Username / Parola inexistente

Lo

VARSTA PRESCOLARA
Psihologie

1.
Dezvoltarea
deosebita a
capacitatilor
senzoriale si motrice;
2.
mbogatirea proceselor cognitiv-logice
sustinute de utilizarea integratorilor verbali
(pasari, flori, fructe etc.);
3.
Exprimarea capacitatilor creative n plan
verbal, artistic si prin roluri comportamentale;
4.
Dezvoltarea constiintei de sine, a
autonomiei si a capacitatii adaptative.
2. SCHIMBRI ANATOMO-MORFOLOGICE
ntre 3-6/7 ani copilul creste n naltime de la
aproximativ 92cm la 116cm iar n greutate de la
14kg la 22kg, fara ca ritmul sa fie uniform.
Evolutia este dependenta att de programul
ereditar ct si de alimentatie, starea de
sanatate, conditii stimulative de mediu.
Cresterea si dezvoltarea sunt inegale pentru
diferite parti al corpului, de unde o oarecare
disproportie ntre marimea capului, care
reprezinta 1/6 din corp la sfrsitul perioadei si
membrele inferioare, relativ scurte, din are

cauza copilul si pierde usor echilibrul, cade

adeseori.
Continua procesul de osificare ndeosebi la
nivelul vertebrelor. Creste rezistenta generala a
coloanei vertebrale desi se poate deforma
relativ usor.
si la nivelul sistemului muscular dezvoltarea
este inegala, muschii lungi ai membrelor
superioare si inferioare cunosc un ritm mai
intens de evolutie dect muschii rotunzi, scurti,
ceea ce explica preferinta pentru alergare,
lovire, aruncare, n raport cu desenul, scrisul,
legatul sireturilor etc. cu toate acestea tonusul
muscular este mai ridicat si unele miscari pot fi
coordonate cu placere. Este si motivul pentru
care prescolaritatea a fost numita "vrsta
gratiei".
n plan endocrin glandele tiroida si hipofiza si
intensifica functiile iar cea a timusului devine
mai lenta.
n privinta sistemului nervos, celulele se
diferentiaza, si perfectioneaza functiile, se
diferentiaza zona motrica de cea verbala, se
schimba raportul de forte dintre sistemul nervos
periferic si sistemul nervos central, ultimul
dobndind un rol tot mai mare.
Urmare acestui fapt creste posibilitatea de
formare a reflexelor conditionate, de control a
activitatii.
De asemenea devin posibile anumite forme ale
inhibitiei conditionate, anume inhibitia de
diferentiere si, respectiv cea de a doua, de
ntrziere, implicate n perceptie si n aparitia
vointei.

3. REGIMUL DE VIA
Alimentatia se nscrie ntr-un program n care
trebuie sa se asigure 3 mese principale si 2
gustari, creste consistenta micului dejun si a
cinei.
Are loc un nceput de culturalizare a alimentatiei
dar si a altor conduite legate de igiena,
mbracat, de folosirea tacmurilor, etc.
Timpul de somn este de 10+11 ore la care se
adauga 1 - 1 ore dupa amiaza. Unii accepta
greu sa se culce , prefera comunicarea cu cei
din jur.
ncepe sa interactioneze cu vecinii, cu alti copii,
cu educatoarea si sa preia de la acestia anumite
experiente, mai ales n planul deprinderilor de
autoservire.
Toate acestea angajeaza capacitatile sale de
adaptare.
Jocul l acapareaza, reprezinta activitatea
dominanta si treptat ncepe sa se coreleze, mai
ales n gradinita, cu unele sarcini instructiveducative.
4. STADIILE PREsCOLARITII
Substadiul prescolarului mic (3-4 ani) se
caracterizeaza prin:
dificultati de adaptare la mediul gradinitei,
datorita faptului ca este nca n mare masura
dependent de adult;
prescolarul este egocentric, instabil motric,
afectiv, apar primele forme ale crizei de
prestigiu;
principala forma de activitate este jocul de
manipulare combinat cu cteva forme de
activitate sistematica, scurte ca durata si relatii

simple prin continut.

Substadiul prescolarului mijlociu (4-5 ani):
dificultatile de adaptare la programul
gradinitei se diminueaza, de la 9-10saptamni
n substadiul anterior la 3-4 saptamni;
miscarea si manipularea obiectelor
mbogatesc perceptia si suportul intuitiv al
operatiilor gndirii;
prescolarul mijlociu este preocupat de
descoperirea realitatii externe;
apar modalitati psihocomportamentale noi:
limbajul intern, caracterul voluntar al majoritatii
proceselor psihice, deci un nceput de
organizare a vointei;
jocurile ncep sa aiba un caracter colectiv;
apare debutul identificarii cu grupul
educativ din care face parte ("sala mea de
grupa", "gradinita mea").
Substadiul prescolarului mare (5-6/7 ani):
creste capacitatea de ntelegere a
situatiilor si cauzelor acestora;
apar conduite bazate pe retinerea reactiilor
imediate;
pe lnga activitatea de joc care continua
sa detina ponderea n program creste numarul
activitatilor cu rol pregatitor pentru viata de
scolar;
viata psihica este ndreptata spre
perceperea intentionata, pe procedee de
retinere, de asociere a datelor. Apar forme
evoluate de simbolizare n care intervin
integratori verbali. Este o simbolistica infantila
cu o ncarcatura afectiva mult mai accentuata
dect intelectuala.

5. MOTRICITATEA
Miscarile au o mare ncarcatura afectiva,
semantica.
Prescolarul imita, gesticuleaza, ajuta, pentru a
se pune n valoare.
n unele situatii miscarile sunt libere,
imprevizibile, lipsite de o anumita ordine, n
altele, dimpotriva, sunt stapnite, stereotipizate,
chiar exprima un anume grad de organizare
privind formarea deprinderilor (mncat, taiat cu
foarfeca, desenat etc.).
Implicarea copilului n actiune prin executarea
anumitor miscari constituie baza dezvoltarii
psihice a acestuia.
Mnuirea obiectelor nu este un simplu joc, ci,
totodata o afirmare a personalitatii.
"Eu fac" sau "singur" expresii frecvente ce
nsotesc actiuni cnd ncearca sa deschida usa,
sa deschida televizorul, sa mannce, sa faca
ceaiul etc. dezvaluie dorinta copilului de a egala
adultul, "amorul propriu" al acestuia, care prin
fiecare reusita vrea sa semene mai mult cu cei
mari.
Daca vom arata multa ntelegere pentru acest
"eu fac" vom evita aparitia "crizei de
ncapatnare" la copil.
Imaginea corecta a obiectului se formeaza chiar
n procesul actiunii iar manevrarea acestuia
precizeaza forma, marimea, natura materialului
din care este alcatuit etc.
Pe masura ce copilul achizitioneaza diferite
conduite motorii (alimentare, vestimentare,
igienice, ludice) dobndeste autonomie, si
extinde posibilitatile de cunoastere si

socializare.
Mna, "acest creier exterior al omului" (Kant)
reprezinta pentru prescolar organul privilegiat
de investigatie, de cunoastere a realitatii.
6. PARTICULARITILE SENZORIALITII
Prescolaritatea aduce cu sine o extensie a
spatiului de cunoastere, prin trecerea de la cel
familial la gradinita, la locurile din fata casei, a
cartierului, a magazinelor etc, spatiu ce i va
oferi si posibilitatea cunoasterii unor noi obiecte
care i vor trezi curiozitatea, care capata un
statut similar cu cel al jocului.
Sensibilitatea tactila devine o sursa frecventa de
informatii care sustine si completeaza vazul si
auzul. Sub aspect verbal prescolarii si nsusesc
cuvinte care exprima calitati ale obiectelor (e
moale, e pufos, zgrie etc.).
Prescolarul devine interesat de denumirea
camerelor, a mobilierului, de specificul unor
activitati (librarie, posta, dispensar etc.), de
identificarea unor persoane cu care comunica.
Experienta se mbogateste cu primele
generalizari de cantitate (mult, putin, deloc), de
marime (lung, lat), spatiale (deasupra,
dedesubt, aproape, departe), cu relatii partentreg (mai mult, mai putin, tot) etc. Toate
acestea vor sustine dezvoltarea constantelor
perceptive de forma, de marime, de culoare,
care se vor fixa prin verbalizare (dreapta,
stnga, n fata, n spate, mai usor, mai greu
etc.).
Sensibilitatea auditiva devine de 2 ori mai fina
dect n stadiul anterior. Dezvoltarea auzului
fonematic ca baza pentru nsusirea limbii

vorbite necesita exercitii speciale care trebuie

sa angajeze structurile analitico-sintetice ale
scoartei ca si resursele articulatorii.
Auzul muzical trebuie stimulat, prescolarii fiind
capabili nu numai sa asculte ci sa si
interpreteze.
ncep sa nvete repere pentru identificarea
zilelor saptamnii, a anotimpurilor, sa se
orienteze dupa ceas.
Perceptia marimii obiectelor ramne nca
imprecisa. Doua cutii de aceeasi forma, aceeasi
culoare dar de marimi diferite vor fi mai usor
retinute dupa asezarea lor spatiala dect dupa
marime (daca n cutia mare aflata n dreapta a
gasit o jucarie, la o noua reluare el se va orienta
tot catre dreapta, desi acolo, de aceasta data se
afla cutia mai mica).
Actiunea cu obiectele ajuta la elaborarea
reprezentarilor reproductiv-statice. S-a facut
urmatorul experiment cu 2 grupuri de
prescolari: un grup a avut ca sarcina doar sa
priveasca o configuratie de cuburi, celalalt grup
a trebuit sa si reproduca aranjamentul cu alte
culori primite. Dupa o saptamna li s-a cerut
ambelor grupe sa recunoasca aranjamentul. Al
II-lea grup a avut performante superioare fata
de cel care doar a privit.
Imaginile reproductive cinetice sunt nca
imprecise, rigide, neadecvate chiar. Aceasta
pentru ca redarea miscarii este dificila,
antreneaza si operativitatea gndirii.
Imaginile de transformare sunt si mai complexe.
Ramn ncarcate de ceea ce l fascineaza pe
copil (ex. un arc de cerc pe care copiii trebuie

sa l destinda, majoritatea l subestimeaza

afirmnd ca devine mai mic).
Reprezentarile fotografice evidentiaza inabilitate
n pozitionarea elementelor, n urmarirea
succesiunii, a proportiilor. Experimentele
realizate cu machete ce propun elemente
specifice unui spatiu familiar copilului fata de
care acesta primeste sarcina de a plasa alte
elemente, arata ca apar multe dificultati n
reconstruirea unui ansamblu spatial. Copilul
opereaza pe secvente, nu respecta proportiile.
La 3 ani, prescolarul distinge: spatiul casei,
spatiul strazii, chiar poate raporta unul la
celalalt, dar distinge greu spatiul de obiectele
care l populeaza. De aceea psihologii vorbesc
despre un spatiu obiectiv.
Dar exista si spatii goale n gradinita: curtea si
foaia de hrtie, de desen.
si desenul copiilor reprezinta o abatere de la
model. Copilul deseneaza ceea ce stie, nu ceea
ce vede. n schimb, desenul lasa o impresie
sincera, expresiva, reda o perceptie vie
("realismul intelectual").
Modelajul, prin reflexiunea copilului pentru a
reda un volum sau pentru a l transpune pe
suprafata plana reprezinta o modalitate
deosebit de eficienta n aprofundarea perceptiei,
a imaginii nregistrate de amintire.
Rezultatul uneori este de un realism mult mai
expresiv dect un desen sau o pictura.[1]
7. DEZVOLTAREA GNDIRII
"Copilul poate gndi ceea ce percepe, ceea ce a
perceput"[2]. Aceasta afirmatie este
dependenta de reprezentarea elementului

perceput.
Este o "gndire intuitiva"[3] ce reuseste sa se
desprinda de "predominanta afectiva si activa"
ce o frnau n anteprescolaritate, datorita limbii
vorbite care contribuie la claritatea, coerenta,
comunicabilitatea ei (ex. daca prezentam
prescolarului mai multe (6-8) jetoane albastre
asezate n linie dreapta cu mici intervale ntre
ele si i cerem sa aseze el, dedesubt, tot attea
jetoane rosii dintr-o gramada alaturata,
realizeaza echivalenta numai att ct exista
corespondenta vizuala (unele rosii sub cele
albastre, asezate de el, piesa cu piesa) dar
egalitatea "nu se mentine si n corespondenta
logica, pentru ca daca ncercam sa le distantam
pe cele din rndul 2, desi vede ca nu se ia sau
nu se adauga nici una, spune ca acolo sunt mai
multe pentru ca sirul este mai lung). Deci este o
gndire articulata, intuitiva, adica supusa
primatului perceptiei. [4]
"Gndirea prescolarului se desfasoara n
contexte concrete raspunznd att trebuintelor
sale de adaptare, de depasire a obstacolelor,
dar si dorintei de a afla ceea ce l atrage. Astfel
gndirea si mentine caracterul situativ.
Gndirea este preconceptuala sau
cvasiconceptuala ntruct opereaza cu notiuni
care nu sunt absolut individualizate dar nici
notiuni generale (ex. cnd pronunta cuvntul
"masina" nu se limiteaza numai la masina
familiei sale dar nici la notiunea absoluta prin
care desemneaza o anumita categorie de
obiecte).
Odata cu conceptiile empirice, sau cu

antrenarea acestor "structuri insulare", sau a

"zonelor de asimilare de maxim
interes"[5] progreseaza si operativitatea gndirii
numai ca operatiile sunt puternic impregnate de
continut concret, legate de perceptie si de
actiune reala, slab schematizate, care nca nu
pot surprinde invarianta sau reversibilitatea.
Este o gndire preoperationala pe baza careia
prescolarul reuseste sa realizeze scrieri,
clasificari (n sarcini simple) pe suportul unor
criterii practice (forma, culoare, functionalitate).
Astfel, spre sfrsitul prescolaritatii gndirea
dobndeste o operativitate generala nespecifica
punnd n evidenta n cazul figurilor logice
vehicularea unor operatori de baza.
Dorinta de a sesiza relatiile este desprinsa si din
frecventa ntrebarilor "de ce?", alaturi de care
apar ntrebari referitoare la nsusirile socialfunctionale ale obiectelor de tipul "la ce
folosesc?", sau "ce fac oamenii cu.?".
"De ce" -urile ilustreaza existenta unei gndiri
precauzale, aflata ntre cauza eficienta si cauza
propriu-zisa. Este un nod de mediere a copilului
care pentru el reprezinta o explicatie finalista iar
pentru adult doar una ntmplatoare.
Trecerea de la precauzalitate la cauzalitate se va
face treptat prin asimilarea operatiilor, acestea
fiind coordonari generale ale actiunilor.
Confuzia dintre Eu-lume transpune n caracterul
animist, atribuind lucrurilor propriile nsusiri.
Aproape totul este nsufletit, nzestrat cu
inteligenta (soarele, luna, norii, radioul etc.).
Adultul este vazut ca un magician care poate
rezolva orice pentru ca al doar vede ca apasa pe

buton si se face lumina, ntuneric, curge apa la

robinet, l vindeca daca i este rau. Caracterul
magic se reflecta n stabilirea de catre copil a
unor legaturi care nu sunt reale dar prin care
crede ca poate obtine tot ceea ce doreste (ex.
un copil de 4 ani si jumatate "daca dau din
picioare, supa este buna"[6]).
Principalele tipuri de rationament utilizate sunt:
rationamentul transductiv (particularparticular);
rationamentul prin analogie;
rationamentul inductiv.
8. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI
Desi prescolarul poate sustine o conversatie,
totusi limbajul acestuia se deosebeste de cel al
adultului prin:
a) structura gramaticala - n utilizarea verbelor
cel mai bine se fixeaza timpul prezent care se
extinde si asupra celorlalte timpuri;
b) structura limbajului - este legata de situatii
particulare, are caracter situativ. Treptat se face
trecerea spre limbajul contextual, cnd trece la
monolog si ncepe sa povesteasca ce a vazut, ce
a auzit. Cele 2 forme initial coexista, pentru ca
la 6 ani sa se diminueze caracterul situativ;
c)
pronuntie imperfecta - mai ales la nceputul
prescolaritatii. Sunt posibile omisiuni, substituiri,
inversiuni de sunete (s si j nlocuite
cu s si z - zoc n loc de joc, r cul - lde n loc
de rde).
Principalele functii ele limbajului:
mbogateste si fixeaza experienta
cognitiva;
organizeaza activitatea (ex. cnd

deseneaza, exprima intentii, exclamatii, face

aprecieri).
Semnificative progrese sunt semnalate si n
privinta volumului vocabularului. Principalele
valori extensive sunt:
la 3 ani vocabularul contine maxim
aproximativ 1.000 cuvinte, minim 400;
la 6 ani vocabularul contine maxim
aproximativ 2.500 cuvinte, minim 1.500.
Se mentin diferente ntre vocabularul activ (cel
utilizat, valorificat n performanta) si cel pasiv
(doar nteles si implicat n competenta
lingvistica).
Se mbogateste competenta lingvistica (ntelege
ceea ce i se comunica) si performanta
lingvistica (exprima capacitatea de a comunica
efectiv).
Limbajul dobndeste capacitate generativa,
copiii reusind sa integreze un cuvnt nou nsusit
n numeroase alte combinatii verbale (ex. "am
fulgilit", "am mpungit cu acul" n loc de "am
cusut", "eu sunteam", "urlaret" pentru cel ce
plnge).
Referitor la structurile verbale construite de
copil se remarca:
n comunicarea cu mama apare forma cea
mai libera si expresiva ca topica, sunt prezente
constructii eliptice;
n comunicarea cu ceilalti copii apar
diferente, prescolarul mare impunndu-se prin
propozitii bogate, cu unele adjective;
comunicarea cu educatoarea evolueaza de
la reticenta la articularea unor propozitii
complete, cu tendinta de a se nscrie n unele

scheme, sau n cliseele verbale.

9. MEMORIA
Alaturi de memorarea involuntara se dezvolta
cea voluntara, intentionata chiar daca ntelesul
nu este dobndit n totalitate si actioneaza pe
baza memorarii mecanice. Memorarea
inteligibila apare cnd informatiile au o anume
semnificatie pentru copil.
Continutul memoriei este divers: experienta
explorarilor perceptive, dialogul, miscarile,
trairile afective dar si povesti, poezii, reguli de
conduita. Este o memorie concreta prin
excelenta. Continutul l atrage prin tonalitate,
ritm, caracter, morala.
Apar si unele procedee specifice memorarii
precum repetarea.
Cu privire la nsusirile memoriei: volumul creste
sesizabil iar n privinta pastrarii, la 4-5 ani
anumite evenimente sunt redate dupa cteva
luni. ncepe sa apara memoria de lunga durata
si se fundamenteaza amintirile, legate de
momente deosebite, cu ncarcatura afectiva.
La prescolarii mici si mijlocii, un fenomen
specific este reminiscenta. Daca participa la un
eveniment deosebit si imediat dupa ce a avut
loc sunt ntrebati ce au retinut, nu pot relata
nimic, n schimb, n zilele urmatoare pot oferi
chiar amanunte.
10. IMAGINAIA
Impresioneaza amploarea, bogatia vietii
imaginative dar si rapiditatea, usurinta cu care
trece din planul realitatii n cel al fictiunii.
Se apreciaza ca daca afectivitatea este motorul
activitatii copilului, imaginatia este mijlocul,

calea, metoda de realizare a ei.

Imaginatia reproductiva este antrenata n
ascultarea povestirilor si n reproducerea lor. La
prescolarul mare mecanismele sunt mai
elaborate, reconstituie mintal, relativ usor, cele
ascultate si tinde sa adapteze continutul
povestirilor si la alte coordonate spatiotemporale.
Imaginatia creatoare se exprima n desen,
modelaj, constructii.
Abia pe la 4 ani desenul se organizeaza n jurul
unei teme, coloritul este sincer, apar unele
preocupari privind proportiile.
ncep sa abordeze desenul figurii umane, a
casei, florilor. Apar si unele clisee de redare.
Nu pot desprinde nca elementele caracteristice.
Povestile, povestirile pe care le inventeaza
dovedesc cea mai libera putere de combinare
imaginativa.
11. ATENIA
Se manifesta foarte activ atentia involuntara
datorita activitatii sale de orientare, explorare
(fiinta scotocitoare). Aceasta forma va activa
complementar cu atentia voluntara, cea din
urma fiind sustinuta mai nti de joc, care
creeaza conditii propice pentru realizarea
legaturii constiente ntre motiv si scop.
La nceputul stadiului, atentia voluntara se
orienteaza asupra obiectelor din spatiul imediat
iar mai trziu asupra a ceea ce face adultul (ex.
le studiaza ticurile si apoi i imita).
Se mareste volumul atentiei, prescolarul fiind
capabil sa cuprinda 4 obiecte.
Concentrarea si stabilitatea daca la 3-4 ani sunt

doar de 12 minute, la prescolarul mare ajung la

20-25 minute (ex. desen, activitati grafice).
Posibilitatea de a orienta atentia si de a deveni
voluntara se face prin cuvnt (functia reglatoare
a limbajului extern). Totusi predomina atentia
involuntara, de aceea pot fi usor distrasi.
Se pun 2 probleme: trezirea atentiei involuntare
si mentinerea atentiei voluntare pentru o
perioada ct mai mare.
12. AFECTIVITATEA
Cunoaste expansiune, modificari, reorganizari
generate de:
patrunderea copilului ntr-un nou mediu,
gradinita;
contradictiile dintre dorintele copilului de al satisface pe adult, pe care l iubeste, de
restrictiile impuse si de tendinta spre
autonomie.
Stadiul are specific o imensa nevoie de
afectiune a copilului, prin preferinte constante
sau variabile fata de anumite persoane (ex. ntro zi, un copil, n urma unei mprejurari
neplacute s-a refugiat n bratele mamei,
manifestnd ostilitate fata de ceilalti membri ai
familiei; n ziua urmatoare prefera alt protector).
ndata cu dragostea apare si gelozia (se agita
daca mama si manifesta simpatia fata de alt
copil sau de adulti).
Apar fenomene de transfer afectiv si de
identificare afectiva. Copilul si transfera
dragostea si atentia catre educatoare, cu care
se si identifica, fiind pentru el un nlocuitor al
mamei.
Identificarea se realizeaza cu modelele umane

cele mai apropiate. Aceasta ncepe nca din

anteprescolaritate, prin adoptarea unor
conduite, gesturi, urmarind modelul.
Apar stari afective de vinovatie (la 3 ani).
Apar stari afective de mndrie (la 4 ani).
Apar crize de prestigiu, mai ales daca este
mustrat n public (la 6 ani).
Cercetarile au descris sindromul bomboanei
amare, starea afectiva de rusine ce apare n
urma unei recompense nemeritate, bucuria fiind
nsotita de neliniste, agitatie, sindromul
de spitalizare, reactia afectiva violenta cnd
urmeaza sa fie internat pentru a urma un
tratament, datorita despartirii de cei dragi.
Apar si unele sentimente morale (rusine,
atasament, prietenie), sentimente intelectuale
(mirare, curiozitate, satisfactie dupa ce a aflat
ceea ce l-a interesat).
n privinta ordinii obiectelor care provoaca
sentimente estetice, s-au stabilit urmatoarele:
obiectele propriu-zise;
culorile;
animalele;
omul;
natura (pe la 6-7 ani).
Este un debut al nvatarii afective prin:
nvatarea pericolelor si a posibilitatilor de a le
depasi, a modului de a reactiona n mprejurari
curente dar si festive (bucuria de a revedea o
persoana cunoscuta, de a participa la
manifestari, de a fi apreciat de public).
Sunt prezente si unele ncercari de reglare a
conduitelor emotionale (si stapnesc durerile,
expresiile "dau lacrimile n mine", si intensifica

dragalaseniile daca vor sa obtina ceva

"maaama, ce te mai iubesc, bunico Smaranda").
13. FORMAREA sI DEZVOLTAREA
PERSONALITII sCOLARULUI
Prescolaritatea este perioada formarii initiale a
personalitatii, a aparitiei primelor relatii si
atitudini care constituie un nivel de organizare a
vietii psihice.
Organizarea si relativa stabilizare a
comportamentelor sunt posibile datorita
modificarilor esentiale care se produc n
structura activitatii psihice.
a) Cele mai semnificative modificari sunt n
planul motivelor care nca nu au ajuns sa fie
constientizate si ierarhizate n motive esentiale
si motive neesentiale, mai ales la vrsta de 3
ani. Treptat se stabilizeaza.
Interesele se diferentiaza: interesul pentru joc,
pentru mediu nconjurator (observa plante,
animale) , pentru activitati artistice, pentru
nvatare (jocul "de-a scoala", rolurile de elev, de
nvatatoare, dorinta de a i se citi, de a
raspunde).
b) nceputul construirii unei morale
primare trecnd prin mai multe faze:
- imitarea adultilor n respectarea cerintelor, cu
tendinta de a le ncalca, mai ales n absenta lor;
- apoi respectare oarecum interiorizata (pentru
ca se conformeaza chiar si atunci cnd parintii
lipsesc);
- iar mai trziu, apar si generalizari si
verbalizari privind dorintele parintilor ("asa
spune mama").
Daca relatiile dintre copil si adult sunt deficitare,

apar conflicte (iau forma ncapatnarii,

negativism ca refuz al participarii, minciuna care
initial este un amestec ntre realitate si intentiile
copilului, apoi devine intentionata ca evitare a
pedepsei sau ca solutie pentru a primi o
recompensa.
Este debutul constiintei morale, care include
elemente simple (reprezentari, notiuni) si unele
ceva mai complexe (sentimente obisnuite). Este
un acceptor fata de ceea ce este bine si ceea ce
este rau.
c)
Modificari n privinta constiintei de sine si a
identitatii de sine. Imaginea eu-lui fizic devine
mai analitica si mai importanta. Dupa 3 ani si
dau seama ca apartin unui anume sex ("Ea este
fetita"). Dorinta de extensie a eu-lui (patul meu,
gradinita mea).
Eu-l social n curs de fundamentare sprijina mult
eu-l spiritual ("Ei zic ca sunt frumos").
d) mbogatirea aptitudinilor n special a celor
cu componente senzoriale: muzica, desen,
coregrafie, limbi straine, modelaj.
e) nceputul formarii unor componente de
orientare, reglare si deci, a unor trasaturi de
caracter. Formarea trasaturilor de caracter este
asigurata de urmatorii factori:
mecanismele reglatorii;
conturarea sentimentelor;
formarea deprinderilor de a reactiona fata
de norme;
calitatea climatului familial si din gradinita
(baze pentru harnicie, responsabilitate,
punctualitate).
Se disting 2 etape:

I.
Reprezinta etapa componentei
instrumentale (specifica perioadei de nceput).
Se formeaza deprinderi si moduri de comportare
pe baza cerintelor din afara (adultilor), orientare
si reglare externa.
II.
Componente de orientare pe baza
debutului constiintei morale, primare. Specifica
vrstelor 4-6/7 ani.
f)
Socializarea - traieste noi experiente
sociale, interrelationale. Este pusa n evidenta
prin modul n care prescolarii realizeaza
perceptia altora.
La 3 ani, altul este perceput ca o amenintare, de
unde si conflictele ntre ei.
La 4 ani, altul devine obiect de identificare,
copilul doreste sa fie si sa actioneze asa cum
este partenerul. Apoi este perceput ca rival, ca
persoana care trebuie depasita.
La 5 ani, altul perceput ca partener egal de
activitate, dorintele i sunt respectate, ascultate.
Pe acest fond se dezvolta sociabilitatea
(adaptarea sociala) care se refera la
posibilitatile generale ale copiilor de a face fata
cerintelor mediului social. Este oarecum pasiva.
Se dezvolta capacitatea sociala concretizata n
autonomie, putere de a face ceva (comisioane,
de a ajuta, de a supraveghea copiii mai mici).
Pot apare unele ntrzieri sau tulburari ale
sociabilitatii prin instabilitate comportamentala,
agresivitate, izolare.
Educarea sociabilitatii se poate face prin
antrenarea copiilor n jocuri, activitati,
solicitarea lor n ndeplinirea unor sarcini.