Sunteți pe pagina 1din 10

Universitatea Tehnic ,, Gheorghe Asachi din Iai

Facultatea Hidrotehnic Geodezie i Ingineria Mediului

Referat
Urbanismul ,,Oraul Ideal

Student: Andrei Isac


grupa: 7506

Ideologia urbanismului s-a nscut din confruntarea dintre miturile mainiste


si mizeria muncitorimii. Utopiile urbanistice ale secolului XIX erau de esent
socialist i au aprut ca reactie la consecinele revoluiei industriale n domeniul
locuirii: au nceput mutaiile de la sat la ora, n orae a aprut specula funciar, a
nceput s se construiasc ntr-un ritm alert, dar necorespunztor, oraele
transformndu-se n orase liberale. Dar intre anii 1840-1910 utopiilor le-a urmat
un million de metode, care vor fi doar reluate i amplificate n perioada interbelic.
Astfel se va internationaliza ideea urbanismului raionalist care va conduce la
CIAM si la Carta de la Atena.
Proiectele de orase utopice care au tins s fie puse in aplicare au fost:
oraul-grdin a lui Ebenezener Howard (care a fost acuzat c s-a transformat in
ora-dormitor), oraul regional al lui Patrick Geddes si al lui Lewis Mumford,
monumentalismul lui Haussman, megalomania totalitarista a lui Hitler, Stalin,
Mussolini i Franco. De asemenea, mai sunt si conceptele originale generate de
urbanismul modern: orasul deschis ( anti-urban) al lui Wright, orasul linear al lui
Soria, orasul-radios al lui Le Corbusier, care se leaga de traditia orasului-gradina ,
cat si de cea a roasului monumentelor si constituie versiunea modernizata si asezata
pe verticala a falansterului.
Aceste modele ideologice ale orasului se incadreaza in 3 mari
categorii: modelul ideologic progresist, modelul ideologic culturalist si modelul
naturalist american.
Dupa cum declara Fr. Choay, toate pleaca de la critica orasului liberal
si industrial si a ssocietatii industriale care i-a dat nastere, dar se deosebesc prin
accentual pus pe diferite aspecte, considerate ca fiind esentiale:
Modelul culturalist are in centru degradarea individului si are ca
principali reprezentanti pe Charles Fourier, Robert Owen, Victor Considerant, JeanBaptiste Godin, Jules Verne etc. Acestia se inscriu pe linia de gandire a

rationalismului filosofiei luminilor: explicarea fenomenelor prin relatia cauza-efect,


gandirea lor este orientate spre progres si viitor. Au o conceptie abstracta asupra
omului ca individ-tip (determinand, pe cale stiintifica un model uman ), in acelasi
timp si loc, incercand sa-i creeze un cadru satisfacator printr-o analiza stiintifica.
De asemenea, propun un spatiu foaret riguros, chiar rigid, specializat dupa
activitatile principale locuire, munca, timp liber. Consecinta periculoasa a acestui
tip de gandire consta in reificarea individului.
Modelul ideologic culturalist pleaca de la pierderea coeziunii
culturale si are ca principali reprezentanti pe August Welby, Northmore Pugin, John
Ruskin, William Morris etc. Acesti ganditori sunt strans legati de traditia
romantismului englez, iar ideea de baza este ca orasul pre-industrial a reprezentat
un moment exceptional al istoriei, iar realizarea individuala si inflorirea culturii s-a
facut gratie mediului urban. Gandirea este anti-industriala, hranita de nostalgia
pentru orasul trecutului, cu caldura sa umana si cu calitatea arhitecturii care se cer
reinviate. Insa pericolul acestei linii de gandire este rreificarea istoriei.
Modelul naturalist american, care ii are ca principali ganditori pe
Thomas Jefferson si Henry Adams nu depaseste tarmurile Americii si poate fi
considerat ca o varianta locala a modelului culturalist, dar prezentand unele
diferente care, paradoxal, ra putea fi incadrate in linia de gandire progresista :
spatial urban este liber, geometrizat si omogen, iar organicitatea si inchiderea
spatiala se regasesc la nivelul edificiilor. Mizeaza pe relatiile cu natura pentru
desavarsirea personalitatii umane.
Prezentul in urbanism in Romania este complicat, darn u complex.
Este haotic, se spune adesea. Fata de complexitatea traditiei, el se prezinta mult mai
modest, omogen, repetabil pe spatii immense si in forme de multe ori identice. Una
din cause este dimensiunea colosala si mobiliytatea afacerilor din constructii, o alta,
unificarea normelor, fiecare sprijinindu-se pe reciproc. Principalii promotori

(politicieni, constructori si producatori de materiale) tind sa reduca arhitectura si


urbanismul la nivelul unei simple afaceri. Apar deja premisele globalizarii
tehnologiilor, materialelor si modelelor. In acelasi timp, creste perisabilitatea
constructiilor, scade durata de utilizare, arhitectura devenind treptat treptat un obiect
de consum( nu ma refer la locuinte aici, care, oarecum, pot fi considerate de
consum, cum au fost, intr-un fel, dintotdeauna). Spatiul este tratat la fel, orasele
devin aglomeratii urbane, iar satele tind sa dispara.
Pentru a descrie orasul ideal adaptat la realitatile contemporane, din
punctul meu de vedere, ma voi lega de 3 aspecte pe care le consider esentiale:
1. raportul oras-sit;
2. organizarea spatiala interioara;
3. structura intima, profunda.
Privind raportul oras-sit, consider ca orasele trebuie sa fie, precum spune si modelul
culturalist, circumcise unor limite precise ( a nu se intelege ziduri de aparare),
trebuind sa faca un contrast lipsit de ambiguitate cu natura salbatica. De asemenea,
trebuie sa fie lipsit de geometrism, urmarind idea ca numai o ordine organica poate
sa integreze aporturile successive ale istoriei si ale sitului.Adica, avand o forma
organica, organizarea orasului se poate face beneficiind la maximum de calitatile
sitului, zonele mai putin favorizate pot fi evitate, iar extinderea orasului, de
neevitat, se va face spontan.
Aceasta adaptare, fara exceptie la conditiile sitului se traduce si printro relatie prietenoasa cu mediul natural, deoarece interventia omului in cadrul
mediului ar fi minima, (spre deosebire de orasele cu un plan prestabilit geometric,
unde probabil ar fi nevoie de terasari, desecari, defrisari etc.), ceea ce este un
argument in plus in sprijinul oraselor cu o forma organica, avand in vedere ca, in
timpurile moderne, in ciuda unor concepte care iau in considerare raportul cu

mediul si conservarea calitatior sale, in realitate dezvoltarile merg pe alte cai,


acumuland si distrugand, in fond, mediul natural.
De asemenea, tot in legatura cu situl si protectia mediului terbuie sa
amintesc de groapa de gunoi a orasului, pentru care trebuie gasita o solutiedaca
s-ar putea sa nu existe cumva(doar e oras ideal).
Al doilea aspect, organizarea spatiala intrioara a orasului este deosebit
de important, deoarece defineste materialitatea concreata a orasului, cu relatiile
dintre cladiri, circulatia etc., influentand perceptia orasului de catre om.
In primul rand, consider ca orasul terbuie sa aiba un decupaj rational,
pentru a avea cel mai bun acces intre punctele de interes diferite din oras, pentru o
relatie mai buna cu situl, chiar si pentru fluidizarea traficului. De asemenea,
decupajul rational duce si la economisirea de produse (se vor consuma un numar
minim de tevi, asfalt, chiar si combustibil: benzina, motorina etc.)
Pentru realizarea organizarii interioare a orasului consider ca este
nevoie sa se plece, precum spuneau ganditorii progresisti de la un model uman tip,
deoarece omul comum are, in ceea ce priveste locuirea aproximativ aceleasi nevoi.
De asemenea, contribuie si la simplificarea sarcinii de a gandi si a proiecta un oras
pentru aprox. 100000 de locuitori, dintre care fiecare are propriile gusturi.
Insa nu trebuie exagerat, iar cladirile trebuie sa fie diversificate, in special cele
pentru locuinte, pentru a evita uniformizarea. In ceea ce priveste aceste nevoi,
exigentele igieniste joaca un rol important.
Pentru orasul ideal, consider ca este esentiala zonificarea atenta a
acestuia. Trebuie sa se faca distinctia intre zona rezidentiala, zona industriala
( cat mai excentric situata, pentru a evita, pe cat posibil, poluarea in oras), o zona
administrative , unde vor fi amplasate primaria, judecatoria, finantele etc., cat mai
aproape de centru, iar in apropiere de acest centru o zona unde vor fi cladirile de
birouri, sediile firmelor. Bisericile si scolile vor face parte din zona rezidentiala, nu

numai din considerentul functional de a fi usor accesibile principalilor


consumatori (batranii si copii) dar si pentru a evita o anumita monotonie care s-ar
putea crea in zonele rezidentiale.
De asemenea, organizarea interioara logica a orasului pleaca de la o
necesitate vitala : necesitatea gasirii casei. Stradutele intortocheate deci trebuie
evitate, precum si realizarea asemanatoare a unor zone , strazi din oras trebuie si ea
ocolita, pentru a nu genera confuzie in mintea locuitorilor.
In plus, orasul trebuie sa aiba capacitatea de a crea imagini = acel
imageability despre care vorbeau ganditorii. In acest sens, orasul trebuie sa se
structureze pe un fond neutru, iar dinamismul va fi dat de un oarecare numar de
figuri semnificative, in functie de topografie, populatie, compozitia si interesele
acesteia.
Pentru raelizarea acestora, arhitectura va juca un rol decisive. Este
lesne de inteles ca cele mai impozante cladiri, cu cea mai deosebita arhitectura vor
fi cele din centru. Cum suntem intr-o epoca moderna, acestea vor fi realizate tot
intr-un stil modern, dar vor fi proiectate intr-o asemenea maniera incat sa
relationeze unele cu altele, astfel incat sa creeze un tot unitar. Spatiile trebuie sa fie
ample, strazile largi, iar apa si spatiul verde ar fi cat se poate de dorite aici.
Amplasarea naturala langa o apa (rau, fluviu, mare) ar fi cea mai favorabila.
De asemenea, alte cladiri carora le trebuie acordata o atentie deosebita
sunt teatrele, operele, muzeele, care ar putea fi amplasate tot catre centru.
Cladirile de birouri vor fi amplasate adiacent.
Zonele rezidentiale trebuie si ele tratate cu grija. Este deosebit de
importanta constructia de locuinte pentru toate paturile sociale. Blocurile de
locuinte colective isi dovedesc utilitatea in coditiile aglomeratiei din zilele noastre,
deoarece contribuie la restrangerea spatiului alocat locuirii. Inaltimea optima ar fi,
din punctual meu de vedere 6-8 etaje, pentru a nu crea impresia de masiv. Insa , se

vor construi si care, atat pentru dinamizare, cat si pentru a evita uniformizarea
locuitorilor.Natura trebuie sa patrunda cat mai mult in aceste zone rezidentiale, dupa
modelul oraselor gradina .
Plecand de la premise ca oamenii au aproximativ aceleasi nevoi de
baza, cat si pentru simplificarea solutiilor, compartimentarea apartamentelor va fi
oarecum standardizata, realizandu-se complexe de blocuri pe categorii de comfort,
respectand modelul progresist. Insa, pentru evitarea monotoniei, este importanta
tratarea diferita a volumelor. De asemenea, parcurile ( care vor cuprinde si terase,
cafenele, terenuri sportive, iazuri cu barcute, spatii de joaca pentru copii), scolile,
gradinitele, bisericile, mall-urile si magazinele vor dinamiza peisajul.
Este important sa existe o legatura pietonala intre zonele rezidentiale si
centru, flancata de terase, baruri, magazine diverse, pentru a confeeri vitalitate
orasului.
Ar fi frumos ca, intr-o parte a orasului sa fie amplasat un campus
universitar, intr-o zona relativ apropiata cu cea a cladirilor pentru birouri, dar inspre
iesire din oras. Campusul va fi structurat ca un orasel de sine statator: va cuprinde
facultatile, camine, biblioteca, parcuri, zone pentru distractie.
Nu in ultimul rand, zonei industriale trebuie sa i se acorde si ei o
atentie deosebita, pentru ca trebuie sa fie conceputa astfel incat sa se obtina o
productivitate maxima, cu o poluare cat mai mica, iar muncitorii sa aiba conditii
bune de munca. Astfel, zona industriala ar trebui amplasata intr-un colt al orasului,
separate de un aprc de restul orasului (unde muncitorii vor putea lua si masa in
pauzele de pranz), iar accesul sa se faca cu usurinta cu metroul. De asemenea este
important sa se interzica constructia de locuinte sau centre comerciale dincolo de
zona industriala, pentru a evita ca aceasta zona sa ajunga in timp in interiorul
orasului.

Al trilea aspect, sructura intima, profunda a orasului este subtil si cere


o anumita metoda si profunzime in cercetare. Se refera la sanatatea/igiena mentala,
care o conditioneaza chiar si pe cea fizica si pe care sa o asigure orasul.
Trebuie studiata aglomeratia urbana din perspective repercursiunilor
asupra comportamentului uman, find concentrat in jurul igienei mentale.
Este legat de o psihologie a comportamentului umanse considera
efectele morfologiei umane asupra comportamentului uman, punandu-se in evidenta
legatura dintre cauza si effect, dintre diferitele aspecte morfologice si diferite
aspecte comportamentale, Acest punct de vedere este sustinut de psihiatri, sociologi,
etologi, polemisti (ex: Jane Jacobs, Death an Life of Great American Cities)
Privind aceste aspecte, reiese necesitatea de a adduce omului natura
chiar in mijlocul constructiilor artificiale, pentru ragaz si cugetare in interiorul vietii
urbane trepidante. Aici trebuie avuta grija ca marile spatii lobere verzi pot deveni
sursa de angoasa, fin percepute ca vid , in opozitie cu alte tipuri traditionale de
spatii. O solutie ar fi crearea spatiilor verzi de dimensiuni medii, in care vor fi
amplasate puncte de concentrare a comunitatii : terase, ceainarii cu pavilioane de
lectura, un muzeu, cat mai multe dotari pentru agreement: carting, hidrobiciclete
etc.
De asmenea, spatiile prea mari si pustii trebuie sa fie complet evitate,
pentru ca pot fi folosite de catre copii/adolescenti in mod necorespunzator,
conducand la delicventa juvenila, ca si in cazul cartierelor marginase saracaciase,
care trebuie solutionate gu grija ( de exemplu evitarea crearii locurilor ascunse).
De-densificarea, despre care s-a vorbit atat de mult nu este nici ea chiar
atat de utila. Doar strazile si circulatia auto trebuie de-densificata, deoarece relatia
de proximitate joaca un rol foarte important pentru un om, pentru dezvoltarea
valorilor, a carierelor, a modului de comportamentare, asigurand totodata si acel
climat atat de necesar de libertate. Vitalitatea este si ea de dorit intr-un oras, nu

trebuie sa se ajunga la orase-dormitor precum in cazul oraselor gradina, deoarece


genereaza un sentiment de melancolie.
Vitalitatea unui oras depinde in mare masura de calitatea vietii sale
publice, de adunarile pasnice si de conversatiile oamenilor. Toate marile culture csau remarcat prin calitatea interactiunilor publice, modalitati prin care si-au ratat
urbanitatea. Prezenta numerosilor pietoni pe strazi, in piete, inclusive in cele de
marfuri si in zonele pietonale invioreaza orasul si accentueaza sentimental
orasenilor ca formeaza o comunitate, satisfacand deci nevoia umana de apartenenta.
De aici se impune deci si crearea acestor zone pietonale, piete etc.
Acestea deoarece psihologii au ajuns la concluzia ca, pentru sanatatea
mentala este nevoie de: asigurarea climatului de securitate si de libertate, bogatia in
alegere a activitatilor, impresia de viata, elemental de distractie.
De asemenea, un alt element care ar oferi un plus de csatisfacutie , contribuind deci
la sanatatea mentala ar fi multumirea locuitorilor ca au contribuit cu ceva la
imaginea orasului. Deci, populatia ar trebui solicitata sa participle la modelarea
cadrului ei de viata, cel putin prin idei. Pentru aceasta este nevoie de campanii
initiate de catre clasa politica.
De altfel, orasul este definit drept locul prin excelenta al schimbarilor de ordin
social, experienta care apreciaza deformarile cantitative si calitative pe care le
sufera societatea. Atunci cand societatea este corupta, gresit intocmita sau nedreapta
, mediului construit arhitectura sau oras ii este adresat un discurs inca mai
critic , pentru ca deseori orasul este privit drept cauza prima a degradarii sau cel
putin salasul acesteia.
Privind cele trei aspecte din perspective carora am vorbit despre orasul ideal, se
constata ca orasul nu este doar suma unor elemente componente (sit+cadru
construit+populatie), este mai mult decat suma acestor parti componente, care sunt
intrinsic legate, ducand la crearea unui organism viu, unde creierul si inima vor fi

societatea. Orasul utopic implica cu necessitate o dimensiune absolute


transcendenta si, intr-o anumita masura ideala.
De asemenea, nu putem crea un oras utopic, considerat dupa planuri perfect, in
care s-au luat in calcul absolute toate necesitatile umane sis a-l consideram ideal.
Orasul poate deveni ideal sau nu in timp, deoarece civilizatia care va evolua acolo il
va desavarsi; conform legilor echilibrului dynamic si a evolutiei structurilor
dissipative, orasele sunt considerate in acelasi timp obiecte si subiecte ale culturii si
civilizatiei.
Insa, reflectand asupra unui oras ideal, dar si asupra perfectiunii in general,
constatam ca perfectiunea nu doar ca nu este tangibila (chiar daca au existat mai
multe incercari de a se construi orasul ideal, toate au esuat intr-o anumita masura),
dar nici nu este de dorit. Orasul utopic este precum geniul eminescian : Traind in
cercul vostru stramt/Norocul va petrece/Ci eu in lumea mea ma simt/Nemuritor si
rece. Este deci un oras rece, mort, vazut de sus, pe cand realitatea cotidiana este in
antiteza, sub semnul norocului, calda, este orasul prins in istoria sa.

10