Se gandesc,
se razgandesc si ajung sa se contrazica singure. Asculta atent ce are de spus!
Uneori vrem doar sa spunem ce avem pe suflet, de aceea barbatul este frumos
cand stie sa fie si prieten. putem retusa micile imperfectiuni
Pai, baaaaai, sa va zic eu ceva despre supararea mea: este dreptul meu sa fiu suparata!
Este treaba mea! Nu datorez nimanui nimic. Nu o sa ma abtin. Nu o sa privesc in ochi o
persoana care m-a nedreptatit crunt ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Ar fi un cadou
gratuit. Da, sunt suparata! Si nu o sa iti fac tie somnul mai dulce mintind cu Da, mi-a
trecut. Nu mi-a trecut. Si nu stiu cand o sa-mi treaca. Nici nu ma intereseaza, nu ma
grabesc nicaieri. Eu inteleg ca tu esti grabit sa ai karma curata si uscata, dar nu te pot
ajuta. Sunt suparata. Da.
Nu. Nu sunt ok. Ma simt rau. Iar. O alta seara in care ma uit la ceas si e 19.00.
Ma uit numai la ore fixe, de parca lumea ma iubeste atat de mult ! De ce m-as
simti bine? Ma simt atat de bine incat nu-mi pot tine echilibrul, incat imi
ingrijorez familia cu starile mele depresive. Atat de bine ma simt incat slabesc
in 2 zile 2 kg, ajung la spitale, dar continui cu aceeasi prostie. Iarta, iubeste,
iarta, iubeste, iarta, iarta..crede..iarta..iubeste..iarta..prefa-te ca
uiti..sufera..seaca-te..Nu, nu ma simt bine. Sunt o idioata depresiva de cand
aveam 12 ani jumate. Am 15 ani si constinentizez ca visul meu maret e sa ies
din asta. Si nu mai pot sa ies, vezi tu..odata ce esti asigurat ca esti bolnav pe
sistem nervos, nu ai incotro. Daca te uiti in jur, toti-s tristi. Altii-s fericiti, altii-s
prea plini de ei. M-am saturat, ca sa zic asa. Indrept pe toata lumea, c-asa imi
sta in fire. Ii iert, ii iubesc, ii las sa ma raneasca, si NICIODATA, repet,
NICIODATA nu am fost apreciata pentru ceea ce sunt, ceea ce dau, CEEA CE
INCERC SA FIU. Incerc sa imi revin, dar cum s-o fac cand restul ma cunosc, ma
privesc, si trec pe langa mine? Si da, iar zic pe ask ce simt, si NU MA
INTERESEAZA parerile voastre ca si cum ma plang. Am mai repetat ca nu ma
cred cea mai trista de pe planeta, dar toti suntem tristi in felul nostru. Sunt
judecata. Si e vina mea, in tot. Pentru ca AM ARATAT SI AM DAT PREA MULTA
ATENTIE, mai ales cui NU trebuia. Stii ce persoana josnica te simti cand aflii ca
urmarile ranilor facute de oameni cretini iti distrug o parte din viata? E oribil, iti
spun eu. Sa stii ca in orice clipa se poate intampla ceva mult mai rau cu tine,
pentru ca esti deja predispus. Sa vina rau dupa rau, ca daca am simtit vreodata
ca mi-e bine, mi s-a parut. Sunt atat de chefless acum incat o sa regret multe
spuse. Oare cum sa te simti cand esti ignorata de toti de care te interesezi,
ingrijorezi? Cand vezi ca le oferi ce ai mai buni, dai totul, si TOT NU E DE AJUNS,
iar ei..ei arata afectiune altora..poate-s eu nebuna si poate nu merit nimic, dar
am ajuns la concluzia ca nu merita nimeni sa ma cunoasca, poate nici eu nu
merit. Si scriu asta aici de parca i-ar pasa vreodata cuiva..NU AM NEVOIE DE
MOTIVATIA NIMANUI, SPUN DOAR ADEVARUL. Sa plece toti. De parca au fost