Sunteți pe pagina 1din 51

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC

Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013
Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic
str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54
98, vet@tvet.ro

Reglarea automată a parametrilor proceselor tehnologice


Material de predare

Domeniul: Electronică automatizări


Calificarea: Tehnician în automatizări
Nivel 3

2009

1
AUTOR:
MIHAELA PINTEA – profesor de specialitate, grad didactic I

COORDONATOR:

ing. DIACONU GABRIELA – profesor de specialitate, grad didactic I

CONSULTANŢĂ:
IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT
ZOICA VLĂDUŢ – expert CNDIPT
ANGELA POPESCU – expert CNDIPT
DANA STROIE – expert CNDIPT

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în


domeniul TIC, proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-
2013

2
Cuprins
Cuprins ................................................................................................................................ 3
Introducere........................................................................................................................... 4
Documente necesare pentru activitatea de predare ............................................................ 6
Resurse ............................................................................................................................... 7
Tema nr.1. Acordarea parametrilor regulatorului într-un sistem de reglare automată a
temperaturii ...................................................................................................................... 7
FIŞA SUPORT 1.1. SRA pentru reglarea temperaturii ................................................ 7
1.1.1. Actualizarea cunoştinţelor necesare parcurgerii temei...................................... 7
1.1.2. Reglarea temperaturii ....................................................................................... 8
SUGESTII METODOLOGICE ..................................................................................... 9
FIŞA SUPORT 1.2. Exemple de SRA de reglare a temperaturii, cu structură evoluată
................................................................................................................................... 10
SUGESTII METODOLOGICE ................................................................................... 12
TEMA NR.2 Acordarea parametrilor regulatorului într-un sistem de reglare automată
a presiunii .............................................................................................................. 13
FIŞA SUPORT 2.1. SRA pentru reglarea presiunii .................................................... 13
2.1.1. Actualizarea cunoştinţelor necesare parcurgerii temei.................................... 13
SUGESTII METODOLOGICE ................................................................................... 15
FIŞA SUPORT 2.2. Exemple de SRA a presiunii ........................................................ 16
SUGESTII METODOLOGICE ................................................................................... 18
TEMA NR.3 Acordarea parametrilor regulatorului într-un sistem de reglare automată
a nivelului .............................................................................................................. 19
FIŞA SUPORT 3.1. SRA pentru reglarea nivelului .................................................... 19
3.1.1. Actualizarea cunoştinţelor necesare parcurgerii temei.................................... 19
3.1.2. Reglarea nivelului ........................................................................................... 23
SUGESTII METODOLOGICE ................................................................................... 24
FIŞA SUPORT 3.2. Exemple de SRA a nivelului cu structură evoluată ...................... 25
SUGESTII METODOLOGICE ........................................................................................ 26
TEMA NR.4. Acordarea parametrilor regulatorului într-un sistem de reglare automată a
debitului .......................................................................................................................... 27
FIŞA SUPORT 4.1. SRA pentru reglarea debitului .................................................... 27
4.1.1. Actualizarea cunoştinţelor necesare parcurgerii temei.................................... 27
4.1.2.Reglarea debitului ............................................................................................ 31
SUGESTII METODOLOGICE ................................................................................... 33
TEMA NR.5. Acordarea parametrilor regulatorului într-un sistem de reglare automată a
umidităţii ......................................................................................................................... 34
FIŞA SUPORT 5.1. SRA pentru reglarea umidităţii ................................................... 34
5.1.1.Actualizarea cunoştinţelor necesare parcurgerii temei..................................... 34
5.1.2.Reglarea umidităţii ........................................................................................... 39
SUGESTII METODOLOGICE ................................................................................... 42
TEMA NR.6. SRA în cascadă ........................................................................................ 43
6.1.1.Actualizarea cunoştinţelor necesare parcurgerii temei..................................... 43
6.1.2. Sisteme de reglare automată în cascadă ........................................................ 45
Exemple de SRA în cascadă ..................................................................................... 45
SUGESTII METODOLOGICE ................................................................................... 48
TEMA NR.7. Automate programabile ......................................................................... 49
FIŞA SUPORT 7.1. Automate programabile .............................................................. 49
SUGESTII METODOLOGICE ................................................................................... 50
Bibliografie: ........................................................................................................................ 51

3
Introducere

Structura modulară a Standardului de Pregătire Profesională


necesită o ordonare cât mai eficientă a elementelor tehnice pe care
profesorul trebuie să le predea elevilor. Prezentul material de predare îşi
propune să ofere un sprijin în procesul de predare-învăţare profesorului.

Profesorul care utilizează materialele de predare trebuie să cunoască şi să


valorifice conţinutul acestora, deoarece structurarea informaţiilor este generată de
curriculum modular alcătuit pe baza Standardului de Pregătire Profesională.

Înainte de aplicarea propriu-zisă a materialelor de predare propuse, profesorul


trebuie să cunoască particularităţile colectivului de elevi şi, îndeosebi, stilurile de învăţare
ale acestora, pentru reuşita centrării pe elev a procesului instructiv.

Structurarea conţinuturilor se bazează pe principiul subordonării la


competenţele de format şi la criteriile de performanţă ale fiecărei competenţe: astfel,
au fost selectate şi organizate corespunzător, informaţii care permit formarea unei
competenţe şi atingerea criteriilor de performanţă prevăzute în SPP.

Fiecare etapă de învăţare este urmată de execiţii (lucrări practice) prin care sunt
exersate diferite stiluri de învăţare.

Materialele de predare urmăresc cu stricteţe condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor


de performanţă pentru fiecare competenţă, aşa cum sunt acestea precizate în Standardele
de Pregătire Profesională.

Sunt incluse o serie de materiale didactice, precum:


 folii transparente
 teste
 materiale informative
 aplicaţii tip proiect
 calculatorul personal şi soft-uri specializate

Prezentul material de predare nu acoperă întreaga tematică cuprinsă în


Standardul de Pregătire Profesională şi în Curriculum.

Modulul „Reglarea automată a parametrilor proceselor tehnologice” se studiază


în clasa a XII-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificarea
tehnician în automatizări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Stagii de pregătire practică” (aria curriculară "Tehnologii")
şi are alocate un număr de 50 de ore / an, din care:
• laborator tehnologic – 30 ore;
• instruire practică – 20 ore
Unitatea de competenţă aferentă modulului este: Reglarea automată a parametrilor
proceselor tehnologice

4
Competenţe
Teme Fise suport
vizate

Tema nr.1. Acordarea parametrilor


FIŞA SUPORT 1.1. SRA
regulatorului într-un sistem de reglare
pentru reglarea temperaturii
automată a temperaturii

Tema nr.2. Acordarea parametrilor


FIŞA SUPORT 2.1. SRA
regulatorului într-un sistem de reglare
pentru reglarea presiunii
Elaborează automată a presiunii
scheme bloc
pentru diferite Tema nr.3. Acordarea parametrilor
FIŞA SUPORT 3.1. SRA
posibilităţi de regulatorului într-un sistem de reglare
pentru reglarea nivelului
reglare automată a nivelului
automată a unui
proces Tema nr.4. Acordarea parametrilor
FIŞA SUPORT 4.1. SRA
regulatorului într-un sistem de reglare
pentru reglarea debitului
automată a debitului

Tema nr.5. Acordarea parametrilor


FIŞA SUPORT 5.1. SRA
regulatorului într-un sistem de reglare
pentru reglarea umidităţii
automată a umidităţii

FIŞA SUPORT 1.2.


Tema nr.1. Acordarea parametrilor
Exemple de SRA de reglare
regulatorului într-un sistem de reglare
a temperaturii, cu structură
Analizează automată a temperaturii
evoluată
modul de
conectare a
Tema nr.2. Acordarea parametrilor
elementelor FIŞA SUPORT 2.2.
regulatorului într-un sistem de reglare
componente Exemple de SRA a presiunii
automată a presiunii
pentru
realizareaa unui
Tema nr.3. Acordarea parametrilor FIŞA SUPORT 3.2.
SRA cu
regulatorului într-un sistem de reglare Exemple de SRA a nivelului
structură
automată a nivelului cu structură evoluată
evoluată
FIŞA SUPORT 6.1. SRA în
Tema nr.6. SRA în cascadă
cascadă

Analizează
FIŞA SUPORT 7.1.
utilizarea Tema nr.7. Automate programabile
Automate programabile
automatelor
programabile

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat


fiecărei teme, în funcţie de dificultatea temei, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale
grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi
ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi formare a deprinderilor, proprii grupului instruit.
Pregătirea practică prin laboratorul tehnologic se va desfăşura în spaţii special amenajate,
dotate corespunzător, pe grupe de elevi, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

5
Se recomandă cadrelor didactice să studieze toate materialele elaborate pentru
modulul „Reglarea automată a parametrilor proceselor tehnologice” ( materialul de
predare, materialul de învăţare şi instrumentele de evaluare) dar şi cele elaborate
pentru modulele de specialitate elaborate pentru unităţile de competenţă
specializate: (Sisteme de automatizare, Sisteme de reglare automată, Automate
programabile, Reţele de calculatoare) înainte de a elabora planificarea
calendaristică, pentru a corela toate deprinderile şi abilităţile dobândite de elevi cu
cele ce urmează a fi achiziţionate prin parcurgerea prezentului modul.

Primele 5 teme din tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile vor fi


parcurse de preferinţă în cele 30 de ore de laborator alocate modulului ( 6ore/zi – 5 zile),
urmând ca temele 6 şi 7 să fie parcurse în orele de instruire practică la agenţi economici
cu care şcoala a încheiat parteneriate şi care au posibilitatea să asigure baza materială
pentru dobândirea competenţelor aferente.
Dacă dotarea existentă în unităţile economice în care se realizează stagiul de
practică comasată pune la dispoziţia elevilor mai multe SRA pentru diferiţi parametrii
indicaţi (temperatură, presiune, debit, nivel, umiditate, şi altele) se pot efectua studii de caz
cu grupe de elevi repartizate în puncte de lucru diferite.

În prezentul material de predare au fost date pentru fiecare temă câteva noţiuni de
bază pentru parcurgerea temei şi au fost propuse diferite moduri de rezolvare practică a
temelor. Cadrele didactice au posibilitatea să aleagă diferite metode de lucru în funcţie de
dotarea laboratorului în care îşi desfăşoară activitatea, de nivelul de pregătire al
colectivului de elevi şi de specificul activităţilor din unităţile economice unde elevii parcurg
stagiul de pregătire practică aferent modulului.

Documente necesare pentru activitatea de predare

1. Standardul de pregătire profesională pentru calificarea tehnician în automatizări –


www.tvet.ro, secţiunea Curriculum – SPP şi www.edu.ro, secţiunea Învăţământ
preuniversitar
2. Curriculum pentru calificarea tehnician în automatizări – www.tvet.ro, secţiunea
Curriculum – SPP şi www.edu.ro, secţiunea Învăţământ preuniversitar

6
Resurse
Tema nr.1. Acordarea parametrilor regulatorului într-un sistem de
reglare automată a temperaturii

FIŞA SUPORT 1.1. SRA pentru reglarea temperaturii


1.1.1. Actualizarea cunoştinţelor necesare parcurgerii temei

Temperatura este mărimea care caracterizează starea de încălzire a unui corp.


Măsurarea temperaturii se face cu ajutorul termometrelor. Măsurarea temperaturii este o
problemă legată de definirea acestei mărimi cât şi de utilizarea unor scări de temperatură
adecvate metodelor practice de măsurare.
Se lucrează în general cu două noţiuni:

 temperatură empirică (practică) – prin care se înţelege un parametru termic care


are proprietatea că întrun sistem izolat format din mai multe corpuri în contact
termic, condiţia necesară şi suficientă de echilibru este ca toate corpurile să aibă
aceeaşi valoare a temperaturii;
 temperatură absolută (termodinamică) - prin care se înţelege factorul de
proporţionalitate al schimbului de energie prin efect termic pentru fiecare corp
dintrun sistem termodinamic.

Pentru măsurarea temperaturilor se defineşte o scară precisă cu valori stabile şi


reproductibile între care să fie stabilite relaţiile de interpolare şi care să fie cât mai
apropiată de Scara termodinamică de temperatură derivată din legile termodinamicii.
Unitatea de măsură In Sistemul International (SI) este Kelvinul (K). Temperatura 0 K
este numită zero absolut şi este punctul in care moleculele şi atormiiau cea mai mică
energie termică. Se mai folosesc alte două scări de temperatură: scara Fahrenheit în
Statele Unite şi scara Celsius în ţările europene.

Relaţiile de transformare a temperaturi exprimate în scările Kelvin, Celsius şi Fahrenheit


sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1.
Transformare din Transformare în Formula
o
Celsius Kelvin K = C + 273,15
o
Kelvin Celsius C = K – 273,15
o
Fahrenheit Celsius C = (oF – 32) / 1,8
o
Celsius Fahrenheit F = oC x 1,8 + 32
Fahrenheit Kelvin K = (oF + 459,67) / 1,8
o
Kelvin Fahrenheit F = 1,8 x K – 459,67

Măsurarea electrică a temperaturii prezintă importanţă în ceea ce priveşte mărimile


termice, indirect putând fi folosită la măsurarea debitelor, a presiunilor joase, a valorii
efective a tensiunilor şi curenţilor.
Temperatura de măsurat nu este identică cu temperatura măsurată din cauza
efectuării unor schimburi de căldură între mediu şi traductor.

7
1.1.2. Reglarea temperaturii
Sistemele de reglare automată a temperaturii sunt printre cele mai
utilizate atât în economie cât şi în aplicaţii casnice. Din punct de vedere al
destinaţie sistemele de reglare automată a temperaturii pot fi sisteme
pentru instalaţii frigorifice sau sisteme pentru instalaţii de încălzire.
În multe situaţii, schemele pentru măsurarea temperaturii sunt
incluse în bucle de reglare a temperaturii pentru incinte termostate. Dacă
încălzirea se face electric, nu este indicat ca alimentarea schemei de
măsurare să se facă de la aceeaşi sursă de putere ca şi rezistorul de încălzire, deoarece
pot apare cuplaje parazite importante, care măresc histerezisul temperaturii reglate. În
acest caz este indicat ca alimentarea pentru încălzire să se realizeze în curent alterenativ,
iar alimentarea schemei de măsurare în curent continuu.
În cele mai simple instalaţii termice, schema bloc a unui sistem de reglare a
temperaturii este cea din fig. 1.1.
Sistemele de reglare a temperaturii din instalaţiile frigorifice sunt realizate, în
majoritatea cazurilor, prin intermediul echipamentelor specializate cu acţiune continuă sau
cu regulator bipoziţional.
În instalaţiile termice la care timpul mort este mare, este necesară utilizarea
sistemelor de reglare cu regulator PID sau PI. În unele situaţii, când timpul mort este foarte
mare (Tm > T), se impune utilizarea unor regulatoare speciale (cu acţiune prin impulsuri).

Temperatura t din incinta 1 este realizată


prin intermediul serpentinei 2, parcursă de
agent termic (atunci când t > t0, unde t0
este temperatura mediului ambiant) sau de
agent de răcire (atunci când t < t0). Dacă
temperatura t are tendinţa să crească,
regulatorul R comandă micşorarea secţiunii
de trecere a organului de reglare – în cazul
instalaţiilor de încălzire – sau mărirea
secţiunii de trecere – în cazul instalaţiilor
Fig. 1.1. Schema bloc a unui sistem de frigorifice.
reglare a temperaturii

8
SUGESTII METODOLOGICE

CUM?

 Metode de predare:
• Conversaţia;
• Demonstraţie;
• Documentare;
• Descoperire dirijată;
• Lucrări practice.

 Evaluare:
 Frontală;
 Observare individuală;
 Fişe de evaluare;

 Organizarea clasei: pe grupe de lucru


UNDE?
 Laboratorul de automatizări;
 Laboratorul de informatică;
 Unităţi economice – parteneri sociali.
CU CE?

 Fişe de lucru;
 Fişe de autoevaluare;
 Folii transparente;
 Fişe de documentare;
 Foi de catalog;
 Aparatura de laborator;
 Calculator (calculatoare);
 Videoproiector;

Pentru punctul 1.1.1. se propune o informare şi o verificare a noţiunilor de


termotehnică necesare realizării unei lucrări de laborator cu tema „reglarea automată a
temperaturii” – verificare care se poate realiza prin diverse metode didactice interactive.
Pentru punctul 1.1.2. se propune analiza unor scheme ce reprezintă sisteme de
reglare automată a temperaturii (identificarea elementelor schemei, a mărimilor din
schemă, a tipului de SRA reprezentat, etc.). Se poate lucra pe grupe de elevi care
analizează aceeaşi schemă sau scheme diferite şi prezintă concluziile analizei.
În unităţile economice partenere unde dotarea permite se pot efectua studii de caz
pe diferite sisteme de reglare a temperaturii.

9
FIŞA SUPORT 1.2. Exemple de SRA de reglare a temperaturii, cu
structură evoluată

1.Pentru obţinerea unor performanţe superioare la reglarea automată a


temperaturii se poate adopta un sistem de reglare în cascadă (Fig. 1.2).

Fig. 1.2.
Reglarea
automată a
temperaturii

Bucla de reglare automată a temperaturii, conţinând traductorul de temperatură Tr1 şi


regulatorul R1, include o buclă de reglare a debitului, formată din traductorul de debit Tr2,
regulatorul R2 şi elementul de execuţie EE. Dacă temperatura t tinde să scadă faţă de
valoarea prescrisă, regulatorul de temperatură R1 impune o valoare prescrisă mai mare la
regulatorul de debit R2. Bucla de reglare interioară stabileşte debitul la noua valoare
prescrisă, astfel încât temperatura t creşte, revenind la valoarea impusă. Sistemul de
reglare în cascadă reacţionează foarte eficace la o perturbaţie de tipul unei variaţii a
presiunii agentului termic la intrare.
Dacă presiunea creşte brusc, creşte şi debitul agentului termic, existând tendinţa ca
temperatura t să crească.
Creşterea debitului este sesizată de traductorul Tr2 şi, în consecinţă, regulatorul R2
acţionează imediat, dând comanda de micşorare a secţiunii de trecere a organului de
reglare. Debitul este adus la valoarea impusă înainte ca temperatura din incintă să aibă
variaţii importante.

2.Schema funcţională a sistemului de reglare a temperaturii în cazul unui fier


de călcat este redată în fig. 1.3.

Fig. 1.3.
Sistem de
reglare
automată a
temperaturii
unui fier
electric de
călcat

10
Schema bloc a SRA cu schema funcţională din figura 1.3. este prezentată în figura 1.4.
Resortul de contact se comportă ca un comutator bipoziţional, iar reglarea este
bipoziţională.
Fig. 1.4.
Schema bloc
a SRA cu
schema de
funcţională din
figura 1.3

3.Schema sistemului de reglare a temperaturii la un cazan încălzit cu abur.

Fig. 1.5. Schema funcţională a


unui cazan încălzit cu abur.

Fig. 1.6
Schema
bloc a
cazanului
încălzit cu
abur din
fgura 1.5.

Concluzii:

- Regulatoarele folosite la reglarea temperaturii sunt de tip PI şi PID. La


regulatoarele PI se anulează eroarea staţionară la intrare treaptă, însă apare
un suprareglaj mai mare decât la regulatorul P, şi la o valoare mare a
timpului tranzitoriu tr.

11
SUGESTII METODOLOGICE

CUM?

 Metode de predare:
• Conversaţia;
• Demonstraţie;
• Descoperire dirijată;
• Simulare coputerizată;
• Lucrări practice;
• Studiu de caz

 Evaluare:
 Frontală;
 Observare individuală;
 Fişe de evaluare;
 Referat de laborator;
 Miniproiect.

 Organizarea clasei: pe grupe de lucru


UNDE?

 Laboratorul de automatizări;
 Laboratorul de informatică;
 Unităţi economice – parteneri de practică.
CU CE?

 Fişe de lucru;
 Fişe de autoevaluare;
 Folii transparente;
 Fişe de documentare;
 Foi de catalog;
 Aparatura de laborator;
 Calculator (calculatoare);
 Videoproiector;
 Softuri de simulare.

Lucrările practice pot fi executate fie la partenerii economici fie în laboratorul de


automatizări. Dacă există platforme de lucru specializate se vor urmări instrucţiunile de
lucru ale respectivelor platforme şi se va încuraja creativitatea elevilor pentru
elaborarea de scheme noi. Dacă dotatea permite se pot realiza scheme de SRA pentru
reglarea temperaturii prin simulare computerizată, dacă nu se pot analiza sistemele
accesibile în orice şcoală (de exemplu –cazane de apă caldă automatizate, puncte
termice, sisteme automate de aer condiţionat, etc.)

12
TEMA NR.2 Acordarea parametrilor regulatorului într-un sistem de
reglare automată a presiunii

FIŞA SUPORT 2.1. SRA pentru reglarea presiunii

2.1.1. Actualizarea cunoştinţelor necesare parcurgerii temei

Presiunea este o mărime scalară egală cu raportul dintre forţa exercitată


dF
normal pe elementul de suprafaţă şi suprafaţa elementului: p =
dS
Presiunea poate fi absolută, dacă se măsoară în raport cu vidul absolut, relativă
sau efectivă, dacă se măsoară ca diferenţă faţă de presiunea atmosferică, sau diferentială,
dacă se măsoară faţă de o presiune considerată ca referinţă.

Pentru caracterizarea presiunilor pentru fluidele ce se află în mişcare se consideră


o suprafaţă plană ce separă fluidul în două mase de fluid aflate în mişcare; presiunea
exercitată în planul de separaţie este presiunea statică. Dacă în planul de separare se
realizează întrun punct oprirea curgerii fluidului, presiunea corespunzătoare în acel punct
reprezintă presiunea totală. Diferenţa dintre presiunea totală şi presiunea statică se
numeşte presiunea dinamică.

Unitatea de măsură pentru presiune este pascalul (1 Pa = 1 N/m2), relativ mică


pentru aplicaţiile tehnice, unde se preferă barul (1 bar = 103 Pa).
În practică se mai folosesc şi alte unităţi de măsură pentru presiune ca:
 atmosfera tehnică (1 at = 1 Kgf/cm2);
 atmosfera fizicã (1 atm este presiunea hidrostatică echivalentă unei coloane de
mercur cu densitatea de 13,595 g/cm3, având înălţimea de 760 mm, la 0°C,
corespunzătoare unei acceleraţii gravitaţionale de 980,666 cm/s2);
 mm coloană de mercur (1 mmHg = 1 torr este presiunea hidrostatică a unei
coloane de mercur, în condiţiile de mai sus cu înălţimea de 1 mm);
 mm coloanã de apă (1 mm H2O este presiunea hidrostatică echivalentă unei
coloane de apă cu înălţimea de 1 mm).
Presiunea de referinţă în tehnică, numită presiune normală (presiunea exercitată de o
coloană de mercur cu înălţimea de 735,6 mm în condiţiile precizate), este diferită de
presiunea atmosferică normală care corespunde presiunii hidrostatice echivalentă unei
coloane de mercur cu înălţimea de 760mm, la 0°C şi acceleraţie gravitaţionată de 980,666
cm/s2.

În natură şi în instalaţiile tehnice pot exista diferite tipuri de presiuni:


• presiunea atmosferică pb- Presiunea exercitată de învelişul gazos care înconjoară
globul terestru poartă denumirea de presiune atmosferică sau presiune
barometrică. Aceasta variază cu: altitudinea (datorită greutăţii aerului), cu starea
vremii (dată de deplasarea maselor de aer atmosferic) şi cu poziţia georafică de pe
globul terestru. Variaţia densităţii aerului funcţie de presiune a condus la
necesitatea de a stabili o presiune de referinţă numită presiune normală, aceasta
fiind presiunea corespunzătoare nivelului mării la latitudinea de 45o temperatura de
0°C şi care are valoarea pN = 760 mmHg = 101325 Pa;

13
• presiunea absolută pa. Presiunea absolută reprezintă presiunea unui fluid
considerată faţă de zero absolut de presiune. Este presiunea care se utilizează în
toate relaţiile termotehnice;
• suprapresiunea ps. Când în instalaţiile tehnice presiunea absolută este mai mare
decât presiunea atmosferică, diferenta dintre acestea poartă denumirea de
suprapresiune sau presiune manometrică;
• depresiune pv. Când în instalaţiile tehnice presiunea absolută este mai mică decât
presiunea atmosferică, diferenţa dintre acestea poartă numele de depresiune,
subpresiune, vacuum sau presiune vacuummetrică. Vidul, exprimat în procente din
p
presiunea atmosferica, este: V = v 100 [%]
pb
Suprapresiunea şi depresiunea, fiind exprimate în raport cu presiunea atmosferică, se
mai numesc şi presiuni relative.

• presiunea statică pst. Presiunea statică reprezintă presiunea care se exercită pe


suprafaţa plană de separare dintre două mase de fluid aflate în mişcare;
• presiunea totala ptot. Dacă întrun curent de fluid se introduce un obstacol viteza
fluidului devine zero, iar întreaga energie cinetică specifică a fluidului se manifestă
sub formă de presiune. Presiunea din acest punct de oprire (de stagnare) poartă
denumirea de presiuzne totală.
• presiunea dinamică pdin. Presiunea dinamică se defineşte ca diferenţa dintre
presiunea totală şi cea statică dintro secţiune transversală printrun curent de fluid,
w2
pdin=ptot-pst, fiind funţie de viteza w şi densitatea r a fluidului prin relaţia: pdin=ρ
2
Domeniul de măsurare a presiunii în ştiinţă şi tehnică este deosebit de întins. Din
această cauză metodele de măsurare a presiunii sunt specifice numai pentru anumite
intervale de măsurare.

Reglarea presiunii se face cu ajutorul regulatoarelor P pentru reglări simple,


cu regulatoare PI cu bandă de proporţionalitate mare şi constantă de timp de
integrare mică pentru lichide, bandă de proportionalitate mică şi constantă de timp
de integrare mare pentru gaze şi abur, cu regulator PID în cazul în care se doreşte
obţinerea unor performanţe deosebite.

2.1.2. Reglarea presiunii


Reglarea automată a presiunii se poate realiza în mai multe moduri, în
funcţie de specificul instalaţiei tehnologice.

Fig. 2.1.
Reglarea
presiunii în
recipiente cu
circulaţie

14
Reglarea presiunii în recipiente cu circulaţie se poate face prin schemele date în
fig. 2.1.a şi 2.1b. În aceste scheme, cât şi în cele ce urmează, Tr este traductorul, RF –
elementul de referinţă (în cazul sistemelor de stabilizare), R – regulatorul iar EE –
elementul de execuţie. În prima schemă, organul de reglare este montat pe conducta de
intrare, iar în a doua schemă – pe conducta de evacuare. Cele mai utilizate scheme de
reglare sunt cu acţiune continuă, cu regulator PI, şi sisteme de reglare bipoziţionale sau cu
acţiune directă (în instalaţii la care nu se cer indicatori de performanţă ridicaţi).

SUGESTII METODOLOGICE

CUM?

 Metode de predare:
• Conversaţia;
• Demonstraţie;
• Documentare;
• Descoperire dirijată;

 Evaluare:
 Frontală;
 Observare individuală;
 Referat de laborator;
 Miniproiect.

 Organizarea clasei: pe grupe de lucru


UNDE?
 Laboratorul de automatizări;
 Laboratorul de informatică;
 Unităţi economice – parteneri sociali.
CU CE?

 Fişe de lucru;
 Folii transparente;
 Fişe de documentare;
 Foi de catalog;
 Aparatura de laborator;
 Calculator (calculatoare);
 Videoproiector;
 Softuri de simulare.

Pentru punctul 2.1.1. se propune o informare şi o verificare a noţiunilor de


dinamica fluidelor necesare realizării unei lucrări de laborator cu tema „reglarea
automată a presiunii” – verificare care se poate realiza prin diverse metode didactice
interactive.
Pentru punctul 2.1.2. se propune analiza unor scheme ce reprezintă sisteme de
reglare automată a presiunii (identificarea elementelor schemei, a mărimilor din
schemă, a tipului de SRA reprezentat, etc.). Se poate lucra pe grupe de elevi care
analizează aceeaşi schemă sau scheme diferite şi prezintă concluziile analizei.
În unităţile economice partenere unde dotarea permite se pot efectua studii de caz
pe diferite sisteme de reglare a presiunii.

15
FIŞA SUPORT 2.2. Exemple de SRA a presiunii

1. Reglarea presiunii gazelor în conducte se realizează cu scheme de tip aval


sau de tip amonte (fig. 2.2).

Fig. 2.2.
Reglarea
presiunii
gazelor în
conducte

În aceste aplicaţii se utilizează foarte frecvent regulatoarele cu acţiune directă. În


figura 2.2.a şi figura 2.2.b. se prezintă două soluţii des utilizate pentru reglarea presiunii de
aspiraţie a compresoarelor din instalaţiile frigorifice.

Fig. 2.2.
Reglarea
presiunii de
aspiraţie a
compresoarelor
din instalaţiile
frigorifice

2. În schema din figura 2.2.a, presiunea de aspiraţie a compresorului 1 se reglează


bipoziţional, prin cuplarea şi decuplarea motorului de antrenare 2. Dacă presiunea de
aspiraţie scade sub valoarea de basculare în starea “0” a regulatorului bipoziţional se
comandă oprirea motorului. Dacă presiunea creşte peste valoarea de basculare în starea
“1” a regulatorului bipoziţional, se comandă pornirea motorului.

În schema din figura 2.2.b. reglarea presiunii de aspiraţie se face prin recircularea
unei părţi din gazul comprimat. Dacă presiunea tinde să scadă sub valoarea permisă, se
comandă deschiderea organului de reglare şi invers. În aceste aplicaţii se utilizează
frecvent regulatoare cu acţiune directă sau regulatoare specializate cu acţiune indirectă.
Presupunem că în desfăşurarea proceselor fizice, chimice şi microbiologice din reactor,
presiunea p se modifică în funcţie de aportul de căldură din exterior. În aceste condiţii, într-
un ciclu de funcţionare a reactorului 1, presiunea se poate modifica prin ajustarea debitului
de agent termic prin mantaua 2 a reactorului.

16
3. În figura 2.3. este prezentat reglajul presiunii într-un rezervor. La intrarea in rezervor
avem o presiune de intrare, la ieşirea din rezervor presiunea este Pe. Pentru siguranţa
instalaţiei, rezervorul este prevăzut cu o supapă de siguranţă, supapă care are rolul de a
asigura presiunea prescrisă în acel recipient.

Fig. 2.3. Reglarea presiunii Fig. 2.4. Supape de siguranţă

Câteva tipuri de regulatoare şi electroventile sunt prezentate în figura 2.5.

Regulatoare de presiune - Electroventile normal Electroventile duble,


500 mbar, de la 3/8” la închise, cu compacte - 500 mbar, de
DN 150 închidere/deschidere lentă la 3/8” la DN 125
sau rapida, in una sau 2
trepte - 500 mbar, de la
1/4” la DN 200
Fig. 2.5. Regulatoare de presiune - electroventile

17
SUGESTII METODOLOGICE

CUM?

 Metode de predare:
• Conversaţia;
• Demonstraţie;
• Descoperire dirijată;
• Lucrări practice;
• Simulare computerizată;
• Studiu de caz.

 Evaluare:
 Frontală;
 Observare individuală;
 Referat de laborator;
 Miniproiect.

 Organizarea clasei: pe grupe de lucru


UNDE?
 Laboratorul de automatizări;
 Laboratorul de informatică;
 Unităţi economice – parteneri sociali.
CU CE?

 Fişe de lucru;
 Fişe de autoevaluare;
 Folii transparente;
 Fişe de documentare;
 Foi de catalog;
 Aparatura de laborator;
 Calculator (calculatoare);
 Videoproiector;
 Softuri de simulare.

Lucrările practice pot fi executate fie la partenerii economici fie în laboratorul de


automatizări. Dacă există platforme de lucru specializate se vor urmări instrucţiunile de
lucru ale respectivelor platforme şi se va încuraja creativitatea elevilor pentru
elaborarea de scheme noi. Dacă dotatea permite se pot realiza scheme de SRA pentru
reglarea presiunii prin simulare computerizată, dacă nu se pot analiza sistemele
accesibile în orice şcoală (de exemplu – controlul automat al presiunii gazelor naturale
la cazane de apă caldă, etc.)

18
TEMA NR.3 Acordarea parametrilor regulatorului într-un sistem de
reglare automată a nivelului

FIŞA SUPORT 3.1. SRA pentru reglarea nivelului

3.1.1. Actualizarea cunoştinţelor necesare parcurgerii temei

Nivelul unui lichid reprezintă cota suprafeţei libere a lichidului dintro incintă şi
reflectă volumul, masa unui lichid reţinut în incinta respectivă.
Nivelul se măsoară în unităţi de lungime. Valoarea lui este indicată în raport cu un
nivel de referinţă. Măsurarea nivelului poate fi continuă, atunci când evaluarea
măsurandului se face în permanenţă sau în puncte, atunci când se urmăreste doar
atingerea unor nivele critice ale nivelului.
Metodele de măsurare pot fi directe în cazul în care se determină lungimea
substanţei a cărei nivel se măsoară sau indirecte, când nivelul se determină prin
intermediul unor mărimi intermediare, ca: presiunea, masa, atenuarea unei radiaţii etc.
Măsurarea nivelului presupune cunoaşterea unor date suplimentare privind relaţia nivel —
volum, densitate.
Aparatele pentru măsurarea nivelului se numesc nivelmetre şi pot fi: cu indicare
directă, cu plutitor, cu imersor, hidrostatic, capacitive, rezistive, radioactive.

Traductoare mecanice cu plutitor

Figura 3.1 Traductoare mecanice cu plutitor

Primele traductoare cu plutitor, cunoscute şi sub denumirea de “Traductoare


automate de nivel” au apărut prin anii 1930. Aceste traductoare utilizează un plutitor mare
şi greu pentru a putea dezlocui suficient lichid. Deplasarea liniară a plutitorul este
echilibrată, prin intermediul unui cablu, de o contragreutate. Pentru indicarea locală a
nivelului este prevăzut un contor mecanic pe mantaua rezervorului. Variantele mai noi ale
acestui tip de traductor au deplasarea plutitorului echilibrată, prin intermediul unei benzi
perforate, de un resort. Eroarea tipică a acestui tip de traductor este de cca. 10 mm. Unul
din dezavantajele majore ale traductoarelor cu plutitor este modificarea continuă şi bruscă

19
a poziţiei plutitorului datorită turbulentelor lichidului din rezervor. Aceste modificări ale
poziţiei, care pot fi puternice, produc o continuă accelerare şi decelerare a mecanismului
traductorului, ceea ce conduce la uzura indicatorului local, a adaptorului de transmitere a
indicaţiei dar şi a celorlalte componente. Aceste componente nu pot urmări mişcări şi
acceleraţii bruşte. Adesea mecanismul cu roţi dinţate care acţionează indicatorul local
cedează, conducând la citiri eronate şi nesincronizări. Acest fapt implică o fiabilitate
scăzută a măsurătorii şi foarte multă mentenantă. Datorită interesului global de astăzi
acordat prevenirii scurgerilor de produse, traductoarele mecanice nu ar mai trebui să fie
utilizate. Totuşi, o mare parte din rezervoare sunt încă echipate cu aceste traductoare,
datorită preţului lor scăzut.

Traductoare cu servo-mecanism

Figura 3.2. Traductoare cu servo-mecanism

Traductoarele cu servo-mecanism reprezintă o evoluţie faţă de traductoarele cu


plutitor. Ele au fost dezvoltate începând cu anii 1950. În acest caz se utilizează un imersor
de dimensiuni reduse, agăţat de un fir rezistent şi flexibil, care este desfăşurat de pe un
tambur. Resortul este înlocuit de un servo-motor electric care poziţionează exact plutitorul
în contact cu fluidul. Principiul de funcţionare se bazează pe utilizarea unui sistem
ingenios de cântărire care măsoară continuu greutatea plutitorului şi forţa arhimedică.
Frecarea mecanică a servo-mecanismului şi a indicatorului local nu influenţează eroarea şi
sensibilitatea acestui tip de traductor. Nici turbulenţele din rezervor nu afectează direct
performanţele, deoarece există un circuit integrator al servo-mecanismului care elimină
efectul variaţiilor bruşte de nivel. Acest traductor măsoară nivelul mediu chiar dacă există
variaţii bruşte ale produsului din rezervor, eliminând mişcările care nu sunt necesare şi
care produc uzura componentelor.

Traductorul original cu servo-mecanism nu seamănă prea mult cu versiunile


moderne de astăzi. Acestea au fost perfecţionate, devenind produse mature şi fiabile care
înlocuiesc treptat traductoarele mecanice, reducând mentenanţa şi îmbunătăţind
rezultatele gestiunii. Traductoarele moderne cu servo-mecanism sunt inteligente, au un
număr minim de componente în mişcare şi, implicit, asigură o bună precizie şi fiabilitate în
timp. Ele beneficiază de o mare putere de procesare a datelor. Aceste traductoare, pe
lângă faptul ca măsoară nivelul de lichid, sunt capabile să măsoare nivelul de apa
(interfaţa) şi densitatea produselor din rezervoare.

20
Exista praguri de alarmare exacte a nivelului, ca standard. Se pot atinge erori de
măsură mai mici de 1 mm pe un domeniu de măsură de 40 m. Precizia şi fiabilitatea
exceptională la măsurarea nivelului au contribuit la acceptarea acestor traductoare de
către autorităţile vamale, de accizare şi de metrologie legală din multe ţări

Figura 3.3. Traductoare Radar

Utilizarea metodei radar pentru măsurarea nivelului de produs din rezervoarele de


stocare este foarte recentă. Traductoarele radar de nivel au fost dezvoltate la jumătatea
anilor ’60 pentru navele petroliere. Majoritatea acestor nave erau echipate cu traductoare
mecanice cu plutitor. Traductoarele erau utilizate doar când nava era ancorată la ţărm,
pentru încărcare sau descărcare. Noile măsuri de asigurare a siguranţei pentru spălarea
rezervoarelor închise în timpul cursei de întoarcere şi necesitatea de a umple spaţiul liber
din rezervor cu gaz inert au făcut ca această metodă de măsurare să prevaleze. Precizia
lor era mai puţin importantă pentru măsurarea nivelului din rezervoarele navelor, deoarece
transferul custodiei se baza pe utilizarea traductoarelor de nivel şi a debitmetrelor
certificate instalate pe uscat.

Traductoarele radar de nivel nu au componente în mişcare. Acestea utilizează doar


o antenă în interiorul rezervorului. Astfel rezultă un cost foarte scăzut al mentenanţei. Deşi
valoarea investiţiei este mai mare comparativ cu traductoarele cu plutitor/servo-mecanism,
costul deţinerii este considerabil mai redus. Traductoarele radar utilizează microunde, în
general cu frecvenţa de 10 GHz, pentru măsurarea nivelului de lichid. Distanţa parcursă
este calculată din comparaţia semnalului emis cu cel reflectat. Undele electromagnetice se
propagă cu o viteză apropiată de viteza luminii. Datorită nivelului mic de măsurat (tipic
1÷35 m) şi a rezoluţiei impuse, o metodă bazată pe măsurarea timpului este aproape
imposibilă. Soluţia constă în măsurarea defazajului dintre semnalul emis de antenă şi cel
reflectat de suprafata lichidului. În funcţie de acest defazaj se poate măsura nivelul de
produs.

Astazi traductoarele radar se utilizează la măsurarea nivelului produselor din


industria chimică, din rafinării, din terminale şi pentru companiile private care stochează
produse petroliere. Deoarece au dimensiuni reduse şi nu au componente în mişcare
aceste traductoare necesită puţină mentenanţă şi sunt foarte atractive. Spre deosebire de
traductoarele mai vechi care erau dotate cu antene parabolice mari sau cu antene conice
lungi, traductoarele radar moderne oferă o precizie excelentă.

Există diferite tipuri de antene potrivite fiecărui mod de instalare pe rezervor:

21
• Metoda propagării undelor în spaţiu deschis este cea mai utilizată atunci când traductorul
este instalat pe un rezervor cu capac fix.
• Pentru rezervoarele cu capac flotant traductorul radar poate fi instalat pe o conductă de
liniştire (fig. 3.4.a 1).
• Traductoarele radar pot fi utilizate şi pentru rezervoarele sub presiune (fig. 3.4.b ). O
aplicaţie tipică este un rezervor de stocare GPL. Un robinet de izolare poate fi instalat
pentru a separa vasul de traductor. Verificarea şi calibrarea acestuia sunt posibile îin
timp ce traductorul funcţionează.
• Traductoarele radar reprezintă o alegere logică şi pentru produsele foarte vîscoase, cum
ar fi bitumul fierbinte, produsele poluante şi lichidele foarte turbulente (fig. 3.4.c ).

Figura 3.4.
a) b) c)

Figura 3.5. Alte tipuri de traductoare de nivel 2:


a) model b) model c) model d) model
MERCOID AMETEK FOXBORO ROSEMOUNT

1
sursa: DimSolve - Dimensionare instrumentatie
2
sursa: http://www.masterlevel.com/transducer.html

22
Concluzii:
 Regulatoarele folosite pentru nivel sunt de tip P şi PI.
 La regulatoarele P se reduce apreciabil suprareglajul, conduce la un timp
tranzitoriu tr scurt, dar introduce o eroare staţionară mare.
 La regulatoarele PI se anulează eroarea staţionară la intrare treaptă, însă
apare un suprareglaj mai mare decât la regulatorul P, şi la o valoare mare a
timpulul tranzitoriu tr.

3.1.2. Reglarea nivelului


În general reglarea nivelului nu cere o precizie ridicată a modalităţii de
menţinere a nivelului la anumite cote. Din aceasta cauză regulatoarele
bipoziţionale sunt cele mai des utilizate. Depinde de instalaţia tehnologică în
care se impune păstrarea nivelului şi în ce condiţii acest nivel trebuie
menţinut.

Figura. 3.6. Reglarea nivelului: 1 – regulatoare R; 2 – electropompe; M –


măsură.

De regulă viteza de variaţie a înălţimii unui lichid într-un rezervor este proporţională
cu diferenţa debitelor de intrare şi ieşire şi invers proporţională cu suprafaţa rezervorului.
Acest lucru permite utilizarea unui regulator continuu de tip P.

23
SUGESTII METODOLOGICE

CUM?

 Metode de predare:
• Conversaţia;
• Demonstraţie;
• Descoperire dirijată, studiu de caz ;
• Lucrări practice.

 Evaluare:
 Frontală;
 Observare individuală;
 Fişe de evaluare;
 Referat de laborator;
 Miniproiect.

 Organizarea clasei: pe grupe de lucru


UNDE?
 Laboratorul de automatizări;
 Laboratorul de informatică;
 Unităţi economice – parteneri sociali.
CU CE?

 Fişe de lucru;
 Fişe de autoevaluare;
 Folii transparente;
 Fişe de documentare;
 Foi de catalog;
 Aparatura de laborator;
 Calculator (calculatoare);
 Videoproiector;
 Softuri de simulare.

Pentru punctul 3.1.1. se propune o informare şi o verificare a noţiunilor de


specialitate necesare realizării unei lucrări de laborator cu tema „reglarea automată a
nivelului” – verificare care se poate realiza prin diverse metode didactice interactive.
Pentru punctul 3.1.2. se propune analiza unor scheme ce reprezintă sisteme de
reglare automată a nivelului (identificarea elementelor schemei, a mărimilor din
schemă, a tipului de SRA reprezentat, etc.). Se poate lucra pe grupe de elevi care
analizează aceeaşi schemă sau scheme diferite şi prezintă concluziile analizei.
În unităţile economice partenere unde dotarea permite se pot efectua studii de caz
pe diferite sisteme de reglare a nivelului.

24
FIŞA SUPORT 3.2. Exemple de SRA a nivelului cu structură evoluată
Schemele cele mai utilizate pentru reglarea automată a nivelului sunt date
în figura 3.7.a şi 3.7.b. Dacă acţiunea perturbatoare este variaţia debitului de
ieşire, organul de reglare se montează pe conducta de intrare (fig. 3.7.a).
Dacă acţiunea perturbatoare este variaţia debitului de intrare, organul de
reglare se montează pe conducta de ieşire (fig. 3. 7.b). Cele mai utilizate
sisteme de reglare sunt cele cu acţiune continuă (regulator de tip PI sau P), precum şi
sistemele de reglare bipoziţionale.
La recipientele sub presiune, variaţia nivelului se poate produce datorită variaţiilor
bruşte ale presiunii. În aceste situaţii este recomandabilă utilizarea schemei de reglare
automată din fig. 3.7.c.
În această schemă există o buclă de reglare a debitului de evacuare, formată din
traductorul de debit Tr2, regulatorul R2 şi elementul de execuţie EE. Mărimea de intrare
pentru regulatorul R2 este dată de regulatorul de nivel R1, pe baza informaţiilor primite de
la traductorul de nivel Tr1 şi de la elementul de referinţă Rf.

Figura. 3.7. Reglarea automată a nivelului.


Dacă presiunea p creşte brusc, debitul de evacuare tinde să crească. În consecinţă,
regulatorul de debit reacţionează imediat, dând comanda de micşorare a debitului de
evacuare, înainte ca nivelul să varieze în mod substanţial. Dacă perturbaţia constă într-o
creştere a debitului de intrare, regulatorul de nivel R1 impune o mărime de intrare mai
mare la regulatorul de debit R2. În acest fel, bucla de reglare a debitului realizează
creşterea impusă a debitului de evacuare, astfel încât nivelul să se stabilească la valoarea
prescrisă. Un asemenea sistem de reglare automată, în care o buclă principală
subordonează o buclă de reglare interioară, se numeşte sistem de reglare în cascadă.

Fig. 3.8. Reglarea nivelului de lichid într-un rezervor.

25
SUGESTII METODOLOGICE

CUM?

 Metode de predare:
• Conversaţia;
• Demonstraţie;
• Documentare;
• Descoperire dirijată;
• Lucrări practice.

 Evaluare:
 Frontală;
 Observare individuală;
 Fişe de evaluare;
 Referat de laborator;
 Miniproiect.

 Organizarea clasei: pe grupe de lucru


UNDE?
 Laboratorul de automatizări;
 Laboratorul de informatică;
 Unităţi economice – parteneri sociali.
CU CE?

 Fişe de lucru;
 Fişe de documentare;
 Foi de catalog;
 Aparatura de laborator;
 Calculator (calculatoare);
 Videoproiector;
 Softuri de simulare.

Lucrările practice pot fi executate fie la partenerii economici fie în laboratorul de


automatizări. Dacă există platforme de lucru specializate se vor urmări instrucţiunile de
lucru ale respectivelor platforme şi se va încuraja creativitatea elevilor pentru
elaborarea de scheme noi. Dacă dotatea permite se pot realiza scheme de SRA pentru
reglarea nivelului prin simulare computerizată, dacă nu se pot analiza sistemele
accesibile în orice şcoală (de exemplu – controlul automat al nivelului apei, controlul
automat al nivelului de zgomot, ascensoare, etc.)

26
TEMA NR.4. Acordarea parametrilor regulatorului într-un sistem de
reglare automată a debitului

FIŞA SUPORT 4.1. SRA pentru reglarea debitului

4.1.1. Actualizarea cunoştinţelor necesare parcurgerii temei

Măsurarea debitului este legată de curgerea unui fluid. Dacă curgerea este
constantă în funcţie de timp, ea se numeşte curgere laminară, iar dacă este variabilă în
timp este curgere turbulentă.
Curgerea este caracterizată prin viteza de curgere sau debitul. Debitul poate fi:
 debit volumic Qv dacă se defineşte ca fiind volumul ce trece printro sectiune S a
conductei în unitatea de timp:

Qv = V/t = u · S [m3/s, m3/h, l/s etc.]

 debit masic Qm - reprezentând masa fluidului ce trece prin secţiunea conductei în


unitatea de timp:

Qm = m/t = ρ·u·S = ρ·Qv [Kg/s, Kg/h],


unde ρ este densitatea fluidului.

Atât Ia măsurarea vitezei, cât şi a debitului prezintă importanţă caracteristicile


lichidului: caracterul curgerii, vâscozitatea, transparenţa, temperatura, conţinutul de
impurităţi, existenta suspensiilor etc., caracteristici ce stabilesc metoda de măsurare.
Măsurarea debitului fluidelor se poate realiza ca urmare a modificării curgerii prin
intermediul unui corp fizic sau prin intermediul unor fenomene care sunt influenţate de
curgere.

Funcţionarea debitmetrelor cu strangulare se bazează pe legea lui Bernoulli privind


curgerea lichidelor

Figura 4.1. Debitmetrul cu


strangulare

(strangulare fixă sau


variabilă)

Principiul de funcionare a debitmetrelor cu strangulare fixă rezultă din figura 4.1.


Prin conducta de secţiune A1 circulă un fluid cu viteza u1; conducta este prevăzută cu o
strangulare de arie A2, în care viteza fluidului este u2.

27
Cele mai răspândite tipuri de dispozitive de strangulare sunt diafragma, duza şi
tubul Venturi (fig. 4.2).
Diferenţa de presiune p1 — p2, numită şi cădere de presiune reziduală, este
maximă pentru diafragme şi minimă pentru tuburile Venturi, însă ultimele perturbă mai
puţin procesul de curgere.

Figura 4.2. Dispozitive de strangulare

a) Diafragmă b) Duză c) Tub Venturi

Toate traductoarele folosite Ia debitmetrele cu strangulare variabilă sunt construite astfel


încât păstrează constantă căderea de presiune prin intermediul unui plonjor ce se poate
deplasa în interiorul fluidului. 0 variantă a acestui tip de traductor o reprezintă rotametrul.

Figura 4.3. Rotametrul

Rotametrele sunt aparate utilizate pentru măsurarea debitului lichidelor şi gazelor


pe baza deplasării unui plutitor în interiorul unui tub tronconic gradat, dispus vertical cu

28
secţiunea mică jos, prin care circulă fluidul de măsurat. Rotametrul este un debitmetru cu
diferenţa constantă de presiune şi plutitor rotativ. Se utilizează mult în medicină,
laboratoare, industria alimentară, dar în special în industria petrochimicăşi oriunde trebuie
controlate continuu debitele de lichide sau qaze.
Componentele rotametrulul (fig. 4.3) sunt tubul tronconic şi plutitorul (flotorul, imersorul).
Plonjorul este plasat întrun tub de formă conică prin care circulă fluidul al cărui debit se
măsoară. Asupra lui va acţiona, în afara greutăţii G şi a forţei arhimedice Fa, o forţă
dinamică ascensională Fas care este proporţională cu pătratul vitezei de curgere u.

Debitmetrele electromagnetice măsoară viteza de deplasare a fluidelor


bune conducătoare de electricitate, principiul lor de funcţionare bazându-se pe legea
inducţiei.
3
Figura 4.4. Debitmetrul electromagnetic

Debitmetru electromagnetic prezentat în figura 4.4. masoară debite şi volume


conducătoare de curent electric. Aceste debitmetre nu conţin piese mecanice în mişcare,
astfel lichidul nu va lovi nici o obstrucţie în timp ce curge. Aceasta permite evitarea
posibilelor daune provocate de elemente solide în lichid. Partea internă a senzorului de
măsurare este izolată electric. Lichidul prelucrat nu este niciodată în contact cu materialul
senzorului sau cu materialul flanşei (aceasta permite măsurarea oricarui tip de lichid
compatibil cu garnitura internă). Posibilitatea de instalare în aproape fiecare poziţie
împreună cu pierderea de presiune extrem de joasă, face utilizarea acestui model potrivită
pentru cele mai diverse sectoare: chimic, hârtie, industria alimentară şi hidraulică.

Contoarele sunt debitmetre utilizate pentru măsurarea volumului de lichid.


Contoarele pentru apă potabilă se numesc apometre şi pot fi:

3
sursa: http://www.bmeters.com/ProdCard2.asp?PID=MAG-C

29
 contoare volumetrice;
 contoare de viteză.

Contoarele volumetrice măsoară direct debitele de apă prin umplerea şi golirea succesivă
a unor compartimente ale aparatului de capacitate determinată. Dispozitivul de înregistrare
a aparatului indică volumul de apă după fiecare fază de umplere şi golire.

Figura 4.5. Contoare


volumetrice

Contoarele de viteză:
- Se utilizează pentru nevoile casnice şi măsoară volumul de apă ce trece prin
aparat, funcţie de viteza apei.
- Citirea apometrelor: apometrul din prima figură înregistrează consumul de
apă, care se citeşte pe ecran. Apometrul din figura a doua indică consumul
de apă, iar citirea se face însumând indicaţiile de pe ecran.

Figura 4.6. Contoare de viteză (apometre) 4

4
sursa: Măsurarea debitului

30
4.1.2.Reglarea debitului

1. În figura 4.7. este reprezentat un proces tehnologic în care trebuie


să se asigure un debit Ia presiunea p1 întrun recipient R şi un altul a presiunea
p2 diferită de p1, la ieşirea instalaţiei. Cu cât diferenţa dintre presiuni este mai
mare, cu atât regliarea se poate realiza mai uşor şi performanţele sunt mai ridicate.

i0=q0
m

P2 RA D
PC
P1

P3 P4
r Debitul Q

Figura 4.7. reglarea debitului

Regulatoarele folosite sunt de tip PI, datorită capacitaţii lui de a anula eroarea
staIionară Ia intrare treaptă.
Debitul Ia presiunea p2, obţinut Ia ieşirea din pompa centrifugä PC, este reglat de
regulatorul automat RA care acţionează ventilul reglabil (robinetul) r. Referinţa este i0 = q0.
Măsurarea parametrului reglat, debitul Q, Ia ieşire, Ia presiunea p4 este realizată de
debitmetrul D. Se obţine o reglare bună cu cât căderea de presiune ∆p = p2 — p1 este mai
mare.
Schemele de reglarea automată a debitului fluidelor în conducte se aleg în funcţie de
modul de alimentare a conductelor.

2. Atunci când se utilizează pompe centrifuge sau când alimentarea


conductelor se face prin cădere liberă sau de la un recipient sub presiune,
schema utilizată este cea din figura 4.8.
Se remarcă faptul că organul de reglare este montat chiar pe conducta în care se
reglează debitul. Organul de reglare este astfel comandat de regulator, prin intermediul
elementului de execuţie, încât prin ajustarea rezistenţei hidraulice pe care o introduce în
circuitul fluidului, debitul prin conductă să se păstreze la o valoare prescrisă. Cele mai
utilizate sisteme de reglare automată de acest fel sunt sistemele cu acţiune continuă, cu
regulator PI.

31
a) b)
Fig. 4.8. Reglarea debitului

Dacă alimentarea conductei se face de la o pompă cu debit constant, utilizarea unui


organ de reglare pe conductă, ca în schema din figura 4.8.a, nu permite ajustarea
debitului, în scopul obţinerii unei valori dorite a acestuia. În acest caz, ajustarea la
valoarea prescrisă a debitului în conductă se poate face prin recircularea unei părţi din
fluidul de la ieşirea pompei. Schema bloc a sistemului de reglare automată este dată în
figura 4.8.b. Dacă traductorul sesizează o creştere a debitului faţă de valoarea prescrisă,
regulatorul E comandă mărirea debitului recirculat, astfel încât debitul prin conducta pe
care este montat traductorul să revină la valoarea impusă.

32
SUGESTII METODOLOGICE

CUM?
 Metode de predare:
• Conversaţia;
• Demonstraţie;
• Documentare;
• Descoperire dirijată;
• Lucrări practice.

 Evaluare:
 Frontală;
 Observare individuală;
 Fişe de evaluare;
 Referat de laborator (lucrări practice sau scheme
simulate pe calculator;
 Miniproiect.

 Organizarea clasei: pe grupe de lucru


UNDE?
 Laboratorul de automatizări;
 Laboratorul de informatică;
 Unităţi economice – parteneri sociali.
CU CE?

 Fişe de lucru;
 Folii transparente;
 Fişe de documentare;
 Foi de catalog;
 Aparatura de laborator;
 Calculator (calculatoare), Videoproiector, Softuri de simulare.

Pentru punctul 4.1.1. se propune o informare şi o verificare a noţiunilor de


specialitate necesare realizării unei lucrări de laborator cu tema „reglarea automată a
debitului” – verificare care se poate realiza prin diverse metode didactice interactive.
Pentru punctul 4.1.2. se propune analiza unor scheme ce reprezintă sisteme de
reglare automată a debitului (identificarea elementelor schemei, a mărimilor din
schemă, a tipului de SRA reprezentat, etc.). Se poate lucra pe grupe de elevi care
analizează aceeaşi schemă sau scheme diferite şi prezintă concluziile analizei.
Lucrările practice pot fi executate fie la partenerii economici fie în laboratorul de
automatizări. Dacă există platforme de lucru specializate (echipamente pneumatice) se
vor urmări instrucţiunile de lucru ale respectivelor platforme şi se va încuraja
creativitatea elevilor pentru elaborarea de scheme noi. Dacă dotatea permite se pot
realiza scheme de SRA pentru reglarea debitului prin simulare computerizată, dacă nu
se pot analiza sistemele accesibile în orice şcoală (de exemplu – automate de cafea,
etc.)
În unităţile economice partenere unde dotarea permite se pot efectua studii de caz
pe diferite sisteme de reglare a debitului.

33
TEMA NR.5. Acordarea parametrilor regulatorului într-un sistem de
reglare automată a umidităţii

FIŞA SUPORT 5.1. SRA pentru reglarea umidităţii

5.1.1.Actualizarea cunoştinţelor necesare parcurgerii temei

„Condensul este o dovadă indirectă de existenţă a unei umidităţi ridicate !!!” 5

Umiditatea este cantitatea de vapori de apă conţinută într-un eşantion de aer.


Există trei moduri de a exprima umiditatea: umiditatea absolută, umiditatea relativă şi
umiditatea specifică.

Modificările suferite de mărfuri datorită variaţiei umidităţii aerului sunt extrem de


variate, putând afecta aproape orice categorie de produse. Un efect foarte important al
creşterii umidităţii aerului este sporirea masei produselor higroscopice, în timp ce
scăderea umidităţii aerului va antrena o pierdere de masă din partea produselor
higroscopice (la fructe şi legume, dar şi la fibre textile).
Se consideră că la o presiune normală şi la temperatura de 20oC, cantitatea de
vapori de apă este maxim 17,5 g/m3, această valoare reprezentând umiditatea absolută a
mediului ambiant (în condiţiile de climă specifice ţării noastre). În ceea ce priveşte
umiditatea relativă a mediului ambiant, aceasta poate lua valori între 63 şi 67 %. Tot în
contextul umidităţii aerului se determină şi punctul de rouă, adică temperatura la care
saturarea aerului cu vapori de apă atinge punctul maxim, urmarea fiind apariţia
condensului (picături fine de apă) la suprafaţa unor produse.

5
sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Umiditate

34
Din punctul de vedere al afinităţii faţă de vaporii de apă, produsele pot fi mai mult
sau mai puţin higroscopice. Produsele pulverulente şi granulare higroscopice (materiale de
construcţii, detergenţi, făinuri vegetale, cafea măcinată etc.) pot suferi aglomerări sub
formă de bulgări, unele cu urmări ireversibile, datorită legării chimice a apei. Fibrele textile
- mai ales cele naturale – sunt foarte sensibile la variaţiile umidităţii, fiind remarcate variaţii
dimensionale importante, concomitent cu afectarea principalelor proprietăţi mecanice.
Scăderea umidităţii aerului din spaţiul de depozitare afectează produsele din lemn,
remarcându-se apariţia unor contrageri (crăpături de uscare) pe suprafaţa produselor din
lemn, dezlipirea furnirelor etc.

Factorii de mediu ai spaţiilor de depozitare care contribuie la o buna păstrare a


mărfurilor alimentare sunt: temperatura, umiditatea şi compoziţia aerului, circulaţia aerului,
lumina solară şi alte radiaţii la care pot fi expuse produsele. Orice fluctuaţie de
temperatură influenţează negativ umiditatea de echilibru a unor produse alimentare,
deoarece prin contact cu mediul înconjurător, între apa din alimente şi umiditatea mediului
înconjurător apare un transfer, având drept consecinţă uscarea sau umectarea produselor,
deci, se poate spune că acţionează direct asupra stabilităţii şi calităţii lor în timpul
depozitării. Determinarea cantităţii de vapori din atmosferă prezintă o importanţă practică
deosebită. De cantitatea de vapori aflată într-o unitate de volum (1 m3) de aer atmosferic,
depind o serie întreagă de fenomene, cum ar fi viteza de evaporare a apei, formarea ceţii,
norilor etc., fenomene studiate de meteorologie.
Higrometria se ocupă cu măsurarea cantităţii de vapori de apădin atmosferă.
Aceste măsurători se pot face pe două căi:
 Se măsoară masa m a vaporilor de apă conţinuţi într-un volum dat V de aer
atmosferic;
 Se determină presiunea actuală pv a vaporilor de apă din atmosferă.
Aparatele pentru măsurarea umidităţii atmosferice, numite higrometre, se împart în mai
multe categorii după fenomenele pe care se bazează:
1. Higrometrele cu fir de păr se bazează pe proprietatea părului degresat de a se
lungi când absoarbe vapori de apă.

Fig.5.1. Higrometru cu fir de păr 6

Higrometrele cu fir de păr (Fig.5.1) sunt aparate care indică direct valoarea
umiditatii aerului la un moment dat. Se bazează pe principiul modificării lungimii unui
material higroscopic (fir de păr degresat), în funcţie de variaţiile umidităţii aerului.
Modificările lungimii firului de păr sunt transmise printr-un resort la un ac indicator, care se
deplasează în faţa unui cadran etalonat în valori ale umidităţii relative a aerului, de la
0....100%.

6
sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Higrometru

35
2. Higrometrele chimice sunt bazate pe absorbţia vaporilor de apă dintr-un volum
cunoscut de aer, cu ajutorul unor substanţe chimice.
3. Higrometrele de condensare (Higrometrul Aluard, fig.5.2) se bazează pe
determinarea punctului de rouă (de aburire). Răcind un corp în atmosferă, el se va aburi la
temperatura pentru care presiunea valorilor saturaţi este egală cu presiunea actuală a
vaporilor de apă.
T
P

Fig.5.2.
Higrometrul
Aluard A
B

r2
r1

Higrometrul Aluard este alcătuit dintr-un rezervor metalic A în jurul căruia se află o
placă metalică B. Atât suprafaţa rezervorului A cât şi a plăcii B sunt lustruite identic pentru
ca prin diferenţa de reflexie a luminii să se poată observa cea mai mică aburire.
Rezervorul are la partea superioară o pâlnie P pe unde se toarnă eterul, un termometru T
şi două tuburi cu robinetele r1 şi r2 , unul la stânga şi altul la dreapta. Prin tubul din dreapta
suflăm aer ca să mărim viteza de evaporare a eterului şi astfel temperatura lui să scadă.
Tubul al doilea serveşte pentru ieşirea vaporilor de eter.
4. Psihrometrele sunt bazate pe viteza de evaporare a apei care depinde de
deficitul higrometric.

www.termo.utcluj.ro/termoluc/Lucr07

Fig.5.3.Psichrometrul cu aspiraţie Assmann

1- bulb uscat de temperatura, 2- bulb umed de temperatura, 3- capat imbracat, 4- tub


conectat la aspiratia ventilatorului.

36
Aparatul este constituit din două termometre, unul obişnuit, denumit termometrul
uscat şi altul, termometrul umed, având rezervorul acoperit cu o pânză subţire, tifon de
obicei, umezită cu apă distilată. Întrucât viteza de evaporare a apei de pe tifon, deci
intensitatea răcirii, variază cu viteza de ventilaţie, dar tinde către o valoare limită pentru
viteza de ventilaţie superioare valorii de 2,5 m/s, psihrometrul de faţă (de tip Assmann)
este prevăzut în partea superioară cu un aspirator cu arc (morişca psihrometrului).
Aspiratorul asigură viteza de ventilaţie necesară pentru ambele termometre. Rezervoarele
termometrului sunt protejate radiativ de câte două ecrane metalice cilindrice care reduc la
minimum influenţa alteratoare a câmpului radiativ exterior. Pentru udarea tifonului de pe
termometrul umed se utilizează un mic tub de sticlă continuat cu o pară de cauciuc
prevăzută cu o clamă de oprire la nivelul dorit. Pentru fixare se utilizează uneori un cui
lung cu agăţătoare specială. În contra efectului vântului care împiedică evacuarea aerului
din morişca aspiratoare se utilizează un ecran metalic semicircular care se adaptează la
orificiul aspiratorului în direcţia de unde bate vântul.

5. Higrografele (fig.5.4) au acelaşi principiu de funcţionare ca al higrometrelor,


înregistrând, pe o hârtie special etalonată, variaţiile umidităţii relative a aerului pe timp de
o saptamână. Acest lucru este posibil datorită mişcării de rotaţie constantă a unui cilindru
acţionat de un mecanism de ceasornic, pe care se află înfăşurată hârtia de înregistrare.

Figura 5.4.
Termohigrografe - Inregistratoare
grafice de temperatură şi/sau
umiditate pentru camere frigorifice şi
depozite agro-alimentare / până la -
40°C. 7

Unele higrografe sunt prevăzute şi cu un termograf şi în acest caz poartă denumirea de


termohigrografe, care permit înregistrarea simultană a umidităţii şi temperaturii. În
depozitele ultramoderne există aparate mai complexe, ca de exemplu traductoare pe bază
de săruri de clorură de litiu, care funcţionează pe principiul măsurării unor parametri ai
produselor higroscopice, având la bază temperatura de echilibru a acestora.

Tester pentru măsurarea umidităţii unui amestec


apa-ciment, mixtură din sol, nisip, argilă, agregate,
beton, ciment şi alte materiale granulare, carbura de
calciu ..etc./

Tester Automat de umiditate a lemnului


Acest instrument calculează valoarea umidităţii
realizând automat corectia erorilor prin intermediul
unui computer incorporat. În plus, întrucat domeniul
de măsurare al unităţii este între 2 … 150%, se
poate folosi unitatea pentru a măsura umiditatea mai
multor tipuri de lemn/placaj.

7
sursa : http://www.labshop.ro/Enviro/Termohigrometre.html#

37
UMIDOMETRU / tester electronic rapid cu afişaj
digital, cu corecţie automată a temperaturii,
programat pentru analiza de grâu, secara, orz, ovăz,
rapiţă, porumb, fasole, seminţe de floarea soarelui,
seminţe de soia, mazăre, secară albă, orez.. etc.

Senzor pentru Umiditatea Solurilor


• Pentru monitorizarea şi înregistrarea umidităţii
solurilor.. rapid si precis, include şi funcţii de "data
logger" (stocare date).

Staţie de monitorizare pentru umiditatea solurilor


• Pentru monitorizarea şiîinregistrarea umidităţii
solurilor în mai multe locaţii, cu funcţii de "data
logger" (stocare date)
• statie cu 8 canale cu funcţie se poate folosi pentru
măsurarea umidităţii solurilor, monitorizarea mai
multor senzori şi pentru analize de microclimat şi de
teren.

Soil Tester pentru umiditatea solului


Pentru estimarea umidităţii solului rapid şi ieftin

Umidometru pentru textile

Umidometru pentru hârtie Destinat măsurării


umidităţii absolute în hârtie sau carton, sau a
abrazivului pe suport de hârtie, prin măsurarea
conductivităţii electrice.

Higrometru portabil digital pentru determinarea


umidităţii şi punctului de rouă în gaze industriale şi
/sau explozive 8

8
sursa http://www.multilab.ro/MainPages/Key-Lab/Instrumente/Umidometre.htm

38
5.1.2.Reglarea umidităţii
Reglarea umidităţii se realizează în aproape toate domeniile de activitate
economică şi în situaţia sistemelor de aer condiţionat pentru confort.
Pentru realizarea calculelor termice ale circuitelor frigorifice reale se poate
utiliza produsul informatic CoolPack, realizat la Universitatea Tehnică din
Danemarca (DTU), program care poate fi descărcat gratuit la adresa:
www.et.dtu.dk/CoolPack şi poate fi rulat sub următoarele sisteme de operare:
• Windows 95
• Windows 98
• Windows 2000 Professional
Programul are şase module:
- analiza ciclurilor,
- proiectare,
- evaluare,
- auxiliar,
- dinamică
şi permite realizarea calculelor pentru:
- subrăcirea în condensator şi supraîncălzirea în vaporizator
- supraîncălzirea pe conducta de aspiraţie şi refulare
- schimbul intern de căldură
- condiţii de funcţionare a compresorului.
Pentru exemplificare pot fi prezentate diferite tipuri şi modele de purificatoare şi
umidificatoare de aer.
Simularea funcţionării unui sistem de reglare automată a umidităţii poate fi realizată
şi asociind un senzor de umiditate cu o schemă de acţionare electropneumatică în
programul Fluidsim (adresa: www.festo-didactic.com )

39
Figura 5.5. schema electropneumatică a regulatorului de umiditate

Circuitul electro-pneumatic este format dintun compresor care produce presiunea de


aer necesară circuitului pneumatic. Circuitul conţine două pistoane pneumatice utilizate
pentru acţionarea unor valve dintro instalaţie tehnologică. Pistoanele sunt comandate de
două distribuitoare care permit comutarea circuitelor pneumatice. Distribuitoarele sunt
acţionate cu ajutorul a două bobine din circuitul electric. Circuitul electric este format
dintrun releu 1 care este pus sub tensiune prin intermediul uni buton de pornire şi scos de
sub tensiune prin intermediul unui buton de oprire. Butonul de pronire este prevăzut cu un
contact de automenţinere pentru a menţine releul 1 sub tensiune şi după ce butonul de
pornire a fost eliberat dar numai pană când butonul de oprire este acţionat. Circuitul mai
conţine bobinele distribuitoarelor care sunt acţionate de către senzorul de umiditate.

Figura 5.6. Schema electronică

Elementul sensibil este realizat din două conductoare de cupru dispuse pe o placă
de cablaj imprimat, împreună cu R1 şi R2 rezistenţa de contact a elementului sensibil
formează divizorul de tensiune pentru polarizarea bazei lui T3. Curentul de colector al
tranzistorului T3 reprezintă abaterea (semnalul de eroare) care este amplificat de T2.
Circuitul integrat 4011 din schemă simulează regulatorul automat care comandă
elementul de execuţie format dintrun releu electromagnetic. Poarta A din circuitul integrat
IC2 lucrează ca un Trigger -Schmitt transformând semnalul de la colectorul lui T2 în
semnal digital (0 şi 1). Acest semnal este aplicat la intarea porţii B care lucrează pe post
de inversor. La ieşirea porţii B avem semnal 1 logic când elementul sensibil sesizează

40
umiditate respectiv 0 logic când elementul sensibil nu sesizează umiditate. Semnalul de la
ieşirea porţii B este aplicat prin intermediul rezistorului R7 pe baza tranzistorului T1, care
cuplează în circuit bobina releul K1 respectiv dioda electroluminoscentă LED1. La
conectarea bobinei releului K1, acesta comută contactul P1 din poziţia Q1 în poziţia S1
închinzând şi descinzând circuite electrice. Circuitul este prevăzut cu un stabilizator de
tensiune format din circuitul integrat IC1 şi două condensatoare pentru filtraj pe intrarea şi
ieşirea lui. Alimentarea se realizează cu o tensiune cuprinsă între 6 şi 18 V.

Figura 5.7. montajul pentru reglarea automată a umidităţii

41
SUGESTII METODOLOGICE

CUM?
 Metode de predare:
• Conversaţia;
• Documentare;
• Descoperire dirijată;
• Lucrări practice sau simulare computerizată.

 Evaluare:
 Frontală;
 Observare individuală;
 Fişe de evaluare;
 Referat de laborator;

 Organizarea clasei: pe grupe de lucru


UNDE?
 Laboratorul de automatizări;
 Laboratorul de informatică;
 Unităţi economice – parteneri sociali.
CU CE?

 Fişe de lucru;
 Folii transparente, fişe de documentare;
 Foi de catalog;
 Aparatura de laborator;
 Calculator (calculatoare), Videoproiector;
 Softuri de simulare.

Pentru punctul 5.1.1. se propune o informare şi o verificare a noţiunilor de


specialitate necesare realizării unei lucrări de laborator cu tema „reglarea automată a
umidităţii” – verificare care se poate realiza prin diverse metode didactice interactive.
Pentru punctul 5.1.2. se propune analiza unor scheme ce reprezintă sisteme de
reglare automată a umidităţii (identificarea elementelor schemei, a mărimilor din schemă,
a tipului de SRA reprezentat, etc.). Se poate lucra pe grupe de elevi care analizează
aceeaşi schemă sau scheme diferite şi prezintă concluziile analizei.
Lucrările practice pot fi executate fie la partenerii economici fie în laboratorul de
automatizări. În lipsa unor standuri de lucru specializate în laborator, pot fi concepute o
diverse scheme de reglare a umidităţii (ca în exemplul dat) prin combinarea schemelor
electronice cu cele electropneumatice sau numai cu scheme electronice.
În unităţile economice partenere unde dotarea permite se poate efectua studiu de caz
pe diferite sisteme de reglare a umidităţii.

42
TEMA NR.6. SRA în cascadă

6.1.1.Actualizarea cunoştinţelor necesare parcurgerii temei

SRA în cascadă sunt sisteme de reglare automată cu mai multe bucle de


reglare. În cazul în care mărimile perturbatoare pot fi măsurate, funcţia de reglare se poate
realiza prin eleborarea unor comenzi în funcţie de perturbaţie, rezultă un SRA cu acţiune
directă.
Dacă se realizează atât compensarea influenţei perturbaţiei cât şi realizarea funcţiei
de reglare în raport cu mărimea/mărimile de referinţă rezultă o structură de sistem de
reglare combinată (figura 6.1.).

Această structură permite realizarea funcţiei de reglare pe baza analizei făcute de


regulatorul R1 asupra mărimii de eroare ε şi de regulatorul R2 asupra perturbaţiei v
sesizate de traductorul T.
Sistemele de reglare în cascadă au o largă aplicabilitate în practică, în figura 6.2
este reprezentată schema de conexiune a elementelor unui astfel de sistem

43
Se poate alcătui o structură de reglare în cascadă folosind un număr de regulatoare
egal cu numărul variabilelor măsurate din procesul tehnologic pentru că întreg procesul
poate fi descompus în subprocese interconectate cauzal, cu variabile accesibile măsurării.
În situaţia prezentată în figura 6.2. cele două subprocese sunt conectate cauzal,
mărimea de execuţie (unică - m ) determinând cauzal evoluţia variabilei intermediare z1,
care la rîndul ei, determină cauzal evoluţia variabilei de ieşire a procesului.
Regulatorul RA1 este destinat reglării variabilei z1 şi compensării acţiunii perturbaţiei
v1, iar regulatorul principal RA2 are rolul de a asigura realizarea funcţiei de reglare în raport
cu referina yr, furnizând în acest scop referinţa pentru regulatorul secundar RA1. Cele
două regulatoare din cadrul acestei structuri funcţionează în regim de urmărire.
Regulatoarele tipizate nu pot asigura decât eliminarea a cel mult două constante de
timp importante, regulatorul tipizat cu funcţlia de transfer cea mai complicată fiind
regulatorul PID. In cazul în care se doreşte eliminarea mai multor constante de timp ar fi
nevoie de un regulator cu o structură mai complicată decât a regulatorului PID. Dacă ar fi
regulatoare cu structuri mai complicate ar apărea dezavantajul amplificării zgomotelor
suprapuse peste semnalul util de Ia intrarea regulatorulul. De aceea, in practică nu se
adoptă pentru regulatoarele tipizate structuri şi legi de reglare mai complicate decât ale
regulatorulul PID, recurgându-se Ia o complicare a schemei de reglare, realizată cu
elemente tipizate.
In cazul reglării în cascadă se folosesc de asemenea mai multe regulatoare tipizate,
însă totodată partea fixă a sistemului este împărţită în mai multe porţiuni între care se
transmit anumite mărimi intermediare: fiecare mărime intermediară este reglată de un
regulator tipizat suplimentar, regulatorul destinat mărimii de ieşire a sistemului existând ca
în orice sistem de reglare.
Cel mai important avantaj al reglării în cascadă constă în faptul că o asemenea
reglare simultană a mai multor mărimi din cadrul instalaţiei tehnologice conduce Ia o
reducere însemnată a duratei procesului de reglare, îndeosebi dacă mărimile intermediare
răspund mai repede decât mărimea de ieşire Ia perturbările care acţionează asupra
instalaţiei tehnologice. La reglarea în cascadă, trebuie să se ţină cont de rapiditatea cu
care diversele mărimi din cadrul instalaţiei tehnologice răspund Ia perturbări. Mărimile
intermediare trebuie alese şi din considerente tehnice, legate de posibilitatea instalării
traductoarelor pentru măsurarea mărimilor respective spre a fi transmise regulatoarelor
suplimentare.
Un alt avantaj important al reglării In cascadă este reprezentat de posibilitatea
limitării simultane a variaţiilor mărimilor intermediare.
Dezavantajele structurilor de reglare în cascadă sunt determinate de alegerea şi
acordarea optimă a regulatoarelor, deoareace regulatoarele buclelor interioare au
referinţeIe fixate de către un alt regulator.

44
6.1.2. Sisteme de reglare automată în cascadă

Exemple de SRA în cascadă 9

1. Nivelul se reglează în procese de umplere-golire, iar sistemul de reglare


automată pentru nivel SRA-L, este reprezentat convenţional ca în figura 6.3.
Astfel, se calculează modelul dinamic al procesului de umplere-golire la un rezervor cu
secţiune constantâ S, alimentat cu debitul Fa , din care se extrage debitul Fe.

Figura 6.3.
SRA pentru
nivel

unde:
L – nivelul de lichid din rezervor;
Fa – debitul de alimentare;
Fe – debitul de evacuare;
L0 – valoarea prescrisă pentru nivel.
Se consideră doua cazuri posibile:
a) evacuarea la debit constant, Fe= ct;
b) evacuarea la debit variabil, în funcţie de nivelul din rezervor, Fe(L).
Estimarea parametrilor acestui model se bazează pe ecuaţia de conservare a
cantităţilor de fluid care se vehiculeazâ în proces.

2. Reglarea în cascadă este mai


eficientă dacă bucla secundară de debit este
mult mai rapidă decât bucla principală de
nivel (timpul de răspuns al SRA pentru debit
se propune de circa zece ori mai mic decât
timpul de răspuns al SRA pentru nivel, în
faza de proiectare a structurii de cascadă).
Dacă se respectă aceasta cerinţă,
perturbaţiile datorate modificării debitului de
fluid sunt anihilate de bucla secundară şi nu Figura 6.4. Reglare de nivel în
mai pot modifica mărimea principală reglată, cascadă cu debit
care este nivelul L.

9
sursa: Sisteme Conventionale Pentru Reglarea Proceselor Continue

45
3. O implementare cu aparatura electronica cu semnal unificat de curent (4-20
mA) este dată în figura 6.5. pentru o structură de reglare in cascadă. Se poate constata
conexiunea caracteristică de cascadă, prin care regulatorul din bucla principală de nivel
prescrie referinţa regulatorului din bucla secundară de debit (comanda primului regulator
devine mărime de referinţă pentru cel de al doilea regulator).
Rezultă deci, că această structură cu preţul unui efort al costului datorat traductorului
de debit şi regulatorului din bucla secundară, oferă un regim dinamic superior, fiind
robustă la perturbaţiile datorate modificărilor arbitrare ale debitului de alimentare.

Figura 6.5. SRA


(cascadă) pentru nivel cu
aparatura cu semnal
unificat de curent

4. În figura 6.6. este exemplificată o implementare cu aparatura ce


foloseşte semnal unificat de curent (4-20mA) pentru structura uzuală de
reglare în cascadă a temperaturii cu debitul de agent termic.

46
Figura 6.6.
Implementare
SRA in cascada
pentru
temperatura-
debit,
cu aparatura cu
semnal unificat
de curent

5. Măsurarea debitului şi a presiunii

Fig. 6.7. Măsurarea debitului şi a presiunii.

47
SUGESTII METODOLOGICE

CUM?

 Metode de predare:
• Conversaţia;
• Demonstraţie;
• Documentare;
• Descoperire dirijată;
• Lucrări practice, studiu de caz.

 Evaluare:
 Frontală;
 Fişe de evaluare;
 Referat de laborator;
 Miniproiect.

 Organizarea clasei: pe grupe de lucru


UNDE?

 Laboratorul de automatizări;
 Laboratorul de informatică;
 Unităţi economice – parteneri sociali.

CU CE?

 Fişe de lucru;
 Fişe de autoevaluare;
 Folii transparente;
 Fişe de documentare;
 Foi de catalog;
 Aparatura de laborator;
 Calculator (calculatoare);
 Videoproiector;
 Softuri de simulare.

Tema presupune analiza schemelor de reglare automată cu structură evoluată şi


se pretează a fi realizată în colaborare cu acei parteneri economici cu care există
încheiate parteneriate de practică şi unde se poate face studiu de caz, eventual urmat
de eleborarea unui miniproiect de către elevii care au lucrat întro grupă.

48
TEMA NR.7. Automate programabile

FIŞA SUPORT 7.1. Automate programabile

Automatele programabile pot fi definite ca nişte echipamente dedicate, cu


rol în achiziţia de date, comandă şi reglare, utilizate frecvent în automatizările
industriale.
Automatele programabile sunt structuri destinate conducerii proceselor
industriale Ia realizarea cărora s-a urmărit eliminarea în cât mai mare măsură a
structurilor logice cablate şi înlocuirea acestora cu structuri logice programabile, cum
ar fi: memoriile semiconductoare, reţelele logice programate, microprocesoarele şi
circuitele specializate programabile, compatibile cu acestea.
Datorită utilizării ei în aplicaţii industriale, o configuraţie de automate
programabile conţine în secţiunea dedicată apIicaţiei o zonă de interfaţă realizată cu
circuite de tip multiplexare/demultiplexare, memorare, separare galvanică şi circuite
pentru nivelul de semnal. Pe de altă parte, structurile de automat programabil
asociază configuraţiei de conducere o interfaţă de dialog cu operatorul, permiţându-i
acestuia configurarea regimurilor de lucru şi intervenţii în situaţii speciale.
Există mai multe criterii de clasificare a automatelor programabile. Cel mai
utilizat este cel al dimensiunii magistralei de date. După acest criteriu, automatele
programabile se clasifică în:
• Automate programabile cu programare Ia nivel de bit, Ia care magistrala de date
are capacitatea de un bit, iar prelucrarea se efectueazã asupra unor operanzi de un
bit;
• Automate programabile cu prelucrare a informaţiei Ia nivel de cuvânt, care
efectuează prelucrăari logice şi aritmetice asupra unor operanzi de “n” biţi, unde n ≥
8. Magistrala de date e dimensionată corespunzător.
• Automate programabile mixte, care conţin două unităţi aritmetico - logice ce pot
lucra cu operanzi de un bit sau de un cuvânt (n biti).
Automatele programabile cu prelucrare Ia nivel de bit implementează structuri
complete de automate finite permiţând o serie de extensii funcţionaIe de tipul: calcul
aritmetic; temponizări; contorizări.
Rezultă că automatele programabile de acest tip îndeplinesc sarcini de
conducere proprii echipamentelor de comandă discretă a proceselor industriale,
permiţând detectarea schimbărilor valorilor unor semnale furnizate de elemente de
tipul: butoane cu menţinere, butoane cu autorevenire, comutatoare basculante,
limitatoare de cursă, etc. şi prelucrarea informaţiilor furnizate de aceste elemente pe
baza unui program înscris întro memorie în vederea emiterii semnalelor de ieşire care
comandă elemente de tipul: contactoarelor, releelor, electroventilelor, elementelor de
semnalizare etc.
Structura minimală a unui sistem de conducere a proceselor cu automate
programabile cu prelucrări Ia nivel de bit este formată din trei unităti de bază:
1. Procesorul central de prelucrare logică a programului rezident în memoria
program.
2. Modulele de intrare-ieşire ce realizează cuplarea cu procesul condus.
3. Consola de programare ce permite configurarea sistemului de conducere.

49
SUGESTII METODOLOGICE

CUM?

 Metode de predare:
• Conversaţia;
• Documentare;
• Lucrări practice sau simulare computerizată.

 Evaluare:
 Frontală;
 Observare individuală;
 Referat de laborator;

 Organizarea clasei: pe grupe de lucru


UNDE?
 Laboratorul de automatizări;
 Laboratorul de informatică;
 Unităţi economice – parteneri sociali.
CU CE?

 Fişe de lucru;
 Folii transparente;
 Fişe de documentare;
 Foi de catalog;
 Aparatura de laborator;
 Calculator (calculatoare);
 Videoproiector;
 Softuri de simulare.

Automatele programabile au fost prezentate în modulul cu acelaşi nume.


Pentru documentare se pot utiliza materialele şi programele propuse în
materialele elaborate pentru modulul “Automate programabile” (materiale de
predare şi de învăţare).
Pentru lucrarea practică se propune lucrul în echipă acolo unde
dotatrea o permite sau miniproiect.

50
Bibliografie:
Borangiu Th., Automate programabile Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2007
1
Dobrescu R.
Chiţa Senzori şi traductoare Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2006
2
Monica-Anca
Filipescu A., Teoria sistemelor. Analiza şi Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2007
3 Stamatescu sinteza sistemelor liniare în
S. abordarea structurală
Ghinea M., Matlab, calcul numeric - Editura Teora, Bucureşti, 1995
4
Fireţeanu V. grafică -aplicaţii
Ilaş Teoria sistemelor de reglare Editura Academiei Române,
5
Constantin automată Bucureşti, 1986
Mareş F., Sinteze pentru examenul de Editura Pax Aura Mundi, Galaţi, 2007
ş.a. bacalaureat, Tehnic 1,
6 Sisteme de automatizare şi
Tehnici de măsurare în
domeniu
Mareş F., Sisteme de automatizare şi Editura Pax Aura Mundi, Galaţi, 2008
7 ş.a. Tehnici de măsurare în
domeniu
Mareş F., Module de automatizare Editura Pax Aura Mundi, Galaţi, 2008
8
ş.a.
Mînzu V., Bazele sistemelor automate Editura Didactică şi Pedagogică,
9
Creangă E. Bucureşti, 2002
Pintea M Auxiliar curricular pentru http://archive.tvet.ro/web/Aux_Nivel_3
10 modulul "Sisteme de
automatizare"
11 DimSolve - Dimensionare instrumentatie

12 http://www.masterlevel.com/transducer.html

13 http://www.bmeters.com/ProdCard2.asp?PID=MAG-C

14 Măsurarea debitului

15 http://ro.wikipedia.org/wiki/Higrometru

16 http://www.labshop.ro/Enviro/Termohigrometre.html#

17 http://www.multilab.ro/MainPages/Key-Lab/Instrumente/Umidometre.htm

18 www.et.dtu.dk/CoolPack

19 www.festo-didactic.com

20 Sisteme Conventionale Pentru Reglarea Proceselor Continue


http://www.inform.umd.edu/EdRes/Topic/Chemistry/
21
ChemConference/Software/ElectroSim/opamp.html

51