
un tipat. Ma intorsesem cu fata in sus si respiram din ce in ce mai greu.
-Uite! Nu se simte bine, e otravit de ciuperci. Trebuie sa ne asiguram acum ca nu se
ridica de aici! spuse Tom si il vazusem ca arata cu degetul spre mine. Tom cu cutitul in mana se
apropia incet, scarpinandu-se pe tampla.
Vazand pericolul imediat, ma ridicasem, in ciuda ametelii si o rupsem la fuga in padure,
cu Tom pe urmele mele. Fugisem un timp bun si cand nu-i mai auzisem pasii, ma adapostisem
dupa o piatra. In culmea panicii, scosesem din buzunar biletul si, dupa ce ma muscasem de deget,
scrisesem pe spatele biletului (unde mai era scris : Deci singura cale de a scapa este sa ajungi in
pozitia initiala cu ora/numerle corespunzatoare) cu sange urmatoarele: Aveti grija cu Tom.
Modul cum functioneaza ceasul e crucial, in speranta ca cineva va gasi biletul daca eu voi pati
ceva. Ma ridicasem si continuasem sa fug si sa fug. Ma oprisem brusc pentru ca recunosteam zona
unde ma aflam. Oare nu cumva aici e locul unde am facut tabara. Dar daca e, unde sunt
corturile, focul, unde sunt urmele?. M-am uitat la ceas. Ora era 3:00 PM. Brusc aud pasi in
spatele meu, un mormait si o durere rece si ascutita in spate. Tom era in spatele meu si ma
injunghiase. Cu greu dadusem jos jacheta de pe mine si ,in timp ce ma zbateam sa scap viu de
Tom, vazusem o creanga joasa. Cu greu ajunsesem langa creanga si atarnasem jacheta acolo. Eram
epuizat. Nu mai puteam. Cazusem in genunchi rapus de efort si de pierderea de sange. Cazusem cu
capul in iarba, si cateva picaturi de roua imi atinsesera nasul. Devenea din ce in ce mai intuneric.
Imi puteam auzi bataile inimii cu ecou. Apoi inchisesem ochii. Lesinasem sau murisem? Culmea,
nu-mi dadeam seama.
O voce familiara, a lui Susan,in ecou imi zise:
-Vino repede sa vezi ce-a gasit Tom!
Deschisesem ochii cu greu si aveam o durere cumplita de cap.
Tom gasise o jacheta neagra atarnata de o creanga.
-Nu sunt un detectiv expert, dar pot afirma ca sangele de pe jacheta e proaspat, spuse
Tom, cu un glas curpins de teama. Cum tinea jacheta in mana si o invartea curios, cazuse din
buzunar un bilet. Il desfacu si ne informa:
-Va citesc ce scrie pe bilet, dar unele portiuni sunt acoperite de noroi. Scrie:
Nu manca blestematele astea de ciuperci! Daca ai facut-o, inca.........Gandeste-te ca
[] Din acel moment nu-l mai ascultasem. Incercam din rasputeri sa-mi amintesc ce se
intamplase.
Tom continua:
Incearca sa ajungi la pozitia init..... si fa tot posibilul sa resetezi numerele . Si mai
scrie si pe spate! continua Tom. Scrie :
Deci singura cale de a scapa este sa ajungi in pozitia initiala cu ora sau numerle
corespunzatoare . Continua cu un ton infricosat : Mi se pare ca e scris cu sange ceva aici. Scrie:

Aveti grija cu Tom. Modul cum functioneaza ceasul e crucial. Uitati! E numele meu aici! zambi
Tom.
Incremenisem. Nu mai puteam spune nimic. Imi amintisem de bilet, imi amintisem vag
ca eu atarnasem jacheta, ciupercile otravitoare, imi amintisem de cutit. Era atat de greu sa fac
lumina in ganduri. Dar nu fusesem atent cand Tom citi biletul, care stiam sigur ca e crucial pentru
a supravietui. Trebuia sa vad ce scrie in bilet.
-Fii serios Tom! spuse Susan. Parca ai fi singurul cu acest nume. Si o fraza scrisa cu
sange? Nu te mai prosti Tom, nu esti amuzant! spuse Susan sarutandu-l pe obraz. Arunca
nenorocitul ala de bilet pe foc si hai in cort la o repriza de Adevar sau provocare! il invita Susan.
Cand auzisem asta, ma ridicasem in picioare, incepusem sa urlu si ma napustisem spre foc. Dar era
prea tarziu. Tom arunca biletul pe foc iar flacarile il cuprinsera incet, carbonizandu-l.
Cazusem in genunchi tipand NUUU!. Apoi ma cuprinse un ras nebun. Era adevarat ce
se intampla? Era adevarat!
-Uita-te la el. Rade parca e nebun. Ce-ai patit? ma intreba Susan.
-Am mancat mai devreme ciuperci? intrebasem eu printre dinti.
-Iti arde de glume? Cu totii am mancat. Stai linistit. Nu mori acum de la ciuperci. Ce tea apucat?
Ma uitasem la ceas. Ora era 8:10 AM.
Marisem ochii si imi muscasem buza pana la sange. 8:10 AM.
-Am un cosmar sau totul chiar se intampla? tipasem, uitandu-ma la cer.
Am incheiat confesiunea