TESUTUL OSOS I CARTILAGINOS

1. Osul haversian (compact) - organizare microscopic.

Unitatea structurala a osului haversian este osteonul, numit si sistem Havers. Acesta are un
diametru de 200-300microm si este format din lamele concentrice de tesut osos ce contin
osteocite asezate in cavitati numite lacune
Osteonul este unitatea lui morfofunctionala
Format din circa 4-20 de lamele osoase concentrice, de 3-7 microni, dispuse in jurul canalului
Havers.
Aceste osteoane sunt mature, se numesc si osteoane secundare.
Linia de cement se afla la periferia osteoanelor secundare(contine mai puin colagen&fosfor i
mai mult sulf)
Aceasta compozitie o face capabila de a se deforma, rolul liniei de ciment fiind de a limita
extinderea fisurilor osoase.
La osteon ultima lamela formata este in jurul canalului Havers.
Lamele osoase :
Circumfereniale externe i interne
Interstiiale
In cadrul unei lamele, fibrele de colagen sunt paralele intre ele si dispuse helicoidal
In lumina polarizata, in functie de orientarea fibrelor de colagen lamelele concentrice pot fi
alternante (A),luminoase (T), intunecate (L).
Canalele vasculare sunt reprezentate de canalele Havers (longitudinale) si Volkmann (oblic
transversal), n interior au aceasi elemente: capilare fenestrate,diferite celule inclusive celule
mezenchimale nediferentiate,osteoblaste inactive, osteoclaste si celule marginale, turtite care
realizeaza gap cu osteocite din lacune (bariera sange-os)
Prima lamela osoasa (dinspre Havers) este tapetata de un strat continuu de osteoblaste.
CanaleVolkmann
perpendiculare pedirecia canalelor Havers; conin vase de snge i nervi(nu sunt
inconjurate de lamele)
Periostul, situat la periferie, este alcatuit din doua straturi:
Extern alcatuit din fibre si bogat vascularizat
Intern osteogenic, alcatuit din celule osteoprogenitoare, care au capacitatea de a se divide
prin mitoza si de a se diferentia in osteoblaste
Endostul tapeteaza cavitatile osoase (suprafata medulara, canale vasculare),format din tesut
conjunctiv lax, osteoblaste, osteoclaste.
2. Osul trabecular (spongios) - organizare microscopica.
Functionala este trabecula osoasa care in interior prezinta lamele osoase neregulate (grosime,
orientare)
Nu au canale Havers, contin osteoblastele la suprafata si osteocite in interior, in lacune.
Trabeculele sunt acoperite de endost si sunt orientate dupa directia fortei.
Areolele sunt spatii neregulate in care se gaseste maduva hematogena.
In caz de osteoporoza se subtiaza trabeculele de os spongios existand riscul aparitiilor
fracturilor.
3. Matricea osoasa.

Are o componenta organica si o componenta anorganica (minerala)

65% este substanta minerala iar 35% este substanta organica
Substanta organica intra in alcatuirea fibrelor si a substantei fundamentale.
Substanta fundamentala este amorfa
Ea contine proteine necolagenice specifice tesutului conjunctiv dar si proteine necolagenice
specifice tesutului osos osteocalcina, osteopontina, sialoproteina osoasa.
Osteocalcina si osteopontina se leaga de hidroxiapatita (componenta a substantei anorganice)
Sialoproteina se leaga de celulele tesutului osos.
Osteocalcina (leaga Ca), osteonectina (leaga colagenul de componenta minerala),
osteopontina (implicata in atasarea celulelor la matrice).
Fibrele de colagen sunt de tip I, se dispun helicoidal in jurul canalului Havers (in osteon),
formand lamele osoase.
Prezinta numeroase legaturi transversale, avand o mare rezistenta mecanica si la agenti acizi.
Substanta minerala reprezinta 65% din totalul de substanta uscata.
Osteoblastele secreta osteoid (colagen si vezicule matriceale).
Veziculele matriceale sunt bogate in fosfataza alcalina si pirofosfataza
Aceste enzime determina producerea de ioni fosfat care impreuna cu ionii de Ca incep sa
ciristalizeze
Se formeaza cristale de hidroxiapatita care devin din ce in ce mai mari si vor umple toate
spatiile libere lasate in componenta organica pana la mineralizarea completa.
Se vor forma astfel cristale de hidroxiapatita.
In ME cristalele arata ca niste bastonase (placute), lungi de pana la 40 nm, dispuse in golurile
dintre moleculele de colagen si dintre fibrele de colagen
Izotopii radioactivi de Ca, P ii substituie pe cei stabili, iar Pb, Sr, Ra substituie Ca.
In osteomalacie componenta minerala scade sub 35%.
4. Celulele osteoprogenitoare, osteoblaste, osteocite.
Celule osteoprogenitoare:
Se diferentiaza si se divid, dand nastere osteoblastelor
Provin din celulele mezenchimale.
Le gasim langa suprafetele libere ale osului
Sunt celule turtite
Osteoblastele:
Nu se divid
Sintetizeaza componenta organic a matricei
Cand se izoleaza in matricea proprie sintetizata se numesc osteocite. O data ce au format
matrice in jurul lor i s-au izolat osteoblastele se transforma in osteocite
Unele osteoblaste sunt active, altele sunt inactive (actiunea de sinteza de componente
matriceale).
Le gasim la nivelul suprafetelor libere osoase (la suprafata osului format).
Daca sunt inactive au forma turtita si se pot transforma din nou in celule osteoprogenitoare.
Daca sunt active au forma columnara, cubica, au caracterele unei celule active: nucleu
eucromatic, nucleoli, citoplasma bazofila, RER, aparatul Golgi, mitocondrii bine dezvoltate
Ceea ce au special este ca au niste prelungiri: mai lungi, care se duc in special catre osteocite,
si aceste prelungiri stabilesc jonctiuni gap intre extremitatile a doua prelungiri a doua celule
vecine. Prin prelungiri stabilesc jonctiuni gap.

Osteoblastele sintetizeaza matricea osoasa nemineralizata = osteoid (oseina), fibrele de

colagen de tip I, proteine necolagenice comune si specifice, si o serie de factori de crestere
autocrini/paracrini cu potenial chemotactic, la suprafata lor au receptori pentru hormoni si
vitamine
Atat osteoblastele cat si osteocitele sintetizeaza si procolagenaza, au si rolul de a liza zona
de matrice organica situate in jurul lor.
La nivelul tesutului compact, osteoblastele sunt situate la suprafata primei lamele osoase din
central canalului Havers, lama este tapetata de un rand continuu de osteoblaste, care trimit
niste prelungiri prin canalicule care stabilesc jonctiuni cu osteocitele din vecinatate
Osteocitele nu vor putea primi elemente nutritive decat prin intermediul osteoblastelor, aici se
stabileste o bariera sange-os
Osteocitele:
Sunt singurele care sunt izolate in lacune
Sunt de fapt osteoblaste care s-au izolat in propria matrice
Osteocitele prezinta o activitate redusa, asigurand mentinerea matricei osoase
Celulele osteoprogenitoare, osteoblastele si osteocitele sunt implicate in sinteza de matrice
osoasa
5. Osteoclastele.
Sunt celule care sunt implicate in remodelarea matricei osoase si prin asta si in homeostazia
ionilor de Ca
Osteoclastul are alta origine, avand origine comuna cu monocitele
Se asambleaza prin fuziunea unor celule uninucleate si astfel se formeaza o celula mare cu
diametrul intre 20-150 microni, este denumita si celula gigant.
Osteoclastele sunt celule mobile
Este multinucleatea, intre 2-50 de nuclei distincti in interior.
Se ataseaza de suprafata osului, matricei mineralizate, se ataseaza ferm si incepe procesul de
distrugere a matricei situata imediat sub ea
Se gasesc in interiorul unor depresiuni din matricea osoasa formate prin mecanism enzimatic,
numite lacune Howship.
Cand este activa, cand se ataseaza de matricea osoasa pe care urmeaza sa o remodeleze celula
devine polarizata.
Are mai multe zone: zona de lacuna Howship (subosteoclastic, digestive extracelulara),
marginie dantelata cu microvili, zona clara, in principal cu filamente de actina (rol in
deplasarea celulei, dar si in aderarea ei la suprafata tesutului osos),zona veziculara cu
lizozomi (digestie intracelulara), zona cu organite
Zona de lacuna Howship, este zona de digestie extracelulara, sub celula, compartiment
subosteoclastic in care se formeaza un mediu puternic acid care poate sa dezasambleze
cristalele de hidroxiapatita si fibrele de colagen.
Se observa ca matricea devine din ce in ce mai punctiforma si mai granulara, cristalele incep
sa se dezasambleze.
Mai intai incepe dezasamblarea cristalelor de hidroxiapatita, apoi prin secretia de fosfataza
acida si de colagenaza in acest spatiu subosteoclastic este dezasamblata componenta
organica.
Aceasta digestie este o digestie extracelulara.

Componentele rezultate in urma digestiei extracelulare sunt endocitate si se continua

prelucrarea la nivel de lizozomi, digestie intracelulara sub actiunea enzimelor lizozomale si
apoi produsele rezultate sunt exocitate in mediul extracelular de unde sunt preluate in sange si
distribuite acolo unde are nevoie organismul.
Stimularea activitatii lor se face de catre PTH mediat prin osteoblasti, pe cand incetarea
activitatii se face de catre calcitonina care actioneaza direct asupra osteoclastelor.
6. Osificarea encondral (generaliti).
Incepe la nivelul diafizei din pericondru din celule cartilaginoase care se transforma in celule
osoase
Centrul primar de osificare, este un cartilaj calcifiat
Are loc o invazie vasculara. Diafiza creste in grosime, lungime.
Centrele secundare apar mai tarziu, in epifizele oaselor lungi, inainte sau dupa nastere.
Placa epifizeala este reprezentata de cartilajul de crestere.
Osificarea cartilajului de crestere are loc in jur de 20-25 de ani, cand cresterea in lungime
inceteaza.
Celulele cartilaginoase sa vor transforma in tesut osos, prin calcificarea cartilajului, celulele
mor fiind apoi invadate de vase de sange si se transforma in tesut osos.

Exista mai multe zone:

1. Zona de rezerva (de cartilaj hialin)
2. Zona de proliferare (de cartilaj seriat, condrocitele se divid, formeaza coloane de celule
paralele cu axul lung al osului grup izogen axial)
3. Zona de hipertrofie (condrocitele sunt mari, cu cantitati crescute de glicogen, are loc
resorbtia matricei, aparand septuri fine intre celule)
4. Zona de calcifiere (de cartilaj calcifiat si degenerat, septurile sunt calcificate, condrocitele
mor si lacunele devin goale)

5. Zona de osificare (cu linia de eroziune, reprezinta invazia de capilare sanguine care aduc
celule osteoprogenitoare, dand astfel nastere osteoblastelor, care sintetizeaza matrice, prin
depunerea matricei la suprafata septurilor calcifiate apar spiculi de os primar)