Universitatea Politehnica Bucuresti

ALCATUIREA SI STRUCTURA CELULOR SI

TESUTURILOR UMANE,
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE

BIOCOMPATIBILITATE

Curs 3

S.L. Dr. Ing. ANTONIAC Iulian Vasile

Celula

CELULA
Celula este unitatea morfologica si functionala a vietii,

unitate elementara a lumii vii, produs al evolutiei, cu o

structura complexa, aflata ntr-o relatie de autonomie si
echilibru dinamic cu mediu nconjurator
Principalele proprietati ale celulei sunt:
cresterea;
dezvoltarea;
autoreproducerea.

CELULA
n functie de forma lor, celulele se clasifica astfel:
celule sferice (ovocitul);
celule discoidale (hematia);
celule cilindrice (celula intestinala);
celule cubice (celulele epidermei);
celule stelate (neuronul);
celule flagelate (spermatozoidul);
celule pavimentoase;
celula Purchinje.

CELULA
1-complex Golgi,

12

2- vezicule de transport,
3- ribozomi,

4- microtubuli,
11

5- mitocondrie,

6- membran,

7- microtubul,

10

8- lizozomi,
9- corpi multiveziculari,
6

10, 12- RE
11- nucleol

8
9

CELULA
Din punct de vedere al
dimensiunile celulare,
ntlnim:
celule mici (3-4pm) neuroni
din scoarta cerebrala (4-5pm),
limfocitele

celule medii (20-30pm) majoritatea celulelor din organism

celulele mari (30pm)
ovocitele umane

CELULA
Celula este alcatuita din:
membrana celulara
citoplasma
nucleu

CELULA
Membrana celulara
- este o structura indispensabila vietii, care delimiteaza
celula, conferindu-i individualitatea
-mediaza si controleaza interactiunea celulei cu toate
compartimentele mediului sau moleculele altei celule.
Functiile membranei celulare sunt:
permeabilitatea selectiva realizata prin canale si
pompe care regleaza trecerea ionilor si moleculelor;
elasticitatea;
comunicarea realizata prin receptori care recunosc
informatia externa si declanseaza mecanismele de
raspuns celular.

CELULA
Principalele componente ale membranei biologice
sunt:
proteinele
lipidele
resturile glucidice (atasate proteinelor sau
lipidelor)

CELULA
Functiile membranei celulare sunt:
permeabilitatea selectiva realizata prin canale si

pompe care regleaza trecerea ionilor si moleculelor

elasticitatea
comunicarea realizata prin receptori care recunosc

informatia externa si declanseaza mecanismele de

raspuns celular

CELULA
Membrana celulara

Baza moleculara a proprietatilor membranei poate fi prezentata

schematic astfel:
Difuza n faza lipidica;
Canalele glicoproteice;
Permeaze si transporturi specifice;
Ionofori;
Receptori;
Endocitoza;
Energia pentru transportul activ;
Cuplarea macromoleculei membranei si mediatori
intracelulari.

CELULA
Membrana celulara

Este implicata n fenomenele de permeabilitate si transport,

adezivitate si recunoastere celulara, integrarea celulelor n tesuturi, n
evolutia unor fenomene ca vindecarea ranilor, inflamatia, proliferarea

Membrana celulara separa un mediu extern de unul intern, cu

caracteristici fizico-chimice diferite, fiind o bariera nalt specializata, o
cale de comunicare controlata ntre cele doua compartimente, n
ambele sensuri, prin transport de substante si transfer de informatie

Pe de alta parte, majoritatea proceselor celulare fundamentale implica

ntr-o anumita masura membrana, de exemplu replicarea ADN
biosinteza proteinelor.

CELULA
Citoplasma
Citoplasma - reprezinta continutul celulei cuprins ntre membrana si
nucleu, cu care constituie unitatea morfo-functionala
Componentele citoplasmei sunt prezentae schematic astfel:
matricea citoplasmatica (substanta fundamentala a citoplasmei
citosolul)
organitele citoplasmatice:
cu membrana: reticulul endoplasmatic, complexul Golgi,
mitocondri, lizozomi, peroxizomi, vezicule de transport;
fara membrana: ribozomi, cili, incluziuni de glicogen, lipide
sau pigmenti.
diferentieri citoplasmatice;
incluziuni citoplasmatice .

CELULA
Nucleul
este un organit cu rol central n viata

celulei, fiind locul de depozitare a

informatiei
genetice
(n
macromoleculele de ADN) si centrul de
comanda si control al activitatilor
celulei.
Cu ct celula este mai tnara, cu att

activitatea metabolica este mai intensa,

nucleul este mai mare si citoplasma e
mai redusa.

Dimensiunile, acestuia sunt:

diametru: 5pm;
volum: 50pm -10% din
volumul celulei.

CELULA
Nucleul
Exista un anumit raport nucleoplasmatic, care variaza ntre 1/3
si 1/20
Nucleul poate avea diferite forme :
sferic;
ovular;
prismatic;
fusiform;
turtit.
Majoritatea celulelor contin un singur nucleu
n fibra musculara striata scheletica exista cteva sute de nuclei,
ce ocupa sub 1% din volum

CELULA
Nucleul
Cromozomii si genele sunt structuri celulare ce contin

majoritatea materialului genetic

sunt vehicule pentru stocarea, transmiterea,
exprimarea si evolutia informatiei genetice

Ele

Materialul genetic, suportul ereditatii, este reprezentat de

ADN

CELULA
Nucleul
Gena este o portiune din molecula de acid nucleic - gena are 500-

1500 nucleotide, iar un cromozom

nucleotide

aproximativ 150.000.000

Transmiterea informatiei genetice poate avea loc prin:

autoreplicarea ADN
transcriere ARN
traducere proteine.
Pna n prezent au fost identificate circa 2000 de gene pe

cromozomi umani. Gena ocupa un loc specific pe cromozom, fiind

alcatuita din ADN, proteine (histone si nonhistone) si putin ARN.

Tesutul

TESUTUL

Asocierea organizata a celulelor n vederea ndeplinirii n organismul uman a

anumitor functii comune duce la formarea tesuturilor, care reprezinta sinteza
colaborarii celulelor componente individuale

Desi sunt formate din elemente de origine, dezvoltare, diferentiere si o

specializare diferita, tesuturile care intra n alcatuirea organelor componente ale
organismului nostru pot fi mpartite n cinci tipuri de baza:
1. tesuturi epiteliale;
2. tesuturi conjunctive;
3. tesuturi musculare;
4. tesutul nervos;
5. tesutul sangvin.

Luate izolat, dar si n cadrul organizarii diferitelor organe, tesuturile de un tip sau
altul se impun printr-o individualitate care rezulta att din caracterele morfologice
generale ale elementelor lor componente, ct si din proprietatile functionale n
slujba carora se pun mpreuna.

1. TESUTUL EPITELIAL

Sunt celulele constituite din celule care se afla ntre ele n raporturi de
contiguitate fiind solidarizate printr-o substanta intercelulara sau prin
diferite dispozitive functionale intercelulare speciale

n general sunt lipsite de vase sanguine si limfatice cu o bogata inervatie.

tesutul epitelial se clasifica n: secretoare, de acoperire, si senzoriale.

Totodata se mai poate clasifica in functie de forma celulelor:

1. TESUTUL EPITELIAL
Caracteristicile generale ale tesuturilor epiteliale :
alcatuirea lor din celule de forma poliedrica;
dispozitia n straturi continue a celulelor, fara substanta

fundamentala ntre ele;

prezenta unei suprafete externe uneori specializata si
ndreptata spre exterior si a unei suprafete interne
orientata spre mediul intern, ceea ce corespunde
polaritatii;
asezarea pe o membrana bazala cu structura lamelara;
lipsa de vase sanguine

1. TESUTUL EPITELIAL
Principalele roluri ndeplinite de tesuturile epiteliale sunt:
de acoperire (epitelii) sau de captusire (endotelii);
de separare a mediului extern de cel intern;
de secretie externa n glandele exocrine sau de secretie

interna n glandele endocrine;

de transport selectiv a unor diferite substante;
de receptie senzoriala epiteliu olfactiv si muguri
gustativi;
de contractilitate celulele mioepiteliale din acinii
glandulari.

2. TESUTUL CONJUNCTIV
Se gaseste n structura diverselor organe, unde formeaza

scheletul de sustinere si mai ales n spatiile dintre

organe, ca tesuturi de umplutura, de legatura, de suport
sau de sprijin.
Tesuturile conjunctive sunt tesuturi moi, ele fiind printre

cele mai raspndite din organism si care, pe lnga celule

de diferite forme si dimensiuni, contin si o substanta
fundamentala care mpreuna cu sistemul fibrilar (fibre de
colagen sau de reticulina) alcatuiesc matricea
intercelulara

2. TESUTUL CONJUNCTIV
Distribuirea egala a celor trei componente principale:
celule,
substanta fundamentala si
fibre, sau predominanta uneia dintre acestea, duce la aparitia mai

multor tipuri de tesuturi conjunctive:

1. tesut conjunctiv lax- n care predomina fibrele elastice care

sunt predominante in elastina si au calitatea de a fi extensibile;

2. tesut conjunctiv fibros n care predomina fibrele de
colagen care asigura rezistenta tesuturilor conjunctive si sunt
constituite din proteine fibroase;
3. tesut conjunctiv reticular n care predomina substanta
fundamentala sau celule, cum este de exemplu tesutul adipos.

Fibrele de reticulina contin molecule de colagen si intra n alcatuirea organelor

hematopoetice si limfopoetice.
Substanta fundamentala are caracterul unei substante omogene si este amorfa,
vscoasa, fiind alcatuita din proteine fibroase, glicozaminoglicani si glicoproteine.

2. TESUTUL CONJUNCTIV

2. TESUTUL CONJUNCTIV
Celulele conjunctive pot fi autohtone (celule conjunctive propriu-

zise) sau alogene care ajung n matricea intercelulara prin

diapedeza.
Tipuri de celule conjuctive:
Autohtone: fibroblaste, mastocite, plasmocite, histiocite,

macrofage.
Alogene : leucocite polimorfonucleare.
Functiile principale ale tesuturilor conjunctive sunt:
mecanice fiind privite ca tesuturi de umplere, de legatura

si de sustinere;
de aparare a organismului;
n reglarea hematopoiezei prin distrugerea hematiilor;
n procesele metabolice.

2. TESUTUL CARTILAGINOASE
Sunt tesuturi semirigide si semidure.
Tesuturile cartilaginoase pot fi de 3 tipuri :

hialin

fibros

elastic

3. TESUTUL OSOS
tesuturile

osoase sunt tesuturi dure, care datorita

impregnarii substantei lor fundamentale cu saruri
fosfocalcice se adapteaza functiilor:

de sustinere,
de rezistenta
si intra n alcatuirea scheletului uman.
celulele osoase tinere (osteoblastele), ca si celulele adulte

(osteocitele), sunt formatoare de os, spre deosebire de

osteoclaste, care sunt celule resorbtive, adica celule
distrugatoare de os.

3. TESUTUL OSOS
Matricea osoasa este formata:

dintr-o

parte organica, reprezentata de fibre de

colagen si glicozaminogliconi
si una anorganica, reprezentata de calciu si fosfor,
care se prezinta sub forma de cristale de
hidroxiapatita, dispuse pe fibrele de colagen
Dupa proportia si aranjamentele partilor componente,

tesuturile osoase pot fi:

compacte (haversiene)
si spongioase (areolare)

3. TESUTUL OSOS
tesuturile osoase compacte au o
structura cilindrico-lamelara, lamelele
osoase fiind asezate n mod concentric
n jurul canalelor Havers. Un canal
Havers, mpreuna cu sistemul lamelar
care l nconjoara, formeaza osteonul,
care
reprezinta
unitatea
morfofunctionala a tesutului osos
compact.

tesutul osos areolar prezinta la

periferie
periostul,
o
nvelitoare
conjunctiva constituita dintr-o zona
externa formata dintr-un tesut conjunctiv
dens si o zona interna n care domina
celulele osteogene. Cavitatea medulara
a oaselor este captusita de endoos.

4. TESUTUL MUSCULAR
Raspund de activitatea motorie, fapt care se realizeaza datorita functiei

fundamentale a fibrei musculare, si anume contractilitatea

Din punct de vedere morfologic tesutul muscular este alcatuit din:
fibre dotate cu unul sau mai multi nuclei,
o membrana celulara (sarcolema)
si o citoplasma (sarcoplasma).
n sarcoplasma se afla organitele celulare adaptate functiei de contractie -

miofibrilele- si n principal microfilamentele .

Tesuturile musculare se mpart din punct de vedere structural si functional,

n:
netede involuntare
striate voluntare de tip scheletal
de tip cardiace involuntar.

4. TESUTUL MUSCULAR

5. TESUTUL NERVOS
Este format din celule nervoase sau neuroni si celule gliale cu rol

auxiliar, n special de sustinere.

Caracteristicile principale ale tesutului nervos sunt excitabilitatea
(capacitatea de a raspunde la diferiti stimuli) si conductibilitatea
(capacitatea de a conduce excitatia).