Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
artificial, n luna iunie. Depunerea icrelor are loc de obicei n primele ore ale
dimineii i este foarte zgomotoas, petii srind afar din ap.n Romnia
devine matur sexual la vrsta de 8-9 ani i se reproduce numai n staiile de
reproducere artificial. Se practica tot mai frecvent reproducerea natural
dirijat dup o prealabil stimulare cu extracte hormonale (ageni
estrogeni).Icrele sunt pelagice i au diametrul de 0,7-1,0 mm i o culoarea
cenuiu-verzui. Dup hidratare, diametrul icrelor devine 3,5-4,5 mm. O
femel depune n medie 500.000 icre sau 100.000 - 150.000 icre/kg.Crapii
argintii se inmultesc usor prin depunere de icre. Femela are un corp mai
rotunjor, in timp ce masculul este considerabil mai mic si mai colorat. Cand
formeaza perechile, acestia sunt foarte loiali.Apa din acvariul pentru
imperechere trebuie sa aiba 26-30 grade C, iar nivelul acesteia nu trebuie sa
depaseasca 10-15 cm. Ar fi bine sa adaugi plante cu frunze fine, fie
plutitoare, fie grupate. Bilele de marmura pot fi folosite ca si substrat, pentru
a proteja icrele de ceilalti pesti.In acvariul de imperechere trebuie sa plasezi de
doua ori mai putine femele decat masculi. Acestea trebuie mutate cu cateva
zile inaintea masculilor. Se vor forma perechile si vor parasi grupul, pentru a
depune icrele printre plante. Indeparteaza adultii imediat ce depunerea s-a
incheiat; in caz contrar, acestia vor manca puietul.Mentine acvariul la
intuneric pana cand icrele se dezvolta, pentru a preveni cresterea
fungica.Pestisorii vor iesi la 36-48 de ore dupa depunere si trebuie hraniti cu
creveti proaspeti. Cresc repede si pot fi hraniti cu hrana uscata macinata fin
sau cu hrana speciala din magazinele de animale.
Boli ale pestilor
Infectiile fungice sunt printre cele mai raspandite boli intalnite la pestii tropicali.
Deoarece sporii de ciuperca sunt prezenti in toate acvariile, ei se pot depune rapid
si pot crea probleme pestilor stresati, raniti sau bolnavi. Calitatea slaba a apei poate
contribui si ea la raspandirea infectiilor fungice intr-o populatie sanatoasa de
pesti.Cei mai multi acvaristi pot identifica cu usurinta infectiile fungice externe. Majoritatea
infectiilor fungice au un aspect caracteristic alb, pufos, fiind cunoscute in general ca boala de
bumbac". Pe masura ce infectiile fungice se inrautatesc, pot capata un aspect de culoare gri sau
chiar rosu.Din fericire, cele mai multe infectii fungice ataca doar tesuturile externe ale pestilor si
icrelor. Majoritatea infectiilor sunt asociate cu o infectie sau rana mai veche, din acest motiv de
cele mai multe ori este necesar un tratament format din doua parti pentru a vindeca complet
acesti pesti infectati. Exista si infectii fungice care afecteaza organele interne ale pestilor, dar
despre acestea vom discuta un pic mai tarziu.Ciupercile sunt prezente in majoritatea acvariilor,
dar exista anumite conditii care maresc sansele de aparitie a infectiilor fungice, inclusiv:
Existenta in acvariu a unor pesti morti sau a unor cantitati mari de material organic in
descompunere
Pesti raniti, batrani sau care au alte boli
Acvariile cu pesti care au infectii fungice recurente trebuie sa fie curate, sistemul de filtrare sa
fie corespunzator si apa trebuie sa fie de buna calitate. In acvariile intretinute corect rareori exista
pesti cu infectii fungice.
Boala de bumbac" este un termen general folosit pentru infectiile fungice comune care
afecteaza epiderma, aripioarele si cavitatea bucala. Excrescentele albe pufoase colonizeaza
zonele unde au existat anterior si alte infectii, paraziti sau rani. Cele mai comune tipuri de
ciuperci in cazul acestor infectii sunt Saprolegnia si Achyla. Si alte ciuperci pot cauza aparitia
acestor infectii si in locul unei infectii pot exista mai multe specii de ciuperci.
Tratamentul pentru boala cu aspect de bumbac include bai cu sare sau cu agentul
antifungic denumit fenoxietanol. In unele cazuri este tratat tot acvariul, dar daca exista infectii
individuale, este de preferat tratarea pestilor intr-un acvariu separat, pe post de spital. Un alt
tratament este aplicarea locala a unui agent antifungic si antibacterian numit Violet de gentiana.
foto: dreamstime.com/Cribeiro
Daca in acvariu sunt pesti care se afla in perioada de imperechere, icrele pot fi infectate de o
ciuperca pufoasa, alba. Ciupercile Achyla si Saprolegnia sunt speciile care provoaca cele mai
multe probleme. Aceste ciuperci sunt prezente in majoritatea acvariilor si infecteaza ouale
crapate, bolnave sau infertile, dupa care vor afecta si ouale sanatoase. Deoarece multe specii de
pesti care depun icre isi protejeaza ouale si le indeparteaza pe cele bolnave, infectia fungica
devine o problema in situatiile in care parintii au abandonat cuibul sau in cazurile de incubare
artificiala.Odata ce un ou a fost infectat, nu exista tratament.
Ouale infectate trebuie indepartate imediat cu o pipeta, ac sau penseta. Este important ca
proprietarul acvariului sa nu confunde un ou opac sanatos cu un ou infectat cu o ciuperca.
Putregaiul branhiilor este o infectie fungica rara, dar daca apare si nu este tratata, poate fi
mortala. Un peste infectat respira greu si branhiile sale sunt acoperite cu mucus si au un aspect
patat. Infectia este cauzata de ciuperca Branchiomyces si poate duce la putrezirea in totalitate a
branhiilor. Infectiile apar in special la pestii stresati, care traiesc in acvarii cu un nivel ridicat de
amoniac sau azotat. Chiar daca tratamentul este dificil si de cele mai multe ori nu da rezultate,
unele cazuri au fost vindecate cu o terapie, pe termen lung, de bai cu fenoxietanol si niveluri
crescute de oxigen. Prevenirea si buna ingrijire sunt importante in impiedicarea aparitiei acestei
boli.
foto: dreamstime.com/Alexshebanov
Aparitia infectiilor fungice sistemice la pestii tropicali este rara si este greu de diagnosticat si
tratat. De aceea nu se stiu foarte multe despre aceste conditii medicale. O ciuperca ce poate cauza
infectii sistemice este Icthyophonus. Pestii infectati au o sanatate subreda. Diagnosticul este dat
de cele mai multe ori dupa examinarea necrologica. Pestii stresati, care traiesc in apa si in medii
de slaba calitate sunt mai predispusi la imbolnavire. Unii pesti infectati au fost tratati cu succes,
prin scufundarea in bai cu verde de malachit.
Multi proprietari de acvarii se vor confrunta cu o infectie fungica la un moment dat. Cele mai
multe infectii pot fi tratate cu succes, daca sunt depistate din timp. Se stie ca infectiile fungice
apar la pestii bolnavi sau raniti, in special in acvariile care nu prea sunt ingrijite. Daca depistezi o
infectie fungica la pesti, verifica imediat calitatea apei si asigura-te ca acvariul reprezinta un
mediu sanatos, sigur, natural, pentru toti pestii.
Boala gaurilor in cap este o boala destul de intalnita la pestii de apa dulce, care
afecteaza in principal ciclidele, pestii discus si oscar. O alta denumire intalnita
pentru aceasta boala este Eroziune la nivel cefalic si in lungul liniei laterale la pestii
de apa dulce .Exista mai multe cauze posibile ale acestei boli si, chiar daca poate fi fatala, daca
este tratata din timp, cei mai multi pesti supravietuiesc. In cele ce urmeaza vom descrie
simptomele, cauzele si metodele de tratament ale acestei probleme.
Cauzele bolii gaurilor in cap
Cauza exacta a bolii inca nu a fost stabilita. Cu toate acestea, exista mai multe teorii solide care
fac legatura dintre anumite conditii si cresterea numarului de cazuri de imbolnavire. Prezenta
unuia dintre factorii care stau la baza aparitiei bolii duce automat la aparitia bolii, dar o
combinatie intre doi sau mai multi factori are toate sansele sa o produca.
O cauza comuna care contribuie la imbolnavire este parazitul flagelat numitHexamita. Acesta
infecteaza prima data tractul intestinal, raspandidu-se apoi la vezica biliara, in cavitatea
abdominala, splina si rinichi. Pe masura ce boala evolueaza, apar leziunile clasice ale bolii
gaurilor in cap.
Aceste leziuni se deschid si din ele pot supura mici fire albe care contin larvele parazite. In acest
moment, in orificii pot aparea infectii bacteriene sau fungice secundare care duc la un stadiu mai
grav al bolii si apoi la moarte.
O alta teorie este aceea ca un dezechilibru mineral sau de vitamine contribuie la dezvoltarea
bolii. Unii acvaristi sustin ca exista o legatura intre folosirea carbonului activat si evolutia bolii.
Acest tip de carbon elimina mineralele benefice din apa, ceea ce duce la cresterea numarului de
cazuri de pesti bolnavi. In acelasi timp, dezechilibrul mineral poate fi cauzat de dezvoltarea
organismelor de Hexamita in intestin, care poate duce la malabsorbtie si la scaderea gradului de
absorbtie de vitamine si minerale.
Conditiile de stres sporesc si ele gradul de aparitie a bolii. Calitatea slaba a apei, hranirea
improprie sau aglomerarea acvariului sunt toate elemente de stres care pot crea probleme.
Deoarece boala este des asociata cu pestii mai batrani, poate exista o legatura intre
slabireafunctiei sistemului imunitar in cazul acestor pesti batrani si cresterea gradului de
incidenta a bolii.
Culturile acestor trei bacterii apar la o varietate de specii de pesti de apa dulce, de apa sarata
sau de apa salcie. Toate bacteriile Mycobacterium amintite pot provoca boli cronice sau acute in
randul pestilor din acvarii.
Cea mai intalnita cale de infestare a pestilor este ingerarea fecalelor sau a tesuturilor infectate. In
plus, Mycobacterium poate fi introdusa in apa prin intermediul branhiilor unui peste infectat sau
prin leziunile ulcerate de la nivelul epidermei.
Infectia cu Mycobacterium poate prezenta mai multe simptome. Cele mai intalnite sunt:
Multe alte boli care afecteaza pestii pot avea simptome similare. Pestii pot fi purtatori de
Mycobacterium cu mult timp inainte de manifestarea simptomelor.
Da, oamenii pot lua Mycobacterium de la pesti. Sursa cea mai obisnuita de infectare cu
Mycobacterium este contactul cu apa sau pestii contaminati cu bacteria.
De cele mai multe ori, bacteriile patrund in organism prin crapaturi ale pielii, cum ar fi ranile
sau taieturile. Leziunile se afla in mod obisnuit la extremitati (degete si maini) deoarece acest tip
de bacterii prefera temperaturile scazute. Leziunile sunt in general noduli, care se pot ulcera.
Infectia se numeste Tuberculoza piscicola", sau "Fish-tank Granuloma" (Granulom de
acvariu").
Persoanele care au HIV/SIDA sau care sunt imunocompromise pot contracta o infectie sistemica,
la nivelul tractului respirator, de exemplu, ca rezultat al expunerii la aceste bacterii.Cel mai bun
mod de a preveni contractarea infectiei de la pestii este sa porti manusi. Manusile impermeabile
protejeaza omul de expunerea la aceste bacterii si, totodata, protejeaza si pestii. Mainile pot fi
abrazive si sunt unsuroase, ceea ce poate distruge straturile superioare delicate ale epidermei
pestilor, facandu-i sensibili la boala. In plus, persoanele care lucreaza in sau in preajma acvariilor
sau a bazinelor trebuie sa se spele pe maini imediat dupa ce au terminat treaba.
Habitat si ingrijire
Crapul argintiu este originar din raurile din Burma, Thailanda si Sumatra. Intrucat necesita un
nivel putin mai ridicat de oxigen decat alte specimene Danio, este foarte important sa alegi un
filtru bun pentru acvariu. Crapii argintii tolereaza temperaturi mai scazute ale apei si pot fi tinuti
intr-un acvariu neincalzit.
Inoata la toate nivelurile, dar pentru ca le place sa sara, acvariul trebuie acoperit. Opteaza pentru
un acvariu mare, cu plante pe margine. Culorile radiante ale acestor pesti sunt cel mai vizibile la
lumina reflectata de sus. Le place lumina soarelui de dimineata. Desi nu sunt pretentiosi in ceea
ce priveste parametrii apei, prefera totusi apa cu pH neutru.
Dieta
Crapii argintii accepta hrana sub orice forma: vie, inghetata sau sub forma de fulgi.
In natura, dieta lor este formata in primul rand din insecte si zooplancton.Pentru a le mentine
sanatatea, hraneste-i cu fulgi tropicali de calitate sau cu hrana granulata, precum si cu mancare
inghetata sau vie cum ar fitubifex, larve de tantari, creveti si Daphnia.
Importana economica
Crapul argintiu are o valoare mare economic, avnd un ritm de cretere accentuat.
Are o carne foarte gustoas, bogat n grsimi (pn la 13% i chiar 23%).
Hrnindu-se cu plancton, aceast specie nu este concurent la hrana crapului, care
consum n special, hran de pe fund. Sngerul consum plancton vegetal,
asigurnd o mai bun valorificare a potenialului trofic al bunurilor piscicole, a
vegetaiei dezvoltate n exces.