Organizatia

Sistem structurat de interactiune a oamenilor in scopul realizarii unor obiective

comune.
Organizatiile formale si informale.
O organizatie formala este tipul de organizare cu o structura clar definita, ea
descriind normele, pozitiile si rolurile specifice relatiilor dintre membrii acestei
organizatii. Structura organizatiei formale statueaza, de asemenea ierarhia obiectivelor,
relatiile de autoritate, putere si responsabilitate, canalele de comunicare, etc. Datorita
accentului pus pe ordine, reguli si regementari, organizatiile formale, spre deosebire de
cele informale sunt stabile si relativ inflexibile. O ilustrare tipica pentru organizatia de tip
formal este organizatia birocratica.
In plan informal se constituie grupuri de oameni caracterizate prin existenta unor
relatii spontane, flexibile sau nedefinite cu claritate. Natura exacta a interactiunilor dintre
membri si chiar scopurile organizarii nu sunt specificate. Altfel spus, organizarea
informala este slab structurata sau cu o structura nedefinita n mod explicit.
TEORII ORGANIZATIONALE CLASICE
Nu exista o data exacta care sa poata fi retinuta pentru primele preocupari privind
modul cum functioneaza organizatiile si cum ar trebui ele sa fie structurate sau conduse.
Primele scrieri despre management si despre organizatii isi gasesc originile in trecut
odata cu originile comertului. Putem invata multe de la vechile organizatii ale
musulmanilor, evreilor, grecilor si romanilor. Daca timpul ne-ar fi permis am fi putut
demonstra ca multe din cate stim despre teoriile organizationale isi au originile in
timpurile antice si medievale. La urma urmei, Aristotel a fost primul care a scris despre
importanta culturii sistemului de management si Machiavelli cel care a dat lumii analiza
definitiva a folosirii puterii.
Desi e interesant sa analizezi scrierile anticilor, multi analisti care s-au ocupat de
originile teoriei organizationale au identificat inceputurile sistemului antreprenorial din
Marea Britanie din secolul XVIII ca si punctul de plecare al organizatiilor economice
complexe si, deci, al domeniului teoriei organizationale.

Teoriile organizationale clasice, dupa cum arata si numele, au fost primele teorii
de acest gen, considerate traditionale, si continua sa fie baza pe care alte scoli
organizationale s-au construit. Astfel, o intelegere a teoriilor organizationale clasice este
esentiala nu doar datorita intereselui istoric ci pentru ca analize si teorii ulterioare
presupun o cunoastere a lor.
Scoala clasica a dominat teoria organizationala in anii 1930 si are o mare influenta
si in zilele noastre . Pe parcursul anilor, teoriile organizationale clasice s-au extins si s-au
maturizat. Principiile sale de baza au fost stabilite odata cu revolutia industriala din 1700.
Aceste principii sunt urmatoarele:
1. Organizatiile exista pentru a realiza productie si obiective economice;
2. Exista o singura cale pentru a organiza productia si aceasta poate fi gasita prin
cercetare stiintifica.
3. Productia poate fi maximizata prin specializare si diviziune a muncii.
4. Oamenii si organizatiile actioneaza in concordanta cu principiile economice
rationale.
Evolutia oricarei teorii trebuie vazuta in context. Credintele teoreticienilor
managementului timpuriu despre cum lucreaza organizatiile sau cum ar trebui sa lucreze
erau o reflectare directa a valorilor societale a acelor timpuri.
Aparitia sistemului de munca modern a individualizat conceptele curente de
organizatii economice si organizatie pentru productie. Aparitia sistemului de munca i-a
prezentat pe manageri si pe organizatii intr-o situatie de noi probleme. Managerii trebuie
sa organizeze productia pe scara larga, sa coordoneze si sa controleze activitatile unui
larg numar de persoane si functii, si sa mentina o forta de munca bine pregatita si
motivata.
Centralizarea muncii in fabrici, diviziunea muncii, managementul specializarii au fost
preocuparile lui Adam Smith in lucrare sa Natura si cauzele bogatiei natiunilor (1776).
Istoricul Arnold Toynbee (1956) i-a identificat pe Adam Smith (1723-1790) si pe James
Watt (1736-1819) ca persoanele cele mai responsabile in evolutia lumii spre
industrializare.
Smith, care este considerat parintele disciplinei academice a economiei a
furnizat bazele intelectuale ale capitalismului de tip laissez-faire. Bogatia Natiunilor

dedica primul sau capitol , Despre Diviziunea muncii unei discutii despre organizarea
optima a unei fabrici. Pentru ca specializarea muncii a fost unul din punctele centrale ale
mecansimului de piata a mainii invizibile a lui Adam Smith unde cele mai mari
recompense sunt obtinute de aceia care au fost cei mai eficienti pe piata competitiva.
Producatorii traditionali pot produce pe zi doar o mica parte. Cand exista organizare in
fabrica si fiecare muncitor realizeaza o operatie limitata, muncitorii pot produce mult mai
mult. Capitolul Despre Diviziunea muncii este cea mai influenta si mai faimoasa
declaratie despre ratiunea economica a sistemului productiv. Smith a revolutionat
conceptiile despre economie si organizatii.. De aceea, am definit in mod operational anul
1776, anul in care cartea Bogatia Natiunilor a fost publicata, drept punctul de inceput al
teoriei organizationale ca si stiinta aplicata si disciplina academica.
Henri Fayol (1841-1923), inginer francez, a fost cel care a dezvoltat prima teorie
cuprinzatoare a managementului. In timp ce Taylor intarzia cu tehnologia folosita de
muncitori pe cont propriu, Fayol teoretiza in legatura cu toate elementele necesare
organizarii si conducerii unei mari corporatii. Lucrarea de baza a lui Fayol,
Administration Industrielle et Generale (publicata in Franta in 1916), a fost aproape
ignorata in Statele Unite pana la traducerea sa in limba engleza, care a aparut in 1949 .
Din momentul acela, contributia teoretica a lui Fayol a fost recunoscuta si lucrarea sa e
considerata la fel de importanta ca si a lui Taylor.
Taylor, parintele binecunoscut al miscarii managementului stiintific, a initiat
dezvoltarea studiilor timp-si-miscare, original sub numele taylorism sau sistemul
taylor. Taylorismul sau managementul stiintific care a urmat nu a fost o inventie
singulara ci mai degraba o serie de metode create de Taylor si asociatii lui pentru a creste
eficienta si viteza productiei industriale. Avand ca punct de plecare ideea ca exista one
best way pentru indeplinirea oricarei sarcini ce trebuie executate, managementul
stiintific al lui Taylor a incercat sa mareasca rezultatele prin descoperirea celei mai
rapide, mai eficiente si mai putin obositoare metode de productie.
Sarcina managerului stiintific, odata ce one best way a fost gasita, era sa impuna
aceasta procedura in propria organizatie.
Taylor (1911) a oferit managementul stiintific ca si o modalitate pentru firme pentru
a-si creste profitul, si pentru a creste productivitatea astfel incat marea majoritate a

societatii sa poata intra intr-o noua era de armonie bazata pe un consum larg al bunurilor
de masa produse de membrii claselor muncitoare.
Taylor a avut un efect profund aproape revolutionar asupra domeniului
administratiei publice i business. Taylor a castigat incredere pentru ideea ca operatiile
organizationale pot fi planificate i controlate sistematic de catre experti folosind
principiile stiintifice. Lucrarea cea mai cunoscuta a lui Taylor este cartea sa din 1911
Principiile Managementului Stiintific.
Max Weber (1864-1920) a fost un sociolog cunoscut care a studiat organizatiile
birocratice. Birocratia a aparut ca i un viitor dominant al lumii contemporane. Practic
fiecare poate sa vada atat in tarile dezvoltate cat i in curs de dezvoltare faptul ca viata
economica, sociala i politica este influentata in mare msura de organizatiile birocratice.
In mod caracterisitc birocratia se refera la un set specific de aranjamente structurale. Este
foarte cunoscut faptul ca caracteristicile organizaiilor numite birocratice influenteaza
comportamentul indivizilor clienti sau birocrati care interactioneaza cu ei. Conceptiile
contemporane referitoare la acest subiect incep cu lucrarea lui Max Weber. Analiza sa
asupra birocratiei, prima data publicata in 1922, ramane singura cea mai influentabila
declaratie i punctul de plecare pentru toate viitoarele analize ale acestui subiect.
Notes on the Theory of Organization a lui Luther Gulick care a fost influentata
cu siguranta de lucrarea lui Henry Fayol, este una din declaratiile majore ale abordarii
principiilor pentru a conduce organizaia. A aparut in Paper on the Science of
Organisation o colectie editata de el i de Lyndall Urvick in 1937. Aici a introdus Gulick
faimosul acronim POSDCORB care a reprezentat cele sapte functii majore ale
managementului executiv planificare, organizare, staff, directing, coordonare, raportare,
i buget. Principiile administrarii ale lui Gulick includ de asemenea i unitatea de
comanda i controlul. Studiul organizaiilor prin intermediul analizarii functiilor
managementului continua in cadrul domeniului teoriei organizationale.

REPREZENTAN II COLII CLASICE

Frederick Taylor
-

opera

concept introdus

principii de administrare stiintifice

F. W. Taylor (1856-1915) este recunoscut ca fiind unul dintre pionierii analizei

manageriale. El este una dintre cele mai importante personaliti ale colii
managementului tiinific. Cartea sa Principles of Scientific Management a fost publicat
n 1911, el devenind astfel fondatorul micrii cunoscute sub numele de organizarea
tiinific a muncii. Este probabil pentru prima dat cnd se susine n mod clar c, pentru
a avea succes, o organizaie nu are nevoie de oameni excepionali ci de o metod
tiinific care s asigure acest lucru.
Un concept nou la acea vreme pe care l introduce Taylor este cel de diviziune a
muncii. n viziunea lui munca nu mai este un domeniu exclusiv al artizanilor i al
meseriailor deoarece managementul tiinific susine o diviziune a responsabilitii ntre
grupul managerial i grupul celor care muncesc. Rolul managementului este de a strnge
informaii detaliate despre procesul muncii, de a-l analiza i de a emite reguli care s
stabileasc cea mai eficient metod de a executa o anumit sarcin. Lucrurile mrunte
nu sunt lsate la latitudinea muncitorului, analiza acestora fiind una din sarcinile cele mai
importante ale managementului, iar regulile deduse vor fi folosite pentru a pregti toi
muncitorii n vederea maximizrii rezultatelor i calitii muncii lor.
Unele dintre metodele sale mai sunt aplicate cu succes i astzi. Studiul timpmicare implic msurri i analize detaliate ale caracteristicilor fizice ale locului de
munc (plasarea instrumentelor i mainilor n relaie cu muncitorul, micrile i timpul
necesar accesului la ele). Obiectivul acestui studiu a fost obinerea unei hri care s
duc la o cretere a performanei pentru o anumit sarcin.
F. W. Taylor a enunat cele patru mari principii ale managementului tiinific.
Primul principiu este studiul tiinific al muncii care trebuie s fie fcut de ctre o echip
de specialiti. El va facilita creaia definind procesele operative cele mai economice i
stabilind cantitatea produs de un muncitor plasat n condiii optime de lucru. Al doilea
principiu este selecia tiinific i pregtirea muncitorului. O selecie sistematic dup

aptitudinile necesare specificitii unei munci i pregtirea unui muncitor sunt necesare
pentru o eficien mrit. Al treilea principiu reprezint de fapt relaionarea primelor
dou: este vorba despre aplicarea tiinei de ctre muncitor. Al patrulea este cooperarea
strns ntre nivelul managerial i muncitor.
Convingerea lui Taylor este c obiectivul principal al managementului este un
profit maxim att pentru patron ct i pentru angajat. El este ferm convins c
managementul tiinific va permite muncitorilor s-i mreasc ctigul ct i calitatea
muncii. Taylor afirm c pentru un salariat nu este nevoie doar de un salariu mare ci i de
o dezvoltare personal pentru a presta o munc eficace. Din perspectiva patronului o stare
permanent de prosperitate este mai important dect un profit maxim pe termen scurt. O
astfel de viziune sugereaz o interdependen a prosperitii patronului i a angajatului.
Taylor afirm c exist o fals opoziie ntre patron i angajat care pornete din
convingeri greite (o cretere a produciei antreneaz o cretere a omajului), ct i din
sisteme de management prost concepute (dac muncitorul i mrete ritmul de munc,
patronul face n aa fel nct s nu-i mreasc salariul).
Accentul pus de Taylor pe programarea eficient a sarcinilor, pe caracteristicile
fizice ale muncii precum i lipsa oricrei abordri a domeniului psihologiei muncitorului
sau a influenelor sociale constituie principalele puncte n care concepia sa a fost atacat,
concluzia general a analitilor fiind aceea c Taylor a simplificat complexitatea poziiei
individului la locul de munc.

Henri Fayol
-

opera

principii

functii ale managementului

Henri Fayol (1841-1925) a publicat n 1916 cartea

Administraia industrial i

general - Prevedere, Organizare, Conducere, Coordonare, Control care st la baza

concepiei sale administrative.
Fayol credea c conceptul de management era universal aplicabil oricarui tip de
organizatie. Desi avea sase principii: tehnice (producerea de bunuri), comerciale
(cumparare, vanzare si activitati de schimb), financiare (cresterea si folosirea capitalului),
6

securitate (protectia proprietatii si a persoanelor), contabilitate si management

(coordonare, control, organizare, planificare si conducerea), interesul si accentul
primordial a lui Fayol a fost pe principiul final cel managerial. Principiul managerial se
adresa variabilelor precum: diviziunea muncii, autoritate, si responsabilitate, disciplina,
unitate de comanda, unitatea conducerii, subordonarea interesului individual interesului
general,

remunerarea

personalului,

centralizarea,

ordine,

echitate,

stabilitatea

personalului, initiativa si spirit de corp.

Fayol este important deoarece a fost primul care a remarcat c managerii
ntreprinderilor din epoca sa au fost formai n marea lor majoritate n colile franceze de
ingineri unde cursurile sunt exclusiv tehnice i unde nu exist cursuri de administraie,
comer, finane. El consider c pentru a se forma o capacitate administrativ nu este
suficient practica afacerilor; Taylor va sugera o impunere a tiinei administrative n
nvmntul francez insistnd pe importana i valoarea acesteia.
Fayol face repartiia activitilor pentru fiecare persoan din ntreprindere (indiferent
de locul su n ierarhie) i trage dou concluzii: activitile administrative sunt prezente
peste tot i au o pondere din ce n ce mai mare pe msura avansrii n ierarhie, astfel c
pentru persoanele din nivelurile superioare ale ierarhiei devine obligatorie studierea
tiinei administraiei.
Fayol se concentreaz pe analiza activit ilor administrative, considernd c
celelalte activiti nu mai au nevoie de teoretizare n timp ce n domeniul administrativ
lipsete o doctrin specific. Activitile administrative nu se refer la activitile despre
material i maini, ele privesc doar personalul. Fayol stabilete n urma acestei analize
principii de administrare cu o larg valabilitate: Diviziunea muncii (muncitorii trebuie
specializai pentru a crete productivitatea), unitatea de comand (fiecare om trebuie s
aib un singur ef, comanda dubl fiind o surs de conflicte), unitatea de conducere
(persoanele care lucreaz avnd acelai scop trebuie s aib un singur ef i un singur
program), gradul de descentralizare (depinde de calitatea i activitatea personalului),
ierarhia (necesar dar trebuie insistat i pe relaiile pe orizontal), o ordine material i
moral

(ordinea social ar reprezenta o organigram a ntreprinderii), autoritate i

responsabilitate (este dreptul de a da ordine i putere de a determina executarea lor;

sanciunea este marca responsabilitii), disciplina (obligaia de a respecta conveniile

stabilite), subordonarea interesului individual interesului general (scopurile

ntreprinderii sunt prioritare n faa celor personale), echitatea (ea rezult din convenii
stabilite dar acestea sunt insuficiente necesitnd o foarte mare experien), remunerarea
(trebuie s fie proporional cu eforturile ntreprinse pentru firm), stabilitatea i
unitatea personalului (un factor de reuit i de for a ntreprinderii) i iniiativa
(conceperea unui plan pentru a-i asigura reuita).
Fayol consider c aceste principii de administrare sunt necesare i suficiente:
orice persoan care ar cunoate i ar respecta aceste principii i va ndeplini n mod
corect ntreaga activitate administrativ. Nu este nevoie de indivizi excepionali ci doar
de o tiin administrativ coerent.

n analiza sa asupra ntreprinderii Fayol pornete de la clasificarea tuturor

activitilor acesteia. El claseaz aceste activiti n ase grupe:
1. activiti tehnice: producie, prelucrare, fabricare;
2. activiti comerciale: vnzare, cumprare, schimb;
3. activiti financiare: cutarea i administrarea capitalului;
4. activiti de securitate: protecia bunurilor i persoanelor;
5. activiti contabile: inventar, bilan, statistici;
6. activiti administrative: prevedere, organizare, comand, coordonare, control.
Administrarea (managementul) presupune 5 grupe mari de activiti: prevedere,
organizare, comand, coordonare i control:
Prevederea nseamn a evalua viitorul i a-l pregti printr-un program de aciune.
Aceasta este una din operaiile cheie ale ntreprinderii, ea punnd n joc toate
serviciile i toate funciile. Un program trebuie s reuneasc mai multe caliti: unitate
(trebuie s existe un singur program), continuitate (previziunile pe termen lung
trebuie s fie legate de previziunile pe termen scurt), flexibilitate (pentru a se adapta
contextului), precizie.
Organizarea nseamn a construi o structur a personalului, cu o unitate de comand,
cu o clar definire a responsabilitilor, i o puternic selecie i pregtire a
managerilor. Aceast organizare se sintetizeaz printr-o organigram.
8

Comanda este sarcina particular a managerului necesitnd, pe lng o cunoatere a

principiilor generale de administrare, anumite caliti personale.
Coordonarea nseamn armonizarea tuturor activitilor unei ntreprinderi. Fayol
insist pe necesitatea firmei de a aciona unitar i coordonat. Aceast funcie a
managementului trebuie realizat prin ntlniri regulate (conferine sptmnale a
efilor de serviciu sau prin ageni de legtur).
Controlul este necesar pentru a verifica dac activitile sunt conforme cu programul,
ordinele i principiile; pentru a fi eficace controlul trebuie s fie rapid i urmat de
sanciuni.
Ca i n cazul lui Taylor, Fayol a fost ferm convins c o tiin a administraiei i
o bun cunoatere a acesteia sunt necesare pentru ca o ntreprindere s funcioneze
eficace. Ambii teoreticieni au insistat pe enunarea unor principii de administrare valabile
n orice situaie (pentru orice organizaie). Aceste principii sunt de obicei deduse dintr-o
analiz a activitilor administrative ale unei organizaii. Dup cum era de ateptat aceste
principii (folosite i de continuatorii celor doi - Gulick, Urwick, Mooney i Brech) au fost
foarte criticate insistndu-se pe dificultatea de a le implementa i pe disensiunile pe care
le creeaz. Totui cea mai solid critic vine din partea colii de resurse umane care
atrage atenia asupra totalei neglijri a dimensiunii psihologice i psiho-sociale a
organizaiei.
Max Weber
-

opera

caracteristici ale birocratiei

avantaje-dezavantaje

definitia birocratiei

Weber este considerat parintele sociologiei si unul dintre primii analisti ai

fenomenului birocratiei. Modelul sau, definitia, caracteristicile sunt prima analiza
stiintifica a acestui fenomen. Cercetatorii actuali au intotdeauna in centrul analizei lor
modelul birocratic propus de Weber fie ca il expun sau il combat.

Birocratia este un mod de organizare destinat administrarii pe scara larga a unor

resurse, prin intermediul unui corp de persoane specializate, de regula plasate intr-o
ierarhie si care detin atributii, responsabilitati si pozitii strict definite.
Caracteristicile birocratiei
1. ierarhia fiecare functionar are o arie de competenta bine definita in cadrul unei
diviziuni ierarhice a muncii si este raspunzator pentru performantele sale in fata
unui superior.
2. continuitate functia constituie o ocupatie salarizata permanenta cu o cariera
structurata a.i. sa ofere perspectiva unei promovari periodice.
3. impersonalitate activitatea este organizata potrivit unor reguli precise excluzand
arbitrariul sau favoritismele.
4. specializare functionarii sunt selectati potrivit meritelor lor, sunt pregatiti
special pentru functiile pe care le vor detine
5. autoritate birocratica (legi, reglementari), principiul ierarhiei, documente scrise,
separatia dintre cele doua sfere, competenta, experienta, stabilitate, loialitate,
vocatie.
Avantajele si dezavantajele birocratiei
Atunci cand a insistat asupra superioritatii birocratice Weber nu avea drept standard de
comparatie vreun ideal absolut ci formele de administrare cunoscute in trecut: voluntari
neplatiti, notabilitati locale, retele familiale.
Prin eficienta Weber nu intelegea o trasatura unica ci un complex de valori ce
includea calitatea performantei (viteza, predictibilitate), intinderea sferei de aplicabilitate si
eficienta financiara a operatiei. Acestea erau din punctul sau de vedere, caracteristicile
necesare unui sistem administrativ care sa satisfaca nevoile administrative complexe si
vaste ale societatii industriale de masa, mai degraba decat cele ale unei economii localizate,
adaptate la ritmurile naturii si la cerintele politice ale unei elite restranse.
Daca examinam diferitele elemente ale modelului birocratic weberian putem vedea cum
fiecare dintre ele contribuie la satisfacerea acestor criterii de eficienta.
1. trasatura fundamentala a birocratiei este diviziunea sistematica a muncii prin care
problemele administrative complexe sunt fragmentate in obiective realizabile si
repetative, fiecare depinzand de un departament anume si apoi coordonate de o

10

ierarhie centralizata de comanda. Analogia mecanica este aici cat se poate de

precisa; divizarea unui set complex de miscari in elementele sale constituente si
reasamblarea lor intr-un proces coordonat asigura o enorma expansiune a sferei de
aplicabilitate, o uluitoare precizie si eficienta financiara a operatiei
2. Impersonalitatea asigura ca nu exista favoritisme nici in selectia personalului care
e numit potrivit meritelor si nici in activitatea administrativa.
3. respectul fata de reguli ingaduie unei birocratii sa se ocupe de un numar mare de
cazuri intr-o maniera uniforma, prin categorizari.
Pretentia lui Weber potrivit careia criteriile de definire a birocratiei constituie si un model
de eficienta administrativa a fost indelung combatuta de sociologii de dupa el. Acestia
afirma ca respectarea normelor birocratice poate sa limiteze eficienta la fel de bine cum
poate sa o favorizeze. Astfel fiecare din trasaturile birocratiei poseda propria sa
manifestare patologica. Efectele disfuntionale sunt tot mai accentuate pe masura aplicarii
riguroase a aplicarii principiilor birocratice.
1. respectul fata de reguli se poate transforma in inflexibilitate si formalism
2. impersonalitatea

genereaza

indiferenta

si

insensibilitate

birocratica.

Functionarimea promoveaza de regula caracterul oficios, stilul functinaresc de

exprimare si alte patologii similare
3. ierarhia descurajeaza responsabilitatea si initiativa individuala.
Weber nu a reusit sa vada caracterul ambivalent al birocratiei. in parte pentru ca studiile
referitoare la organizatii se gaseau, in primele decenii ale secolului, abia la inceputul lor;
dar si pentru ca ideile sale erau influentate intr-un mod nejustificat de exemplele oferite
de armata prusaca si de sistemul taylorian al managementului stiintific. Modelul
disciplinei mecanice oferit de ambele exemple ignora trasaturi fundamentale ale
organizatiilor, a caror intelegere este necesara pentru asigurarea functionarii lor eficiente
(organizatia sistem social; retea de relatii interpersonale). Modelul weberian al eficientei
organizationale presupune ca toate aspectele personalitatii individuale ce nu sunt
relevante pentru stricta indeplinire a sarcinilor sunt lasate de-o parte la intrare in
organizatie sau suprimate printr-o socializare eficienta.

11

Luther Gulick
Luther Gulick i Lyndall Urwick public n 1937 lucrarea
; teza principal a acestei lucrri este c exist principii, la care se
poate ajunge, fr ndoial, prin studiul experienei umane a organizaiilor, care ar trebui
s guverneze planificarea oricrui tip de asociaii. Aceste principii pot fi studiate ca o
chestiune tehnic, fr a avea grij de scopul ntreprinderii, de personalul care o
constituie sau de alt teorie constituional, politic sau social pus la baza crerii sale.
n tiina administraiei, fie ea public sau privat, binele esenial este eficiena.
Obiectivul fundamental al tiinei administraiei este ndeplinirea sarcinilor ce trebuie
realizate cu un minim efort de munc i materiale. Eficiena este astfel axioma nr. 1 n
scala de valori a administraiei.
Fructul cel mai durabil al acestei lucrri este, fr ndoial, celebrul acronim, creat
de Gulick, POSDCORB, compus din iniialele urmtorilor termeni: Planning, Organizing,
Staffing, Directing, Coordinating, Reporting, Budgeting1
Aceast sigl, n care Gulick inteniona s rezume funciile responsabilului din
administraia oricrui tip de ntreprindere a devenit foarte familiar tuturor cercettorilor
din domeniul administraiei publice i a constituit pentru o lung perioad de timp un
punct de referin chiar si pentru funcionarii publici.
Simplitatea si caracterul direct al concluziilor la care au ajuns autori ca Gulick au
fost mereu puse n discuie ca aspecte negative i n contrast cu pretenia lor de
stiintificitate; e incontestabil ns faptul c acele formulri au constituit pentru
funcionari dac nu rspunsuri, cel putin sugestii utile.

POSDCORB reprezint iniialele urmtoarelor activiti: Planning, adic a planifica lucrurile care trebuie
fcute i metodele de realizare pentru ndeplinirea scopului organizaiei; Organizing; adic a construi
structura formal de autoritate prin intermediul creia subdiviziunile muncii sunt organizate, definite si
coordonate pentru realizarea obiectivului definit; Staffing, adic ntreaga functie a personalului angajarea
i formarea personalului i mentinerea condiiilor favorabile de lucru; Directing adic sarcina continu de
a asuma decizii i de a le traduce n ordine specifice i generale i instruciuni i modalitatea de aciune ca
leader; Coordinating, adic sarcina de corelare a diferitelor pri ale procesului muncii; Reporting, adic a-i
informa pe aceia pentru care managerul e responsabil asupra a ceea ce se ntmpl, ceea ce include
informarea lui i a subordonailor prin intermediul documentelor, cercetrii i inspeciei; Budgeting, cu tot
ce e legat de bugetare n forma planificrii fiscale, a contabilitii i controlului (L. Gulick, 1937, p. 13).

12