DEZVOLTAREA LIMBAJULUI

La nceputul acestei perioade, ctre vrsta de 3 ani, limbajul este

n plin expansiune si au loc progrese spectaculoase privind constructia frazei.
Dac dezvoltarea fonologic este aproape ncheiat,vocabularul va creste
exponential si se va dezvolta sintaxa, devenind din ce n ce mai complex.
Importante pentru nvtarea limbajului sunt cel putin trei secvente de dezvoltare
interdependente: dezvoltarea cognitiv (capacitatea de a recunoaste, identifica,
discrimina si manipula), dezvoltarea capacittii de a discrimina si ntelege vorbirea
pe care o aude de la ceilalti din apropiere si dezvoltarea abilittii de a produce
sunete si succesiuni de sunete ale vorbirii care corespund din ce n ce mai exact
structurilor vorbirii adultilor (Carroll, 1979, p. 47).
Se dezvolt latura fonetic a limbajului, desi, datorit unor
particularitti ale aparatului fonator, ale analizatorului verbo-motor si
ale celui auditiv, pronuntia nu este nc perfect. Sunt posibile omisiuni
(cnd este vorba de mai multe consoane alturate), substituiri (loc
n loc de joc su sase n loc de sase), inversiuni de sunete (se
refer la schimbarea ordini fonemelor din cuvinte: pentru n loc de
pentru) (Golu, Verza, Zlate, 1993, p. 87). La intrarea n scoal, copiii
pronunt aproape toate sunetele, erorile fiind din ce n ce mai rare.
Volumul vocabularului creste de la un vocabular mediu de
700-800 de cuvinte la 3 ani, la 1.000 de cuvinte, la 4 ani, pn la 2.500
de cuvinte, la 6 ani (W. Stern), si creste preponderenta vocabularului
activ fat de cel pasiv.
Din punctul de vedere al dezvoltrii codului lingvistic se arat c
acum limbajul copilului se mbogteste nu numai cu substantive, ci si
cu verbe, adjective, pronume. Utilizarea corect a diferitelor elemente
ale frazei are loc progresiv. Pronumele personale si posesive sunt cele
care faciliteaz dialogul, ele sunt achizitionate ntre 2 si 4 ani, mai
nti n forma lor de singular si abia apoi n forma de plural, ctre
vrsta de 5 ani. Primele sunt achizitionate prepozitiile si adverbele ce
exprim posesiunea, apoi, ctre vrsta de 3-4 ani, cele de loc, iar cele
de timp par s fie ultimele achizitii, ntre 4 si 5 ani (Tourrette si
Guidetti, 2002, p. 102).
Tatiana Slama Cazacu evidentiaz c n utilizarea verbelor se
fixeaz mai nti timpul prezent, contaminnd celelalte timpuri verbale
construite mai trziu, mai ales perfectul compus care este la nceput
format dup structura prezentului. Pe parcursul perioadei, copiii
folosesc din ce n ce mai corect acordul gramatical al cazurilor si
timpurile verbale.

Privitor la intonatie, copilul o foloseste chiar din primii ani,

pentru a da frazei sensul interogativ, afirmativ sau imperativ. Intonatia
ascendent sugereaz o ntrebare, cea descendent un ordin, iar o
intonatie egal una informativ. Negarea este exprimat, de asemenea,
devreme, prin cuvinte, iar de la 4 ani, integreaz negatia n enunt.
Exprimarea interogatiei se perfectioneaz prin achizitia pronumelor si
adjectivelor interogative, iar spre vrsta de 6/7 ani se deprinde
vorbirea indirect.
ntre 3 si 6 ani, copilul produce fraze din ce n ce mai complexe,
ncepe cu cele construite prin juxtapunere, apoi este achizitionat
subordonarea propozitiilor si, n final, deprinderea folosirii circumstantialelor
(Tourrette si Guidetti, 2002, p. 102).
Sintetic spus, pentru aceast perioad, indicii dezvoltrii normale minimale a
limbajului sunt:
3 ani si 6 luni copilul este capabil s redea pn la 2 strofe;
4 ani este uzual folosirea pluralului n vorbirea curent si a
pronumelui (eu, tu, noi, voi);
5 ani sunt folosite cel putin dou adverbe de timp (azi,mine);
este capabil s relateze despre 3 imagini cu detalii;
5 ani si 6 luni foloseste 3 adverbe de timp (ieri, azi, mine);
recit poezii lungi cu intonatie
6 ani 3 adverbe folosite corect;
relateaz despre 3 imagini;
recunoaste corect 3, 4 litere.
Pn spre vrsta de 5 ani se dezvolt si limbajul intern. Limbajul
intern este un limbaj interior, structurat pe baza mecanismelor vorbirii
sonore, cuprinde componente auditive si vizuale, kinestezice, precum
si componente eferente motorii. Vorbirea interioar are o functie
cognitiv, dar si de reglaj (Ana Tucicov-Bogdan, 1973 p. 266). Dezvoltarea
limbajului intern se face prin eliberarea vorbirii de legtura ei
nemijlocit cu actiunea concret. La nceput, limbajul intern este mai
putin automatizat, restrngerea lui are loc n consecinta activittii scolare.
Concomitent cu dezvoltarea limbajului are loc si dezvoltarea
celor mai importante functii ale sale, si anume: functia de comunicare,
de fixare a experientei cognitive si de organizare a activittii
(Ursula Schiopu, 1963, p. 240).
Privitor la functia de comunicare a limbajului, au fost puse n
evident conduite precoce de comunicare (Tatiana Slama-Cazacu,
1966). Observatiile arat construirea timpurie a competentelor de
comunicare prin limbaj, iar concluziile cercettoarei se refer la

exersarea precoce a functiei de comunicare a limbajului si la faptul c

formele de comunicare se modific o dat cu vrsta, n msura n care
ele sunt tributare cunostintelor, motivatiilor, obiectivelor, care sunt, de
asemenea, n dezvoltare. Desi monologul este extins n aceast
perioad, el nu reflect, n conceptia cercettoarei, egocentrismul, ci
este o premis a unui limbaj interiorizat, pregtind activitatea social
ulterioar. Examinarea mimicii si gesturilor copilului indic utilizarea
acestora n scopul exprimrii dorintelor, cunostintelor si nevoilor.
Cuvintele cu predominant afectiv sunt emise n acelasi scop, si
anume, a atrage atentia asupra s, a se face ascultat, a convinge. Cu
toate acestea, continutul informativ este srac, argumentarea apare ca
fiind aproape inexistent, iar marea mobilitate a temelor abordate de
ctre copil antreneaz o structur lax a dialogului, care se
caracterizeaz prin fraze ntrerupte si productii eliptice. Aceste
inconveniente sunt surmontate prin mimic, intonatie si gesturi, care
precizeaz ntoarcerea constant la context. Concluziile sunt c foarte
devreme (cercetrile au fost fcute pe un lot de 360 de copii, cu vrste
ntre aproape 2 ani si pn la 6 ani) copiii simt nevoia de a vorbi
pentru ceilalti, de a intra n relatie cu ceilalti prin limbaj, de a utiliza
limbajul pentru a comunica gndurile proprii si chiar de a folosi
limbajul pentru a coopera.