Agenda Pompierilor Pompiliu Balulescu PDF

Conceptul de prevenire a incendiilor pag.
5
1.Argumentarea conceptului de prevenire a incendiilor pag.5
2.Formele muncii de prevenire a incendiilor
` pag.6
Organizarea autoapararii impotriva incendiilor
pag.8
1.Continut,scop,obiective si elemente componente

pag.8
2.Organizarea autoapararii impotriva incendiilor intr-o unitate pag.8
3.Organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca
pag.8
Unitati de masura,greutati volumetrice,formule matematice si specifice activitatilor de

prevenire si stingere a incendiilor
pag.9
1.Marimi si unitati de masura pag.9
2.Greutati volumetrice specifice
pag.10
3.Arii si volume pag.12
4.Valorile unor marimi din caldura,mecanica,electricitate,chimie si hidraulica,folositoare
pompierilor pag.13
Procese de oxidare si arderi
pag.21
1.Oxidarea pag.21
2.Arderea pag.22
3.Aprinderea
pag.23
4.Autoaprinderea pag.23
5.Inflamarea
pag.24
6.Autoinflamarea pag.25
7.Explozia pag.26
8.Rabufnirea
pag.26
9.Substante cu actiune reciproca
Incendiul si dezvoltarea lui
pag.26
pag.27
1.Viteza de arderepag.27
2.Evolutia si temperatura incendiului.Produsele de ardere
pag.28
3.Propagarea incendiului,schimbul de gaze si ventilarea spatiilor incendiate
Aprecierea pericolului de incediu
pag.30
pag.32
1.Pericolul de incendiu pag.32

2.Parametrii pericolului de incendiu pag.33
3.Punctele vitale vulnerabile la incendiu pag.34
4.Clasificarea materialelor si substantelor depozitate dupa clasa de periculozitate pag.35
Gaze industriale cu pericol de incendiu
pag.37
1.Hidrogenul
pag.37
2.Oxigenul pag.37
3.Metanul pag.38
4.Acetilena pag.38
5.Amoniacul
pag.38
6.Clorul
pag.39
7.Gaze petroliere lichefiate
pag.39
Pericolul de incendiu si explozie al principalelor prafuri combustibilepag.40

1.Factori care influenteaza aprinderea prafurilor si pulberilor combustibile pag.40
2.Praful si pulberea de carbine pag.44
3.Praful de lemn
pag.45
4. Praful de zahar pag.45
5.Praful de cereale si faina
pag.46
6.Praful de amidon
pag.46
7.Praful de materiale plastice pag.46
8.Praful de textile pag.47
9.Negrul de fum
pag.47
10.Praful de sulf
pag.47
11.Prafuri si pulberi combustibile folosite in industria chimica si farmaceutica
pag.48
12.Combaterea exploziilor de prafuri combustibile
pag.48
Principalele pulberi (prafuri) de metale combustibile
pag.48
1.Combustibilitatea metalelor pag.48
2.Pericolul de incendiu si explozie a pulberilor metalice pag.50
3.Pulberea (praful) de aluminiu
pag.51
4.Pulberea (praful) de magneziu
pag.52
5.Pulberea (praful) de titan
pag.53
6.Pulberea (praful) de zirconium
pag.53
7.Pulberea (praful) de zinc
pag.53
8.Pulberea (praful) de nichel pag.54
9.Pulberea (praful) de fier
pag.54
10.Pulberea (praful) de uranium
pag.54
11.Pulberea (praful) de cupru pag.54
12.Pulberea (praful) de tantal pag.54
13.Stingerea incendiilor de pulberi metalice pag.54
Procese chimice cu pericol de incendiu
pag.55
1.Procese de descompunere termica pag.56

2.Procese de oxidare
pag.56
3.Procese de hidrogenare
pag.56
4.Procese de hidroformilare pag.57
5.Procese de clorurare pag.57
6.Procese de polimerizare
pag.57
7.Procese de dezalchilare
pag.57
8.Procese de aditie la acetilenapag.57
9.Procese de nitrare
pag.58
10.Procese de sulfonare pag.58
Amplasarea instalatiilor electrice in functie de categoriile de medii si protectia
echipamentelor electrice pag.58
1.Categoriile de medii in functie de pericolul de incendiu (P. 118/1983) pag.58
2.Categoriile de incaperi,spatii sau zone in functie de mediu mediu normal (I.7)
pag.59
3.Categoriile de medii cu pericol de explozie (I.D 17) pag.59
4.Categoriile de medii in functie de pericolul de electrocutare (STAS 8275-87) pag.59
5.Protectia antiexploziva
pag.60
Instalatii automate de semnalizare a incendiilor
pag.63
1.Detectoare de incendiu
pag.63
2.Alegerea si amplasarea detectoarelor de incendiu
3.Centrale de semnalizare a incendiilor
pag.67
4.Butoane de semnalizare
pag.68
pag.66
Instalatii de protectie a constructiilor contra trasnetului pag.68

1.Factorii atmosferici care influenteaza incendiul pag.68
2.Pericolul de incendiu si explozie creat de trasnet
pag.70
3.Criterii de prevedere si amplasare a instalatiilor contra trasnetului pag.71
4.Compunerea instalatiilor de paratrasnete pag.71
5.Instalatii de protectie montate pe constructii contra efectelor directe ale trasnetului
pag.72
6.Instalatii de protectie montate independent de constructii contra efectelor directe ale
trasnetului
pag.73
7.Instalatii de protectie contra efectelor secundare ale trasnetului
pag.73
8.Protectia contra descarcarilor laterale
pag.74
9.Protectia contra descarcarilor electrice atmosferice in mediul rural pag.74
10.Calculul zonei de protectie contra indendiilor pag.75
11.Prizele de pamint
pag.75
Rezistenta la foc a materialelor de constructii si a cladirilor
pag.76
1.Notiuni privind principalele proprietati fizico-mecanice ale materialelor,conexe

modului de comportare la foc pag.76
2.Combustibilitatea si rezistenta la foc a materialelor si elementelor de
constructie.Determinarea gradului de rezistenta la foc al constructiilor
pag.83
3.Elemente de compartimentare a constructiilor impotriva incendiilor
pag.84
4.Metode pentru determinarea incombustibilitatii,combustibilitatii,propagarii
flacarilor,puterii calorice si rezistentei la foc a materialelor si elementelor de constructii
pag.87
5.Ignifugarea materialelor combustibile din lemn si textile utilizate in constructii pag.90
Combustibilitatea materialelor plastice
pag.93
1.Parametrii pericolului de incendiu pag.93

2.Caracteristicile de ardere a principalelor materiale plastice pag.93
Instalatii speciale de stingere
pag.94
1.Clasificarea instalatiilor de stingere a incendiilor

2.Instalatii de hidranti pag.95
3.Instalatii de sprinklere pag.96
4.Instalatii de drencere pag.97
5.Instalatii de apa pulverizata pag.98
6.Instalatii de spuma
pag.98
7.Instalatii de gaze inerte
pag.101
8.Instalatii cu pulberi stingatoare
pag.102
9.Instalatii cu abur
pag.102
10.Instalatii cu haloni pag.102
pag.94
Cauzele tehnice ale incendiilor pag.102

Reguli generale de prevenire si stingere a incendiilor
pag.106
1.Reglementarea folosirii focului deschis si fumatului pag.106

2.Reguli privind lucrarile de sudare si taiere a metalelor pag.107
3.Reguli privind instalatii electrice
pag.108
4.Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire
pag.109
5.Reguli privind efectuarea unor lucrari cu lichide combustibile la vopsire pag.110
6.Reguli privind depozitarea materialelor si substantelor combustibile
pag.111
7.Reguli privind evacuarea in caz de incendiu.Limitarea si stingerea incendiilor
pag.112
Controlul pentru asigurarea prevenirii si stingerii incendiilor a instalatiilor din constructii
pag.113
1.Controlul instalatiilor electrice interioare
pag.113
2.Controlul motoarelor electrice
pag.115
3.Controlul iluminatului de sigurantapag.116
4.Controlul iluminatului de panica
pag.116
5.Controlul iluminatului de avarie
pag.116
6.Controlul in vederea inlaturarii electricitatii statice
pag.116
7.Controlul instalatiilor de detectare automata a instalatiilor
pag.117
8.Controlul unei instalatii de protectie contra trasnetuluipag.118
9.Controlul instalatiilor si mijloacelor de incalzire
pag.118
10.Controlul instalatiilor de ventilatie
pag.119
11.Controlul instalatiilor si mijloacelor de stingere a incendiilor
pag.119
Clasificarea,cercetarea,evidenta si raportarea incendiilor pag.121
1.Clasificarea incendiilor
pag.121
2.Cercetarea cauzelor incendiilor
pag.122
3.Evidenta si raportarea incendiilor
pag.127
Propagarea si evacuarea fumului si gazelor din cladiri
pag.127
1.Pericolul prezentat de fum pag.127

2.Mecanismul de propagare a fumului in cladiri pag.127
3.Evacuarea fumului si gazelor fierbinti
pag.128
Evacuarea si salvarea persoanelor din cladiri
1.Evacuarea persoanelor
2.Salvarea persoanelor
pag.129
pag.129
pag.130
Alimentarea cu apa pentru stingerea incendiilor
pag.131
1.Notiuni de hidrostatica si de miscare a lichidelor in conducte

2.Inaltimea de aspiratie pag.133
3.Lovitura de berbec (socul hidraulic)
pag.134
4.Jeturi de apa.Forta de reactie a tevilor
pag.135
5.Retele exterioare de distributie
pag.136
pag.131
Metodologia controlului tehnic de specialitate al activitatilor de prevenire si stingere a

incendiilor
pag.137
1.Pregatirea controlului pag.137
2.Executarea controluluipag.137
3.Finalizarea controlului tehnic
pag.140
Procedee de intrerupere a procesului de ardere

Substante de stingere
pag.141
pag.141
1.Substante de stingere prin racire pag.141

2.Substante de stingere prin izolare
pag.143
3.Substante folosite la reducerea continutului maxim de oxigen
4.Substante de stingere prin inhibitie chimica
pag.145
Pompe si aparate folosite la stingerea incendiilor pag.145
1.Pompe cu piston
pag.145
2.Pompe centrifuge
pag.146
3.Pompe de vid
pag.147
4.Ejectoare pag.147
5.Hidrofoare
pag.145
pag.144
Manometre,barometre si debimetre
1.Manometre
2.Barometre
3.Debimetre
pag.148
pag.148
pag.148
pag.149
Stingatoare de incendiu pag.149

1.Stingatoare de incendiu portative cu pulbere (P)pag.149
2.Stingatoare de incendiu portative cu dioxid de carbon (G) pag.149
3.Stingatoare de incendiu portative cu spuma chimica (SC) si apa pulverizata (AP)
pag.150
4.Stingatoare de incendiu transportabile cu pulbere (P), cu spuma chimica (SC) si apa
pulverizata (AP) pag.150
5.Domeniul de utilizare al stingatoarelor in raport cu clasele de incendiu si culorile de
marcare pe etichetele stingatoarelor pag.151
6.Ariile maxime protejate si distantele maxime de amplasare a stingatoarelor in raport cu
pericolul de incendiu
pag.151
7.Determinarea capacitatii de stingere a stingatoarelor pe focare tip (STAS 11959/3-83)
pag.151
8.Verificare si intretinerea stingatoarelor pag.153
Masini si utilaje de stingere a incendiilor
pag.155
1.Simboluri utilizate pentru denumirea masinilor si utilajelor de stingere a incendiilor

pag.155
2.Autopompe de stingere a incendiilor cu apa si spuma pe sasiu tip Steagul Rosu SR
101,104,104/211 si 132 pag.155
3.Autopompe de stingere a incendiilor cu apa si spuma pe sasiu tip Steagul Rosu SR 114
pag.156
4.Autopompe de stingere a incendiilor cu apa si spuma pe sasiu tip ROMAN
pag.157
5.Autospeciale de stingere a incendiilor cu praf si azot pag.159
6.Autospeciale de stingere a incendiilor cu jet de gaze pag.160
7.Autospeciale pentru evacuarea fumului si gazelor la incendii si iluminat pag.161
8.Autoscari mecanice pag.162
9.Nave maritime si fluviale de stins incendii
pag.162
10.Trenuri de stins incendii
pag.163
11.Motopompe pentru stingerea incendiilor
pag.163
12.Generatoare de spuma usoara
pag.164
13.Tunuri de apa si spuma
pag.164
14.Masini usoare si alte utilaje pentru interventii la incendii
pag.165
Alimentarea cu apa a masinilor de incendiu
1.Alimentarea directa cu apa pag.165
2.Alimentarea in releu cu apa pag.165
3.Alimentarea in naveta cu apa
pag.166
pag.165
4.Alimentarea mixta cu apa
pag.166
Dotarea cu mijloace de prevenire si stingere a incendiilor
pag.166
1.Criterii generale de dotare pag.166

2.Instalatii pentru alarmare,avertizare,semnalizare si stingere a incendiilor pag.167
3.Instalatii de stingere a incendiilor
pag.168
4.Masini de stingere a incendiilor
pag.170
5.Mijloace de protectie si salvare
pag.171
Organizarea interventiei pentru stingerea incendiilor
pag.172
1.Cerinte si masuri tehnico-organizatorice

pag.172
2.Stabilirea conceptiei de interventie la incendii pag.173
3.Organizarea interventiei la calamitati naturale pag.174
1.Conceptul de prevenire a incendiilor
1.ARGUMENTAREA CONCEPTULUI DE PREVENIRE A INCENDIILOR
1.1.FENOMENUL ASUPRA CARUIA SE ACTIONEAZA
INCENDIUL este procesul care intruneste concomitent urmatoarele trei conditii:
- este o combustie (ardere) rapida ce se dezvolta (propaga) fara control in timp si
spatiu;
- pune in pericol viata oamenilor si animalelor si/sau distruge bunuri materiale;
- implica actionarea prin metode,procedee,mijloace si substante de stingere
adecvate in vederea intreruperii procesului de ardere si pentru lichidarea consecintelor
acestuia.
1.2.SCOPURI
Scopurile prevenirii incendiilor sunt:
1)Fundamental.PREVENIREA INCENDIILOR,care se realizeaza printr-un
complex de actiuni si masuri organizatorice,tehnice,de informare,instruire si
educare,precum si de asigurare materiala destinate sa preintimpine izbucnirea si
propagarea incendiilor,sa creeze conditii pentru salvarea operativa a oamenilor si
bunurilor,semnalizarea,anuntarea si stingerea eficienta a incendiilor.
2) Prioritar.PREVENIREA SI INLATURAREA STARILOR DE PERICOL SI A
CAUZELOR POTENTIALE DE INCENDIU,actionind asupra urmatoarelor elemente:
- sursele de aprindere (energie);
- mijloace care produc surse de aprindere;
- substantele si materialele combustibile care se pot aprinde;
- imprejurarile determinate si favorizate;
- conditiile generatoare de explozii,avarii,accidente si ale elemente care pot fi
urmate de incendii.
3)Tranzitoriu.REDUCEREA PERICOLULUI DE INCENDIU PRIN
- diminuarea surselor potenstiale de aprindere;

- reducerea cantitatilor de substante si materiale combustibile,indeosebi a celor cu
combustibilitate si periculozitate ridicate;
- eliminarea unor imprejurari care concura la izbucnirea incendiilor;
- imbunatatirea conditiilor de evacuare in caz de incendiu a persoanelor,animalelor
si bunurilor;
- restringerea posibilitatilot de propagare si dezvoltare a incendiilor;
- suplimentarea cantitativa a mijloacelor de prevenire si stingere a incendiilor sau
sporirea eficientei acestora;
- intensificarea informarii si instruirii specifice a personalului;
- intarirea controlului si autocontrolului.
1.3.SFERA DE ACTIVITATE
Sfera de activitate cuprinde intreg teritoriul tarii: personalul incadrat (angajat) in
munca,tineretul,copii si ceilalti cetateni,unitatile economice
(industriale,agricole,comerciale,de mica productie,de transport,silvice etc.) si unitatile
social-culturale (proprietatile de
stat,cooperatista,participative,particulara,mixta,gospodariile populatiei si celelalte bunuri
ale cetatenilor).
1.4.FORTELE PRINCIPALE PARTICIPANTE
In functie de urgenta aceste forte pot fi:
- conducerile administrative ale unitatilor economice si social culturale si unele
comisii pe domenii de pe linga acestea;
- primariile si unele comisii pe domenii de pe linga acestea;
- compartimentele de prevenire si stingere a incendiilor din unitatile economice si
social-culturale si din localitate,avind ca organisme specializate: comisiile de aparare
impotriva incendiilor,formatiile civile de pompieri ,cadrele tehnice special incadrate
(angajate) ori desemnate pentru indrumarea si controlul activitatii de prevenire si stingere
a incendiilor;
- unitatile militare de pompieri;
- asociatiile pompierilor;
- mijloace de informare in masa: televiziunea,radioul,presa,filmul,etc.;
- institutiile de invatamint si cultura;
- organizatiile de masa si obstesti (sindicate,tineret,femei etc.);
- organizatiile ecologistice si de protectie a mediului;
- organele cu competente legale si in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor
(procuratura,justitia,politia etc.);
- inspectiile de stat specializate care desfasoara activitati conexe prevenirii si
stingerii incendiilor;
- unitatile armatei si altor forte de aparare cu care se coopereaza in situatiile
prevazute de lege.
1.5. ESENTA CONCEPTULUI
Aceasta consta in urmatoarele:
- evidentiaza importanta activitatii de prevenire a incendiilor ca o componenta a

conceptului general de aparare a vietii,avutiei poporului si bunurile personale;
- subliniaza prioritatea masurilor de prevenire a incendiilor,care pot avea
consecinte negative grave;
- cere utilizarea de forme,cai si metode specifice de lucru cu character democratic;
- implica folosirea judicioasa si eficienta a fortelor,fondurilor si mijloacelor;
- imbina interesele generale ale poporului,ale colectivelor si grupurilor cu cele
individuale ale fiecarui cetatean;
- impune respectarea legilor tarii;
1.6.PRINCIPIILE DE LUCRU DE BAZA
Principiile de lucru de baza sunt urmatoarele:
- de drept (legalitatii);
- autoapararii;
- prioritati immediate si de perspectiva;
- conlucrarii,cooperarii si dialogului deschis cu toate fortele interesate.
1.7.DIRECTII SI MODALITATI PRINCIPALE DE ACTIUNE,ADAPTATE
CONTINUU IN RAPORT CU
PRIORITATILE IMEDIATE SI DE PERSPECTIVA
Acestea sunt:
- cunoasterea si indeplinirea indatoririlor si obligatiile legale referitoare la
prevenirea is stingerea incendiilor;
- cunoasterea conditiilor generatoare de incendii si a masurilor de preintimpinare a
acestora;
- aplicarea principiului autoapararii impotriva incendiilor,tinind seama de
specificul unitatilor economice si social-culturale,localitatilor,precum si de formele de
proprietate;
- cuprinderea in munca de prevenire a incendiilor,prin forme si modalitati
adecvate,a tuturor sectoarelor,ramurilor,unitatilor;
- sprijinirea conducerilor administrative in organizarea si desfasurarea activitatii de
prevenire si stingere a incendiilor;
- cresterea nivelului de professionalism si a capacitatii de actiune a organismelor
specializate din compartimentul P.S.I. (comisii de aparare impotriva incendiilor,formatii
civile de pompieri,cadre tehnice P.S.I. etc);
- intarirea asociatiilor pompierilor si sporirea aportului acestora in apararea
impotriva incendiilor;
- perfectionarea cadrului juridic,normelor si prescriptiilor tehnice de specialitate;
- diversificarea si perfectionarea formelor,cailor si modalitatilor de
organizare,desfasurare si coordonare a activitatii de prevenire si stingere a incendiilor;
- cresterea competentei profesionale si a responsabilitatii cadrelor de pompieri in
munca de prevenire si stingere a incendiilor.
2.FORMELE MUNCII DE PREVENIRE A INCENDIILOR
2.1.PRINCIPALELE FORME ALE MUNCII DE PREVENIRE A INCENDIILOR
Acestea sunt:
- actiuni preventive de sprijin,indrumare si asistenta tehnica de specialitate;
- control tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a incendiilor;
- activitatea de informare,instruire si educare privind prevenirea si stingerea
incendiilor;
- aplicarea masurilor coercitive pentru incalcarile prevederilor legale din domeniul
prevenirii si stingerii incendiilor;
- avizarea si autorizarea PSI.
2.2.CONTROLUL TEHNIC DE SPECIALITATE AL ACTIVITATII DE
PREVENIRE SI STINGERE A
INCENDIILOR
2.2.1.Obiectivele controlului
Acestea sunt:
- preintimpinarea aparitiei starilor de pericol si a cauzelor potentiale de incendiu
- depistarea si inlaturarea operative a starilor de pericol si a cauzelor potentiale de
incendiu,precum si a altor neajunsuri in respectarea normelor;
- asigurarea masurilor pentru stingerea prompta a inceputurilor de incendiu si a
incendiilor; limitarea consecintelor negative ale acestor evenimente si calamitati naturale;
- stabilirea masurilor specifice de siguranta pe timpul inlaturarii efectelor
incendiilor,exploziilor,avariilor,calamitatilor naturale,precum si la reluarea activitatilor
economico-sociale perturbate de aceste evenimente.
2.2.2.Activitatile principale care se desfasoara pe timpul controlului
Acestea sunt:
- informarea asupra masurilor luate de conducerile administrative si verificarea
indeplinirii acestora;
- verificarea modului de organizare si functionare a compartimentului de prevenire
si stingere a incendiilor (comisia de aparare impotriva incendiilor,formatia civila,cadrele
tehnice P.S.I. etc),indrumarea si sprijinirea acestuia in indeplinirea atributiilor si
sarcinilor specifice;
- controlul respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor si stabilirea de
masuri pentru inlaturarea starilor de pericol,cauzelor potentiale de incendiu si altor
neajunsuri constatate,precum si pentru imbunatatirea muncii de prevenire si stingere a
incendiilor;
- sprijinirea activitatii de informare,instruire si educare privind prevenirea si
stingerea incendiilor;
- acordarea asistentei tehnice de specialitate;
- finalizarea controlului tehnic de specialitate.
2.2.3. Principii in organizarea si executarea controlului
Acestea sunt:
- principiul consensului si unitati de actiune;
- principiul prioritatii in desfasurarea controlului;

- principiul flexibilitatii;
- principiul economiei de personal;
- principiul dialogului deschis si asigurarii unui climat psihologic normal.
2.2.4.Metode de control
Acestea sunt:
- controale complexe;
- controale commune sau mixte;
- controale colective individuale de fond;
- controale tematice,de verificare,operative si prin sondaj;
- controale statistico-matematice.
2.2.5. Tehnici de control
Acestea sunt:
- controlul sau inspectia la fata locului;
- verificari;
- observatii;
- investigatii;
- analiza si compararea unor date;
- sondaje;
- rapoarte sau informari.
2.2.6.Forme si cai de finalizare a controlului termic
Acestea sunt:
- inlaturarea operative a starilor de pericol,cauzelor potentiale de incendiu si a altor
nereguli constatate;
- dezbaterea constatarilor si concluziilor;
- informari,rapoarte sau sesizari asupra rezultatelor controlului;
- valorificarea constatarilor in cadrul actiunilor de informare,instruire si educare;
- intocmirea documentelor de control tehnic de specialitate (proces-verbale,note de
control,sinteze,informari,rapoate etc.) si prezentarea acestora in drept.
2.3.ACTIVITATEA DE INFORMARE,INSTRUIRE SI EDUCARE PRIVIND
PREVENIREA SI STINGEREA
INCENDIILOR
Se utilizeaza o gama larga de forme si mijloace,cu tematica adecvata,cum sunt:
- emisiuni la televiziune,radio si statii de radioamplificare;
- recomandari,anunturi,anchete si alte materiale la organele de presa centrale si
locale si publicatii de specialitate;
- proiectii de filme,inregistrari video,diafime,dispozitive,benzi de magnetofon si
casetofon;
- afise,afisete,pliante,indrumatoare,manuale,caiete documentare,literature tehnica
de specialitate;
- convorbiri,dezbateri,consultatii si alte forme de dialog;

- consfatuiri,schimburi de experienta,mese rotunde,analize si vizite documentare;
- cursuri,convocari si instructaje;
- expozitii,fotogazete,fotomontaje,gazette de perete si de strada,panouri;
- exercitii si aplicatii practice de antrenament sau demonstrative,concursuri
profesionale,antrenamente pe standuri si simulatoare.
2.Organizarea autoapararii impotriva incendiilor

1.CONTINUT,SCOP,OBIECTIVE SI ELEMENTE COMPONENTE
Autoapararea,ca principiu de organizare si desfasurare a activitatii de prevenire si
stingere a incendiilor,presupune ca fiecare unitate economica si social-culturala,fiecare
localitate,fiecare colectiv sau grup de oameni sa participle active cu fortele si mijloacele
proprii la apararea vietii si bunurilor impotriva incendiilor,exploziilor,avariilor si
efectelor negative ale calamitatilor naturale.
Scopul principal al aplicarii principiului autoapararii este asigurarea unui nivel
corespunzator de protectie impotriva incendiilor a vietii,a proprietatii obstesti si bunurilor
cetatenilor,prin unirea si valorificarea potentialului uman,tehnic,stiintific si material de
care dispune fiecare unitate sau localitate.
Obiectivele autoapararii sunt:
- cunoasterea si aprecierea fenomeniului de incendiu si a implicatiilor economice si
sociale ale acestuia;
- preintimpinarea aparitiei starilor de pericol si cauzele potentiale de
incendiu,precum si a altor aspecte negative care ar putea diminua securitatea la incendiu a
vietii,avutiei poporului si bunurilor cetatenilor;
- depistarea si inlaturarea operativa a starilor de pericol si a cauzelor potentiale de
incendiu,explozie si alte accidente tehnice care pot genera incendii;
- stingerea prompta a inceputurilor de incendiu si a incendiilor,limitarea
consecintelor negative care acestea le pot crea asupra oamenilor si bunurilor,precum si
desfasurarea normala a activitatii economice-sociale;
- inlaturarea operativa a urmarilor incendiilor,exploziilor,calamitatilor naturale si a
altor evenimente negative;
- reluarea in cel mai scurt timp si in conditii de siguranta a activitatilor economicesociale perturbate de incendii,explozii,avarii sau calamitati naturale.
Elementele componente ale conceptiei de autoaparare sunt:
- organizarea si pregatirea din punct de vedere al prevenirii si stingereii incendiilor
a fortelor proprii,unitatilor economice si social-culturale,precum si a celor cu care se
coopereaza;
- amenajarea,exploatarea si intretinerea
constructiilor,instalatiilor,masinilor,utilajelor,agregatelor si a teritoriului din punct de
vedere al prevenirii si stingerii incendiilor;
- echiparea si inzestrarea cu masini,instalatii,utilaje si alte mijloace specifice de
prevenire si stingere a incendiilor;
- coordonarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor.

2.ORGANIZAREA AUTOAPARARII IMPOTRIVA INCENDIILOR INTR-O
UNITATE
Aceasta consta in principal,in:
- constituirea compartimentului de prevenire si stingere a incendiilor,stabilirea
obligatiilor care revin acestuia si a modului de lucru,avind in componenta,dupa caz:
comisia de aparare impotriva incendiilor;
formatia civila de pompieri;
echipe speciale de interventie si salvare;
cadre tehnice special angajate sau desemnate pentru indrumarea si controlul
activitatii de prevenire;
- intocmirea planului de autoaparare impotriva incendiilor,in care se stabilesc in
principal masurile de autoaparare si actiunile ce se vor intreprinde,precum si conceptia de
interventie in caz de incendiu.
- organizarea activitatii de informare si instruire a personalului pe linia prevenirii si
stingerii incendiilor;
- dotarea unitatii cu masini,instalatii,utilaje,aparatura,echipament de protectie si
substante chimice pentru prevenirea si stingerea incendiilor si de asigurarea intretinerii in
stare de functionare a acestora;
- organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca;
- organizarea controlului si autocontrolului privind indeplinirea obligatiilor
legale,respectarea normelor si realizarea masurilor de autoaparare impotriva incendiilor.
3.ORGANIZAREA AUTOAPARARII IMPOTRIVA INCENDIILOR PE
LOCURILE DE MUNCA
Autoapararea impotriva incendiilor pe locurile de munca se organizeaza
diferentiat,in raport cu pericolul de incendiu si explozie existent si cu complexitatea
instalatiilor,masinilor,utilajelor si proceselor tehnologice care se desfasoara pe locurile de
munca respective.
In principiu,organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca
cuprinde:
- obligatia si sarcinile personalului incadrat in munca,rezultate din prevederile
legale;
- regulile si masurile de autoaparare impotriva incendiilor specifice locului de
munca;
- mijloace de alarmare si anuntare a fortelor stabilite sa participe la stingerea
incendiilor;
- dotarea locului de munca cu mjiloace de prevenire si stingere a incendiilor;
- organizarea evacuarii persoanelor si bunurilor in caz de incendiu;
- organizarea interventiei,precizind sarcinile si raspunderile care revin echipei de
prevenire si stingere a incendiilor,precum si operariile ce trebuie executate (in ordine
cronologica);
- schita (schema) locului de munca pe care se marcheaza modul de amplasare a
utilajelor si bunurilor,traseele de evacuare,dispozitivul de interventie in caz de incendiu
cu mijloacele din dotare.
La instalatiile tehnologice complexe cu grad ridicat de pericol de incendiu si

explozie se intocmesc,de regula,si instructiuni de prevenire si stingere a incendiilor.
Pentru salile aglomerate si a cladirilor cu aglomerari de persoane se intocmesc
planuri de evacuare in caz de incendiu,in mod diferentiat,functie de tipul si destinatia
constructiei,numarul maxim de persoane care se pot afla in aceasta si de posibilitatile de
evacuare.Planurile se afiseaza in locurile vizibile pe caile de acces.
Pregatirea personalului incadrat in munca se asigura prin instructajul de prevenire
si stingere a incendiilor,cu caracter practic-aplicativ,care cuprinde urmatoarele forme
(faze):
- instructajul introductiv general (executat de cabinetele P.S.I. sau la sediul
formatiei civile de pompieri);
- instructajul periodic si testari;
- instructajul la intrarea in schimbul de lucru;
- instructajul special pentru lucrari periculoase.
Pe locurile de munca se afiseaza inscriptii,afise,panouri,fotomontaje si alte
mijloace vizuale de popularizare a regulilor si masurilor de prevenire si stingere a
incendiilor,combaterea cauzelor de incendiu.
In cadrul autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca se reglemeteaza
predarea si primirea schimbului,se organizeaza corespuzator lucrul,se asigura
supravegherea,controlul si autocontrolul si se iau masuri pentru intarirea ordinii si
disciplinei in munca.
3.Unitati de masura,greutati volumetrice,formule matematice si specifice
activitatilor de prevenire si stingere a
incendiilor7
1.MARIMI SI UNITATI DE MASURA
1.1.UNITATI FUNDAMENTALE
s
Marimea
Denumirea
Simbolul
Lungime
Metru
Masa
Kilogram
kg
Timp
secunda
Intesitatea curentului
electric
Amper
Transformarile
vizuale
1m=10dm=100cm=1
000mm
1tol=0,0254m=25,4
mm
1km=1000m
1kg=10hg=100dag=
1000g
1g=10dg=100cg=10
00mg
1t=1000kg;1chintal=
100kg
1h=60min=3600s
1s=1000 ms
1 A=1000mA
Temperatura
termodinamica
Intesitatea
luminoasa
Kelvin
Candela
cd
1.2.UNITATI ALE MARIMILOR DE SPATIU SI TIMP

Marimea
Denumirea
Simbolul
0
Arie
Volum
1
metru patrat
metru cub
2
m
m3
Viteza
Viteza unghiulara
Acceleratie
Acceleratie
unghiulara
metru pe secunda
radian pe secunda
metru pe secunda la
patrat
radian pe secunda la
patrat
m/s
rad/s
m/s
rad/s
Factorul dimensional
Transformari uzuale
3
1m3=1000dm3=1000
000cm3
1m3=1000l=10hl=10
00decal.
3
1dm =1l=10decl=10
00 centilitri=1000ml
m x s-1
s-1 x rad
m x s-2
s-2 x rad
1.3.UNITATI ALE ALTOR MARIMI UZUALE

Marimea
Unitatea de
masura
Simbolul
(marime,unitate)
0
Forta
1
Newton
Kilogram forta
2
N
Kgf
Energie
Joul
Putere
Watt
Kilowatt
cal putere
kilogram forta
metru pe secunda
Newton pe metru
patrat atmosfera
fizica
atmosfera tehnica
W
kW
CP
Presiune
bar
metru coloana apa
N/m
atm
at
(kgf/cm)
bar
m H2O
Factorul dimensional
(Relatii de
transformare)
3
m x kg x s-2
1 N=1 x kgf
9,81
m x kg x s-2
1 J = 1 x 107 erg
m x kg x s-2
1 kW=1000W
1 CP=0,736 kW
kgfm/s=9,80665 W
m-1kgs-2
1atm=101325N/m=103
32kgf/cm
1kgf/cm=0,9678atm=9
8066,5 N/m
1bar=105N/m=10197k
gf/m
milimetru coloana
apa
mm H2O
mmHg
milimetru coloana
mercur
Entropie
Entropie masica
Conductivitatea
termica
Caldura
Echivalentul mecanic
al caldurii
Lucru mecanic
Flux luminos
Luminanta
Iluminare
Sarcina electrica
Tensiune electrica
(diferenta de
potential)
Cimp electric
Rezistenta electrica
Capacitate electrica
Tensiune(forta)electr
omotoare
Cimp magnetic
Intensitatea
curentului electric
Inductie magnetica
Inductanta
Frecventa
Activitatea sursei
radioactive
(radioactivitatea)
Joul pe Kelvin
Joul pe kilogram
Kelvin
Watt pe metru
Kelvin
erg
calorie mica
J/K
J/1kgK
W/mK
kilocalorie
Joul
calorie
kilocalorie
Joul
Watt-ora
Erg
Joul
kilogram forta
metru
lumen
candela pe metru
patrat
Lux
Columb
kcal
J
cal
kcal
1m H2O=0,981 N/cm
1mmH2O=9,81N/m=0,
98110-3N/cm
1mmHg=133,322
N/m=13,6mm
H2O=0,00133 bar
mkgs-2K-1
ms-K-1
mkgs-3K-1
Wh
Erg
J
kgfm
1erg=10-7J
1cal=4,1855 J
1Mcal=106cal
1kcal=1000cal
1kcal=4,184 J
1kcal=4,1861010erg=
=426,9kilogrammetri=
= 4,184Joul=1,628Wh
= 4186
1 erg=10-7J
mkgs-2
1kgf=9,80665 J
lm
cd/m
cdsr
m-2cd
lx
C
m-2cdsr
As
Volt
mkgs-3A-1
Volt pe metro
Ohm
Farad
Volt
V/m
,V/A
F,C/A
E;V
mkgs-3A-1
mkgs-2A-2
m-2kg-1,s4A2
Amper pe metro
Amper
A;A/m
I,i
m-1A
Tesla
Henry
Hertz
Curie
Bq in SI
T,Wb/m
H,Wb/A
Hz
Ci
Bq
kgs-2A-1
mkgs-2A-2
s-1
1Ci=3,71010
dezintegrari/s
1mCi=10-3Ci
1Ci=10-6Ci
erg
cal
1Ci=3,71010Bq
Doza de radiatii
(doza de iradiere)
Doza absorbita
Rntgen-ul
Rad-ul
Gray-ul
Rem-ul
R
Rad
Gy
Rem
Sievert-ul (SI)
Sv
Rad/h
Doza biologica
Doza de iradiere
externa cu radiatii
1Rad=10010-4 J/kg
1Gy=100 Rad
1Rem=RadQF
QF=factor de calitate
pentru radiatiile , si x
Q=1,iar pentru x
QF=10
1 SV=GyQF
D=0,56AE
d
A-activitatea sursei,in
Ci
E-energia radiatiilor
in MeV
d-distanta fata de sursa
in m
D=AE,inSI
6d
1.4.RELATII DE TRANSFORMARE INTRE VALORILE TEMPERATURILOR

DE DIFERITE SCARI
TERMOMETRICE
U.M.
[C]
Scara Celsius
t[C]
[R]
5 t [R]
4
5{t[F]-32}
9
[F]
Scara Raumur
4 t[C]
5
t [R]
Scara Fahrenheit
4 t[C]+32
5
9 t[R]+32
4
t [F]
4{t[F]-32}
9
1.5.MULTIPLII SI SUBMULTIPLII UNITATILOR DE MASURA CU

PREFIXELE SI VALORILE LOR
Multiplii Denum
irea
Simbol
ul
n
10 UM
Submult Denum
iplii
irea
Simbol
ul
deca
hecto
kilo
mega
giga
tera
peta
exa
da
101
deci
102
centi
103
mili
106
micro
1012
nano
1015
pico
femto
1018
atto
10n
UM
10-1
10-2
10-3
10-6
10-9
2.GREUTATI VOLUMETRICE SI SPECIFICE [km/m3]

2.1.PIETRE NATURALE
Andezit,granit,sienit,calcar compact si cristalin
(marmura)
2800
Tufuri vulcanice
1800
Bazalt,diorit
3000
Gresii
2600
Calcar poros,chochilifer
2300
Travertin
2400
2.2.LEMN
Foioase uscate
Foioase umede sau impregnate
Rasinoase uscate
Rasinoase umede
800
1000
750
800
2.3.METALE
Alama
Aluminiu
Arama laminate
Bronz
Cositor (laminat)
Duraluminiu
Fonta
Otel
Plumb
Zinc
8500
2700
8900
8500
7400
2800
7250
7850
11400
7000
2.4.ZIDARII,BETOANE SI PLACI PENTRU PERETI

Beton armat
2600
Beton simplu
Beton de tuf volcanic
Beton poros
1100
Beton armat normal
Beton celular poros
Beton de zgura
Beton de umplutura cu deseuri ceramice
Caramizi gaurite
Caramizi de zgura de carbuni
Mortar de argila
Mortar de ciment
2200
2000
2400
1100
1400
1800
1500
1400
1600
2100
10-12
10-16
10-18
Caramizi pline si caramizi de zgura de furnal

1800
Mortar de ipsos
1200
Mortar de var
1900
Placi de zgura cu ipsos
1200
Placi de pluta expandata
200
Placi din talas de lemn
500
Zidarie de caramida divn clincher si caramizi refractare 1900
2.5.DIFERITE MATERIALE DE CONSTRUCTII
Argila,lut,pamint
Asfalt
Bitum
Ciment in vrac
Ciment in saci
Moloz cu sfarimaturi de caramida
Nisip uscat
Nisip umed
Piatra concasata
Pietris umed
Placi de sticla,geamuri
Pietris uscat
Var nestins in bulgari
Vata de sticla
Var pasta
1800
2200
1100
1250
1400
1400
1600
1800
1700
1900
2600
1700
1000
100
1400
2.6.COMBUSTIBILI
Antracit brut,umed
Antracit bulgari
Benzina si petrol lampant
Brichete stivuite
Carbine brun bulgari
Carbune de lemn (mangal)
Huila bulgari
Lemne de foc in gramada
1300
1000
Lignit bulgari
Motorina,pacura,titei,uleiuri minerale
Turba
Rumegus de lemn
Talas afinat
800
1000
800
1250
850
300
800
400
500
200
150
2.7.DIVERSE MATERIALE COMBUSTIBILE

Bumbac presat
Carti stivuite
Cauciuc
700
850
960
Carbid
Faina in saci
Hirtie stivuita
Lina balotata
Lina nepresata
Paie si fin nepresat
Piei uscate
Sare bulgari
Tutun balotat
Turte de furaje
Zahar
900
600
1100
1300
300
50
400
1300
350
1000
750
2.8.GREUTATI SPECIFICE ALE LICHIDELOR [kgf/m3]

Acetona
Acid acetic pur
Acid azotic
Acid clorhidric
Acid carbonic
Alcool metilic
Acid sulfuric
Benzen
Benzina usoara
Mercur
Motorina Diesel
Petrol brut
Sulfura de carbon
Eter
Gudron
Tetraclorura de carbon
Toluen
Uleiuri lubrefiante
791
10531
1502
908
9601
792
1834
878
670
1354
900
800
1263
655
1050
1595
866
930
3.ARII SI VOLUME
3.1.ARII
Patrat
Dreptunghi
S=aa=
S=ab
Diagonala: D=a2 Perimetrul: 2(a+b)
Perimetrul: p=4a
Paralelogram
S=ah
Trapez
S=a+b h
2
Perimetrul=suma laturilor
Perimetrul: a+b+c
Poligon oarecare
S=S1+S2+S3
S=Pa
Triunghi
S=ah
Hexagon
S=ab
Elipsa
P=2(a+b)
S=ah1+ah2+ah3
S=0.866 l
2
P=suma laturilor
P=suma laturilor
Cerc
Cilindru drept
Cilindru
S=R=D=0,785D
Aria laterala: S=2R
Aria laterala:
S= R (h1+h2)
4
Aria totala: S= 2R(R+h)
Sector circular: S=arc ACBxR=Rx=lR
2
360 2
Cilindrul oblic
Con
x=numarul de grade al arcului ACB
C-lungimea arcului sectiunii ortogonale
Aria laterala:S=Rl=
l=lungimea arcului = x R
h=lungimea generatoarei
=RR+h
180
Aria totala
3
Segment circular: S=R C (R-f)
Trunchi de con
S=R(h+l)
360 2
Aria laterala: S=l(R+r)
= numarul de grade al arcului DEF
l=h+(R-r)
Sfera
Aria sferei:S=4R=D
Aria calotei sferei: S=2Rh
Sector sferic
Aria sectorului sferic: S=R(2h+a)
3.2.VOLUME
Cub
Prisma
Cilindru
baze paralele
V=aaa=a V=Sh=abh V=Rh
Piramida
V=Sh=abh
3 3
Trunchi de con
V=h(R+r+Rr)
3
Trunchi de piramida cu
V=1h(S+s+Ss)
Sfera
Sector sferic
Con
Butoi
3
3
V=4R =4,189R V=2Rh V=Rh
V=l[2D+d]
3
3
3
12
V= l[2D+Dd+0,75d]
3.3.VALORI NUMERICE UZUALE

raportul dintre lungimea cercului si diametrul lui;
g acceleratia paminteasca;
e baza logaritmilor naturali
Marimea
3,141593
0,869604
Lgn
0,49715
0,99430
Marimea
g
2g
3,132092
6,26418
Lgn
0,49583
0,79686
3
/3
/4
G
g
1
g
1
2g
31,006277
1,570796
0,785398
1,772454
0,318310
0,49145
0,19612
0,89509
0,24857
1,50825
9,81
96,2361
0,10194
0,99167
1,98334
1,00833
0,5097
2,70730
1
g
1
2g
g
e
1
e
0,31929
1,50419
0,225763
1,35265
1,003033
0,00122
2,718282
0,367879
0,43429
1,56571
1
e
e
0,135335
1,13141
1,648721
0,21715
4.VALORILE UNOR MARIMI DIN

CALDURA,MECANICA,ELECTRICITATE,CHIMIE SI
HIDRAULICA,FOLOSITOARE POMPIERILOR
4.1.CALDURA
Sarcina termica:
SQ=n
QiMi [MJ];
i=1
Qi puterea calorica inferioara unui material [MJ/kg; pentru gaze in MJ/m3];
Mi masa materialelor combustibile de acelasi fel aflate in spatiu luat in
considerare.
Pentru un singur material combustibil:
SQ=QM.
Densitatea sarcinii termice
qs se determina cu relatia:
qs= SQ [MJ/m];
As
As aria sectiunii orizontale a spatiului afectat (compatimentul de incendiu),[m].
Legea incalzirii gazelor sub volum constat (legea lui Charles):
p-p0=t;p=p0(1+t) [at];
p0
p presiunea gazului sub influenta cresterii temperaturii [at];
p0 presiunea normala [at];
= 1
grd-1;
273,15
t diferenta dintre temperatura degajata prin incalzire si temperatura normala

(15C),[C].
Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi
ridicate,presiunea inferioara din butelia cu gaze tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile
admisibile.
Din aceasta cauza,recipientele se incarca pina la anumite limite stabilite pentru
fiecare gaz.
Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a butelii cu
diferite gaze lichefiate.In tabelul III.4.4.1. sunt aratate valorile de limita de incarcare
exprimate in kg gaze per litru de capacitate a buteliei.
Tabelul III.4.4.1.
Coeficientul de umplere N pentru butelii cu gaze lichefiate
Denumirea gazului
Acid clorhidric
Dioxid de carbon
Etan
Monoclortrifluormetan
(freon11)
Acid cianhidric
Ciclopropan
Clor
Clorura de etil
Clorura de metil
Dicloridluormetan
Clorura de vinil
N [kg/l]
0,42
0,75
0,275
0,90
Denumirea gazului
Acid fluorhidric
Amoniac
Bioxid de sulf
n-Butan
N [kg/l]
0,80
0,51
1,19
0,502
0,57
0,48
1,19
0,79
0,78
1,08
0,75
0,502
0,72
0,68
0,54
0,44
0,34
0,90
Eter metilic
Monoetilamina
Fosgenx
0,56
0,60
1,19
Butadien
Izobutan
Hidrongen sulfurat
Monometilamina
Dimetilamina
Trimetilamina
Monoclordifluormet
an
Propan
Propilena
Tetraoxid de azot
0,40
0,40
1,20
Ecuatia generala a gazelor perfecte:

pV=p0V0 (1+xt);
p presiunea la starea finala [N/m];
V volumul la starea finala [dm3];
p0 presiunea la starea initiala [N/m];
V0 volumul la starea initiala [dm3];
x 1 grd-1;
t diferenta intre temperature la starea finala si temperature la starea initiala [C].
Cantitatea de caldura prin radiatia:
Q[kcal/h]=cSt[T0]4;
100
c- constanta de radiatie a corpului negru [c=4,96 kcal/mh];
S suprafata de radiatie a flacarii [m];

T0 temperatura flacarii [K];
t timpul [min].
Caldura abosrbita prin radiatie:
Q=cS[{T1)4-{T2}4] [kcal/h];
100 100
c caldura de radiatie a corpurilor,care pentru corpul negru este de 4,96 kcal ;
mgrd4
S suprafata prin care se primeste caldura radiate [m];
T1;T2 temperature absoluta a corpului care radiaza caldura si care primeste
caldura [K].
Volumul de aer necesar arderii:
1)Pentru combustibili solizi:
Lmin=1,01Hi + 0,5 [m3N/kg].
1000
2)Pentru combustibilii lichizi:
Lmin=0,85Hi+2 [m3N/kg];
1000
Lmin cantitatea de aer teoretica minima [m3/kg];
Hi puterea calorica inferioara combustibilului [kcal/kg].
4.2.NOTIUNI DE MECANICA
Notatii:
S spatial [m3];
G greutatea [kg];
h inaltimea [m]; m masa [kg];
v viteza [m/s];
F forta [N];
r raza [m];
Fc forta centrifuga;
t timpul [s];
W energie cinetica [J];
a acceleratia [m/s]; g acceleratia paminteasca
Formule generale:
F=ma;
G=mg;
Fc = mv;
r
Miscarea rectilinie uniforma:

S=vt;
v=S;
= 9,81 m/s
W= mv .
2
t =S .
t
a
Miscarea rectilinie uniforma accelerate:
S=at; v=at; S=v; v=2as.
2
2a
Caderea libera a corpurilor:
H=g;
v=gt;
h=v;
2
2g
v=2gh .
4.3.RELATII DE CALCUL ALE MARIMILOR ELECTRICE
Legea lui Ohm:

U=RI;
R=U; I=R; I= E ;
I
I
Re+ri
U tensiunea electrica [V];
I intesitatea curentului electric [A];
Re rezistenta exterioara [ohm sau ];
ri rezistenta interioara [ohm sau ];
Rezistenta electrica R pentru un conductor:
R=p1;
s
p rezistivtatea la 20C [m];
s- sectiunea conductorului [mm];
l lungimea conductorului [m].
Legea I a lui Kirchoff:
n
Ik = 0.
k=1
Legea a II a a lui Kirchoff:

n
RkIk = Ek ;
k=1
k=1
Rk rezistenta pe latura k [];

Ik suma curentilor Ik care se intilnesc intr-un nod [A];
Ek tensiunea electromotoare;
RkIk caderea de tensiune pe latura k [V ];
Puterea electrica c.c.:
P= RI;
P=UI;
U=tensiunea [V];
P=U [W];
R
- monofazat c.a: P=UI cos ;

- trifazat c.a:
P=3UI cos ;
cos factorul de putere.
Legea lui Joule Lenz:
Q=RIt [J];
Q=0,24 RIt [cal];
Q=0,24 UIt [cal];
Q cantitatea de caldura [J].
4.4.CHIMIE
Calculul limitelor de explozie:
L= 100
;
a + b+n
A B
N
L reprezinta concentratia [%];
a;b;c;dn continutul in procente de volum al fiecarui component din amestecul
considerat;
A;BN limitele inferioare sau superioare de explozie ale componentelor din
amestecul considerat.
Calculul limitelor de explozie,in conditii cresterii temperaturii (peste cea normala):
Linf t = Linf 20 Linf2010 t-20;
100
100
Lsup t = Lsup + Lsup 2015 t-20 ;
100
100
Linf t; Lsup t limitele inferioare si superioare la temperature t;
Linf 20; Lsup limitele inferioare si superioare la temperatura de 20C;
t
- temperatura la care a ajuns amestecul,adica temperature data.
Calculul limitelor de explozie in functie de presiunea vaporilor saturati la
temperatura corespunzatoare limitei inferioare si superioare de explozie:
Linf = P1100 ;
Lsup = P2 100 ;
P
P
Linf; Lsup limitele inferioare si superioare de explozie;
P1; P2 presiunea vaporilor saturati la temperatura corespunzatoare limitei si
superioare de temperatur [at];
P presiunea atmosferica [at].
Transformarea concentratiilor:
Cvolum = Cg 6,236T ;
Mp
Cvolum concentratia in volum [%];
Cg concentratia [g/m3];
T temperatura absoluta [K];
M greutatea moleculara;
P presiunea atmosferica [mm col Hg];
Cg = Cvolum Mp .
6,236T
Formulele sunt valabile si cind concentratiile sunt exprimate in mg/m3,dat fiind ca
1g/m3 = 1 mg/l.
Cresterea presiunii in raport cu cresterea temperaturii la butelii:
Pt=Po (1+ i );
273
Pt presiunea corespunzatoare incalzirii buteliei la tC [at];
Po presiunea la temperature de 0C [at];
t temperatura la care a fost incalzita butelia [C];
273+t =Pt ; t=273 Pt 273.
273 P0
P0
Indicele de oxigen:
I0=100 O2 ;
O2+N2
O2 concentratia volumetrica de oxigen;
N2 concentratia volumetrica de azot in amestec gazos;
Presiunea de explozie:
Pex =P0Tex m ;
To
n
Pex presiunea de explozie [N/m];
Po presiunea initiala [N/m];
Tex temperatura de explozie [K];
T0 temperatura intiala [K];
m numarul de volume molare dupa explozie;
n numarul de volume molare inainte de explozie.
Cantitatea de gaze rezultate din ardere:
1)Pentru combustibili solizi:
Vgmin = 0,89 Hi + 1,65 [m3N/kg].
1000
2)Pentru combustibili lichizi:
Vgmin= 1,11 Hi [m3N/kg].
1000
3)Pentru combustibili gazosi:
Vgmin= 0,725 Hi +1[m3N/kg].;
1000
Hi puterea calorifica inferioara [kcal/m3N].
4.5.HIDRAULICA
Greutatea specifica si densitatea:
= G [kgf/m3 sau N/m3]; = m [kgfsm-4]
V
V
greutatea specifica [kgf/m3 sau N/m3];
G greutatea unitatii de volum;
V volum [m3]
densitatea [kg/m3];
m masa corpului [kg].
Debitul de apa:
Q=AV=DV;
4
Q debitul de apa care trece prin conducta [l/s];
V viteza apei in conducta [m/s];
A sectiunea conductei [m];
D diametrul conductei [m].
Q=D2gH;
4
Q debitul [l/min];
D diametrul sectiunii [m];
g 9,81 m/s=acceleratia gravitatiei;
H presiunea in sectiune [mH2O];
0,98-1;
Q=D2V (formula simpla);
2
Q debitul de apa [l/s];
D diametrul conductei sau furtunului [tol];
V viteza medie de curgere a apei [m/s].
Pierderea de sarcina a unei linii de furtun:
hr=iL=aLq[mmH2O];
a rezistenta specifica a furtunului (0,0154-0,00077 pentru furtunuri necauciucate
si cauciucate C,B);
L lungimea furtunului [m];
q debitul de apa [l/s].
Forta de reactie a tevii de refulare (reculul tevii):

R=2Ap=D p=1,57 Dp;
4
R forta de reactie a tevii de refulare [kgf/cm];
A suprafata ajutajului [cm];
D diametrul ajutajului [cm];
p presiunea [mH2O].
Diametrul pompei cu piston:
Q = Asn [m3/s];
60
3
Q debitul [m /s];
A sectiunea pistonului [m];
n numarul de curse ale pistonului;
s - cursa pistonului [m].
Debitul pompei cu actiune dubla:
Q=2(A-A`)sn [m3/s];
60
A` - sectiunea tijei pistonului,care,de regula,se ia egala cu 0,1 A.
Puterea pompei centrifuge:
P=QH [CP];
P=QH [kW];
75
102
3
Q debitul pompei [m /s];
H inaltimea de refulare [m];
randamentul pompei ;
greutatea specifica a apei [kgf/m3].
Pierderile de lichide prin orificii de suprafete necunoscute:

G = A2gH [kg/s];
coeficientul de scurgere cu valoarea 0,60 0,75;
A suprafata redusa a orificiului produs prin care are loc scurgerea [m].
greutatea specifica lichidului [kgf/m3]
H presiunea in interiorul aparatului (conductei),[mmH2O];
G acceleratia gravitationala [m/s].
4.6.RELATII DE CALCUL PENTRU ACTIVITATI SPECIFICE
Numarul de fluxuri de evacuare:
F=N ;
C
F numarul de fluxuri;
N numarul de persoane care trebuie sa treaca prin calea de evacuare;
C capacitatea de evacuare a unui flux,definite ca numarul total de persoane care
se evacueaza prin fluxul respectiv,pe toata durata operatiei de evacuare.
Timpul limita admis pentru evacuare:
tlim =Ktcr ;
K un coeficient mai mic decit 1,in general K=0,8
tcr timpul critic de evacuare.
Timpul de dezvoltare libera a incendiului:
Tdl=Tobs+Ta+Tal+Tdpls+Tat [min];
Tobs timpul de dezvoltare a incendiului [min];
Ta timpul de anuntare [min];
Tal timpul de alarmare [min];
Tdpls timpul de deplasare [min];
Tat timpul de echipare si intrare in actiune a mijloacelor de prima interventie
[min],
sau:
Tal=To+Ti [min];
To timpul scurs de la izbucnirea incendiului si pina la observarea lui [min];
Ti timpul scurs de la observarea incendiului si pina la intrarea in actiune [min].
Durata probabila de localizare a incendiului:
1)Pentru suprafata incendiata de forma circulara:
Tloc=Tat [min];
kloc-1
kloc coeficientul de localizare a incendiului; la o forma rectangulara de propagare
a incendiului kloc este cuprins intre 1 si 3,iar la o forma circulara sau unghiulara,intre 1,1
si G.
2)Pentru suprafata incendiata de forma rectangulara:
Propagarea incendiului intr-o directie:
Tloc=2[a+V(Tdl+Tc)] [min];
V1kloc
Propagarea incendiului in doua directii:
Tloc=2[a+2V(Tdl+Tc)] [min];
V1kloc
a latimea de front a propagarii incendiului [m];
V viteza liniara de propagare a arderii [m/min];
Tc timpul pentru concentrarea fortelor si mijloacelor [min];
V1 viteza de crestere a perimetrului incendiului [m/min].
Suprafata incendiata:
1)Propagare circulara:
Ai=[V(Td1+Tloc] [m];
2)Propagare unilaterala:
Ai=aV(Td1+Tloc) [m];
3)Propagare unghiulara
Ai=0,5x (VTd1+Tloc) [m];
x unghiul sub care se propaga incendiul [rad].
Timpul de lichidare a incendiului:
Tlic=AlocTnis + t [min];
qtn
Aloc suprafata incendiata in momentul localizarii [m];
is intensitatea necesara de refulare a substantei de stingere [l/sm];
Tn timpul normat pentru stingengerea incendiului [min];
qt debitul unei tevi de refulare [l/s];
n numarul de tevi de refulare;
t timpul pentru lucrari ulterioare [min].
Debitul de substanta necesara stingerii:
Qts=AiisTn [l/min].
Durata teoretica de ardere (a incendiului):
T=0,16 Ai q [min];
Afr
n
T durata incendiului raportata la regimul de temperature standard [min];
Ai suprafata incaperii incendiate [m];
q densitatea sarcinii termice [MJ/m];
n coeficientul in functie de viteza de ardere a materialului [kg/mh] (56kg/mh);
Afr suprafata ferestrelor [m].
Raportul Ai/Afr are valoarea,de regula,in jur de 7.
In cazul unei sarcini termice mari se poate folosi relatia:
Tstg = Aiqspec Tn + t [min] ;
Q
Tstg durata incendiului,considerind ca se intervine la stingere in scurt timp (de
ordinul minutelor),[min];
Ai suprafata compartimentului incendiat [m];
qspec debitul specific [l/mmin];
Tn durata normala de stingere a incendiului la debitul specific [min];
t timpul de la inceputul incendiului pina la punerea in functiune a mijloacelor

de stingere [min];
Q debitul minim de apa folosit la stingere [l/min].
Durata teoretica a incendiului in cazul arderii libere:
T=qAt [min];
25Ah
q - sarcina termica (densitatea),[Mcal/m];
At suprafata totala a partilor de cladire [m];
A suprafata pardoselii [m];
h inaltimea incaperii [m];
Relatii pentru calculul substantelor de stingere si de racire:
1)Pentru instalatii fixe de stingere cu spuma mecanica:
Debitul de solutie spumanta:
qs= isA [l/s];
qs = isL [l/s],
pentru rezervoarele cu capac plutitor.
Cantitatea de solutie spumanta pentru o operatie de stingere de 10 min=600s:
Qs = qsTr = 600 qs [l].
Cantitatea de apa necesara pentru o operatie de stingere:
Qa= 600 qs 100-c [l];
100
- se considera ca spuma mecanica se obtine din 92% aer,6% apa si 2% spumant;
c reprezinta 6% apa;
qa=qs 100-c [l].
100
Cantitatea de apa pentru stingere:
Qa = 600 (qa+qr) [l].
2)Pentru instalatii de stingere mobile (capete de debitare a spumei):
Numarul de generatoare:
Ng=qs .
qgs
Cantitatea de apa necesara racirii:
Pentru rezervorul incendiat:
Qrt=PqrT [l].
Pentru racirea rezervoarelor vecine:
Qrv=P1+P2++Pn qrt.
2
Numarul de tevi pentru racire:
Ntr=Qr .
qt
Notatii:
qs debitul de solutie spumanta [l/s];
is intensitatea de stingere [l/sm];
A aria sectiunii orizontale incendiata [m];
L circumferinta rezervorului [m];

Tr timpul de functionare [min];
qa debitul de apa pentru stingere [l/s];
qr debitul de apa pentru racire [l/s];
Qa cantitatea de apa pentru stingerea unui incendiu [l];
Ng numarul de generatoare;
qs debitul de apa (solutie spumanta),[l/s]
qsg debitul de apa pentru un generator [l/s];
Qri cantitatea de apa necesara racirii [l]
qr cantitatea de apa necesara racirii pe ml din circumferinta (0,5 l/s);
T timpul calculat pentru stingere [min];
P1+P2++Pn jumatate din circumferinta rezervoarelor vecine celui incendiat;
2
qt debitul unei tevi [l/s].
Determinarea debitului necesar de pulbere:
qnecp =k260Als [kg/15s];
k2 coeficientul de calcul pentru pulbere,egal cu 0,25;
A suprafata incendiata [m];
Is intesitatea de stingere [kg/sm].
Cantitatea totala de pulbere necesara pentru stingere:
Cp = 0,5 qref p Nop [kg];
Cp cantitatea totala de pulbere [kg];
qref p debitul de pulbere necesar [kg/15s];
Nop numarul operatiilor de stingere cu pulbere,care are valoarea in functie de
suprafata incendiata (de exemplu pentru A=502000m, Nop=250).
Alimentarea cu apa pentru incendiu cu masini de lupta,in functie de distanta
maxima pina la care se poate face alimentarea in releu:
Dmax=B1+B2++Bn+C1+C2+Cn -25m;
n
B1,B2Bn si C1,C2Cn lungimea de furtun de tip B1,respectiv C,existenta pe
masini;
n numarul de masini;
25 lungimea de furtun pentru coturi la o masina.
Alimentarea in naveta:
Dmin= B1+B2+ C1+C2 50 [m];
2
Dmax= tmax(n-1) 1 v [m];
2
2D +t
n=v+l;
tmax
tmax timpul maxim de lucru pentru o masina in conditiile de debit si presiune
cerute [min];
n numarul masinilor de lupta folosite pentru naveta;
t timpul necesar de alimentare al unei masini de incendiu [min];
v viteza de circulatie a masinilor de incendiu [m/min].
Determinarea cantitatii de hidrogen care se degaja la incarcarea acumulatoarelor:
n
VH2 = 0,357 kcr Qnn10-3 [m3/h];

l
VH2 cantitatea de hidrogen degajata de acumulatoare [m3/h];

kcr coeficientul de crestere a cantitatii de hidrogen degajat in incapere pe timpul
incarcarii,in functie de numarul acumulatoarelor,in principiu fiind egal cu 1,2 la 1,8;
Qnn produsul dintre capacitatea normala a acumulatorului si numarul
elementelor fiecarei baterii care se incarca.
Volumul de aer care trebuie exhaustat,pentru inlaturarea pericolului de incendiu
Q=0,42x26 Ins = 11 Ins;
Q debitul ventilatorului [l/h];
I curentul final de incarcare [A];
n numarul de elemente ale bateriei;
s coeficientul de siguranta (la instalatii obisnuite s=5; la nave s = 10)
4.Procese de oxidare si arderi
1.OXIDAREA
Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se
combina cu oxigenul sau cedeaza hidrogen.De exemplu,oxidarea carbonului la dioxid de
carbon,a acidului azotos in acid azotic:
C+O2=CO2; HNO2+1 O2 = HNO3
2
Reactiile de oxidare reducere se mai numesc reactii oxidante.Substanta in a carei
compozitie intra un element care cedeaza electoni se cheama reductor.Toate moleculele
substantelor care intra in reactie si cele rezultate sunt insa neuter din punct de vedere
electric.De aceea,numarul total al electronilor alipiti catre oxidant.Tinand seama de cele
mai sus,se considera oxidare si reactiile chimice in care elementul chimic nu se combina
cu oxigenul,dar care el totusi,a pierdut unul sau mai multi electroni.De exemplu:
2CuCl+Cl2=2CuCl2
Practic se produc oxidari lente,oxidari biochimice,oxidari chimice si oxidari
electrolitice.
Oxidarea lenta este o combinatie a unei substante cu oxigenul care se produce la

temperatura ambianta sau mai joasa,fara dezvoltare de lumina si apparent fara dezvoltare
de caldura,aceasta din urma fiind cedata treptat mediului exterior,temperatura
mentinindu-se practic constanta (de exemplu,ruginirea fierului sau oxidarea altor
metale,putrezirea lemnului,respiratia fiintelor etc.).
Oxidarea biochimica cuprinde oxidarea grasimilor,proteinelor si a hidratilor de
carbon proveniti din alimente.Oxidarea biochimica se foloseste si la scara industriala.
Oxidarea chimica are domeniul de aplicare la protectia fierulu,a magneziului,a
cuprului si aliajelor lor.Oxidarea chimica este o oxidare de protectie la metale feroase si
la cupru,si cele mai multe ori este o brunare.
Oxidarea electrolitica se aplica de obiecei la protectia aluminiului si a aliajelor lui.
2.ARDEREA
In conditii obisnuite arderea reprezinta un process de oxidare sau de asociere a
substantelor combustibile cu oxigenul din aer insotit de caldura si lumina.
Arderea este o reactie de oxidare rapida a unui substante in prezenta oxigenului din
atmosfera cu dezvoltare de caldura,si in general,insotita de lumina.
Se cunosc insa si substante care ard fara prezenta oxigenului din aer,ca de exemplu
acetilena comprimata,clorura de azot,precum si alte substante compuse.In anumite
conditii aceste substante pot exploda cu degajare de caldura si aparitie de flacari.
Procesul este posibil numai daca sunt intrunite urmatoarele conditii: existenta
substantelor si materialelor combustibile: prezenta substantelor care intretine arderea
(oxigen,substanta care cedeaza oxigen); realizarea temperaturii de aprindere.
Lichidele nu ard ci numai vaporii acestora,care se formeaza dup ace se depaseste
temperature de inflamabilitate.
Materialele combustibile solide se aprind si ard in general,mult mai greu decit
lichidele si gazele combustibile,deoarece pentru aprinderea lor este nevoie de un aport
mare de caldura din exterior,degajarea substantelor combustibile volatile prin distilare
facindu-se mai incet.
Cel mai important efect fizic produs in urma arderii este temperatura care creste pe
masura ce arderea se intensifica.Deseori cresterea temperaturii substantelor combustibile
determina schimbarea starii de agregare a acestora.Fara aceste schimbari nu este posibila
arderea.De aceea,inainte de ardere corpurile solide se transforma in stare lichida si
gazoasa sau numai gazoasa.
Procesul de ardere pentru materialele si substantele combustibile,solide,lichide si
gazoase se desfasoara la fel si se produce in trei faze: oxidarea aprinderea si arderea
propriu-zisa.
Datorita oxidarii gazelor si vaporilor,caldura se acumuleaza in mod continuu,fapt
care conduce la marirea vitezei reactiilor,la aprinderea materialului si aparitia flacarilor.
La baza concenptiilor actuale despre mecanismul reactiilor de ardere se afla teoria
reactiilor in lant.
Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor
liberi,care in urma reactiei cu alte molecule formeaza radicali noi,ce reactioneaza la
rindul lor cu moleculele neutre.
Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere al
hidrogenului:
H2+O2=2OH
H2+M*=2H+M
O2+O2=O3+O
} Nasterea lantului.
OH+H2=H2O+H
Prelungirea lantului.
H+O2=OH+O
O+H2=OH+H
}
} Ramificatia lantului.
H+O2+M=H2O+MIntreruperea in volumul reactant prin formarea unui

radical putin activ.
HO2+H2=H2O2+H } Prelungirea lantului prin radicalul HO2 putin activ.
H2O+ H2O= H2O2+OH }
Temperatura de ardere se poate defini prin temperatura minima la care un
combustibil solid sau lichid arde pina la epuizare.
Temperatura teoretica de ardere corespunde unei arderi fara pierderi de caldura in
exterior si este mai ridicata decit temperatura reala de ardere.
Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor sunt direct influentate de puterea
calorifica a materialului combustibil care arde,de cantitatea de caldura ramasa in spatiul
incendiat,precum si de modul cum se produce arderea.
Viteza de ardere reprezinta cantitatea de combustibil care se consuma prin ardere,in
unitatea de timp si suprafata.
Din punct de vedere ar tipului de reactie se deosebesc arderi complete si
incomplete.Astfel:
Arderea completa se produce numai atunci cind substanta arde complet,existind o
cantitate suficienta de oxigen pentru procesul de oxidare.Ca produsi de ardere rezulta
dioxid de carbon,vapori de apa si bioxid de carbon.
Arderea incompleta are loc cind substanta combustibila nu arde in
intregime,deoarece nu are la dispozitie intreaga cantitate de oxigen.Ca produsi ai arderii
rezulta oxid de carbon,alcool,vapori de apa si compusi organici complecsi.
Din punct de vedere al posibilitatilor de percepere,arderea se poate clasifica in:
1)Ardere cu flacara,care este o combustie in faza gazoasa cu emisie de lumina
cea mai des intilnita.
2)Ardere cu incandescenta combustia fara flacara a unui material combustibil,cu
emisie de lumina vizibila la suprafata acestuia.
3)Arderea mocnita combustia unui material fara emisie de lumina vizibila,adesea
pusa in evidenta de fum si de cresterea temperaturii.
Din punct de vedere al propagarii flacarii,arderea poate fi:
1)Arderea uniforma (deflagratie),care se propaga cu viteza relativ redusa (de la
citva centimetri ep secunda la 1m/s).
Se caracterizeaza printr-o transmitere de caldura in mod uniform,de la stratul care arde la
stratul care arde la stratul vecin.Arderile uniforme au loc,in general in spatii
deschise,unde accesul oxigenului spre zona de ardere se face in mod constant.
2)Ardere rapida (detonatie),care are loc,in general in spatii inchise,unde se dezvolta
cu viteze supersonice (1-4 km/s),propagarea flacarilor fiind insotia de o unda de
compresiune care inainteaza,in functie de substanta care arde,cu aceeasi viteza pe o
distanta pina 1m,ca apoi datorita arderii si dilatarii produselor de ardere,propagarea sa se

accelereze.
3.APRINDEREA
Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cind substanta sau materialul
combustibil vine in contact cu o sursa externa de aprindere in prezenta oxigenului din
aer,fie datorita unei surse de caldura interna.
Ca surse externe de aprindere se pot aminti: focul deschis,radiatia termica,scinteile
mecanice si electrice,scurtcircuitele etc.
Aprinderea unei substante combustibile se produce numai in faza gazoasa si cu atit
mai usor,cu cit emanarea de vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa.
Temperatura de aprindere este cea mai scazuta temperatura la care o substanta
combustibila aflata in prezenta aerului sau oxigenului trebuie incalzita pentru ca arderea
sa se continue de la sine,fara incalzire ulterioara.
Aprinderea materialelor solide este in functie de sursa de aprindere,de compozitia
chimica,de greutatea specifica,gradul de impurificare etc.(tabelul IV.3.1).
Tabelul IV.3.1
Temperaturile de aprindere ale unor materiale combustibile
Denumirea
materialului
(corpului)
0
Antracit
Brad
Brichete de carbune
brun
Temperatura de
aprindere
[C]
1
460
225
300
Bumbac
Catran
Carpen
Carbune brun
Celuloid
Cinepa
250-450
335
250
250
125-140
214-220
Cocs siderurgic
Cocs pentru gaz
Celuloza praf
Colfoniu
Cosuri de nuiele
Dinamita
Fag
Faina de lemn
Faina de pluta
650
500
434
329
380
180-220
295
430
210
Denumirea
materialului
(corpului)
2
Matase viscoasa z
Naftalina z
Paie
Temperatura de
aprindere
[C]
3
279
79-87,5
200-220
Pin
Pirita (praf)
Pluta (placi)
Poliamide (fibre)
Poliamide (praf)
Polietilena
Policlorura de vinil
(praf)
Poliester cu fibra de
sticla
Polimetacrilat
Polivinil acetat
Porumb boabe
Praf pusca
(granule fine)
Praf pusca
(granule mari)
280
401
260
420
535
341
900
390
390
450
200
250
175 176
168-172
Fin
Fosfor alb
Fosfor rosu
Frasin
Funingine
Fulminat de mercur
Grafit
Hirtie creponata
Hirtie masina scris
Hirtie de scris
Hirtie ziar
Huila
Huila (praf)
In
Iuta
Lignit
Mangal
Molid
Matase artificiala
205-210
60
260
240
900
160-165
850
280
200
360
185
350
150
232
254
250
248
282
472
Polistiren (placi)
Polistiren (spuma)
Polistiren (spuma)
Rumegus de fag
Rumegus de molid
Semicocs
Stejar
Sulf
Taniu (pulbere)
Trotil
Turba
Tutun
Vata
Zahar
Zahar (praf)
345
340
310
396
445
395
349
250
512
240-300
230
175
320
410
327
4.AUTOAPRINDEREA
Substantele care au tendinta spre autoaprindere trec mai intii prin procesul de
autoincalzire,care se produce datorita unor procese chimce sau biologice care au loc in
insasi masa substantelor respective.Deci caldura necesara autoincalzirii si autoaprinderii
rezulta din reactiile chimice si biologice produse in masa substantelor combustibile
respective.
Autoaprinderea se defineste ca declansarea arderii unei substante combustibile
datorita autoincalzirii,deci fara interventia unei surse exterioare de aprindere; caldura care
rezulta se datoreste reactiei chimice sau biologice care are loc in masa substantei
respective.
Autoaprinderea de natura chimica se poate produce in substantele care au
capacitatea de combinare cu oxigenul die aer,cu umiditatea atmosferica sau cu alte
substante.
Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor
combustibile,care,in afara procesului chimic sunt supuse si influentei unor factori de
natura fizica cum ar fi de exemplu,suprafata specifica,evacuarea insuficienta a caldurii
din interior si existenta unor impuritati.
Autoaprinderea de natura biologica se produce la acele corpuri combustibile
predispuse activitatii vitale a microorganesmelor.Caldura care se dezvolta se datoreste
transformarilor de materie,actiunii microorganismelor,transformarilor chimice prin
intermediul enzimelor (fermentilor).
In prima faza se produce,sub actiunea microorganismelor,o degajare de dioxid de
carbon si hidrogen,concomitent cu ridicarea temperaturii pina la 50 55C.Peste aceasta
temperatura procesul biologic trebuie supravegheat,deoarece exista posibilitatea trecerii
in autoaprindere.Pina la 500C are loc faza de carbonizare,de distrugere a celulelor,iar
apa si produsele volatile incep sa se distileze.La 140-150C se produce innegrirea
corpurilor combustibile,procesul de autoaprindere se intensifica,in final producindu-se

autoaprinderea.
In tabelul IV.4.1 se arata principalele substante care au tendinta spre autoaprindere.
Tabelul IV.4.1
Substante care au tendinta spre autoaprindere
Substanta cu tendinta spre
Conditiile de autoaprindere
autoaprindere
1
2
IV.4.1.a. AUTOAPRINDERE DE NATURA CHIMICA
Aluminiu
Sub forma de pulbere in prezenta apei sau a uleiului
Azotat de amoniu
In contact cu uleiuri cu umezeala in substante organice
Coloranti azoici de sulf
In contact cu aerul
Carburile metalelor alcaline
In contact cu apa
Fosforul alb si rosu
In contact cu aerul
Fierul
Sub forma de pulbere imbibata in ulei
Hidrogenul fosforat
In contact cu aerul
Magneziul
Sub forma de pulbere,in contact cu aerul
Negru de fum
Depozitat in cantitati mari,umezeala si urme de
Sodiu
particule incandescente
Sulf
In contact cu apa
Sulfuri de fier (FeS,Fe2S)
In contact cu aerul
Zincul sub forma de pulbere
Sub forma de pulbere si in contact cu aerul
In contact cu aerul
IV.4.1.b. AUTOAPRINDEREA DE NATURA FIZICO-CHIMICA
Brichete de carbune brun
Umiditate si caldura
Bumbacul
Impregnat cu uleiuri (baloturi de cirpe)
Carbune brun
Cafea boabe prajita,orz,pastai
de cafea
Umiditate de caldura
Cocs de carbune brun
Imbibati in ulei
Cilti
Caldura,depozitate in cantitati mari
Deseuri de cauciuc
Sub forma de pelicula,in contact cu aerul
Firnis
Sub forma de pelicula,in contact cu aerul
Grasimi (in special cele
Imbibate in ulei; lina cruda,datorita sucului propriu,in
vegetale)
baloturi
Lina
Imbibate in ulei
Materiale fibroase
Imbibate in uleiuri vegetale
Musamale
In gramezi compacte,umezeala
Piele
Imbibat cu ulei,in gramezi
Praf de piei
Imbibati cu ulei
Praf de pluta
Imbibati cu ulei
Saci de iuta
Turba
In gramezi mari si pe timp indelungat
Turte de floarea-soarelui
Sub forma de pelicula,in contact indelungat cu aerul
Uleiuri vegetale
Zahar pudra ambalat in lazi

IV.4.1.c. AUTOAPRINDERE DE NATURA BIOLOGICA
Fin
Umezeala si depozitate in cantitati mari
Furaje tocate
Umezeala si depozitate in cantitati mari
Foi de varza
Depozitat in cantitati mari si umezite
Hamei
Depozitat in cantitati mari si umezit
Germeni de malt
Pleava de cereale
Depozitata in cantitati mari si umezita
Paie de griu
Depozitate in cantitati mari si umezite
Rumegus de lemn (in special
ramasite)
Depozitata in cantitati mari si umezita
Uruiala de porumb
Depozitati in cantitati mari si umeziti
Taitei de sfecla
Pe timpul fermentarii
Tutun
5.INFLAMAREA
Inflamarea este arderea rapida a unui amestec de vapori proveniti dintr-un lichid
combustibil.
Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze la suprafata
lichidului de amestec combustibil de vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere.
Temperatura de inflamabilitate reprezinta temperatura minima la care vaporii unui
lichid combustibil formeaza cu aerul deasupra acestui lichid,un amestec de o anumita
concentratie care se aprinde in contact cu o sursa de aprindere (flacara,corp
incandescent,scintei electrice,scintei mecanice etc.).
Temperatura de inflamabilitate creste in raport direct cu marirea temperaturii de
fierbere si invers proportional cu presiunea vaporilor de lichid.In general,temperatura de
inflamabilitate este mai scazuta decit cea de aprindere.
Temperatura de inflamabilitate constituie un parametru de baza care poate fi folosit
cu operativitate pentru indicarea cu aproximatie a conditiilor de temperatura in care o
substanta combustibila prezinta pericol de incendiu.Aceasta temperatura se ia in
considerare la clasificarea proceselor tehnologice,a incaperilor si instalatiilor dupa gradul
de pericol de incendiu.
In anexa 1 sunt date temperaturile de inflamabilitate a principalelor substante
chimice cu pericol de incendiu si explozie.
6.AUTOINFLAMAREA
Prin autoinflamare se intelege aprinderea vaporilor unui lichid combustibil,fara ca
acestia sa vina in contact cu sursa de aprindere (foc deschis,scintei,corp incandescent etc.)
insuficienta numai prezenta aerului.
Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori
si a realizarii temperaturii de autoinflamare.
Temperatura de autoinflamare este temperatura minima pina la care este necesar sa
se incalzeasca o substanta combustibila,pentru a se putea produce aprinderea amestecului
de vapori-aer,fara a veni in contact cu o sursa de aprindere.
7.EXPLOZIA
Este un proces de ardere foarte rapida si violenta a amestecurilor explozive,care se

produce in fractiuni de secunda,cu degajare de caldura,lumina si care genereaza presiuni
mari.
Se pot declansa:
- explozii produse de energia eliberata in urma unei oxidari rapide (arderea unui
amestec de vapori de substante combustibile cu aerul);
- explozii produse datorita descompunerii rapide a unor compusi chimici
(descompunerea azotatului de amoniu);
- explozii rezultate din eliberarea brusca a energiei degajate prin fuziune,sau fisiune
nucleara (bomba atomica si cu hidroger);
- explozii produse datorita polimerizarii necontrolate cu eliberarea rapida de
energie.
In raport cu vitelezele de ardere (reactii) si de descompunere a amestecurilor
explozive se deosebesc:
1) Deflagratia: reactiei chimica pe timpul careia viteza de ardere este de citva
centimetrii pe secunda arderea se produce din aproape.
2) Explozia propri-zisa: se produce atunci cind amestecul de substanta
combustibila aer existat intr-un spatiu inchis (incapere,recipient are o anumita
concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere,viteza de aprindere fiind de 10-100
m/s.
3) Detonatia: explozia produsa,in general,in tevi cu diametre si lungimi suficient de
mari,la care viteza de propagare a flacarii,este cuprinsa intre 1000-4000 m/s,caracterizata
si prin aparitia undei de soc.
Limita inferioara de explozie (aprindere) este concentratia maxima a
vaporilor,gazelor si prafurilor combustibile cu aerul, la care se poate produce explozia.
Intervalul de explozie este zona dintre limita inferioara si superioara de explozie.El
are un rol determinat in stabilitarea pericolelor de incendiu si de explozie ale
lichidelor,gazelor si prafurilor combustibile.Sub limita inferioara,explozia nu poate avea
loc din cauza excesului de aer,iar peste cea superioara din lipsa de aer,amestecul fiind
prea bogat in substanta combustibila.
8.RABUFNIREA
Poate fi considerata ca un efect limita al exploziei,adica constituie o ardere cu
viteza de cel putin citva metri pe secunda.
Presiunea care se formeaza la rabufnire nu este prea mare; ea dureaza in schimb
ceva mai mult,dind posibilitatea reconstituirii locului exact al locului exact al initierii
aprinderii.
Rabufniri se pot produce si in focarele cazanelor si chiar in unele spatii in care se
gasesc amestecuri explozive
9.SUBSTANTE CU ACTIUNE RECIPROCA
In tabelul IV.9.1 se arata o serie de substante care la venirea in contact prezinta
pericol de incendi si explozie.
Tabelul IV.9.1
Substante chimice care venind in contact prezinta pericol de incendiu sau de explozie
Substanta chimica
Substanta chimica care determina aprinderea sau

explozia (cu care reactioneaza)
Acetat de amil
Acetilena
Oxigen,aer
Clor,brom,cupru,fluor,argint,mercur
Acetona
Acid acetic
Perhidrol,aer
Acid cromic,acid azotic,etilenglicol,acid
percloric,peroxizi,permanganti
Acid acetic,anilina,acid cromic,acid
cianhidric,hidrogen sulfurat,lichide si gaze
combustibile,substante combustibile
Acid azotic
Acid
acetic,naftalina,camfor,glicerina,terebentina,alcool,li
chide combustibile,substante organice
Mercur,argint
Anhidrida acetica,bismut,alcool,hirtie,lemn
Clorat de potasiu,perclorat de
potasiu,permanganat,compusi de metale usoare
Acid hipocloros
Aer
Peroxid de sodiu
Oxigen,aer
Mercur (de exemplu in
manometru),clor,iod,brom,acid fluorhidric anhidru
Acid azotic,apa oxigenata
Cupru,crom,fier,numeroase metale sau saruri ale
acestora,alcooli,acetona,substante
organice,anilina,nitrometan,toate lichidele
combustibile,substante combustibile
Acetilena,acid fulminic,compusi amoniacali,acid
oxalic,acid tartic
Acizi,pulberi metalice,lichide
combustibile,clorati,azotati,sulfuri,produse
combustibile organice in stare de pulverizare
Clorura de var
Acid hipocloros,oxigen
Alcool etilic si metilic,acid acetic,anhidrida
acetica,baze,aldehide,sulfura de
carbon,glicerina,etilenglicol,acetat de metil
Aceleasi substante ca la clor
Oxigen,aer
Acid azotic
(concentrat)
Acid cianhidric
Acid cromic
Acid oxalic
Acid percloric
Acid sulfuric
Alcool etilic
Alcool metilic
Aldehida formica
Aluminiu praf
Amoniac
Anilina
Apa oxigenata
Argint
Azotat de amoniu
Benzidina
Benzina si benzen
Bioxid de bariu
Brom
Camfor
Factori
care
influentea
za
Scintei
Lumina
solara
Reactie
Reactie
Contact
Contact
Contact
Reactie
Contact
Reactie
Reactie
Scintei
Reactie
Scintei
Reactie
Scintei
Reactie
Contact
Reactie
Reactie
Reactie
Reactie
Contact
Reactie
Scintei
Carbune activ
Hipoclorit de calciu si toti oxidantii
Carbura de calciu
Apa
Bioxid de clor
Carbune praf
Celuloid
Clor
Amoniac,fosfuri,hidrogen sulfurat,metan
Protoxid de azot,acid azotic concentrat
Acid azotic
Acetilena,butan,metan,propan (sau alte gaze
petroliere),hidrogen,terebentina,benzen,metale fin
pulverizate
Saruri de amoniu,acizi,pulberi
metalice,sulfuri,produse organice fin pulverizate
Acid sulfuric si alti acizi
Acetilena,apa oxigenata
Oxigen,acid hipocloros,clor
Clor
Hidrogen
Trebuie izolata de toate celelalte produse
Oxidanti,sulf
Fluor,clor,brom,acid cromic,bioxid de bariu
Clorati
Clorat de potasiu
Cupru
Eter etilic
Etilena
Fluor
Fluorina
Fosfor alb
Hidrocarburi
(butan,propan,benzen,
tereben-tina)
Hidrogen
Clor
Hidrogen sulfurat
Hidroperoxid de
cumen
Iod
Lichide combustibile
Mercur
Metale sub forma de
pulbere
(aluminiu,magneziu,s
odiu,pota-siu)
Metan
Naftalina (vapori)
Oxid de carbon
Perclorat de potasiu
Perhidrol
Permanganat de
potasiu
Potasiu metalic
Sodiu
Sulfura de carbon
Zinc-pulbere
Acid azotic,peroxizi,gaze oxidante

Acizi organici sau minerali
Acetilena,amoniac gazos si solutie,hidrogen
Azotat de amonic,acid cromic,apa oxigenata,acid
azotic,bioxid de bariu (oxilit) si halogeni
Acetilena,amoniac,acid fulminic
Tetraclorura de carbon sau alte hidrocarburi
clorurate,dioxid de carbon si halogeni
Contact
Reactie
Reactie
Scintei
Contact
Reactie
Incalzire
Reactie
Contact
Reactie
Reactie
Reactie
Reactie
Scintei
Reactie
Contact
Reactie
Contact
Lumina
solara
Reactie
Reactie
Reactie
Contact
Contact
Contact
Peroxizi,acizi puternici
Aer,oxigen
Oxigen,aer
Acid sulfuric si alti acizi
Substante organice,praf metalic
Glicerina,etilenglicol,benzaldehida,acid
sulfuric,petrol lampant
Tetraclorura de carbon,dioxid de carbon,apa
Tetraclorura de carbon,dioxid de carbon,apa
Peroxizi
Aer
Reactie
Scintei
Scintei
Reactie
Reactie
Reactie
Reactie
Reactie
Reactie
scintei
5.Incendiul si dezvoltarea lui

Incendiul este o ardere intiala de o cauza definita,cu sau fara voia omului,scapata
de sub control,care distruge bunurile materiale,pune in pericol viata persoanelor si a
animalelor pentru a carei intrerupere este necesar sa se foloseasca
metode,procedee,mijloace si substante de stingere.
Orice incendiu este insotit de fenomene chimice si fizice cum sunt de exemplu:
reactii chimice care se produc pe timpul arderii,degajarea sau transferul de
caldura,producerea de flacari,separarea si raspindirea produselor arderii,producerea
schimbului de gaze.Aceste fenomene pe timpul incendiului nu se produc separat si
rigid,ci sunt strins legate intre ele,desfasurindu-se pe baza legilor chimiei si
fizicii,specifice fenomenelor respective.
1.VITEZA DE ARDERE
Se defineste ca fiind viteza cu care se produc descompunerile si combinarile cu
oxigen in masa unei substante combustibile sau prin pierderea totala de material
combustibil determinata de cantitatea de caldura eliberata in unitatea de timp.
Viteza de ardere depinde de: temperatura la care are loc prima reactie; compozitia
chimica; umiditatea substantei sau materialului combustibil; curentii de aer; presiunea
atmosferica; raportul dintre suprafata libera a combustibilului si volumul lui; prezenta
catalizatorilor la gaze si lichide si concentratia acestora.
Viteza de ardere a materialelor combustibile poate fi liniara,in raport de masa sau
de volum.Astfel:
1)Viteza de ardere pentru substante lichide:
V1=h/tard
V1 viteza liniara de ardere (lichide),[mm/min];
h grosimea stratului de lichid care arde [mm];
tard timpul de ardere [min].
2)Viteza de ardere pentru substante solide:
Vvol=qcomb [kg/mmin];
tard
qcomb cantitatea de substanta combustibila arsa pe 1m [kg/m].
3)Viteza de ardere pentru gaze:
Vvol=V ;
tard
3
3
Vvol viteza volumica de ardere [m /zi; kg/h;m /min;kg/min];
V volumul total al gazului [m3];
tard timpul de ardere [h;min];
In tabelul V1.1 sunt date valorile orientative pentru viteza de ardere specifica a
principalelor materiale si substante combustibile.
Tabelul V.1.1
Valori orientative pentru viteza de ardere specifica a principalelor materiale si substante
combustibile.
Materiale si substante combustibile

Lemn (grinzi,mobila in incapere)
Lemn taiat in stive,in aer liber
Cherestea in stive pe teren descoperit
Bumbac afinat
Carti pe rafturi de lemn
Hirtie afinata
Fibra artificiala,scurta,afinata
Textolit
Cauciuc natural
Cauciuc sintetic
Articole tehnice de cauciuc
Film pe baza de celuloid
Polistiren
Sticla organica
Fenoplaste
Sodiu metalic
Acetona
Benzen
Benzina
Alcool butilic
Eter dietilic
Izopentan
Petrol (titei)
Petrol lampant
Pacura
Sulfura de carbon
Toluen
Alcool etilic
Viteza de ardere
In raport de masa
Liniara (mm/min)
(kg/mmin)
0,65-0,90
6,70
6,67
0,24
0,33
0,48
0,40
0,40
0,80
0,53
0,67
70,00
0,86
0,86
0,36
0,70-0,90
2,83
3,30
2,30
3,15
2,70-3,20
3,80-4,50
0,81
1,10
3,60
5,00
6,30
10,00
1,70
1,60
2,90
3,60
2,10
2,20
2,20
2,70
2,30
2,70
1,60-2,00
2,00-2,50
2.EVOLUTIA SI TEMPERATURA INCENDIULUI.PRODUSELE DE ARDERE

In faza de dezvoltare a incendiului,are loc,in principal,propagarea arderii,pierderea
de greutate a materialelor combustibile echivalind cu 5-7%.
Pe timpul arderii se majoreaza suprafata incendiata,se generalizeaza suprafata de
ardere,se depaseste temperatura de 800C; pierderea de greutate a materialelor
combustibile ajunge la 80-85%.
Durata fazei de regresie este determinata de intensitatea de manifestare a fazei de
ardere activa.
Practic,pentru incendiul conventional se apreciaza ca gradientul regimului de
regresie al incendiului,care are faza activa mai mica de 60 min,este de aproximativ
10C/min,fata de 70C/min pentru un incendiu cu o faza de ardere activa mai mare de 60
min.
Evolutia,marimea si durata incendiului in spatiu inchis depinde de sarcina
termica,de distributia ei in incapere,de dimensiunea deschiderilor de ventilatie.De
exemplu,marimea unui incendiu intr-o incapere cu o sarcina termica de 50 kg lemn/m ar

corespunde unui incendiu de 1 h,cu cresterea temperaturii astfel: 800C dupa 20 min;
880 dupa 40 min; 920C la 1 h.
Incendiul conventional izbucnit in spartii deschise evolueaza aproape similar cu cel
in spatii inchise,prezentind insa urmatoarele particularitati: se dezvolta de la inceput pe
intreaga suprafata a materialului cuprins de flacari; marimea flacarilor depinde de
conditiile meteorologice si de aerodinamica curentilor care afluesc catre locul
incendiului; produsele de ardere sunt bogate in particule de carbune.
Pe timpul unui incendiu real se pot distinge 3 faze: dezvoltarea libera; localizarea;
lichidarea.
Dezvoltarea libera: timpul din momentul izbucnirii incendiului pina la introducerea
primei tevi in actiune si a celorlalte mijloace pentru stingere.
Localizarea: eliminarea posibilitatilor de propagare a incendiului,a prabusirii
constructiei si crearea premiselor pentru lichidarea incendiului.
Lichidarea: timpul in care se realizeaza atacul ferm si neintrerupt asupra
incendiului,in principiu din toate directiile si cu toate fortele si mjiloacele.
Dezvoltarea incendiilor poate avea loc: circular,frontal,unghiular.
Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor depind de puterea calorifica a
materialului combustibil care arde,de cantitatea de caldura ramasa in spatiul
incendiat,precum si de modul cum se produce arderea mai mult sau mai putin completa.
In tabelul V.2.1 sunt date temperaturile incendiilor de diferite materiale
combustibile.
Tabelul V.2.1
Temperatura incendiilor de diferite materiale combustibile
Denumirea materiala
Sarcina termica (kg/m)
Bumbac afinat
Hirtie afinata
50
25
50
25
50
25
50
25
50
100
600
Temperatura maxima pe
timpul incendiului [C]
305
370
510
530
640
700
700-710
850-856
800-900
800-850
880-920
1000
1200
25
25
25
1125
Pina la 1200
1100
1100
Produse carbolitice
Potasiu metalic
Textolit
Sodiu metalic
Lemn rasinoase (in incaperi)
Lemn rasinoase taiat,stivuit
in aer liber
Plexiglas
Huila (brichete)
Cauciuc natural
Polistiren
50
-
Magneziu,electron
1350
Pina la 2000
Produsele de ardere si de descompunere care rezulta pe timpul incendiului sunt,in

general,parti componente ale fumului,flacari si o serie de gaze ca produse de ardere.
Prin caracteristicile fumului se poate stabili natura substantelor care ard (tabelul
V.2.2).
Compozitia fumului prezinta mare importanta in cazul incendiilor izbucnite in
interior.Valoarea aproximativa a acesteia se arata in tabelul V.2.3.
Restul volumului din incapere este umplut cu azot,vapori de apa si alte substante
gazoase.
Fumul si produsele de ardere au actiune toxita asupra omului.
Efectul fiziologic cauzat asupra omului de citeva gaze si vapori este redat in tabelul
V.2.4.
Tabelul V.2.2
Caracteristicile fumului in urma arderii unor materiale
Materiale si
substante
combustibile
Lemn
Hirtie,paie,fin
Bumbac
Produse petroliere
Fosfor
Magneziu
Sulf
Fulmicoton si alte
combinatii de azot
Cauciuc
Potasiu metalic
Polistiren
Policlorura de vinil
Celuloid
Culoarea
Caracteristicile fumului
Mirosul
Gustul
Cenusiu negru
Galben-alb
Brun-inchis
Negru
Alb-dens
Alb
Nedefinit
Galben brun
De rasina
Specific
Specific
Uleios
Usturoi
Fara
Sulfuros
Iritant
Acrisor
Acrisor
Acrisor
Acrisor
Fara
Metalic
Acid
Acid
Negru-brun
Alb-dens
Negru-inchis
Cenusiu-inchis
Cenusiu-inchis
Sulfuros
Fara
Hidrocarburi
Acid clorhidric
Specific
Acid
Alcalin
Acid
Tabelul V.2.3
Compozitia aproximativa a fumului rezultat din incendiile izbucnite in interior
Locul incendiului
Subsoluri
Poduri
Sectiile fabricii de
Compozitia fumului in % dupa volum

Oxid de carbon
Dioxid de carbon
Oxigen
0,04-0,65
0,10-3,50
17,00-19,50
0,10-0,20
0,10-2,50
17,70-20,70
0,16-0,40
0,30-1,30
19,30-20,00
mobila
Apartamente
Depozite de
vopsea,ulei si
materiale de ambalaj
Diverse
0,10-0,25
1,00-1,80
18,60-19,00
0,20
1,20-2,20
18,60
0,10-1,40
0,30-10,10
9,00-20,80
Tabelul V.2.4
Efectul fiziologic a unor gaze si vapori asupra omului
Denumirea Letal in inspiratie peste
substantel
5-13 min
or
Volumul aproximativ
[%]
[mg.1-1]
1
2
3
Fosgen
0,005
0,20
Clor
0,025
0,70
Acid
0,02
0,20
cianhidric
0,05
1,00
Oxizi de
azot
Anilina
0,08
1,10
Hidrogen
sulfurat
0,20
6,00
Sulfura de
carbon
0,30
8,00
Gaze
0,30
4,50
sulfuroase
0,50
3,50
Acid
0,50
6,00
clorhidric
2,00
65,00
Amoniac
2,50
125,00
Oxid de
3,00
120,00
carbon
Benzen
5,00
315,00
Cloroform
50,00
550,00
Benzina
Tetracloru
9,00
162,00
ra de
95,00
1100,00
carbon
Acetilena
Bioxid de
carbon
Eilena
Periculos (toxic) in
inspiratie peste 0,5-1 h
Suportabil la inspiratie
peste 0,5-1,6 h
Volumul aproximativ
[%]
[mg.1-1]
4
5
0,0025
0,10
0,0025
0,07
0,01
0,10
0,01
0,20
-
Volumul aproximativ
[%]
[mg.1-1]
6
7
0,0001
0,004
0,0025
0,007
0,005
0,05
0,005
0,10
0,013
0,50
0,04
0,60
0,02
0,30
0,10
3,60
0,05
6,50
0,04
1,10
0,25
0,20
0,75
1,50
2,00
1,10
1,50
1,70
2,40
25,00
75,00
80,00
0,01
0,01
0,025
0,10
0,30
0,50
1,50
0,30
0,15
0,17
0,20
10,00
25,00
60,00
2,50
25,00
158,00
275,00
1,00
10,00
63,00
110,00
5,00
80,00
90,00
920,00
3,00
50,00
54,00
575,00
3.PROPAGAREA INCENDIILOR,SCHIMBUL DE GAZE SI VENTILAREA

SPARIILOR INCENDIATE
Propagarea incendiului depinde de: compozitia chimica si viteza de ardere a
materialului aprins; temperatura mediului inconjurator; curentii de aer din atmosfera sau
de cei care se formeaza; sarcina termica; sursa potentiala de aprindere; obstacolele
intilnite in cale (pereti antifoc etc.)
Hotaritor in propagarea incendiului sunt: viteza de ardere si alimentarea cu aer.
Propagarea incendiului se produce in plan orizontal si in plan vertical,marimea si
temperatura flacarilor avind un rol important.
Temperaturile in functie de unele proveniente se arata in tabelul V.3.1.
Tabelul V.3.1.
Temperatura citorva categorii de flacari
Provenienta flacarii
Chribrit
Lanuri cereale
Benzina
Motorina
Titei brut
Pacura
Temperatura [C]
700
1400-1500
1200
1100
1100
1000
Provenienta flacarii
Acetilena
Amoniac
Oxid de carbon
Propan
Cherestea
Temperatura [C]
2500-3000
1700
2100
1925
1200
Inaltimea flacarilor:
1)La rezervoarele cu lichide combustibile incendiate:
Hflc=2D [m].
2)La rezervoarele cu gaze lichefiate incendiate
Hflc=16Q0,4 [m];
Hflc inaltimea flacarii [m];
D diametrul rezervorului incendiat;
Q debitul de gaz lichefiat [kg/s].
Viteza de propagare a incendiului pentru citeva materiale si substante combustibile
se arat in tabelul V.3.2.
Tabelul V.3.2
Viteza liniara de propagare a incendiului la arderea unor substante si materiale
combustibile
Materiale,substante si obiectie combustibile aprinse
Case de locuit si magazine,constructii de lemn,mobila etc.
Acoperisuri de hale pentru ateliere cu suprafata mare
Produse textile in depozite inchise la o sarcina termica de 140
kgm-2
Valoarea medie a
vitezei de propagare
(mmin-1)
1,00-1,20
1,70-3,20
0,33
Suluri de hirtie in depozite inchise la o sarcina termica de 140

kgm-2
Cauciuc sintetic in depozite inchise la sarcina termica de 290 kgm2
Depozit de lemn rotund in stive

Produse tehnice din cauciuc in stive in aer liber cu dezvoltarea
nederanjata
Scrinduri de lemn (2-4 cm grosime) in stive,continut de umiditate:
8-12%
16,18%
18-20%
20-30%
30%
Incendiu de iarba uscata si culturi cerealiere pe timp linistit
Padure de brad,pini,tufisuri,pe timp linistit
Padure de molid pe timp linistit
Padure de brazi,molizi si brazi
Complexe de padure cu plantatii mijlocii la viteze ale vintului de
7-19 m/s-1 si umiditate 39%
Incendiu de iarba uscata,culturi cerealiere coapte pe timp foarte
uscat si vint cu viteza mai mare de 12,5 m/s
Materiale plastice armate cu fibra de sticla
Bumbac brut
Celuloid
Materiale fibroase in stare aprinsa
Toluen
Benzina de extractie
0,27
0,40
0,35-0,70
1,10
4,00
2,30
1,60
1,20
1,00
16-17
pana la 14,20
pana la 18,00
pana la 4,20
22
400-500
0,60
4,80
24
7,20
30
102
144
Schimbul de gaze pe timpul incendiului consta in miscarea unor mase de gaze ca

rezultat al procesului de ardere: produsele arderii si a decompunerii termice gazoase si
calde circula din zona de ardere spre aerul atmosferic si acesta spre zona de
ardere.Accesul aerului catre zona de ardere determina viteza de ardere si,in consecinta
formarea produselor de ardere.Deseori vitezele curentului ascendent sunt atit de
mari,incit se ridica in aer nu numai particulele materialelor aprinse (scintei),ci si bucati
din materialele care ard,formindu-se un fel de virtejuri de foc.Intr-un asemenea
caz,materialele aprinse ridicate in aer pierd din viteza de miscare ascensionala si sub
influenta gravitatiei cad pe sol,favorizind aparitia unor noi focare de incendiu.
Indicatorul esential pentru schimbul de gaze este volumul specific al maselor care
participa la circulatie intr-o unitate de timp si care depinde de volumul de aer participant
la ardere si volumul produselor arderii:
Vsg=AiVam;
Vsg volumul specific al schimbului de gaze [m3/min];
Ai suprafata incendiului [m];
Va viteza de ardere in raport de masa [kg/mmin];
m cantitatea volumica de gaze la arderea a 1 kg de substanta combustibila [m3/kg].
Cantitatea de aer si de produse gazoase de ardere care participa la formarea schimbului de

gaze la arderea completa a 1 kg de material combustibil se arata in tabelul V.3.3.
Tabelul V.3.3
Cantitatea de aer si de produse gazoase de ardere care participa la schimbul de gaze
Materiale si substantele combustibile
Umiditatea [%]
Volumul
aerului
[m3/kg]
Lemn uscat la aer:

- mesteacan
- stejar
- anin
- plop
- pin
Lemn
Canfor
Carton si hirtie
Cauciuc natural
Cauciuc sintetic,butadien stirenic
Cauciuc neoprenic
Magneziu metalic
Sodiu metalic
Naftalina
Parafina
Cauciuc vulcanizat
Paie
Bumbac
Acetona
Benzina
Petrol lampant
Pacura
Alcool metilic
Motorina
Alcool etilic
Gaze de apa
Gaz de piroliza
Gaz generator
Gaz de furnal
Gaz de cocserie
Gaz natural
7
7
7
7
7
40
40
12
1,1
1
0,8
1
8
4,50
1,5
4,00
-
4,2
4,25
4,14
4,12
4,18
2,84
9,15
3,42
10
10,16
6,2
2,2
1,15
9,88
11,58
9,97
3,32
3,75
7,26
11,59
11,36
10,44
5,02
11,11
6,69
2,13
12,04
1,21
1,06
4,25
9,25
Volumul
produselor
arderii [m3/kg]
4,93
4,96
4,88
4,86
4,90
3,75
9,97
4,21
10,76
10,82
6,4
1,73
0,92
10,38
12,57
10,52
4,03
4,52
8,14
12,59
12,29
4,35
6,14
11,99
7,76
2,73
13,31
1,82
1,90
5,00
10,40
Datele din tabelul V.3.3 sunt stabilite la temperatura de 0C si presiunea de 760

mm Hg.
Citeva concluzii:
- la cresterea umiditatii materialelor combustibile,schimbul de gaze se micsoreaza;
- volumul produselor gazoase degajate pe timpul arderii este intotdeauna mai mare
decit volumul aerului atmosferic care participa la ardere;
- in conditii egale,schimbul de gaze intr-o unitate de timp la arderea produselor
petroliere lichide,a cauciucului si a articolelor de cauciuc este de 2-2,5 ori mai mare decit
la arderea lemnului;
- viteza schimbului de gaze,de regula,este mai aproape de zona de ardere;
- viteza schimbului de gaze este intotdeauna mai mare la incendiile exterioare decit
la cele interioare;
- la incendiile din spatiul interior schimbul de gaze poate sa aiba o viteza mare in
planul golurilor deschise pentru aspiratie refulare.
La stingerea incendiilor din spatii mari (hale industriale,depozite de marfuri,blocuri
de locuinte etc.) se aplica principiul ventilarii spatiilor incendiate care consta in luarea
tuturor masurilor pentru a evacua caldura,fumul si gazele de ardere,permitind in acest fel
accesul la focar.
Ventilatia spatiilor incendiate se va face numai in prezenta tevilor de refulare.Un
accent deosebit se pune pe folosirea ventilatiei naturale.
Daca caldura,fumul si gazele de ardere nu sunt evacuate la timp,se pot produce:
- propagarea incendiului la partile de sus ale spatiilor neventilate din cauza
acumularii caldurii;
- micsorarea vizibilitatii din cauza fumului iritant;
- aparitia efectelor mortale,din cauza gazelor,in special a oxidului de carbon
rezultat dintr-o ardere incompleta.
6.Aprecierea pericolului de incendiu
1.PERICOLUL DE INCENDIU
1.1.STAREA DE PERICOL DE INCENDIU SAU DE EXPLOZIE
In principiu, o stare de pericol consta dintr-un complex de conditii tehnicoorganizatorice in care se afla la un moment dat un sistem tehnic delimitat spatial si care
poate determina scoaterea integrala sau partiala a acestuia din starea normala,prin
evenimente negative (incendiu,explozie,avarie,accident tehnic etc.),avind drept
consecinta producerea de victime omenesti si de distrugere de bunuri materiale.
Prin sistem tehnic se intelege,in general,un ansamblu de elemente,de piese,de
aparate,de masini,de instalatii etc.,care se tun in interdependenta,constituind un intreg
organizat,destinat unui anumit scop.
Starea de pericol de incendiu sau de explozie este definita sau determinata de
existenta materialelor si substantelor combustibile care alcatuiesc un sistem inflamabil,de
prezenta unor surse de aprindere (energie) si a mijloacelor care le pot produce,precum si
de aparitia unor imprejurari favorizante.
Sistemul inflamabil este constituit din natura si cantitatea materialelor si
substantelor combustibile,care inmagazineaza in componenta lor energia chimica,precum
si dintr-un agent de oxidare (oxigenul din aer).
Sursa de aprindere contine energia necesara aprinderii materialelor si substantelor
combustibile,rapiditatea initierii ei si modul de manifestare depinzind de puterea
energetica a sursei.Cantitatea de energie a sursei trebuie sa fie egala sau superioara
energiei minime de aprindere,mai mare chiar decit energia sistemului inflamabil.
Imprejurarile favorizante constau,in principiu,din producerea unor defectiuni in

sistemul tehnic,in exploatarea acestuia fara respectarea instructiunilor de
functionare,neglijenta personalului muncitor si aparitia altor factori neprevazuti.
Izbucnirea incendiului este posibila numai atunci cind exista o corelatie in timp si
spatiu a conditiilor care conduc la aparitia acestuia.Determinant este insa sistemul
inflamabil si sursa de aprindere.Daca nu sunt indeplinite conditiile,starea de pericol se
prezinta ca un potential ridicat de incendiu sau de explozie,fiind oricind posibil
producerea acestora.De fapt,are loc trecerea energiei unei surse de aprindere asupra
sistemului inflamabil,ceea ce are ca urmare pregatirea necesara a substantei
combustibile si activarea ei pentru crearea conditiilor de izbucnire a incendiului.
De aceea,starile de pericol trebuie depistate la timp,o atentie prioritara acordindu-se
starilor de pericol iminent,luindu-se toate masurile,pentru imprastierea lor operativa.
1.2.STAREA DE PERICOL POTENTIAL
Starea de pericol determina in mare masura intensitatea (valoarea) pericolului de
incendiu potential.
Pentru aprecierea pericolului de incendiu potential trebuie sa se tina seama de:
sarcina termica; conditiile de vizibilitate in caz de interventie; toxicitatea si cresterea
pagubelor datorita degajarii fumului; marimea compartimentelor de incendiu si
posibilitatea de evacuare a cladirii,fumului si de realizare a ventilarii incaperilor;
inaltimea incaperilor,respectiv a cladirii; eventualitatea cresterii valorilor pagubelor
datorita degajarii gazelor de ardere ca actiune coroziva,densitatea valorica pe unitatea de
suprafata.
Produsul acestor factori dau pericolul de incendiu potential.
1.3.MASURI DE PROTECTIE
Produsul valorilor care reduc pericolul de incendiu exprima valoarea efectiva de
protectie.
Dintre masurile de protectie fac parte:
- masurile normale (regulile generale si normele specifice) de prevenire si stingere
a incendiilor;
- masuri speciale (instalatii de semnalizare si stingere a incendiilor,mijloacele de
legatura cu unitatile de interventie,dotarea pompierilor,ignifugarea elementelor de
constructie);
- asigurarea unei anumite rezistente la foc a cladirilor.
Rezistenta la foc se bazeaza pe 3 elemente: stabilitate,izolatie termica si etanseitate
la flacari.Ar trebui sa se tina seama si de un al patrulea element: etanseitatea la fum.
Se apreciaza ca cele mai eficiente masuri de protectie contra incendiilor sunt cele
construite (inclusiv cele referitoare la instalatiile de prevenire si stingere a incendiilor).
1.4.PERICOLUL DE INCENDIU
Acesta s-ar putea defini ca raportul dintre pericolul potential si masurile de
protectie.Astfel:
Pericolul de incendiu=Pericolul potential .
Masurile de protectie
Deci se impune luarea unor astfel de masuri de protectie care sa duca la reducerea
sau anihiliarea pericolui potential.
Din cele aratate mai sus,notiunea de pericol de incendiu se refera si la posibilitatea
de izbucnire a incendiului,de propagare si evolutie a acestuia,de intoxicare,de alarmare si
interventie la timp,de evacuare si salvare a oamenilor si bunurilor materiale.
Pericolul de icendiu se poate referi la pericolul pentru cladiri si la pericolul pentru
continut.
Pericolul pentru cladiri consta in distrugerea elementelor de constructie,iar
pericolul pentru continut se refera la distrugerea bunurilor materiale din cladire.
Cele doua categorii de pericole sunt strins legate intre ele,deoarece pe de o parte
distrugerea unei cladiri,are drept efect,de regula,si distrugerea continutului acesteia,iar pe
de alta parte sarcina termica constituie,deseori,pericolul principal pentru cladire.Cu toate
acestea cele doua pericole pot exista independent unul de altul.
2.PARAMETRII PERICOLULUI DE INCENDIU
a) Sarcina termica
Sarcina termica Sq constituie cel mai important parametru al pericolului de
incendiu:
n
SQ= QiMi [MJ]

i=1
Qi puterea calorifica interioara1 a unui material,in MJ/kg; pentru gaze in MJ/m3

Mi masa materialelor combustibile de acelasi fel aflate in spatiul luat in
consideratie
Densitatea sarcinii termice (qs) se determina cu relatia:
qs=SQ [MJ/m]
As
Echivalentul lemn al sarcinii termice:
Mlemn = miQi [kg lemn/m]
AsQi lemn
mi masa unui material combustibil
Qi lemn= 4400 kcal/kg
b) Grupa de combustibilitate
Incombustibile
Combustibile:
Clasa C1 practic neinflamabile
Clasa C2 dificil inflamabile
Clasa C3 mediu inflamabile
Clasa C4 usor inflamabile
Greu combustibile: C1 si C2
c) Indicele de combustibilitate
Pina la 0,1 incombustibile
Intre 0,1 si 0,5 greu combustibile
Intre 0,5 si 2,1 greu inflamabile
Peste 2,1
- combustibile
d) Temperatura de inflamabilitate
e) Temperatura de aprindere
f) Temperatura de autoinflamare
g) Tendinta de autoaprindere
h) Intervalul de explozie
i) Energia minima de aprindere
j) Continutul minim de oxigen pentru explozie
k) Indicele de oxigen
Io=100O2
O2+N2
O2 concentratia volumetrica de oxigen
N2 concentratia volumetrica de azot in amestecul gazos
30>Io>20 materiale naturale
15<Io<95 materiale sintetice
l) Viteza de ardere
m) Viteza de incalzire a lichidului
n) Presiunea maxima de explozie
o) Caracterul reactiei intre materialele si substantele care ard si mijloacele de
stingere (apa si spuma)
3.PUNCTELE VULNERABILE LA INCENDIU
3.1.STABILIREA PUNCTELOR VITALE VULNERABILE LA INCENDIU
Prin punct vital vulnerabil la incendiu se intelege zona (sectorul,sectia,instalatia sau
alt loc) cu un pericol potential de incendiu din cadrul unui obiectiv,care ii asigura acestuia
functionalitatea principala si indispensabila desfasurarii activitatii economice sau socialculturale.
STABILIREA SI CLASIFICAREA PUNCTELOR VULNERABILE LA
INCENDIU AU LA BAZA URMATOARELE CRITERII PRINCIPALE:
3.1.1.Importanta politica,economica,sociala si culturala a punctului vital
Aceasta se apreciaza prin: marimea si insemnatatea consecintelor pe care le pot
avea evenimentele in punctul vital; gradul posibil de distrugere a punctului vital in caz de
incendiu,explozie sau avarie urmata de incendiu; posibilitatile existente prin durata de
timp necesara pentru inlocuirea sau preluarea operativa a functionalitatii punctului vital
de alte puncte asemenea; caracterul de unicat al punctului vital.
3.1.2.Marimea vulnerabilitatii la incendiu a punctului vital si frecventa variatiei in
timp al acesteia
Acestea se apreciaza prin: pericolul de incendiu prezentat de procesul de productie;
cantitatea,natura si proprietatile materialelor si substantelor utilizate sau depozitate;
amplasarea,gradul de rezistenta la foc si modul de comportare a constructiilor in caz de
incendiu sau exploziel; amplasarea si tipul instalatiilor,masinilor,utilajelor si aparatelor
utilizate in activitatea de productie si nivelul de siguranta in functionare; frecventa

incendiilor,exploziilor si avariilor ce au avut loc in punctul vital,respectiv sau in alte
puncte similare,pericolul prezentat de vecinatatile punctului vital in caz de
incendiu,explozie sau avarie.
3.1.3.Gradul de protectie impotriva incendiilor
Aceasta se apreciaza prin: sisteme proprii constructiilor si instalatilor tehnologice
care asigura acestora functionarea si exploatarea in conditii de siguranta (alimentare cu
energie,protectii electrice,electrostatice si paratrasnete,iluminat de siguranta,inchideri
hidraulice etc.); sisteme specifice de protectie impotriva incendiilor,masuri organizatorice
luate de conducerea obiectivului,comisia de aparare impotriva incendiilor si SPPC pentru
apararea punctului vital impotriva incendiilor.
3.2.FORTE ANGRENATE,MIJLOACE SI FORME SPECIFICE ACTIVITATII
DE PREVENIRE SI
COMBATERE A INCENDIILOR SI EXPLOZIILOR IN PUNCTELE
VITALE
3.2.1.Fortele in cadrul obiectivului
Organele de conducere ale obiectivului; comisia de aparare impotriva incendiilor;
cadrele tehnice speciale incadrate pentru indrumarea si controlul activitatii de prevenire si
stingere a incendiilor; compartimentul de control al instalatiilor; SPPC; intregul personal
muncitor.
Aceste forte trebuie orientate sa puna accent in activitatea lor pe: cunoasterea
aprofundata a situatiei in punctele vitale; supravegherea permanenta a punctelor vitale
prin personalul de pe locul de munca sau din compunerea SPPC; asigurarea dotarii cu
instalatii si aparatura speciala de sesizare si semnalizare operativa a unor pericole de
incendiu si explozie cu aparatura de masura si control,si dispozitive care asigura protectia
constructiilor si instalatilor si intretinerea acestora in perfecta stare de functionare;
selectionarea si instruirea personalului de deservire a punctelor vitale; asigurarea prompta
a primei interventii si instruierea prin exercitii si aplicatii a SPPC; analizarea de catre
conducerea obiectivului si comisia de aparare impotriva incendiilor a starilor de pericol,a
concluziilor si invatamintelor la unele incendii din punctele vitale; controlul instalatiilor
si utilajelor care prezinta pericol de incendiu si explozie din punctele vitale (lunar de
catre specialisti si zilnic de catre SPPC in cadrul activitatii de rond).
3.2.2.Organele tutelare ale obiectivului
Organele tutelare,in baza obligatiilor ce le revin trebuie sa contribuie la asigurarea
conditiilor depline de securitate a punctelor vitale impotriva incendiilor,exploziilor si
avariilor.Unitatile de cercetare si proiectare sa fie antrenate la gasirea unor solutii
necesare inlaturarii unor stari de pericol din punctele vitale.
3.2.3.Unitatea de pompieri militari
Asigura indrumarea si controlul intregii activitati de prevenire si stingerea

incendiilor.Punctele vitale de mare importanta vor fi controlate de cadrele de conducere si
de cele cu o buna pregatire de specialitate (controale tehnice de fond,operative).Pentru
toate punctele vitale se vor intocmi ipoteze de interventie si se vor executa aplicatii
complexe cu angrenarea organelor de conducere,SPPC si personalul de pe locurile de
munca.Va actiona pentru solutionarea problemelor care pun in pericol securitatea
obiectivului.
3.2.4.Alte organe care participa direct la asigurarea securitatii in functionare a
punctelor vitale
Un aport important in protectia impotriva incendiilor il pot aduce organele
specializate de control (ISCIR,protectia muncii,de distributie a gazelor si energiei
electrice etc.).Se pot organiza actiuni si controale comune cu alte organe care au
responsabilitati in domeniu prevenirii si stingerii incendiilor in obiective.
Pe baza criteriilor prezentate mai sus,in obiective se stabilesc puncte vitale
vulnerabile la incendiu si explozie,tinindu-se o stricta evidenta a lor.
3.3 METODOLOGIA DE EXECUTIE SI FINALIZARE A CONTROLULUI DE
SPECIALITATE IN PUNCTUL
VITAL
Controlul tehnic de specialitate nu difera,in principiu,fata de metodologia
generala,insa are unele particularitati,care vizeaza indeosebi laturile calitative.
Controlul se executa de regula in sensul desfasurarii procesului de productie
executandu-se in ordinea:
- verificarea obligatiilor si raspunderilor concrete stabilite,privind prevenirea si
stingerea incendiilor,a tuturor fortelor angrenate in asigurarea protectiei impotriva
incendiilor,pe baza prevederilor legale in vigoare;
- controlul respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor in punctele
vitale vulnerabile la incendiu,urmarindu-se respectarea normelor si la instalatiile
tehnologice conexe punctului vital,care ii asigura acesteia functionarea neintrerupta si in
conditii se siguranta;
- organizarea si materializarea in punctul vital al activitatii de dotare cu
instalatii,utilaje,aparatura,dispozitive,
echipament si mijloace de prevenire si stingere a incendiilor;
- verificarea modului de organizare si desfasurare a instruirii personalului privind
cunoasterea normelor,sarcinilor si masurilor de prevenire si stingere a incendiilor
realizate pe baza tematicii anuale intocmite de comisia de aparare impotriva incendiilor;
- verificarea masurilor si sarcinilor de interventie in caz de
incendiu,explozie,avarie,calamitati naturale si catastrofe punandu-se un accent deosebit
pe modul de alarmare a personalului si anuntarea operativa a evenimentului;
- verificarea ordinei si disciplinei pe locurile de munca din punctul
vital,controlandu-se printre altele capacitatea personalului de a-si indeplini atributiile;
- verificarea modului de organizare,executie si finalizare a controlului periodic,al
respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor in punctele vitale de catre
comisia de aparare impotriva incendiilor,sefii de sectii,ateliere,instalatii si formatii de
lucru,cadrul tehnic special incadrat si SPPC;
- verificarea modului cum se analizeaza situatia prevenirii si stingerii incendiilor

din punctele vitale vulnerabile la incendiu.
In final se va evalua gradul de protectie impotriva incendiilor asigurat in punctul
vital,precum si masurile ce trebuie realizate.
4.CLASIFICAREA MATERIALELOR SI SUBSTANTELOR DEPOZITATE
DUPA CLASA DE
PERICULOZITATE
Clasa de
pericol
P1 fara
pericol
Subcl
asa
-
P2 cu
pericol
redus
A
B
C
P3 cu
pericol
mediu
A
B
P4 cu
pericol
mare
A
B
Caracteristicile materialelor,exemple
Felul ambalajului
Incombustibile care nu pot da nastere la

reactii periculoase: minereuri,piese
metalice,ciment,nisip,fructe,legume,carne,
conserve in cutii etc.
Materiale din clasa P1: materiale
inerte,azbociment,lichide
incombustibile,piese metalice in folii etc.
Materiale care se aprind greu,cu o viteza
redusa de ardere,putere calorica redusa:
aparataj electric,obiecte din bachelita si rasini
fenolice,baloti de lina,zahar in vrac sau in
saci,produse de panificatie,tutun
Lichide incombustibile: apa minerala in
butelii de plastic,
lapte,cutii carton
Materiale din clasele P1 si P2
In vrac sau
ambalaje
incombustibile
Materiale cu combustibilitate medie (nu din

clasele P4 si P5) si cu putere calorica cel mult
6500 kcal/kg: mobila fara garnituri de
buret,panouri,fibre de lemn,tesaturi si
confectii,articole piele,carti,faina
cereale,ambalaje in pungi,tutun,ceai,legume
uscate,grasimi etc.
Lichide combustibile cu tinf > 100 C: vopsele
in ulei,produse farmaceutice combustibile in
cutii,bidoane,lubrifianti si glicoli in butoaie
etc.
Materiale si produse din clase P1-P3
Materiale combustibile cu viteza mare de
ardere sau cu putere calorifica mai mare de
6500 kcal/kg: talas,fibre vegetale,confectii
executate din asemenea fibre,materiale
plastice,fibre textile,paie etc.
Ambalaje cu
combustibilitate
redusa
Neambalate sau
ambalate in
saci,butoaie
Ambalaje
combustibile
Ambalaje in cutii de
carton
Ambalaje in cutii de
carton.Orice fel de
ambalaje, nu din
materiale plastice
spongioase
Incombustibile,care
pot fi introduse in
cutii de carton
Materiale plastice
spongioase
Indiferent de forma
de ambalare
E
F
P5 cu
A
pericol
deosebit de
mare
Materiale si produse incombustibile care pot

suferi deteriori importante in urma actiunilor
temperaturilor inalte,a apei sau a gazelor
corozive: aparatura electrica si electronica si
contacte si relee sensibile necapsulate,tuburi
electronice,medicamente etc.
Materiale si produse care sub efectul
temperaturii degaja cantitati importante de
gaze corozive: PVC,rasini epoxidice,acid
clorhidric etc.
Lichide combustibile din clasa P3 C: lichide
ambalate in bidoane din carton,canistre din
materiale plastice
Lichide combustibile cu temperatura de
inflamabilitate cuprinsa intre 55-100C:
motorina,pacura,smoala,uleiuri
minerale,cerneala tipografica etc.
Materiale instabile care pot descompune
exploziv la temperatura normala,sau care pot
exploda sub efectul incalzirii,frecarii sau a
socurilor de detonatie.Obiecte pirotehnice:
acid acrilic,percloric,anihidru,apa oxigenata
concentrata,azotat de amoniu,peroxizi-de
acetil,benzoil,zinc-chibitruri de fosfor
alb,muntie exploziva sau
incendiara,exploziv,rachete
Materiale care la contactul cu alte materiale
pot da nastere la reactii explozive sau se pot
aprinde: acetona,acid
acetic,amoniac,etilenamina,peroxizi de
potasiu sau sodiu etc.
Materiale susceptibile la autoaprindere:
carbune bituminos,deseuri cauciuc sau
lina,faina de lucerna,peste,fosfor
alb,ingrasamite organice,mangal etc.
Substante oxidante capabile sa initieze
aprinderea materialelor combustibile la
contactul acestora: acid
azotic,clorhidric,sulfuric,clor,ierbicide,azotat
de potasiu etc.
Materiale care sub efectul caldurii degaja
cantitati mari de gaze combustibile sau
toxice:
acrilonitril,amine,anilina,esteri,iod,iodati,but
adiena,fosfor,sulfat de metil
Indiferent de natura
ambalajelor
Indiferent de natura
ambalajului
In ambalaje
combustibile
In ambalaje
incombustibile care
pot fi introduse in
cutii de carton
Indiferent de modul
de ambalare
Indiferent de modul
de ambalare
Indiferent de modul
de ambalare
Indiferent de modul
de ambalare
Indiferent de modul
de ambalare
G
H
Materiale care in contact cu apa se

aprind,degaja temperaturi capabile sa aprinda
materialele combustibile din vecinatate sau
degaja gaze combustibile: amida
alcalina,calciu,hidrura de aluminiu,potasiu
metalic,tutun,uraniu
Recipiente cu gaze comprimate: recipiente
fixe sau transportabile cu gaze sub
presiune,recipiente de tip Spray
Substante sau materiale solide care au o
putere calorica mai mare de 8000 kcal/kg sau
caracterizate printr-o ardere deosebit de
intensa.Lichide combustibile cu temperatura
de inflamabilitate mai mica de 55C.Gaze
combustibile (celuloid pelicola pe baza
nitroceluloza,clorati,sodiu,bariu); petrol
lampant,benzina,sulfura de
carbon,toluen,titei,acetona
gazolica,alcool,butan,propan,hidrogen,metan
etc
Indiferent de modul
de ambalare
Indiferent de modul
de ambalare
Indiferent de modul
de ambalare
7.Gaze industriale cu pericol de incendiu

1.HIDROGENUL
Hidrogenul prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie,are limitele de
explozie foarte largi,ele fiind cuprinse intre 4 si 75% hidrogen in aer.In amestec cu
aerul,in proportie de 17-60% detoneaza cu usurinta atunci cind vine in contact cu o sursa
de aprindere.
In cazul detonatie unda de soc este extrem de puternica,presiunea creste de aproape
20 de ori in comparatie cu cea initiala.Daca unda de soc se poate reflecta,presiunea se
mareste aproape de 40 de ori.
Arderea hidrogenului in oxigen provoaca o reactie in lant,care se propaga cu viteza
ridicata prin radicalii liberi care se formeaza.
Viteza de propagare depinde de: temperatura,presiune,proportia dintre hidrogen si
oxigen,prezenta unor molecule de gaz inert.
Pentru aprinderea amestecului de hidrogen-aer,la temperatura obisnuita este
necesar o sursa de aprindere care sa initieze reactia in lant.La un amestec de 27-30%
hidrogen in aer,aprinderea poate fi initiata de scintei electrice cu energii foarte reduse
(0,019 m/J).
Sub actiunea caldurii,amestecurile de hidrogen-aer se aprind la temperaturi variind
intre 400 si 580C in functie de presiune (la presiunea atmosferica aprinderea se produce
la 575C).
Amestecurile de hidrogen aer mai pot fi aprinse si de undele de soc provocate de
explozii sau de orice obiect puternice incalzit (conductor electric topit).De
asemenea,aceste amestecuri se mai pot aprinde si de la unele impuritati solide (de ex.
rugina) existente in jeturi puternice de hidrogen comprimat,precum si de la foc
deschis,scinteile de natura mecanica.
Hidrogenul avind cel mai mic volum molecular,poate difuza prin pori foarte mici
spre deosebire de alte gaze care nu au aceasta proprietate.Datorita acestei
proprietati,pericolul formarii amestecurilor explozive,hidrogen-aer este intruncatva
redus,deoarece in atmosfera deschisa se risipeste usor.In spatii inchise el se acumuleaza
sub plafon.
Din punct de vedere chimic,hidrogenul prezinta o mare afinitate fata de carbon,se
poate combina cu acest element,care exista in compozitia multor oteluri,micsorindu-le
din aceasta cauza rezistenta mecanica.
Hidrogenul se transporta comprimat la 150 atm in recipiente de otel.Explozia poate
fi favorizata de impurificarea hidrogenului cu oxigen de coroziunea recipientelor sau de
nerespectarea masurilor de prevenire a incendiilor.
Depozitarea hidrogenului in gazometre umede sau uscate se face astfel incit sa nu
fie posibila formarea amestecurilor explozive.
2.OXIGENUL
Oxigenul este unul dintre cele mai active elemente chimice.Are propietatea de a
forma foarte usor si energic combinatii chimice cu toate elementele.Reactiile care se
produc in prezenta oxigenului se numesc reactii de oxidare.
Procesele de ardere care au loc in oxigen decurg mult mai energie.De
exemplu,daca intr-un vas cu oxigen se introduce un chibrit in stare de
incandescenta,arderea continua cu flacara vie.
Limitele inferioare de explozie ale gazelor combustibile in amestec cu oxigenul
sunt mai coborite fata de amestecurile cu aer.
Uleiurile si grasimile in contact cu oxigenul comprimat se pot autoaprinde.
Combustibilii solizi cu structura poroasa (turba,carbune etc.) daca se imbina cu
oxigen lichid produc explozii puternice atunci cind se aprind in spatii inchise.
Oxigenul se foloseste in industrie pentru obtinerea unor temperaturi ridicate
necesare topirii sau taierii unor metale.
Pentru aceasta se arde acetilena sau hidrogen in oxigen.De exemplu,prin ardere
acetilenei in oxigen se obtine temperatura de aproximativ 3500C.
Oxigenul se transporta si se foloseste comprimat in recipiente la presiunea de 150
atm.
De retinut,posibilitatea producerii de explozii in compresoarele de oxigen,atunci
cand oxigenul comprimat vine in contact cu uleiul (explozia uleiului).Explozia este cu
atat mai puternica,cu cat presiunea si temperatura sunt mai ridicate,deci oxidarea se face
mai intens.
3.METANUL
Metanul se aprinde cu usurinta de la o scanteie sau de la foc deschis.Flacara care ia
nastere se propaga cu mare viteza in masa gazului,fenomenul respectiv producandu-se
instantaneu.El are temperatura teoretica de ardere in aer in jur de 2000C,dar din cauza
pierderilor de caldura in procesul de ardere,aceasta temperatura este mai redusa.
Temperatura de autoaprindere a metanului este de 650C in aer si de 556C in
oxigen.
Metanul nu se combina prin aditie cu nici o substanta.Prin ardere in aer se
transforma in dioxid de carbon si apa cu dezvoltare de 8400 kcal/m3.Prin incalzire la
aproximativ 900C se descompune in hidrogen si carbon (CH4C+2H2),iar la

temperaturi mai inalte,in anumite conditii in acetilena si hidrogen.
Un amestec de metan aer explodeaza la aprindere,daca proportia de metan este de
6-16%.Viteza de explozie este de circa 2300 m/s.El este descompus de clor si de alti
halogeni la temperaturi de 300-400C in prezenta unor catalizatori formand produsi de
substitutie.
Prin arderea incompleta a metanului sau prin disociere se obtine negru de
fum,folosit in industria cauciucului ,cernelurilor etc.
Metanul este mai usor ca aerul (densitatea fata de aer 0,55),ceea ce permite o
aerisire usoara a spatiilor inchise.
Deoarece metanul nu are miros,pentru a putea fi recunoscut cu usurinta se adauga
substante puternic mirositoare ca de exemplu etilc-mercaptan (16 grame sau 19,1 cm3 de
etil-mercaptan la 1000m3 gaz metan).In aceasta situatie o concentratie de 1% volum in
aer poate fi sesizata.
Uneori este folosit drept gaz inert,in lipsa azotului,la unele reactii chimice la care
nu este permisa prezenta aerului.In acest caz se pot produce amestecuri explozive metanoxigen.
4.ACETILENA
Acetilena este un gaz incolor,combustibil cu miros caracteristic,densitatea in raport
cu aerul este de 0,907.Acetilena este o hidrocarbura nesaturata cu tripla legatura,care se
descompune cu usurinta in elementele sale constitutive: carbon si hidrogen.
Tripla legatura a atomilor de carbon confera acetilenei unele insusiri
caracteristice,cea mai importanta fiind nestabilitatea termodinamica,adica tendinta de
descompunere in carbon si hidrogen cu degajare considerabila de caldura 54
kcal/mol,caldura si temperatura de ardere foarte ridicate si o mare capacitate de reactie.
Cele mai multe din reactiile acetilenei sunt reactii de aditie in care moleculele altor
substante se alipesc celei de acetilena.Reactiile sunt exoterme (cu degajare de caldura).
Descompunerea chimica a acetilenei are loc cu dezvoltarea unei mari cantitati de
energie (2080 kcal/kg),iar in cazul unei descompuneri explozive,temperatura ajunge pana
la 3000C,producandu-se si o crestere a volumului hidrogenului.
Acetilena formeaza cu aerul amestecuri explozive destul de periculoase a caror
limite sunt mult mai largi decat a celorlalte hidrocarburi (limita inferioara este de 3,5%
iar cea superioara de 82% volum in aer).Cele mai periculoase sunt amestecurile care
contin intre 7 si 13% volum acetilena.
Efectul exploziilor este deosebit,acesta fiind cu mult mai mare decit in cazul altor
hidrocarburi.
In cazul cind exploziile au loc in spatii inchise (rezervoare,conducte,instalatii
etc),presiunea ajunge sa fie de circa 12 ori mai mare decit cea initiala.Din aceasta cauza
toate utilajele se dimensioneaza la presiunea de proba de 12 atm.
In anumite conditii,descompunerea acetilenei poate avea loc cu detonatie in care
caz datorita efectului undei de detonatie,presiunea creste de citeva sute de ori (in
comparatie cu cea initiala),fapt ce duce inevitabil la distrugerea instalatiilor respective.
Acetilena se descompune spontan sub actiunea unor factori,cum ar fi: temperatura
ridicata,scintei,incalziri locale ,ridicare presiunii peste 1 atm,reactii de polimerizare
insotite de degajari intense de caldura,descompunerea substantelor chimice
explozive,actiunea substantelor foarte reactive fata de acetilena,exemplu clorul.
Amestecurile explozive cuprinse intre 7 si 13% explodeaza prin incalzire la

temperaturi peste 500C,si mai ales prin comprimare la presiuni de peste 3 atm.
In prevenirea initierii descompunerii acetilenei,prezenta umiditatii constituie un
factor important.Prin asigurarea saturarii cu vapori de apa se micsoreaza posibilitatea
producerii unei explozii.
Varietatea conditiilor in care se produce explozia acetilenei se explica in parte prin
faptul ca la ridicarea temperaturii descompunerea ei este precedata de polimerizare.La
temperaturi de peste 400C,moleculele de acetilena se combina cu moleculele mai
complexe (benzen,stiren etc.).Caldura degajata la polimerizare duce la cresterea
temperaturii acetilenei si creaza conditii favorabile pentru producerea exploziei.
La dizolvarea acetilenei,moleculele ei sunt separate de moleculele solventului,ceea
ce micsoreaza capacitatea de descompunere.Astfel acetilena dizolvata in acetona nu
explodeaza la presiuni pina la 10 atm.
5.AMONIACUL
Amoniacul este un gaz combustibil incolor cu un miros caracteristic puternic,cu
densitatea in raport cu aerul de 0,771.Puterea calorica este de 4450 kcal/kg.Este solubil in
apa 40% la 10C si 18,5% la 50C,cu formare de hidroxid de amoniu.
In stare gazoasa nu arde in aer,la temperaturi obisnuite,fiind considerat adeseori
inofensiv din punct de vedere al pericolului de incendiu si explozie.
Desi nu este o combinatie organica,amoniacul formeaza cu aerul amestecuri
explozive,intre limitele de 15 si 27% volum in aer,in oxigen intre 13,5 si 79% in
volum.Energia minima de aprindere este de 680 MJ iar presiunea de explozie este de 6
kgf/cm.
Temperatura de inflamabilitate este de -2C,iar cea de autoinflamare de 630C.
Prezenta uleiului sau a altor materiale combustibile mareste pericolul de
incendiu.In contact cu bioxidul de clor se poate aprinde sau exploda.
In reactie cu mercurul,clorul,iodul,bromul,acidul fluorhidric,anhidru,se poate
aprinde sau exploda.
Amoniacul in oxigen se aprinde la temperaturi obisnuite cu formare de oxid de azot
(MO),care se combina cu usurinta un oxidant foarte puternic care cu vaporii a multor
substante organice formeaza amestecuri explozive.
Chiar si in lipsa aerului amoniacul gazos se descompune in elementele
componente-azot si hidrogen-prin incalzire la temperaturi de peste 800C sau datorita
unor descarcari electrice.Amoniacul gazos ataca organele respiratorii si distruge glandele
lacrimale.In aer,concentratia maxima admisa este de 0,02 g/m3.
Amoniacul se transporta in vase inchise in stare lichida.Pe timpul depozitarii si
transportului o parte din amoniac trece in faza gazoasa,in vas creandu-se o presiune
corespunzatoare temperaturii mediului exterior.De exemplu,la 20C presiunea este de 7,7
atm iar in cazul cand temperatura este de 40C presiunea ajunge la 14,9 atm.
6.CLORUL
Clorul este un gaz de culoare galbena-verzuie,cu miros puternic
iritant,incombustibil mai greu ca aerul (densitatea in aer 2,49).Majoritatea produselor
combustibile reactioneaza cu clorul,tot asa ca si cu oxigenul.De exemplu,reactioneaza in
mod special cu acetilena,terebentina,eterul,amoniacul gazos,gazele

combustibile,hidrocarburile,hidrogenul si metalele fin divizate.
Amestecurile de metan si clor sunt explozive intre limitele de la 6 pina la 63% in
volum.Amestecurile de benzen si clor sunt explozive intr-un interval de explozie larg:
limita inferioara de explozie este de 8,2-9,2% iar limita superioara de la 32,6 pana la
35%.
Amestecurile de clor,etan si metan se autoinflameaza intr-un interval larg de
explozie.Astfel,amestecul de metan-clor se autoinflameaza intre 370 si 450C,la o
concentratie de 10%,respectiv 7%,iar amestecul de etan-clor intre 360 si 400C,
concentratia fiind de 5%,respectiv 40%.
La combinarea clorului cu hidrogenul,pentru a forma acidul clorhidric se produce o
explozie la incalzirea amestecului de gaze sau la o iluminare puternica (lumina solara
directa,magneziu incandescent etc).Dupa o prealabila aprindere,amestecul continua sa
arda linistit.
Cu acetilena,clorul formeaza amestecuri care pot exploda numai sub actiunea
luminii.
Clorul este un gaz otravitor.Ataca caile respiratorii,iar la concentratii mai mari
poate provoca asfixierea.Concentratia maxima admisa pentru halele de fabricatie este de
0,01 mgCl1/l aer.
Efectele provocate de inspiratia aerului la diferite concentratii de clor sunt:
- de la 0,001 pina la 0,006 mg/l aer,se produc efecte iritante;
- la 0,00834 mg/l aer degaja miros neplacut,simptome dupa 1-2 ore;
- 0,0350 mg/l aer reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a
gitului;
- 2,80 mg/l aer provoaca moartea.
Clorul se transporta in stare lichefiata la presiunea de 6 at in tuburi de otel.
7.GAZE PETROLIERE LICHEFIATE

Sub denumirea de gaze lichefiate se intelege,in general,amestecurile de
hidrocarburi volatile cu unul pina la 6 atomi de carbon in molecula care in limitele de
temperatura de la -40C pina la 40C,respectiv la presiuni de 0,2 atmosfere pina la pina
15 atmosfere se gasesc in stare lichefiata.
La temperatura si presiune atmosferica normale gazele lichefiate se prezinta in
stare gazoasa.Ele se pot insa lichefia chiar si la presiune relativ scazuta.Un gaz lichefiat
sub presiunea are intotdeauna tendinta sa treaca in stare gazoasa.El se evaporta la
suprafata,pina cind se formeaza in spatiul umplut cu gaz o presiunea care corespunde
presiunii de vapori a gazului lichefiat.Aceasta presiune de vapori depinde de temperatura
gazului lichefiat.
Pericolul este mare cind rezervorul de gaz lichefiat este supus,in cazul
incendiului,unei cresteri permanente a temperaturii.Cresterea temperaturii in interiorul
rezervorului corespunzator curbei presiunii de vapori,nu continua decit atit timp deasupra
gazului lichefiat se afla un spatiu umplut cu gaz.Cind temperatura creste,gazul lichefiat se
dilata,putindu-se ajunge ca intregul volum al rezervorului sa fie umplut cu gaz
lichefiat,fara sa mai existe vreun spatiu de gaz.Incepind din acest moment la cresterea
temperaturii,presiunea creste mult mai rapid decit conform curbei presiunii de
vapori.Marimea presiunii este de 7 pina la 8 atmosfere pentru fiecare grad de crestere a
temperaturii.
Ca urmare a compresibilitatii reduse a gazului lichefiat si a capacitatii elastice de
dilare,de asemenea mica,a peretilor rezervoarelor aceastea explodeaza.
Intre gazele lichefiate se citeaza:
propanul,butanul,propilena,izobutanul,butilenele,butadiena precum si amestecurile
acestor hidrocarburi in diferite proportii.
Gazele petroliere se produc prin distilarea fractionata a gazolinei sau a gazelor de
rafinarie.Ele se utilizeaza ca combustibili casnici si industriali,agenti de racire in instalatii
frigorifice,solventi pentru uleiuri si in diferite sinteze chimice.
Gazele petroliere lichefiate sunt usor inflamabile.Temperatura de aprindere este
430-455C.Temperatura de ardere a gazelor lichefiate este de aproximativ
1950C.Greutatea specificare mare (de 1,5-2 ori mai grele decit aerul) mareste
considerabil pericolul de incendiu si explozie,deoarece se acumuleaza in partile inferioare
ale incaperilor.
Densitatea in stare lichefiata variaza intre 0,45 si 0,60.Gazele lichefiate formeaza
cu aerul amestecuri explozive.
Limita inferioara de explozie variaza intre 1,5 si 2% iar cea superioara intre 8,5 si
9,5%.
Pentru a putea sesiza prezenta lor in caz de scapari,ele se odorizeaza cu mercaptan.
Gazele lichefiate scapate,chiar in cantitati mici genereaza prin evaporare o cantitate
mare de vapori inflamabili.De exemplu,dintr-un litru de propan lichefiat se formeaza
peste 33 l vapori in conditii normale de temperatura si presiune.
8.Pericolul de incendiu si explozie a pricipalelor prafuri combustibile
1.FACTORII CARE INFLUENTEAZA APRINDEREA PRAFURILOR1 SI
PULBERILOR COMBUSTIBILE
Cercetarile intreprinse asupra prafurilor si pulberilor combustibile au scos in
evidenta dependenta combustibilitatii si pericolului de incendiu de anumiti parametri.
Printre acesti parametrii se citeaza: compozitia chimica,granulatia,grosimea
stratului de pulbere,concentratia pulberilor si prafurile combustibile,presiunea
mediului,compozita mediului,temperatura de aprindere,gradul de umiditate a aerului si
indicele de explzivitate.
1.1.COMPOZITIA CHIMICA A PRAFULUI
Insusirile explozive ale prafurilor combustibile sunt determinate de compozitia lor
chimica.Conform conceptiei clasice,pericolul de explozie este direct proportional cu
continutul de oxigen.In prezent acest lucru este contestat,deoarece,pe de-o parte apar
oxizi stabili in pulberi,care se comporta cu substante inerte,iar pe de alta parte,anumite
grupe,cum este cea de nitro,sunt capabile sa declanseze aprinderi si in absenta
oxigenului.Continutul de cenusa,respectiv de substante inerte,influenteaza negativ
capacitatea de explozie,spre deosebire de componentii volatili combustibili in special cei
care prezinta o caldura mare de ardere (metan,hidrogen).
______________________
1
Prin praf se intelege un material solid in particule cu dimensiuni destul de mici

(de obicei sub 20 ) pentru a fi antrenate in miscare sau pentru a sta un timp in suspensie
in aer sau intr-un alt gaz.
2
Prin pulbere se intelege praful industriei obtinut prin una ori mai multe operatii de
maruntire mecanica sau prin operatii mecanice,fizico-mecanice,ori chimice.
In prezentul capitol,se considere drept pulberi combustibile particulele care se
obtin prin fabricatie,iar ca praf-particulele formate din alte cauze si dispuse in straturi sau
existente in suspensie in aer.
1.2.GRANULATIA PRAFULUI (PULBERII)
In principiu,prafurile fine sunt mai explozive decit cele grosiere din cauza
capacitatilor ridicate de aprindere a combustibilitatii mai rapide.Prafurile fine se
turbioneaza mai usor si isi mentin mai bine starea de suspensie,care constituie un factor
principal in declansarea exploziei.
Particulele sub forma neregulata si cu goluri in interior maresc pericolul de
incendiu si explozie.
Marimea particulelor se exprima fie direct prin diametrul mediu,fie prin suprafata
specifica libera la care aerul are acces,respectiv prin suprafata exterioara raportata la
greutate.
Suprafata specifica libera se poate deduce din urmatoarea relatie:
S=6
P ;
0,5(d8+di) 100
S suprafata specifica libera [cm/g];
densitatea relativa [g/cm3];
ds marimea maxima a particulelor [cm];
di marimea minima a particulelor [cm];
P procedee in greutate ale fractiei respective.
Suprafata specifica a unor pulberi industriale a ajuns la valori cuprinse intre 50 si
100 m/g,iar a altora a depasit aceste valori.
Acelasi ordin de marime il are majoritatea particulelor de praf din aer,ca de
exemplu planctonul atmosferic,vizibil cu ochiu liber in razele soarelui,precum si
numeroasele particule ale prafului cosmic.
Particulele de pulbere obtinute in industrie pot avea forma de graunte,lamele,ace
sau fibre.
Marimea particulelor de praf influenteaza urmatorii parametrii a exploziei: punctul
de aprindere (cind praful se afla in suspensie),limita de explozie si viteza de crestere a
presiunii,respectiv presiunea maxima de explozie.
Praful dispersat in aer cade cu viteze diferite.
Viteaza de cadere libera a particulelor de praf se poate calcula cu relatia:
V_ (-`)dg
18
V viteza de cadere libera [cm/s];
greutatea specifica a particulelor [g/cm3];
` - greutatea specifica a mediului,in g/cm3 (in majoritatea cazurilor aceasta este

neglijata in raport cu cea a particulelor)
d diametrul particulelor [cm];
g acceleratia gravitatiei [cm/s]
viscozitatea absoluta [Ns/m].
Viteza de cadere a particulelor depinde in principal de temperatura lor si greutatea
specifica.In amestecurile de praf-aer are loc o separare a particulelor si la un moment
dar,avem de a face cu amestecuri de praf-aer,care difera din punctul de vedere al
concentratilor explozive.
In tabelul VIII.1.2.1. sunt date vitezele de cadere ale particulelor solide de greutate
specifica egala cu 2g/cm3 si granulatie diferita,in functie de temperatura.
Tabelul VIII.1.2.1
Vitezele de cadere in aer la presiunea ambianta a particulelor solide de granulatie
diferita in functie de temperatura lor
Denumirea
particulei []
10000
5000
3000
1000
700
500
300
100
50
30
10
5
20C
2400
1680
1270
594
432
316
185
45,6
14,1
5,32
0,60
0,15
Vitezele de cadere [cm/s]

100C
200
2700
3025
1880
2125
1400
1535
620
647
447
463
330
360
190
200
42,4
41,8
12,3
10,5
4,51
3,82
0,53
0,42
1,25
0,103
300
3380
2315
1650
669
472
358
195
36,9
9,2
3,31
0,39
0,089
Deasupra depunerilor exista,in general,un amestec de praf-aer

1.3.GROSIMEA STRATULUI DE PRAF (PULBERE)
Insusirile explozive ale materialelor pulverulente sunt influentate uneori si de
grosimea stratului.Acest lucru reiese si din tabelul VIII.1.3.1
Tabelul VIII.1.3.1
Influenta grosimii stratului asupra temperaturii de incandescenta a carbunelui
Natura
pulberii
Carbune
Grosimea stratului la depunerea naturala [mm]

6
10
20
50
gras:
- 200
- 7
carbune slab:
- 200
- 70
295
270
270
230
210
195
171
400
340
350
280
265
265
1.4.CONCENTRATIA PRAFURILOR (PULBERILOR) COMBUSTIBILE

Pericolul de explozie si incendiu apare cind exista in suspensie particule uscate fin
divizate.Aceasta situatie apare cind praful se produce de exemplu in urma
slefuirii,frecarii,ruperii incidentale,precipitarii chimice,pulverizarii etc. sau pe timpul
unor procese tehnologice cum ar fi macinarea cerealelor,fabricarea pulberilor din material
plastic,a pigmentilor de vopsea etc.
Pentru a se putea produce o explozie,praful trebuie sa existe in stare de suspensie si
sa aiba o anumita concentratie.Concentratia minima de explozie a amestecurilor de prafaer pentru majoritatea substantelor combustibile este in general cuprinsa intre 2,5 si 30
g/m3,iar cea maxima de ordinul miilor de grame care practic este foarte greu de atins.De
exemplu,concentratia maxima pentru praful de zahar este de 13500 g/m3,iar a celui de
carbune de 4200 g/m3.
In tabelul VIII.1.4.1 se dau limitele de explozie a celor mai intilnite prafuri
combustibile.
Tabelul VIII.1.4.1
Limitele de explozie ale principalelor prafuri combustibile
Natura prafului
Carbune
Zahar
Turba
Faina de lemn
Amidon
Cereale
Faina
Lapte praf
Carbune de Petrila
Materiale plastice
Tarite de grau
Puzderie de in
Acetat polivinil
Anhidrida ftalica
Antracen
Canfor
Limitele de explozie [g/m3]

Inferioara
Superioara
35-44
4200
17,5
13500
2200
30,2
60
22
20
2000
32,2-63
2000
7,6
100-1000
2000-7000
50
24,7-42,8
16,7
17
12,6
5
10,1
-
O evaluare practica a concentratiei unui amestec praf-aer se poate face pe baza

desitatii optice a amestecului.Cand de exemplu un bec de 25 W nu se mai vede la distanta
de 2 m,amestecul de praf-aer,care se gaseste intre bec si ochi are o concentratie de
aproximativ 40 g /m3.
1.5.PRESIUNEA MEDIULUI
La o concentratie sub 1000 g/m3 presiunea de explozie este dependenta de cea a
mediului exterior.Limita inferioara de explozie scade,in functie de presiune de la 100 la
30 g/m3.Limita superioara de explozie este mai puternic influentata de presiune,datorita
modificarii echilibrului chimic.
Variatiile de presiune modifica densitatea amestecului si deci au loc schimburi ale
concentratiei prafului pe unitatea de volum.Daca,de exemplu,50 grame de praf,cu limita
inferioara de explozie de 60 g/m3,sunt dispersate in 0,5 m3 aer la 10 kgf/m,amestecul nu
se gaseste in zona periculoasa,deoarece in conditii normale,concentratia ar fi de 10
g/m3.Daca insa sunt dispersate 25 de grame de praf in 0,5 m3 aer si o presiune de
aproximativ 0,450 kgf/m2 amestecul ce rezulta devine inflamabil,concentratia efectiva
fiind de 83 g/m3.Cresterea presiunii duce la efecte de amploare,presiunea finala este mai
mare,actionind in acelasi timp asupra procesorului de aprindere si de ardere a amestecului
ca si asupra vitezei de propagare a flacarilor.
1.6.COMPOZITIA MEDIULUI
Concentratia mediului influenteaza asupra presiunii de explozie.Prezenta gazelor
inerte in spatii inchise in care se gasesc particule de praf combustibil in suspensie in aer
micsoreaza pericolul de explozie si incendiu.Prin inlocuirea partiala a oxigenului din aer
cu gaze inerte se ajunge la un volum minim de oxigen,la care pulberea nu mai poate
exploda creindu-se asa zisa limita de inertizare.
1.7.TEMPERATURA DE APRINDERE
Aprinderea prafului depus pe suprafetele incalzite este posibila si la temperaturi
mai scazute.Cu cit praful depus este mai fin,mai uscat si acumularea de caldura este mai
mare,cu atit se aprinde la temperaturi mai scazute.Particulele foarte fine de praf se pot
aprinde la o temperatura in jurul a 100C.Praful existent in incaperi inchise si incalzite in
care temperatura este uniforma,se aprinde de regula la temperaturi mai joase decit cel
depus pe suprafetele incalzite.
In general,temperatura de aprindere a prafului depinde de natura lui,de gradul de
umiditate si de modul in care se gaseste depus (in straturi sau in suspensie in aer: tabelul
VIII.1.7.1).
Tabelul VIII.1.7.1
Parametrii explozivi ai unor prafuri combustibile
medieGranulatia
raport cu aerul =1relativa inDensitatea
[C]Temperatura de incandescenta
[C]de aprindereTemperatura
de explozie [g/m3]inferioaraLimita
stoichiometric [g/m3]Amestecul
maxima de explozie [kgf/cm]Presiunea
Cocs
Celuloz
a
Faina
de griu
Faina
de pluta
Lignit
Naftalin
a
Piele
Polietil
ena
Poliuret
an
Rumeg
us de
fag
Sulf
Zahar
praf
[kcal/kg]
Puterea calorifica
Natura
prafului
8600
5-10
0,42
280
610
35-45
125
434
3940
20-40
0,47
Carboni
zare
410
2,9
6470
30-40
0,07
325
460
44-59
170
4,5
6500
2-3
0,39
260
500
49-68
175
9600
80-100
0,53
Topire
575
28-38
100
5,9
572
11100
30-50
0,29
Topire
410
26-35
85
2,8
6330
50-100
0,11
Topire
425
46-63
155
4,0
396
2210
30-50
0,67
Topire
235
110-60
300
3,7
3940
20-40
0,67
Topire
360
77-107
265
2,8
In incaperi incalzite,cercetarile referioare la aprinderea prafului cu o granulatie mai

mica de 0,063 mm asezata intr-un strat de 20 mm au stabilite urmatoare:
- praful de carbune de fag s-a aprins la 130C dupa 41 min;
- praful de poliester intarit cu fibre de sticla s-a aprins la 230C dupa 41 min;
- praful de cauciuc dur s-a aprins la 140C dupa 60 min;
- praful de cacao s-a aprins la 180C,dupa 122 min.
Temperatura de aprindere a prafului de carbune in functie de grosimea
stratului,folosindu-se suprafele incalzite la 200C,se arata in tabelul VIII.1.7.2
Tabelul VIII.1.7.2.
Temperatura de aprindere a prafului de carbune in functie de grosimea stratului

Grosimea stratului [mm]
2
3
5
10
20
40
50
Timpul pina la aprindere

fara acumulare de caldura
[min]
3
3
11
12
23
73
110
Timpul pina la aprindere cu

acumulare de caldura [min]
5
8
12
15
30
93
154
Praful in suspensie se aprinde la temperaturi mai ridicate.

Temperatura de aprindere pentru citeva prafuri in suspensie in aer,la o granulatie
sub 0,64 mm se arata in tabelul VIII.1.7.3
Tabelul VIII.1.7.3.
Temperaturile de aprindere a unor prafuri in suspensie in aer
Natura prafului
Concentratia [%]
Cocs
Poliester cu fibra de sticla
Faina de griu
Sapun
Sulf
70
86
20
75
30
Temperatura de aprindere
[C]
560
439
424
393
303
1.8.GRADUL DE UMIDITATE
Pe masura ce umiditatea atmosferica creste,aprinderea prafurilor se produce la
temperaturi mai ridicate.Daca umiditatea atmosferica intra in reactie cu unele prafuri
combustilbile,in urma careia se degaja gaze inflamabile,pericolul de explozie
creste.Pericolul se micsoreaza pe timpul prezentei in atmosfera a unor particule de praf
anorganic sau a unor gaze inerte ca azot,dioxid de carbon etc.
1.9.INDICELE DE EXPLOZIVITATE
Indicele de explozivitate este definit ca un produs intre sensibilitatea la aprindere si
puterea exploziei.
Pentru praful de carbune,sensibilitatea de aprindere si puterea explozie sunt egale
cu unitatea.Deci si indicele de explozie in acest caz este egal cu unitatea.
Presiunea dezvoltata in timpul exploziei creste liniar cu presiunea si gradul de
turbulenta.O crestere a presiunii initiale cu o atmosfera conduce la o crestere de 75% a
presiunii de explozie si cu 45% a raportului de crestere a presiunii in timp.
Avind in vedere indicele de explozivitate,exploziile de praf sunt clasificate
conform tabelului VIII.1.9.1.
Tabelul VIII.1.9.1
Clasificarea exploziilor
Sensibilitatea la
aprindere
Mai mica de 0,2
0,2-0,1
1,0 la 5,0
mai mare de 5,0
Tipul exploziei
Slaba
Moderata
Puternica
Severa
Puterea exploziei
Mai mica de 0,5
0,5 la 1,0
1,0 la 2,0
mai mare de 2,0
Indicele de
explozivitate
Mai mic de 0,1
0,1 la 1,00
1,00 la 10,0
mai mare de 10,0
Se apreciaza ca in conditiile locului de munca,prafurile combustibile cu o

granulatie cuprinsa intre 0,5 si 1 mm sunt neexplozive,daca au absorbit o anumita
umezeala si in aer se gasesc unele substante inerte.
2.PRAFUL SI PULBEREA DE CARBUNE
Prin praf de carbune se inteleg particulele de carbune cu o granulatie sub 0,5 mm
care pot fi antrenate de aer.Particulele mai mari se depun in apropierea sursei de
formare,in timp ce cele fine sunt antrenate de curentii de aer sau de ventilatie si evacuare
in atmosfera,iar in lipsa aerisirii ramin in stare de suspensie in spatiul incaperii
respective.Viteza de depunere depinde de finetea particulelor.De exemplu,viteza de
depunere a particulelor de 43 este de 6 m/min,iar particulele de 10 ,vizibile,pentru a se
depunde de la inaltimea de 1m au nevoie de 3 min.Particulele mai mici de 10 nu se
depun in spatiul incaperi industriale.
Temperaturile de aprindere pentru cele mai diferite categorii de prafuri
combustibile sunt aratate in tabelul VIII.2.1
Tabelul VIII.2.1.
Temperaturile de aprindere a unor prafuri de carbune
Natura prafului
Lignit (carbune brun)
Cocs de carbune brun
Turba
Mangal
Huila
Cocs de huila
Antracit
Grafit
Funingine
Temperatura de aprindere [C]

320-390
375-640
427-486
525-623
600-900
700-900
800-900
Peste 900
Peste 900
Praful de carbune depus pe diferite instalatii se poate aprinde de la scintei provenite

din frecare,sudura sau taiere cu flacara si arde cu incandescenta.Praful de cocs sau de
huila nu se aprinde de la scintei,insa sub actiunea de scurta durata a unei flacari el se
aprinde si trece in stare de incandescenta,iar dupa indepartarea sursei,in cele mai multe
cazuri,starea de incandescenta inceteaza.
Pe linga finetea granulatiei,asupra posibilitatii si usurintei formarii amestecurilor
explozive influenteaza si continutul de gudron; cu cit acesta este mai mare,cu atit praful
de carbune prezinta pericol mai accentuat de explozie.Praful care contine mai mult de
10% substante volatile se considera exploziv.La depozitarea prafului de carbune in
silozuri,pericolul de explozie este marit de prezenta metanului care duce la micsorarea
limitei inferioare de explozie.
Exploziile de praf de carbune se produc numai atunci cind nu sunt inlaturate
depunerile si suspensiile de praf,curentii puternici de aer si sursele de
aprindere.Temperatura care se dezvolta in timpul exploziei este destul de inalta,iar
fenomenul exploziei are loc de obicei in trepte.In unele situatii prima treapta a exploziei
de praf o constituie rabufnirea.Trecerea de la rabufnire la explozie are loc lin,insa odata
cu explozia se declanseaza,se produc efecte mecanice foarte puternice.In cele mai multe
cazuri,in urma rabufnirii se produc virtejuri formate din praful depus pe
instalatii,masini,piese etc,care formeaza amestecuri explozive susceptibile la explozii in
contact cu o sursa de aprindere de capacitate corespunzatoare.
In mine,exploziile prafului de aer carbune se propaga deseori de-a lungul
galeriilor,cu atit mai mult cu cit viteza flacarilor si cresterea presiunii sunt mai puternice.
Propagarea exploziilor se face mult mai violent in galerii de mine decit la suprafata
solului.O initiere puternica duce la raspindire rapida a flacarilor,putind aparea cresteri de
presiune sub forma de unde de soc.Domeniul exploziilor puternice in galerii incepe la
viteze ale flacarilor de 180 m/s.
Una dintre cele mai importante proprietati ale prafului de carbune o constituie
tendinta lui spre autoaprindere in timpul depozitarii.Initierea si dezvoltarea fenomenului
de autoaprindere se datoreste absortiei de oxigen din aer,care determina initial o
autoincalzire si apoi trecerea in autoaprindere,in special cind caldura produsa de oxidare
este evacuata insuficient.Indiferent de natura prafului de carbune,intensitatea absortiei de
oxigen depinde,in mare masura de proprietatile sale fizice si chimice,precum si de o serie
de factori externi,printre care cei mai influenti sunt: temperatura ambianta,inaltimea
stratului de carbune depozitat,curentii de aer,condiitile meteorologice etc.
Praful de carbune provenit din carbunele proaspat prezinta o tendinta mai mare la
autoaprindere,decit cel depozitat de mai multa vreme,aceasta datorindu-se expunerii
indelungate la actiunea oxigenului din aer.Tendinta marita spre autoaprindere prezinta si
praful de carbune in stare de bulgari.
Cu cit granulatia este mai fina,cu atit procesul de oxidare se produce mai usor.
3.PRAFUL DE LEMN
Particulele cele mai fine de praf de lemn pot forma cu aerul amestecuri
explozive.Pericolul formarii acestor amestecuri creste daca praful depus este uscat si se
turbioneaza.Particulele fine de praf se formeaza la masinile care folosesc viteze mari de
lucru si inspecial la cele de slefuire.
Pericolul formarii unor amestecuri explozive nu este inlaturat chiar daca particulele
fine de praf de lemn se amesteca cu altele mai grosiere sau chiar cu talas.
In cazanele de abur,ale caror focare sunt alimentate cu talas si praf de lemn,in
anumite conditii este posibila producerea unor rabufniri.Cazurile cele mai frecvente apar
la turbionarea in focare a prafului de lemn uscat sau a unui amestec de praf cu talas la
venirea in contact cu flacara sau cu peretii incandescenti ai focarului.Rabufnirile in focare

pot declansa explozii in buncare,cu efecte dinamice pronuntate.
Caracteristicile prafului de lemn care determina pericolul de incendiu se arata in
tabelul VIII.3.1.
Tabelul VIII.3.1.
Presiunea maxima la explozie [N/cm]
Viteza de crestere a presiunii [N/cm]
Concentratia de CO2 care previne explozia

[% in vol.]
76,81
78,72
64,13
74,37
37,35
25,0
55,0
40,0
700
690
725
700
4,5105
4,7105
4,1105
4,5105
120,5
135,0
110,5
125,5
17,0
15,0
16,2
17,5
71,24
52,5
720
4,2105
115,0
15,0
67,61
50,5
710
4,8105
130,0
15,5
Limita inferioara de explozie [g/m3]
Praf de molid
Praf de pin
Praf de coaja de pin
Praf de larita
Praf de coaja de
molid
Lignina
Continutul mediu in substante volatile [%]
Natura prafului
Temperatura sursei de aprindere la care se

produce explozia [C]
Caracteristicile prafului de lemn care determina pericolul de incendiu
Dintre toate prafurile de lemn,cel mai exploziv este cel cu dimensiunea particulelor
sub 100 m.La aceasta dimensiune limita inferioara de explozie este de aproximativ 40
g/m3.
Presiunea maxima de explozie se inregistreaza la densitatea norului de praf de circa
300 g/m3.Pentru particulele cu dimensiunea de pina la 100 m,presiunea de explozie este
de 4,1 4,8 kgf/cm.La o asemnea concentratie,praful de lemn prezinta cea mai mare
capacitate de explozie.Forta exploziei dezvoltata in acest caz poate sa distruga utilajul si
elementele de constructie.
Explozia se produce numai la un anumit raport intre temperatura sursei de
aprindere si densitatea norului de praf,deoarece posibilitatea transferul de caldura de la un
strat la altul este determinata de o anumita distanta critica intre particulele de praf.
Praful de lemn supus incalzirii timp indelungat la o temperatura de 100C se
carbonizeaza si formeaza asa numitul carbune piroforic care in contact cu aerul se
autoaprinde.
4.PRAFUL DE ZAHAR
Granulele cu dimensiuni de peste 0,25 mm nu sunt explozive.Cele cu dimensiuni
sub 0,2 mm,care reprezinta 1-3% dintr-un amestec de praf de zahar se pot aprinde numai
in cazul prezentei unei surse violente de aprindere.Energia unei scintei cu o lungime de
4mm nu este sufiecienta pentru a provoca o astfel de aprindere.Granulele de zahar de
peste 0,2 m depuse pe instalatiile de transport sau pe peretii incaperilor nu favorizeaza
propagarea exploziei.
Posibilitatea aparietiei de explozie in lant apare numai la granule sub 0,25 mm si la
concentratii minime de 30 g/m3.
In incaperile mici,exploziile se propaga cu viteze de peste 200 m/s; presiunea de
explozie pe pereti este relativ redusa.
La unele fabrici de zahar s-au obtinut urmatoarele masuratori: la nivelul platformei
rotative de incarcare in siloz,continutul de praf de zahar a fost de 312 mg/m3,cu structura
granulometrica de: 63% de la 0-5 si 35% de la 5-10 .In interiorul turnului central
continutul de praf al aerului a fost in medie de 70,8 mg/m3 cu 90% de la 0-5 ,umiditatea
relativa a aerului fiind de 39-40%.In sala de conditionare a zaharului s-a gasit un continut
de 123 mg/m3,dimensiunile granulelor de 0-5 fiind de peste 90%,la o umiditate relativa
a aerului de 43-59%.In celelalte incaperi,continutul de praf in aer a fost de 7-141
mg/m3,iar umiditatea relativa de 44-71%.Deci,in locurile studiate nu este pericol de
explozie.Limita inferioara de explozie a prafului de zahar este de 20g/m3,dupa unele surse
17,5 g/m3.La limita superioara de explozie,practic nu se poate ajunge,ea avind valoarea
de 135 g/m3 dupa unele surse 262 g/m3.
Presiunea care se formeaza in urma exploziei amestecului de praf de zahar-aer este
de 4 kgf/cm,ea crescind odata cu finetea si cu marimea suprafetei specifice a particulelor
de praf,iar temperatura de explozie de 540-645C.Se considera ca sursa posibila de
aprindere orice corp a carui temperatura depaseste 360C.Fenomenul de aprindere este
influentat si de faptul ca prin incalzire la 135C se descompunea treptat,iar daca
incalzirea este de durata,apare o pojghita de zahar topit,care se aprinde instantaneu in
cazul unei oxidari intense.
Energia necesara pentru aprinderea pulberii de zahar variaza,in functie de
granulatie si de alti parametrii,intre 10 si 16 mJ,ea fiind sub cea a scinteilor provocate de
scurtcircuite.Pentru praful de zahar in urma descarcarilor electrostatice este neceasar un
gradient de 60 kV/cm,iar acelui sub forma de nor-un gradient de minimum 10 kV/cm3.
Praful de zahar depus sub straturi prezinta pericol: de pe o parte,el poate izola
sarcinile electrostatice urmate in conducte,masini etc. impiedicind conducerea
electricitatii in pamint,iar pe de alta parte,creterea stratului de praf depus duce la
dezvoltarea incendiului si exploziei,deoarece in acest caz exista posibilitatea alimentarii
incendiului cu o cantitate mai mare de praf.
Praful de zahar in atmosfera poate da nastere la o serie de explozii in lant.
La limita inferioara de explozie a prafului de zahar (20 g/m3) vizibilitatea este de 1
m,iar la 50 g/m3 lumina data de o lampa de 25 W nu mai poate fi vazuta clar de la o
distanta de 3 m.
Temperatura de aprindere a prafului de zahar este de 410C.
5.PRAFUL DE CEREALE SI DE FAINA
Marimea particulelor de faina prezinta oscilatii mai mici decit cea a particulelor de
zahar,deoarece insasi tehnologia de fabricatie impune separarea pe marimi prin cerneri
repetate.Particulele cu pericol de explozie au intotdeauna dimensiuni mai mici de 100
.Praful de cereale si de tarite este mai periculos decit praful de faina.In cazuri cu totul
deosebite,faina proaspata de griu si de secara poate sa produca explozii si
rabufniri.Pericolul de explozie a prafului de moara creste in lunile calduroase,cind
particulele fine se usuca complet si scade pe vreme umeda. Intervalul de explozie al
prafului de cereale si de faina,practic,este cuprinsa intre 20 si 2000 g/m3.
La 100 g/m3 s-a constat o presiune de explozie de 1,5 kgf/cm,iar la 500 g/m3 de 2,8
kgf/cm.
Concentratiile de praf cele mai mari se produc,in general la insacuirea produselor
finite si a deseurilor,scuturarea si repararea sacilor,incarcarea in vagoane a corpurilor
straine,a taritelor si fainii,precum si silozurile de griu.
Temperatura de aprindere a particulelor de faina in suspensie este de 400-500C.
Intr-un depozit de faina pericolul de explozie se poate constata practic,dupa
vizibilitatea existenta.Astfel,in momentul cind nu se mai vede la o distanta de peste 1
m,in conditii de iluminatie normala,inseamna ca s-a depasit limita inferioara de explozie.
Prezenta de picaturi de ulei mareste pericolul de incendiu,usurind aparitia unor
autoaprinderi la temperaturi scazute de 200-230C.
Sursele cele mai frecvente care pot genera explozii in industria moraritului le
constituie caldura degajata prin frecarea lagarelor masinilor la mersul in gol al valturilor
si scinteile formate in urma patrunderii corpurilor metalice in valturi.Majoritatea
exploziilor sunt insotite de incendii.
Electricitatea statica generata de frecari la curelele de transmisie reprezinta,de
asemenea,sursa a numeroase incendii si explozii.S-au inregistrat tensiuni de 13000 V la
curelele valurilor cu latimea de 130 mm.Situatii similare se produc la instalatiile de
transport pneumatic,daca conductele metalice nu sunt legate la pamint.
6.PRAFUL DE AMIDON
Praful de amidon dupa unii specialisti este mai putin exploziv decit cel de faina,el
avind limita inferioara de explozie de 22 g/m3,la o umiditate relativa sub 8%,particulele
fiind in marea majoritate sub 60 .
Amidonul de orez,dat fiind continutul lui relativ mare de cenusa,este mai putin
periculos decit amidonul de griu sau cel de porumb.
Dupa pericolul de explozie,si incendiu pe care il prezinta,s-a stabilit urmatoarea
succesiune a felurilor de amidon: de porumb,de griu,de orez,de secara si cartofi.
7.PRAFUL DE MATERIALE PLASTICE
particulele de materiale plastice in stare fin divizata in suspensie de aer,in anumite
concentratii,prezinta pericol de explozie.In general,particulele sub 77 prezinta cel mai
mare pericol de explozie,intervalul de explozie fiind destul de larg.
Temperaturile degajate in urma exploziilor amestecurilor de praf de material plastic
aer sunt mai scazute decit cele de gaze; de asemenea viteza de ardere si cea de crestere
a presiunii sunt mai reduse,deoarece arderea particulelor constituie o reactie de
suprafata.Explozia prafului fin (sub 10 ) se produce ca si la gaze.
In tabelul VIII.7.1 sunt dati indicii de pericol de explozie pentru unele prafuri
combustibile din materiale plastice.In general se folosesc pulberi de materiale plastice in
amestec cu pigmentii.Aceste amestecuri sunt adesea topite apoi macinate,pina la
obtinerea unei pulberi fine ale carei dimensiuni pot ajunge la 180 .
Pulberile de materiale plastice,datorita suprafetei lor specifice foarte
mari,reactioneaza puternic cu oxigenul din aer.Ele se topesc inainte de a ajunge la
incandescenta.
Tabelul VIII.7.1
Nor (suspensie)
Strat
1,9
0,9
1,6
1,8
1,9
1,4
440
480
420
500
710
450
430
380
0,02
0,02
0,015
0,02
0,025
0,03
420
420
0,5
0,4
0,1
1,5
1,4
1,7
2,7
36,7
31,5
42
31,5
26,2
21
6
5,7
5,75
6,46
5,3
5,3
0,06
21
5,57
0,03
21
5,16
490
550
66
510
580
550
400
440
390
0,12
0,16
0,02
0,015
0,015
21
42
31,5
26,2
26,2
5,58
4,7
1,9
5,9
5,23
5,23
540
0,015
21
[kgf /cm]
Limita inferioara de explozie

[g/m3]
Severitatea exploziei
Poliformaldehida
6,5
Metacrilat de metil polimer
7
Acetat de celuloza
8
Nailon poliamida din fibre 6,7
Policarbonat
4,5
Polietilena de presiune inalta 7,5
Polietilena de presiunea
4
joasa
Polipropilena fara
8
antioxidant
Polistiren transparent
1,7
Poliacetat de vinil
0,6
PVC fin
0,1
Poliuretan spuma neifnifugat 6,6
Rasini fenol formaldehidice 9,3
Poliuretan spuma ignifugat 9,8
Rasini epoxidice
12,4
nemodificate
Natura pulberii
Energia minima de aprindere

[mJ]
Sensibilitatea la ardere
Temperatura de
ardere [C]
Presiunea maxima a
amaestecului exploziv
Indicii pericolului de explozie pentru unele prafuri materiale plastice
Prafurile plastice incalzite pot degaja gaze de pirogenare combustibile,care

formeaza cu aerul amestecuri explozive.In cazul unei incalziri excesive,practic,toate
pulberile plastice degaja gaze inflamabile.Punctul de pirogenare indica temperatura la
care se degaja o anumita cantitate de gaze,incit amestecul acestora cu aerul se poate
aprinde.
8.PRAFUL DE TEXTILE
Praful de textile este format,aproape in majoritatea cazurilor,din particule foarte
fine.Intr-un gram de praf de bumbac,exista,de exemplu,peste 3.000.000 particule mai
mici de 50 m.
Particulele fine se sedimenteaza cu o viteza redusa (0,003-50 cm/s) si cu o miscare
uniforma.Viteza de sedimentare a particulelor mai mici de 5 m este independenta de
greutatea specifica.
Particulele fine de textile in suspensie in aer raman nemiscate timp de aproape 24
h.
In inteprinderile de profil,praful de bumbac se poate gasi sub forma de aerosoli
cind particulele sunt mici si in cantitate redusa si depus local pe masini si in jurul
lor,acestea fiind relativ in cantitati mari.In industria textila locurile cu cel mai mare
pericol de explozie sunt canalele de evacuare a prafului,de unde se poate transmite si in
alte spatii.
9.NEGRUL DE FUM
Particulele de negru de fum au o suprafata specifica foarte mare (1 g de negru de
fum are o suprafata de 10 pina la 250 m),motiv pentru care procesul de oxidare pe
unitatea de volum poate fi destul de intens.In aceasta situatie,din cauza transmisiei slabe a
caldurii se poate ajunge la autoaprindere,fenomen care mai este accelerat si de existenta
unor compusi piroforici sau de descompunere incompleta a materiei prime carbonice,care
este absorbita la suprafata particulelor de negru de fum.
Autoaprinderea negrului de fum este consecinta actiunii reciproce dintre suprafata
carbonului si oxigenul din aer.Cea mai mare activitate o au atomii de carbon care au
libere legaturile de valenta.
Daca temperatura pe timpul procesului tehnologic este de 270300C,autoaprinderea este posibil sa se produca dupa 5-10 min.
10.PRAFUL DE SULF
Sulful fiind divizat,produs in decursul macinarii si pulverizarii,este periculos la
explozie.Sulful se deosebeste de majoritatea prafurilor combustibile intilnite in industrie
prin aceea ca prezinta un punct de inmuiere relativ scazut si un punct de aprindere
oarecum redus.
In functie de puritate,sulful se topeste la temperatura de 119C sau la o temperatura
mai redusa.
Temperatura de aprindere a norilor de praf de sulf este mai mare de 119C.
Praful de sulf macinat fractiunea 150 m,in stare de suspensie in aer,are limita
inferioara de explozie 17,6 g/m3.
Prin adaugare de praf inert de caolin,in proportie de 65%,amestecul nu prezinta
pericol pina la concentratia de 176 g/m3.
Sulful formeaza amestecuri explozive cu substante oxidante ca
azotati,clorati,perclorati.
11.PRAFURI SI PULBERI COMBUSTIBILE FOLOSITE IN INDUSTRIA

CHIMICA SI FARMACEUTICA
In industria chimica si farmaceutica se folosesc pulberi,care datorita proprietatilor
lor combustibile,prezinta pericol de incendiu si explozie cind nu se respecta masurile de
prevenire a incendiilor pe timpul depozitarii si manipularii.Unele dintre aceste prafuri si
pulberi se aprind usor,chiar de la un chibrit cum este de exemplu acetatul de celuloza
(temperatura de aprindere 320C),altele se descompun prin incalzire si marea majoritate
formeaza amestecuri explozive cu intervalul de explozie cuprins intre 5 si 192 g/m3.
Una din cauzele cele mai frecvente este descarcarea electrostatica.Ea poate sa
produca pana la 40% din totalul incendiilor si exploziilor provocate in mediile praf-aer de
materiale plastice.
Mai in detaliu,caracteristicile care determina pericolul de incendiu si
explozie,pentru principalele pulberi (prafuri) de substante chimice folosite in industria
chimica si farmaceutica,se arata in anexa 2.
12.COMBATEREA EXPLOZIILOR DE PRAFURI COMBUSTIBILE
Exploziile de prafuri combustibile pot fi inlaturate daca se iau urmatoarele masuri:
eliminarea amestecului exploziv,eliminarea surselor de aprindere si suprimarea
exploziilor incipiente.
Singura cale,universala aplicabila,este aceea de a se insista asupra intretinerii si
bunei organizari a locului de munca,evitandu-se prezenta prafurilor combustibile in stare
libera.
Daca praful este un produs secundar nedorit,o ventilatie fortata il poate indeparta
din zonele cu pericol de incendiu si explozie.
O solutie eficace este aceea de a se lucra sub limita inferioara de explozie a
prafului.Acest lucru nu este atit de simplu pe cit s-ar parea la prima vedere,din cauza
necunoasterii la toate substantele a limitei inferioare exacte de explozie.
9.Principalele pulberi (prafuri) de metale combustibile
1.COMBUSTIBILITATEA METALELOR
In anumite conditii,aproape toate metalele ard,o anumita parte din ele prezentand
chiar un accentuat pericol de incendiu.Astfel,unele metale se oxideaza foarte repede in
prezenta aerului sau a umezelii,generand suficienta caldura pentru a se putea produce
aprinderea,altele insa se oxideaza lent si foarte rar devin suficient de fierbinti pentru a se
aprinde.
Anumite metale,ca de
exemplu,magneziul,titanul,sodiul,potasiul,calciu,litiu,zirconiu,toriul,uraniul si plutoniul
cand se gasesc sub forma de particule reduse sau sunt in stare topita se aprind cu
usurinta.Daca aceste metale sunt sub forma de bucati mari,aprinderea lor se face mai
greu.Unele metale,ca de exemplu,aluminiul si otelul se aprind si ard atunci cand sunt sub
forma de pulberi fine,deoarece comportarea la incendiu a materialelor,atat a celor
combustibile,cat si a celor necombustibile se modifica in mod deosebit in functie de
suprafata de contact cu aerul.Cu cit insa suprafata de contact cu aerul a materialelor
combustibile creste,cu atat aprinderea se face mai usor.Daca materialele necombustibile
sunt divizate in particule,ele devin combustibile,arderea lor,avand loc uneori,chiar cu

explozie.Deci,raportul dintre suprafata de contact cu aerul a unui material si masa
sa,constituie unul dintre parametrii de care trebuie sa se tina seama la stabilirea
pericolului de incendiu.Metalele se prezinta sub forma compacta,de span,de pulbere sau
praf.
Cel mai mare pericol il prezinta praful si pulberea de metal,rezultate in urma
prelucrarii cu pila,rectificarii sau ca produs pe cale industriala in metalurgia pulberilor.
Combustibilitatea spanului se afla intre cea a metalului compact si a metalului sub
forma de pulbere sau de praf.
In aprecierea combustibilitatii unui metal de o mare importanta sunt dimensiunile
particulelor,cantitatea si gradul de aliere cu alti compusi.
In aliajele de metale si alte substante,combustibilitatea poate varia mult,ea
depinzand de combustibilitatea elementelor componente luate separat.
In procesul de ardere a metalelor,primul focar apare la limita dintre metal si
oxid,metalul putandu-se aprinde inainte de a se atinge temperatura lui obisnuita de
aprindere,daca pe suprafata lui se gaseste un cristal de oxid.
Metalul se poate oxida cu propriul sau oxid,formand in acest caz un oxid de ordin
inferior,deci oxidul poate fi transmitatorul de oxigen la metal.
Mecanismul de aprindere si procesul de ardere se pot explica astfel: in timpul
incalzirii metalului,pe suprafata lui apare mai intai un strat de oxid de grad inferior; in
anumite conditii oxidul de grad inferior se transforma din nou in oxid de grad superior.In
timpul ultimei reactii apare primul focar singular.
Schematic,aceste fenomene s-ar putea reprezenta astfel
Me+0,502 MeO
MeO+0,502 MeO2
MeO2+ Me 2 MeO
MeO+0,502 MeO2 etc.
Temperaturile de autoaprindere a unora dintre metale sunt apropiate de
temperaturile de formare a oxizilor de grad superior.De exemplu,zirconiul are
temperatura de aprindere de 370-520C,in timp ce temperatura de formare a oxizilor este
de 270-500C.
Pulberile de metale cu granulatie mai mare au temperaturi de autoaprindere mai
ridicate.In toate cazurile,la temperaturi de circa 370C incepe o autoincalzire,care in
functie de bilantul sistemului termic poate duce la autoaprindere sau la intreruperea
procesului.
Metalele pot suferii reactii periculoase care pot conduce la incendii sau
explozii.Unele dintre ele sunt radiatiii ionizate care pot sa ingreuieze actiunea de stingere
a incendiilor si chiar sa iradieze personalul de interventie.Toxicitatea unor metale
reprezinta,de asemenea,o problema de care trebuie sa se tina seama in combaterea
incendiilor.
In tabelul IX.1.1 sunt prezentate caracteristicile metalelor care determina pericolul
de incendiu.
Tabelul IX.1.1
Caracteristicile metalelor care determina pericolul de incendiu
Greutatea
specifica
[g/cm3]
Natura metalului
a)
Metale
usoare
Metale
alcaline si
alcalinopamantoase
Alte metale
usoare
b) Fierul si otelul
c)Metale de innobilare a
otelului
Cesiu (Ce)
Potasiu
(K)
Litiu (Li)
Sodiu
(Na)
Rubidiu
(Rb)
Bariu (Ba)
Calciu
(Ca)
Radiu
(Ra)
Strontiu
(Sr)
Aluminiu
(Al)
Beriliu
(Be)
Magneziu
(Mg)
Titan (Ti)
Calitati de
fier brut
Fonte
turnate
Oteluri
nealiniate
Oteluri
aliniate
Crom (Cr)
Cobalt
(Co)
Mangan
(Mn)
Molibden(
Mo)
Wolfram
(W)
Vanadiu
(Va)
1,90
Tendinta
Starea sub
spre
forma de
autoaprinde
pulbere
re
Da
-
Produc sau
nu scantei
Nu
0,86
Da
Da
0,53
Da
Nu
0,37
Da
Nu
0,53
Da
Nu
3,50
Da
Nu
1,55
Da
4,50
Nu
2,60
Nu
2,70
Da
Da
1,85
Nu
Da
Da
Da
Da
7,03-7,86
Da
Da
7,30-8,60
Da
Da
7,74-7,85
Da
Da
7,75-8,13
Da
Da
7,20
Da
Nu
0,83
Da
Da
7,74
Da
Nu
10,20
Da
Nu
10,10
Da
Nu
5,98
Da
Nu
1,74
4,49
d)Metale grele
e)Metale nobile
f)Metale rare
Antimoni
u(Sb)
Arsen
(As)
Cadmiu
(Cd)
Bismut
(Bi)
Plumb
(Pb)
Cupru
(Cu)
Nichel
(Ni)
Zinc (Zn)
Aur (Au)
Platina
(Pt)
Mercur
(Hg)
Argint
(Ag)
Toriu (Th)
Uraniu
(U)
Ceriu (Ce)
Seleniu
(Se)
Zirconiu
(Zr)
0,69
Da
Nu
5,72
Da
Nu
8,64
Da
Nu
9,80
Da
Nu
11,34
Da
Nu
8,90
Da
Da
8,90
Da
Da
7,13
19,30
Da
-
Nu
Nu
21,45
Nu
13,60
Nu
10,50
Nu
11,70
Da
Da
Da
19
Da
Da
Nu
6,80
Da
Da
Da
4,60
Da
Nu
6,52
Da
Da
2.PERICOLUL DE INCENDIU SI EXPLOZIE AL PULBERILOR METALICE

Pulberile metalice,spanul si deseurile de dimensiuni reduse prezinta un pericol
ridicat de incendiu.Norii de praf metalic in stare de suspensie in aer sunt capabile de
explozie.Indicele cel mai important care determina pericolul de incendiu este temperatura
de aprindere.Daca in literatura de specialitate se gasesc valori diferite pentru unele
temperaturi de autoaprindere,aceasta se datoreste faptului ca la stabilirea lor au influentat
simultan mai mult factori si anume: dimensiunea particulelor depulbere si gradul de
oxidare; prezenta impuritatilor de metal; compozitia si presiunea atmosferica; umiditatea
pulberii si atmosferei; viteza de incalzire a pulberii; metodele de cercetare.
In tabelul IX..2.1 sunt aratati indicii pericolului de incendiu pentru pulberile
metalice.
Folosirea hidrogenului in procesul de fabricare a pulberilor metalice creeaza un
pericol accentuat de explozie.Inlaturarea acestui pericol se realizeaza prin asigurarea unei
perfecte etanseitati al conductelor,ventilelor si morilor de macinare a pulberilor.
Tabelul IX..2.1
Indicii pericolului de incendiu si explozie a principalelor pulberi metalice
Simbolul
metalului
Dimensiunil
e medii ale
particulelor
[]
U
Ce
Th
< 74
10
10
< 40
3
6
< 53
7
44
10
Compact
-
Mo
Fe
50
Be
Mg
Ca
Ti
Zr
Al
Zn
Ta
Nb
W
V
Mn
Cr
Ni
Cu
< 74
0,6-1
3
5
< 40
< 40
7
< 44
Temperatura
de
autoaprinder
e
[C]
490
420-650
300-500
520
510
397
330-590
190
270
190
160-500
760
400-635
100-270
160-320
280-500
310
360-840
261
310-475
540
500-970
460
123
290-300
290
500-800
410
470-840
400-840
> 1000
397
240
650
400
430-1240
-
Temperatura
de
autoaprinder
ea
suspensiilor
in aer [C]
620
480-520
330
460
260-500
20
253-300
650
640-925
20
260-500
720
420
910
680
630
730
500
461
580
700
Limita
inferioara de
explozie
[g/cm3]
Energia
minima de
aprindere
[mJ]
40
20
45
45
40-64
40
45
24-40
60
75
105
500
200
200
125
230
-
40
80
10
15
0,001
15
60
15-50
45
5
200
960
120
305
140
-
9
B
Co
Ba
Si
Sn
Sb
Cd
Pb
Te
Li
Na
K
Sr
Pr
Nd
Y
< 44
< 44
5
< 60
0,6-1
< 60
-
> 1000
500-900
400
570-700
370
> 1000
300-500
430
330
210-220
250
100-300
340
180-200
330-370
440-540
350
290
200
470
470
760
790
630
420
570
710
550
-
< 100
110
190
420
-
60
100
200
1,92
4
-
Pericolul de incendiu si explozie difera de la o pulbere metalica la alta, fapt ce

impune analizarea din acest punct de vedere a fiecaruia dintre ele.
3.PULBEREA (PRAFUL) DE ALUMINIU
Pulberea de aluminiu are multiple intrebuintari: in procedeul aliminiu-termic de
obtinerea unor metale si feroaliaje (Mn,Cr,Al),in industria chimica de coloranti (pulberea
cu granulatie foarte fina,de forma lamelara); la prepararea betonului celular autoclavizat;
in industria siderurgica (aluminiu sub forma de granule 0,5-1 mm).
Pulberile de aluminiu se aprind si ard cu o degajare foarte mare de caldura,avind o
mare afinitate pentru oxigen.Ele au o suprafata specifica destul de mare.De exemplu,cele
cu diametrul de 0,6 m au o suprafata specifica de 14300 cm/g.In acest fel se ofera
oxigenului din aer o mare suprafata de contact.Combinarea chimica a pulberii de
aluminiu cu oxigenul da nastere la o reactie puternic exotermica.Efectul termic este de
doua ori mai mare decat cel rezultat din oxidarea carbunelui.
Reactia de oxidare are loc conform ecuatiei:
2Al+3/2O2=Al2O3+339 kcal/mol Al2O3
Umiditatea poate juca un rol important in cresterea pericolului de incendiu.
Aluminiul reactioneaza cu apa confrom relatiei:
2Al+6H2O 2Al (OH)3+3H2
Hidrogenul,in combinatie cu aerul formeaza un amestec detonant.
Impuritatile din aluminiu (ca de exemplu fosforul),pot forma cu aerul hidrogenul
fosforat (PH3) care se autoaprinde.
Puterea calorica a pulberii de aluminiu este de 7000 kcal/kg.Din cauza tendintei

mari de oxidare,temperatura in zona reactiei se ridica la 2000-2500C.Daca se depaseste
temperatura de topire (659,7C),pulberea de aluminiu se aprinde cu usurinta.Temperatura
de aprindere a pulberii de aluminiu este considerata de a fi 645C.
Pulberea fina de aluminiu reactioneaza violent cu hidrocarburile halogenate,fiind
necesara numai o incalzire de initiere de 150C.
Amestecul de pulbere de aluminiu cu oxid de cupru,oxid de argint,oxid de plumb si
mai ales cu bioxid de plumb arde cu explozie.Aschiile de aluminiu ard in brom,dand
nastere la bromura de aluminiu.
Vaporii de brom reactioneaza energic cu aluminiul chiar la temperaturi de
15C,arderea fiind insotita de lumina puternica,iar cu clorul reactia are loc in jurul
aceleasi temperaturi.In contact cu iodul,pulberea de aluminiu se aprinde spontan.
Pulberea de aluminiu in contact cu azotatul de amoniu explodeaza,la fel ca si
amestecul pe care-l formeaza cu persulfatul de amoniu.De asemenea,pulberea de
aluminiu reactioneaza extrem de puternic cu combinatiile care contin sulf,cum sunt
sulfura de carbon,bioxidul de sulf etc.,oxizii de azot (oxidul de azot,oxidul
azotos,peroxidul de azot) si clorura de nitrozil,aceasta datorita afinitatii aluminiului fata
de oxigen.
Contactul pulberii de aluminiu cu anhidridele da nastere la o reactie violenta,in
special cu anhidrida cromica.
Acizii organici oxigenati,ca de exemplu acidul performic,reactioneaza violent cu
pulberea de aluminiu.
Triclorura de fosfor,stibiul,arsenul,fosgenul,in amestec cu pulberea de aluminiu,se
aprind si ard in continuare pina la epuizare.
Pulberea de aluminiu in amestec cu peroxizii de sodiu,de zinc etc. la cald produc
explozii sau arderi violente,cu lumina puternica,reactia fiind accelerata in prezenta
umiditatii.
Impurificarea pulberii de aluminiu mareste pericolul de incendiu in special cind se
gaseste depozitata in gramezi sau straturi.In cazul impurificarii cu ulei prezinta tendinta
spre autoapridere,fenomen accelerat in cazul umiditatii atmosferice.
Pulberea de aluminiu se aprinde cu usurinta de la sursele obisnuite cum sunt:
flacarile,scinteile mecanice sau electrice,scurtcircuitele,tigari etc.
Pulberea fina de aluminiu prezinta proprietatea de a se incarca electric si poate
constitui cauza unor incendii de gaze,datorita descarcarilor electrostatice.
Pulberile de aluminiu aflate in suspensie in aer pot forma concentratii
explozive.Cele mai frecvente explozii se pot produce la instalatiile de pulverizare,unde se
obtin majoritatea pulberilor de aluminiu cu granulatie peste 0,5 mm si la cele de macinare
unde se produc pulberi lamelare foarte fine.
Pulberile de aluminiu care nu se gasesc in stare de suspensie nu reprezinta un
material exploziv.
Limita inferioara de explozie pentru pulberea cea mai fina sub forma de nor,in
aer,s-a stabilit a fi de 43 g/m3,la o temperatura de 900C.Presiunea maxima de explozie
este de 0,3 kgf/cm,iar viteza de crestere a presiunii medii este de 246 kgf/cms.
Praful de aluminiu se produce la prelucrarea semifabricatelor de aluminiu,lustruirea
si slefuirea pieselor etc.Limita inferioara de explozie a prafului de aluminiu cu granulatia
mai mica de 75 m este de 56 g/m3.
Praful de aluminiu prezinta un grad ridicat de explozie.El intra in reactie cu apa
degajandu-se o mare cantitate de caldura si hidrogen.Astfel:
2Al+6H2O=2Al(OH)3+3H2+199,6 kcal
Daca in reactie intra un kg de aluminiu se degaja 1,24 m3 hidrogen si 3696 kcal.
4.PULBEREA (PRAFUL) DE MAGNEZIU
Magneziul are o mare afinitate pentru oxigen.El are la o temperatura de circa
2500C si degaja o mare cantitate de caldura.
Magneziul sub forma de banda,aschii cu muchii ascutite sau praf degajat la slefuire
se poate aprinde de o scinteie sau de la flacara unui chibrit.Spre deosebire de alte
metale,magneziul arde si in atmosfera de dioxid de carbon sau azot.Aschiile si praful de
magneziu in contact cu umezeala in excess elibereaza hidrogen,iar atunci cind sunt
aprinse ard mai violent in stare uscata.
Particulele provenite pe timpul operatiilor de macinare si usor umezite cu apa pot
genera suficienta caldura pentru a se autoaprinde si arde violent,pe masura ce apa se
descompune in oxigen si hidrogen.Daca particulele vin in contact cu uleiuri solubile in
apa sau cu uleiuri continind acizi grasi in cantitate mai mare de 0,2% pot genera
hidrogen,un gaz inflamabil si exploziv.
Autoaprinderea particulelor de magneziu se poate produce in trei cazuri: oxidare in
aer,reactie datorita umiditatii si prezenta impuritatilor care favorizeaza degajarea unor
gaze autoinflamabile.
Temperatura de aprindere a prafului (pulberii) de magneziu in aer liber este de 450482C,in atmosfera de CO2 de 715C,in CO de 705C,iar in vapori de apa de 505C.
Viteza de ardere a stratului de aschii sau de praf de magneziu la suprafata este de
18 cm/min si in adancime de 3,5 cm/min.
Pe timpul arderii se degaja 10,3 kcal/cm3.
Praful de magneziu nu se aprinde in atmosfera de azot pur,insa la temperaturi de
peste 400C reactioneaza energic cu azotul,degajand caldura.De aceea atmosfera de azot
nu poate fi considerata ca inerta.
Pulberea de magneziu,cu dimensiunile particulelor sub 74 m are temperatura de
autoaprindere de 490C,iar norii de praf sau pulbere de magneziu din aer se autoaprind la
620C.
Praful de magneziu poate forma concentratii explozive; limita inferioara de
explozie este de 20-30 g/m3,presiunea maxima de explozie in aer fiind de 5
kgf/cm.Energia minima de aprindere in aer a prafului de magneziu este de 20/mJ.
Hidrocarburile halogenate reactioneaza cu pulberea de magneziu mai lent sau mai
violent,fapt care determina interzicerea acestor substante la stingerea incendiilor.
Aliajele care contin mai mult de 50% magneziu se aprind cu usurinta in aer.
Piesele brute de magneziu produc scintei la ciocnirea lor cu alte obiecte dure.
Pulberea de magneziu in contact cu acidul azotic da nastere la explozii,iar cu acizii
minerali degaja cantitati mari de hidrogen.
Pulberea de magneziu care vine in contatc cu cianurile de
aur,cadmiu,cupru,cobalt,nichel,plumb sau zinc reactionarea aducand masa de reactie in
stare de incandescenta.
5.PULBEREA (PRAFUL) DE TITAN
Titanul este un material rezistent,moale,ductil.Este cu circa 60% mai greu decit

aluminiul,greutatea lui specifica reprezentand 56% din cea a otelului aliat.In industrie
ocupa locul al 4- lea dupa fier,aluminiu si magneziu.
Titanul este un metal foarte activ,absoarbe hidrogenul la temperaturi mai mari de
149C,oxigenul la temperaturi mai ridicate de 705C si azotul,la peste 805C.
In anumite conditii,titanul este combustibil.Pericolul de aprindere apare cu prilejul
topirii sau executarii operatiilor mecanice de aschiere,al fabricarii pulberii de titan.
Temperatura de aprindere a pulberii de titan este de 460-510C in aer,550C in
dioxid de carbon si 760 in azot.Pulberea de titan fiind divizata,prin incalzire intr-un
curent de oxigen se aprinde la 25C.
Particulele de titan cu dimensiunile de 10 m se autoaprind la 397C,iar cele mai
mari se autoaprind in aer intre 330 si 590C.
Pulberea de titan formeaza cu aerul amestecuri explozive in concentratie de 45-70
3
mg/m .Energia minima de aprindere este este 10 mJ.
Aprinderea si explozia pulberii de titan sunt in functie de compozitia chimica a
acesteia,de marimea si forma particulelor,de gradul de oxidare a suprafetei,de procedeul
de obtinere si de alti factori.
Particulele fine de titan in contact cu uleiurile minerale sau vegetale se pot
autoaprinde.
Biclorura de titan pura (TiCl2) este o pulbere puternic pirofora la temperatura
obisnuita.
6.PULBEREA (PRAFUL) DE ZIRCONIU
Pulberea de zirconiu este combustibila,temperatura de aprindere fiind de 210C.Se
cunosc cazuri cind pulberea si praful de zirconiu s- au aprins la temperaturi mai
scazute,in jur de 146C.La aceasta contriubuie in mare masura si influenta uleiurilor
minerale si vegetale,atunci cind vin in contact.
Combustibilitatea particulelor de zirconiu este direct influentata de marimea
acestora,de temperatura mediului ambiant,umiditatea atmosferica,de impuritatea pe care
le contin etc.
Particulele de zirconiu cu dimensiunile de 3 m au temperatura de autoaprindere
de 190C,iar amestecul aer-pulbere se autoaprinde la 20C.
Intr-o atmosfera de dioxid de carbon,pulberea de zirconiu se aprinde la o
temperatura in jur de 650C,iar in azot la 790C.
Pulberea si praful de zirconiu pot forma amestecuri explozive,limita inferioara de
explozie fiind de 40-60 g/m3.
Pulberea de zirconiu este utilizata la amestecurile pirotehnice,la rachete,arzand cu
flacara stralucitoare.Temperatura flacarii zirconiului este de 1700C iar puterea calorifica
de 2860 kcal/kg.
Cand pulberea de zirconiu este incalzita cu hidroxizii alcalini,ea reactioneaza
exploziv,datorita degajarii oxigenului.
Un amestec de borax si pulbere de zirconiu,la incalzire explodeaza puternic.
Pulberea de zirconiu reactioneaza cu multe metale si nemetale.De exemplu,reactia
cu fosforul este insotita de starea de incandescenta,iar un aliaj de plumb care contine 70%
zirconiu se aprinde cu usurinta la ciocniri mecanice.
Zirconiul reactioneaza exploziv cu acidul azotic concentrat,cu acidul sulfuric sau
cu sulfatul acid de potasiu.
Reactioneaza,de asemenea,cu halogenii dand nastere la halogenurile respective.

El are proprietatea de a retine hidrogen in mari cantitati,ceea ce mareste pericolul
de incendiu si explozie.
Deseurile de zirconiu umezite ard exploziv cu imprastieri de bucati arzande,iar
deseurile uscate si neimpurificate ard cu intensitate si flacara alba.
7.PULBEREA (PRAFUL) DE ZINC
Zincul nu prezinta pericol de incendiu atunci cind este sub forma de folii,piese
turnate sau forme compacte,deoarece se aprinde greu.Totusi,piesele odata aprinse ard cu
intensitate.
Praful umed de zinc reactioneaza lent cu apa,degajand hidrogen.Daca se degaja
suficienta caldura,aprinderea prafului este posibila.
Norii de praf de zinc in aer se aprind la aproximativ 600C.Eventualele urme de
cloruri,continute in zinc,constituie catalizatorul care contribuie la reactiile de oxidare si
de aprindere.Pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470C,iar cea care contine
cloruri se aprinde prin incalzirea la numai 440C.
Pulberea de zinc este formata de regula din particule cu dimensiunea de 1-20
avind suprafata specifica mare,absoarbe un volum de hidrogen de 40 de ori mai mare,fapt
ce contribuie la cresterea pericolului de incendiu.Temperatura de autoaprindere a pulberii
de zinc cu dimensiunea particulelor pina la 50 este in jur de 420C.
Autoaprinderea particulelor de pulbere in vapori de apa se produce la 320C.Faptul
se explica prin intensificarea degajarii de caldura in timpul reactiei dintre zinc.Faptul se
explica prin intensificarea degajarii de caldura in timpul reactie dintre zinc si vaporii de
apa.
Temperatura de autoaprindere a pulberii de zinc aflata in strat depinde intr-o buna
masura de marimea particulelor.
In cazul cand pulberea de zinc este amestecata cu pulberea de sulf,se initiaza
aprinderea,arderea se produce cu mare degajare de caldura si lumina,obtinandu-se sulfura
de zinc.
Pulberea de zinc reactioneaza exploziv in amestec cu azotatul de amoniu,sulfura de
carbon,acidul azotic,azotatul de potasiu,cloratii metalici,alcaline,clorura de
mangan,peroxizi alcalini si alcalino-pamantosi anhidrida cromica etc.
Pulberea de zinc nu reactioneaza cu azotul la temperaturi sub 1000C si din acest
motiv azotul este o substanta inerta fata de zinc.
Cu aerul,pulberea de zinc formeaza amestecuri explozive,limita inferioara de
explozie fiind de 500 g/m3,pentru initierea aprinderii amestecului este nevoie de o energie
minima de 900 mJ.
Pulberea de zinc se electrizeaza cu multa usurinta.Aprinderea norilor de praf se
poate produce si de la descarcarile electrostatice.
8.PULBEREA (PRAFUL) DE NICHEL
In comparatie cu pulberile de magneziu si de zinc,pulberea de nichel este mai putin
combustibila.Aceasta se datoreste faptului ca pe suprafata particulelor se formeaza o
pelicula de oxid,care are un efect protector pana la temperaturi destul de ridicate.In plus
nichelul are o volatilitate scazuta si activitate chimica slaba,ceea ce ingreuneaza
aprinderea lui.
Pulberea de nichel are capacitatea de a absorbi o cantitate mare de hidrogen.

In contact cu azotul de amoniu,pulberea de nichel,daca este incalzita reactioneaza
energic.
Temperatura de aprindere a pulberii de nichel in strat este de 455-540C,iar in stare
de dispersie de 480-575C.
Pulberea de nichel poate forma cu aerul amestecuri explozive,limita inferioara de
explozie fiind de 30-46 mg/m3.
Pulberea si praful de nichel se poate autoaprinde numai in cazul cand au o mare
finete si in special imediat dupa producere.Aceasta se datoreste faptului ca nu au ajuns
inca sa se oxideze.
9.PULBEREA (PRAFUL) DE FIER
Pulberea de fier are proprietatea de a absorbi o cantitate destul de importanta de
hidrogen.
Aprinderea pulberii de fier in anumite conditii este determinata de reactia exoterma
la contactul cu oxigenul:
2Fe+3/2O2 Fe2O3
Reactia este accelerata de prezenta umiditatii atmosferice.
Daca reactia cu apa are loc la temperaturi mari,se produc oxizi de fier si degajare
de hidrogen.
3 Fe+4H2O Fe3O4+4H2 (sub 570C)
Fe+H2O FeO+H2 (peste 570C)
Pulberea de fier,in raport de dimensiunile particulelor de forma retelei cristaline,de
gradul de umiditate si de impuritati etc.Se poate autoaprinde intre 260-470C,iar
suspensia in aer se autoaprinde la 420C.
Suprafata mare de contact cu aerul a particulelor de pulberi de fier determina
cresterea brusca a vitezei de oxigen.
Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii,provoaca aprinderea
pulberii.
Fierul reactioneaza cu clorul,fosforul,carbonul,sulful,etc.
Sulfura de fier este o substanta care expusa in aer se oxideaza spontan,degajanduse suficienta caldura pentru a se aprinde,fiind piroforica.
Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO3) se
produce brusc aprinderea fierului cu degajare de lumina puternica.
Pulberea de fier formeaza cu aerul amestecuri explozive care au limita inferioara
de explozie 105 g/m3,energia minima de aprindere fiind de 20 mJ.
10.PULBEREA (PRAFULUI) DE URANIU
Uraniul este un metal de culoare alb-argintie si relativ moale,iar sub forma de praf
are culoarea intre gri si negru.
Uraniul este deosebit de ractiv cind este supus la temperaturi ridicate.El
reactioneaza cu hidrogenul,sulful,seleniul ,ca de altfel si cu halogenii,apa si acidul azotic.
In urma reactiei uraniului cu acidul azotic se produc explozii puternice.
Pulberea,praful,piesele strunjite si placile de uraniu cu apa reactioneaza

lent,degajand hidrogen.
Daca se gaseste sub forma de bucati mici,faramitat sau pulbere se poate
autoaprinde in contact cu aerul; in urma arderii se dezvolta o cantitate redusa de
caldura.Pe timpul prelucrarii barelor de uraniu,datorita degajarii de caldura,se poate
produce aprinderea acestuia.
Particulele de uraniu de 10 m se pot aprind intre 100 si 270C,iar cand se gasesc
in suspensie in aer,temperatura de aprindere scade la 20C.
Pulberea de oxid de uraniu se poate aprinde la temperatura foarte ridicata si anume
la 1000C.
Pulberea de uraniu formeaza cu aerul amestecuri explozive cu limita inferioara de
explozie de 60 g/m3,iar energia de aprindere este de 45 mJ.
11.PULBEREA (PRAFUL) DE CUPRU
Pulberile de cupru sunt clasificate in pulberi cu capacitate redusa de
aprindere.Pulberile foarte fine (mai mici de 0,005 mm) pot deveni piroforice si se pot
electriza prin frecarea particulelor intre ele.
Particulele de pulbere de cupru mai mici de 44 ,daca se gasesc in suspensie in
aer,se pot autoaprinde la circa 700C,iar cele foarte fine depuse in straturi,au temperatura
de autoaprindere cuprinsa intre 500 si 1000C.
Pulberea de cupru reactioneaza energic cu hidrogenul sulfurat,cu degajare de
hidrogen.
12.PULBEREA (PRAFUL) DE TANTAL
Pulberea de tantal,in raport cu dimensiunile particulelor,are temperatura de
autoaprindere cuprins intre 290 si 300C.Cand se gaseste in suspensie in aer,se poate
autoaprinde la 630C.
Pulberea de tantal poate forma cu aerul amestecuri explozive,limita inferioara de
explozie fiind de g/m3,iar energia de aprindere este de 120 mJ.
13.STINGEREA INCENDIILOR DE PULBERI METALICE
Stingerea incendiilor de pulberi metalice este foarte dificila din cauza
temperaturilor mari care se degaja si reactiilor chimice care au loc.
In tabelul IX.13.1. sunt redate substantele de stingere cele mai eficiente pentru
stingerea incendiilor de pulberi metalice.
Tabelul IX.13.1
Substantele de stingere cele mai uzuale folosite la stingerea incendiilor cu pulberile
metalice
Nr.c
rt.
0
Denumirea
pulberilor
metalice
1
Substantele de stingere si modul de actiune

2
Aluminiul
Magneziu
Titan
Zirconiu
Zinc
Nichel
Fier
Uraniu
Pulberi stingatoare speciale bine uscate

Clorura de sodiu (sare de bucatarie)
Amestec de clorura de sodiu (45-80%) cu fosfat diamonic sau
monoamonic (25-55%)
Nisipul uscat bine (pentru izolarea incendiilor inicipiente) in
cantitati mari folosindu-se chiar si la stingerea lor prin inabusire
Pulberi stingatoare speciale
Clorura de sodiu (sare de bucatarie)
Nisip bine uscat dispersat sub forma de straturi uniforme pe
suprafata incendiata
Apa refulata in cantitati mari,pulverizata,imediat dupa declansarea
incendiului,avand o puternica actiune de racire.In cazul cind
pulberea de magneziu aprisa se afla in cantitati mari sau in stare
topita,apa nu se va folosi pentru stingerea incendiilor
Florura de calciu (in stingatoare)
Trimetoxiboraxina (TMB) din stingatoare adecvate
Pulberi stingatoare adecvate
La incendii de cantitati mici,se foloseste metoda separarii
metalului aprins cu o substanta stingatoare,lasandu-se materialul
aprins,astfel izolat sa arda complect
La incendii de cantitati mari se actioneaza prin izolare cu pulberi
stingatoare speciale,lasand incendiul sa se lichideze de la sine
Cand nu exista alte posibilitati de stingere a incendiilor de metal in
bucati mari se poate folosi si apa sub forma de jeturi cu debite
mari,insa cu multa prudenta
Pentru localizarea si stingerea se mai poate folosi nisipul complet
uscat si praful de roca sau de dolomit
Zona focarelor mici se inconjoara cu nisip uscat sau material inert
pulverizat,incendiul fiind lasat sa se lichideze de la sine
La nevoie se poate folosi apa sub forma de jet compact puternic
trimetoxiboraxina
Nisip uscat
Pulbere de talc
Grafit
Pentru purjarea pulberilor de zinc se poate utiliza azotul
Pulberi stingatoare
Nisip uscat
Clorura de sodiu (sarea de bucatarie)
Apa,spuma,dioxid de carbon,hidrocarburi halogenate
Se recomanda purjarea cu azot
Pulberi stingatoare
Nisip uscat
Nisip foarte uscat
Clorura de sodiu (sarea de bucatarie)
Cupru
10
Tantal
Pulberea de grafit si de talc

Uraniul in cantitati mici,in caz de aprindere poate fi aruncat intrun vas cu apa unde se stinge
Uraniu sub forma de aschii,se poate stinge in caz de aprindere,cu
jeturi puternice de apa
Apa
Pulberi stingatoare
Nisip uscat
Pulbere de grafit
10.Procese chimice cu pericol de incendiu

1.PROCESE DE DESCOMPUNERE TERMICA
Procesele de descompunere termica,sunt reactii in care sub influenta caldurii au loc
ruperi moleculare,folosindu-se astfel moleculele mai simple.Descompunerea termica
poate merge pina la elementele primare din care sunt constituite substantele organice si
anume carbon si hidrogen,cum este cazul de reactie de formarea a negrului de fum la
circa 1200C.La temperaturi mai ridicate se produc descompuneri partiale formandu-se
combinatii cu greutatea moleculara mai redusa.Reactiile de descompunere termica sunt
endoterme.Materia prima se incalzeste pina la temperatura de descompunere,prin arderea
unui combustibil in cuptoare speciale.Temperatura de descompunere variaza de la
400C,in cazul distilarii uscate a lemnului pina la 850C la piroliza benzinei si peste
1000C la fabricarea acetilenei si a negrului de fum.Principala problema consta in
realizarea rapida si uniforma a traseului unei cantitati apreciabile de caldura,fapt impus de
nivelul ridicat de temperatura necesara pentru a obtine conversii convenabile in produsele
dorite.
Procesele de descompunere prezinta pericole mari de incendii si explozii datorita
naturii substantelor ce intervin si conditiilor severe de temperatura la care are loc reactia.
La toate produsele de descompunere termica rezulta in diferite proportii gaze
combustibile ca: hidrogen,oxid de carbon,metan,acetilena si hidrocarburi superioare.De
asemenea,in cursul diferitelor procese de descompunere termica se formeaza lichide usor
inflamabile ca: metanol,si acetona la distilarea carbunilor,benzina de piroliza la piroliza
carbunilor,precum si o serie de gudroane combustibile.Separarea acestor lichide volatile
din fractiunile brute prin distilarea franctionata sau absorbita in uleiuri implica pericole
mari de incendiu.
Prezenta focului deschis de la cuptoare de incalzire a materiei prime constituie o
sursa potentiala de aprindere a acestor substante usor inflamabile in cazul scaparilor in
atmosfera,datorita unor cauze cum ar fi aparitia neetanseitatilor la coloane,aparate,etc.
nerespectarea regimului tehnologic etc.
2.PROCESE DE OXIDARE
Prin procese de oxidare se intelege,in general,acele reactii la care se introduce
oxigen in molecula unei substante organice.
Cele mai intilnite reactii de oxigen sunt arderile in care substanta organica este
oxidata complet pina la dioxid de carbon.
In industria chimica se folosesc reactii de oxidare incomplete care permit separarea

unor compusi intermediari de mare insemnatate.
Reactiile sunt reactii exoterme,care degaja cantitati mari de caldura.In unele
cazuri,cind reactia de oxidare se produce printr-un mecanism de reactie in lant,ea se
propaga cu o viteza atit de mare,incit pot avea aprinderi si explozii.
Se cunosc reactii de oxidare in faza gazoasa si faza lichida.Oxidarile in faza
gazoasa se pot face cu aer,oxigen pur sau diluat cu azot si cu ozon.
La oxidarile in faza lichida se foloseste oxigenul ca si alti agenti de
oxidare,substante care cedeaza oxigen in timpul reactiei (permangant de
potasiu,hipocloriti,dioxid de magneziu,apa oxigenata etc.).
La oxidarile in faza gazoasa se lucreaza cu amestecul fata de vapori organici si aer
sau oxigen.
Temperatura de reactie trebuie sa fie sub cea de autoaprindere a amestecului.In
scopul miscarii temperaturii de reactie si folosesc catalizatori gazosi (oxizi de azot,clor
etc.) sau solzi (nichel,cupru,saruri de cobalt etc.).
Din punct de vedere termodinamic,reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt
realizabile la temperaturi cuprinse intre 400 si 700C.Exista o corelatie strinsa intre
temperatura,timpul de contact si raportul oxigen-hidrocarburi.In acest domeniu de
temperaturi se situeaza si temperaturile de autoaprindere ale hidrocarburilor respective
(650C in cazul metanului,n542C in cazul etilenei,553C pentru xilen etc.).Folosirea
catalizatorilor de oxidare permite scaderea temperaturii de reactie cu 150-200C si
cresterea diferentei pina la temperatura de aprindere spontana.
Cele mai frecvente oxidari sunt: oxidarea metanului la formaldehida a naftalinei la
anhidrida ftalica,a etilenei in etilenoxid,a izopropilnbenzenului pentru fabricarea
fenolului si acetonei etc.
Pe timpul oxidarilor,in faza gazoasa si in faza lichida,se pot forma amestecuri
explozive.
In afara pericolului de incendiu datorita prezentei amestecurilor explozive,in
procesele de oxidare se pot produce explozii fara sa existe o cauza exterioaras (scintei
electrice,falacara etc.) datorita unor reactii care duc la formare de produsi instabili,care se
descompun exploziv.
In procesul de oxidare exista un permanent pericol de incendiu si explozie,mai
mult decit in alte procese chimice.
3.PROCESE DE HIDROGENARE
Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea
unuia sau mai multor atomi de hidrogen in molecula substantelor.
Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hodrogenarea
carburilor in scopul fabricarii benzinei sintetice,obtinerea alcoolului metilic prin
hidrogenarea oxidului de carbon,hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi
solide,obtinerea izooctanului din diizobutilena,fabricarea alcoolului furfurilic din
furfurol,reducerea nitrobenzenului in anilina etc.
Reactiile de hidrogenare sunt exoterme,degajindu-se mari cantitati de caldura.
Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa,lichida sau mixta.
Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate,deoarece cresterea
presiunii mareste concentratia hidrogenului si deci viteza de reactie.Temperatura optima
de hidrogenare variaza cu natura catalizatorului si a substantei care se hidrogeneaza.Prin
utilizarea drept catalizatori a metalelor nobile (platina,paladiu) se poate lucra la

temperaturi mai scazute (100-150C).In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici
(crom,fier,oxid de crom,oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la temperaturi cuprinse intre
250 si 450C.Aceasta mareste pericolul de incendiu,intrucit temperatura de lucru
depaseste de multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse
hidrogenarii.
Pericolul de incendiu si explozie in procesele de hidrogenare este legat de folosirea
hidrogenului,de conditiile de temperatura si presiunea in care decurge procesul,precum si
de utilizarea catalizatorilor.
Datorita vitezei mari de difuziune a hidrogenului,in incaperile in care se lucreaza
cu hidrogen exista un pericol permanent de formare a amestecurile explozive.
In scopul prevenirii exploziilor,instalatiile de hidrogenare se amplaseaza,de
regula,in aer liber.
4.PROCESE DE HIDROFORMILARE
Aceste procese sunt sinteze OXO si constau in aditia oxigenului de carbon si a
hidrogenului la olefina respectiva.In faza a doua,aldehidele sunt hidrogenate la alcoolii
respectivi.
Procesele de hidroformilare prezinta un pericol insemnat de incendiu si
explozie,atit datorita substantelor folosite,cit si in conditii extrem de severe (temperaturi
pina la 200C si presiuni de 250-300 at),in prezenta unui catalizator (tetracarbonil de
carbon) cu un rapor de oxid de carbon/hidrogen de aproximativ 1/1.
5.PROCESE DE CLORURARE
Reactiile de clorurare pot avea loc in faza gazoasa sau in faza lichida.Ca agent de
clorurare se foloseste in general clor sau compusi clorurati ca acid clohidric sau acid
hipocloros.
In general reactiile de clorurare sunt exoterme degajind mari cantitati de caldura
(23-27 kcal/mol).
La reactiile de clorurare in faza gazoasa,controlul temperaturii este mai greu de
realizat din cauza dificultatilor de repartitie si eliminarea caldurii de reactie.Clorurarea in
faza lichida permite un control mai riguros al reactiei si prezinta ca atare un pericol mai
redus de explozie.
Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40 si 500C.De regula in
faza de vapori se lucreaza la temperaturi ridicate.De exemplu ,clorurarea benzenului in
faza de vapori se realizeaza la 400C,iar cea in faza lichida are loc la 40C in prezenta
catalizatorilor (fier sau aluminiu).La reactiile in faza gazoasa,prin acumularea caldurii de
reactie se ajunge usor la temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse
clorurarii (580C pentru benzen).
Din punct de vedere chimic,reactiile de clorurare se impart in reactie de aditie si
reactii de substitutie.
Prin procesul de clorurare se fabrica clorura de vinil,glicerina sintetica,hexaclorul
si altele.
Un mare pericol de incendiu apare pe timpul operatiei de distilare a solutiilor
clorurate,in scopul indepartarii substantelor organice sau a produselor de clorurare
incompleta.
6.PROCESE DE POLIMERIZARE
Prin polimerizare se intelege in general procesul de transformare a unei substante
cu greutate moleculara mica intr-o substanta cu o greutate moleculara mai mare,avind
aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala.
Polimerizarea are o deosebita importanta practica folosind la sintetizarea unui mare
numar de rasini.
Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in
lant.Radicalii liberi initiatori ai lantului pot lua nastere prin activarea monomerului pe
cale termica sau fotometrica sau pot proveni din descompunerea in mediul de reactie a
unor substante denumite initiatori,cum sunt de exemplu peroxizii,azoderivatii,clorura de
etil aluminiu,sodiul metalic etc.Dupa initiere,reactiile in lant se propaga cu viteze
mari.Adeseori viteza de propagare creste atit de rapid,incit reactia nu mai poate fi
controlata,putind duce la descompuneri explozive (ambalarea reactiei).
Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme,cu degajari importante de
caldura.Avind loc o miscare apreciabila de volum ,reactiile de polimelizare sunt
favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi
joase.Presiunea de lucru nu depaseste insa 6-8 at,cu exceptia polimerizarii etilenei care se
produce la 2000 at.
Temperatura de reactie variaza intre limite largi.De exemplu,polimerizarea
izobutilenei se produce la -100C,in timp ce polietilena polimerizeaza la 260C.
Substantele care se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general
gaze sau lichide inflamabile.
Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decit aerul (densitatea fata de aer
0,97),toti ceilalti monomeri gazosi cit si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decit
aerul.Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor,in canale si
conducte,camine de canalizare,gropi etc.,putind provoca explozii in prezenta unei surse
de aprindere.
Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca prin neetanseitati la organele in
miscare ale utilajelor (agitatoarelor,reactoarelor,axelor
pompelor,pistoanelor,compresoarelor etc.),prin neetanseitati la imbinarile
conductelor,deschiderii supapelor de siguranta,la cresterea presiunii si temperaturii in
vasele de reactie.
Continutul de impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si
explozie in cursul reactiilor de polimerizare.
De asemenea,pericol de incendiu prezinta si initiatorii de reactie,care sunt compusi
peroxidic,continind oxigen activ in molecula,astfel incit prin aprindere pot arde si in
prezenta aerului.Peste o anumita temperatura,denumita punct de descompunere
exoterma,ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen.
Un pericol deosebit il prezinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil
aluminiu),care se utilizeaza la polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul
Ziegler,de joasa presiune.
Procedee de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc,in solutie si
in emulsie sau in suspensii.Cele mai frecvente polimerizari sunt: a
etilenei,stirenului,acetatului de vinil,clorurii de vinil.
7.PROCESE DE DEZALCHILARE
Prin procese de dezalchilare se inteleg reactiile in care alchilaromatele

(toluen,xileni) sunt convertite la benzen in prezenta hidrogenului.
Procesul de dezalchilare prezinta pericolul de incendiu si explozie prin faptul ca se
lucreaza cu substante inflamabile la temperaturi de 600-640C si la presiuni de 60-70
at,in prezenta unui exces mare de hidrogen.
8.PROCESE DE ADITIE LA ACETILENA
Cele mai multe dintre reactiile acetilenei sunt reactii de aditie,in care moleculele
altor substante se aditioneaza la molecula acetilenei.Aceasta se datoreste desfacerii triplei
legaturi dintre atomii de carbon si saturarii lor cu atomi sau radicali ai moleculelor
aditionate.
Datorita acestei proprietati acetilena se utilizeaza la sintetizarea unor produse
chimice importante cum sunt: clorura de vinil si tetracloretanul (din acetilena si
clor),acetatul de vinil (din acetilena si acid acetic),acrilonitril (din acetilena si acid
cianhidric),acetaldehida (aditia apei la acetilena).
Spre deosebire de alte hidrocarburi,acetilena se descompune cu explozie chiar in
absenta oxigenului,datorita nestabilitatii ei termodinamice.Descompunerea spontana a
acetilenei in hidrogen si carbon se produce sub actiunea unor factori ca: temperatura
ridicata,presiuni peste 2 at,contactul cu substante foarte reactive fata de acetilena
(exemplu clorul),descompunerea unor substante chimice explozive etc.Reactia de
descompunere se produce in lant,fiind urmata de cresterea puternica a temperaturii si
implicit a presiunii (de 12 ori presiunea initiala).
9.PROCESE DE NITRARE
Prin nitrare se intelege,in general procesul prin care se introduce grupa nitro (-NO2)
legata de un atom de carbon.
Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu
acidul sulfuric.Oxizii de azot,hipoazotita (NO2) si tetraoxidul de azot (N2O4) pot da reactii
de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor catalizatori
Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme.In timpul procesului trebuie sa se
tina seama si de efectele termice datorita unor reactii paralele posibile (oxidare,cracare
etc.),cit si de caldura de dezvoltare si de diluare a reactantilor.Prin diluarea acidului
azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura.De asemenea,dizolvarea acidului
sulfuric in apa este insotita de o mare cantitate de caldura.
Temperatura de nitrare variaza in limite largi (de la -10 pina la 120C).Scaderea
temperaturii sub un anumit nivel micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de
amestec nitrat; aceasta acumulare poate produce,la o noua ridicare a temperaturii,explozii
violente.
10.PROCESE DE SULFONARE
Procesele de sulfonare sunt reactiile in care se introduc prin substitutie sau prin
aditie grupa SO2H in compusi organici.
Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum,acidul sulfuric (H2SO4),acidul
clorsulfuric,anhidrida sulfurica si intr-o masura mai mica bioxidul de sulf.
Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de

sulfonare utilizat,cu natura compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru.La o
concentratie sub 93% in recipiente de fier,apare fenomenul de coroziune; prin corodarea
fierului se degaja hidrogen.
Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii,ceea ce
conduce la scurgeri de lichide inflamabile.Coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica a
conductelor si aparaturii,ceea ce poate duce la explozii in situatia cind se lucreaza la
presiuni ridicate.
11.Amplasarea instalatiilor electrice in functie de categoriile de medii si protectia
echipamentelor electrice
1.CATEGORIILE DE MEDII IN FUNCTIE DE PERICOLUL DE INCENDIU
(P.118/1983)
Categoria A: locurile cu substante care pot sa se aprinda sau sa explodeze in
contact cu aerul,apa sau alte substante materiale,cu lichide cu Tinf< 28C si cu gaze sau
vapori Linf< 10%,atunci cind acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive si nu sunt
utilizate drept combustibil.
Categoria B: locurile cu lichide cu Tinf=28...100C,gaze sau vapori cu Linf >
10%,suspensii de fibre,praf sau pulberi,cind se gasesc in cantitati favorabile formarii
amestecurilor explozive si nu sunt utilizate ca combustibil.
Categoria C: locurile cu substantele si materiale combustibile solide sau cu lichide
cu Tinf>100C in urmatoarele conditii:
a) daca nu sunt utilizate pentru comenzi hidraulice,racire,ungere si tratamente
termice in cantitati de peste 2m3 sau pentru ardere;
b) daca materialele combustibile din spatiul respectiv,inclusiv cele din utilaje sau
pentru ambalajul si depozitarea materialelor incombustibile (palete sau rafturi
combustibile) depasesc 15000 kcal/m (63 MJ/m);
c) cantitatea de ulei a echipamentului electric depaseste 60 kg/unitate,iar materialul
combustibil al fluxurilor de cabluri electrice nu depasesc 2,5 kg/m flux.
Categoria D: locurile cu substante sau materiale incombustibile in stare
fierbinte,topite sau incandescente,cu degajari la caldura radianta,flacari sau
scintei,precum si substantele solide sau lichide care se ard sub forma de combustibil.
Categoria E: locurile cu substante sau materiale incombustibile in stare rece sau
combustibile in stare de umiditate inaintata,deci fara a exista posibilitatea aprinderii lor.
Categoria de pericol de incendiu se stabileste pe zone si incaperi,precum si
independent pentru fiecare compartiment de incendiu in parte,mentionindu-se in mod
obligatoriu in documentatia tehnico economica.
2.CATEGORIILE DE INCAPERI,SPATII SAU ZONE IN FUNCTIE DE
MEDIU-MEDIU NORMAL (I.7)
Uo incaperi uscate: umiditatea relativa a aerului nedepasind in mod obisnuit 75%
(camere de locuit,birouri,magazine ,sali de clasa,teatre,cinematografe,muzee,ateliere de
timplarie sau mecanice,depozite etc.).
U1 incaperi umede cu intermitenta: ceata si condensatii pe pereti de scurta durata;

umiditatea relativa peste 75% insa pe perioade scurte (bucatarii si WC-uri in cladiri de
locuit,calcatorii,uscatori de bloc,pivnite aerisite,soproane etc.)
U3 incaperi ude: ceata si condensatii permanente pe pereti,cu igrasie; umiditatea
relativa peste 97% (bai si dusuri sociale,spalatorii de vehicule,camere frigorifice,unele
incaperi din industria chimica,industria alimentara etc.).
K incaperi cu agenti corozivi: cu degajari sau infiltratii cu agentii
corozivi,continuu sau periodic,cu actiune distructiva asupra materialelor,aparatelor etc.
folosite in executarea instalatiilor electrice (ateliere de acoperiri metalice,statii de
incarcare acumulatoare etc.).
T spatii cu temperaturi ridicate: peste +40C in mod permanent (zonele
cuptoarelor si a celor de turnare din turnatorie etc.).
PI spatii cu praf incombustibil: cu degajari sau inflitrari in cantitati periculoase
depuse pe elementele instalatiilor electrice (fabrici de ciment,depozite de nisip etc.).
PC spatii cu praf,scame sau fibre combustibile in suspensie in cantitati
insuficiente pentru formarea unor amestecuri explozive sau de aprindere (depozite de
carbune,unele ateliere de timplarie etc.).
DM spatii cu pericol de deteriorari mecanice,in care loviturile mecanice pot
degrada instalatia si echipamentele electrice (zone de comunicatii si manipulari de
materiale,suprafete verticale sub inaltimea de 2 m etc.).
CE incaperi cu pericol de electrocutare,care au elemente de constructii
(pereti,pardoseli etc.) si elemente conductoare din punct de vedere electric.
EE incaperi speciale pentru echipamente electrice,care sunt accesibile numai
personalului calificat si autorizat (camere de comanda statii electrice,tablouri electrice de
distributie,baterii acumulatoare,transformatoare,redresoare,laboratoare de incercari
electrice etc.).
SI spatii expuse intemperiilor (ploaie,soare,ger,zapada,gheata etc.,de regula
neprotejate prin cladiri).
L zona de litoral,in latime de 3 km in lungul tarmului maritim.
3.CATEGORIILE DE MEDII CU PERICOL DE EXPLOZIE (I.D.17)
E.I.0 locuri unde exista amestecuri explozive de vapori inflamabili si gaze,in mod
permanent in conditii normale de functionare.
E.I. locuri unde exista amestecuri explozive cu vapori inflamabili sau de gaze,in
urmatoarele situatii:
a) interminent sau periodic,in conditii normale de functiomare;
b) frecvent,datorita neetanseitatii sau operatiei de intretinere;
c) ocazional,la producerea avariilor sau datorita functionarii anormale a instalatiilor
tehnologice.
E.I.a locurile in care:
a) lichidele inflamabile sau gazele combustibile sunt pastrate,manipulate sau
depozitate in recipienti sau instalatii inchise,din care pot iesi in mod accidental
(functionari anormale,avarii);
b) frecvent,concentratiile care prezinta pericole de explozie si incendiu sunt evitate
in mod obisnuit prin ventilatie mecanica;
c) exista posibilitatea patrunderii concentratiilor periculoase de incaperile
invecinate de categoria EI.
EI b: locurile unde:
a) vaporii inflamabili si gazele combustibile Linf > 15% precum si un miros
puternic cind se ajunge ajunge la concentratia limita admisa;
b) activitatile se desfasoara sub niste sau cote de absortie;
c) concentratiile de vapori si gaze nu pot forma amestecuri explozive:
E II locurile unde:
a) praful (pulberea) combustibil se gaseste in stare de suspensie,in
permanenta,intermitent sau periodic la functionarea normala si in cantitati favorabile
produce aprinderi si explozii;
b) functionarea anormala a instalatiilor sau oprirea lor,ar favoriza formarea
concentratiilor periculoase,care ar putea fi aprinse,datorita deranjamentelor concomitente
la instalatia electrica;
c) s-ar putea acumula prafuri bune conducatoare de electricitate.
E II a locurile unde praful combustibil nu este in mod normal in starea de
suspensie in aer,dar se poate depune pe echipamentele si instalatiile electrice ingreunind
astfel caderea caldurii in exterior,existind in acelasi timp posibilitatea aprinderii lui de la
scinteile si arcurile electrice care se produc;
E III locurile unde se manipuleaza,fabrica sau folosesc in procesul tehnologic
fibre sau materiale care pot produce scame usor incombustibile in suspensie,in cantitati in
care nu prezinta pericole.
E III a locurile unde se manipuleaza si se depoziteaza fibre usor combustibile.
4.CATEGORIILE DE MEDII IN FUNCTIE DE PERICOLE DE
ELECTROCUTARE (STAS 8275-87)
Foarte periculoase locurile unde umiditatea relativa este de peste
97%,temperatura aerului depasind 35C,suprafata din zona de manipulare fiind ocupata
de obiecte conducatoare legate electric la pamant peste 60%,medii corozive.
Periculoase locurile in care umiditatea relativa este de 75-87%,temperatura
aerului 30-35C,obiectele conducatoare legate electric la pamant sunt sub 60%; exista
pardoseli conducatoare (pamint,beton etc.) pulberi conducatoare (pilituri metalice,grafit
etc.),fluide care micsoreaza rezistenta electrica a corpului omenesc.
Putin periculoase locurile unde umiditatea relativa este maxima de
75%,temperatura aerului 15-35C,pardoseli izolate.
5.PROTECTIA ANTIEXPLOZIVA
In functie de domeniile de destinatie,STAS-ul 6877/87 prevede dupa grupe de
echipamente electrice pentru atmosfera exploziva.(I-II),sapte moduri de protectia acestora
(d,p,q,o,s,e,i) si sase clase de temperatura maxima de suprafata (T1,T2,T3,T4,T5,T6.
Corelarea dintre acestea este aratata in tabelul XI.5.1.
Tabelul XI.5.1.
Corelarea dintre grupele de protectie,modurile de protectie si temperatura maxima
de suprafata,pentru protectia echipamentelor
TIPURI DE PROTECTIE
MODURI DE PROTECTIE
Grupele de protectie
Substante explozive uzuale pe clasa de

temperatura (v. tabelul XI.5.2)
T1
T2
T3
T4
T5
T6
450 300 200 135 100
85C
C
C
C
C
C
Denumirea-destinatia
Simbolul
w
[mm]
I.Antigrizutoasa
Mine
Ex. I
0,5
T1
Ex. II A
Ex. II B
Ex. II C
Simbolul
0,5
0,3
0,2
T1
T1
T1
T2
T2
T2
T3 T4
- T4
Destinatia
II. Antiexploziva-alte
sectoare
Denumirea
Capsularea
antideflagranta
Capsularea
presurizata
Inglobarea in nisip
Imersie in ulei
Protectie speciala
Siguranta marita
Siguranta intrinseca
T5
d
p
q
o
S
Pentru partile de echipament electric unde se produc

scintei si arcuri electrice sau incalziri care prezinta
pericol pe timpul functionarii normale
e
f
Pentru partile de echipament electric fara scintei si

arcuri electrice
La circuitele de slaba putere care nu pot aprinde
mediul din jur
Notatii:
w interstitiul maxim admis la modul de protectie d si este definit ca cea mai mare
distanta intre suprafetele conjugate la imbinarea dintre diferite partie ale carcasei sau
diferenta diametrelor alezajelor si arborilor,jocul imbinarilor filetate,pentru L=25 mm.
L lungimea imbinarii diferitelor parti ale carcasei si este definita ca fiind drumul
cel mai scurt parcurs de o flacara dce traverseaza imbinarea din interiorul unei carcase
antideflagranta catre exteriorul ei,in momentul unei explozii interne.
In tabelul XI.5.2. se arata incadrarea informativa a unor gaze si vapori cu pericole
de explozie,pe grupe de protectie si clase de temperatura.
Tabelul XI.5.2
Incadrarea informativa a unor gaze si vapori cu pericole de explozie,pe grupe de
protectie si clase de temperatura
Grupa
de
protec
T1
tie
I
Metan
II A Acetona,amoniac
,acetat de
metil,acid
acetic,acid
cianhidric,alcool
Substantele explozive uzuale pe clase de temperatura

T2
T3
T4
T5
T6
Acetat de
amil,acetat de
butil,acetat de
propil,acetat de
vinil,alcool
Benzina,ciclohe
xan,n-decan,nheptan,nhexan,hidrogen
sulfurat,n-
Aldehid
a
acetica,e
ter etilic
II B
II C
metilic
,benzen,clorura
butilic,alcool
de metil, clorura
etilic,benzina
de vinil,etan,gaz grea,ciclohexamin
nonan,octan,pent
natural,metan
a,
an,titei
industrial,naftali
Etil benzen
na,oxid de cabon izoctan,motorina,iz
propan,propilena,
opentan
toluen, p-xilen
Butadiena,oxid de
Gaz
etilena,oxid de
aerian,etilena
propilena
Hidrogen,gaz de
apa
Acetilena
Dioxan
Sulfu
ra de
carbo
n
Exemplele de simbolizare:
Ex.d.I: protectie antigrizutoasa (grupa I) prin capsularea antideflagranta.
Ex.d.II AT: protectie antiexploziva (grupa II) capsularea antideflagranta sub grupa
II A cu limita de temperatura admisa la 200C.
Ex.e.II AT3: protectie antiexploziva sub grupa II A siguranta marita cu limita de
temperatura admisa la 200C.
Ex.d,e. I/II B,T4: protectie antigrizuroasa si antiexploziva,capsulate antideflagranta
si siguranta marita,cu limita de temperatura admisa de 135C.
Protectia mecanica a echipamentelor electrice se arata in tabelul XI.5.3.
Tabelul XI.5.3.
Gradele de protectie ale echipamentelor electrice
Protejat contra imersarii indelungate sub apa
Protejat contra imersarii temporare sub apa
Protejat contra conditiilor de pe mare
Protejat contra jeturilor de apa
Protejat contra stropirii cu apa
Protejat contra apei ce cade ca ploaia
Protejat contra picaturilor de apa cazute sub

un unghi de maximum 15 de verticala
verticalProtejat contra picaturilor de apa cazute
Protectia impotriva
stingerii interioare sub
tensiune si contra
patrunderii corpurilor
solide straine,conform
STAS 3325-79; STAS
625-71; STAS 5860/81
Fara protectie
Protectia contra patrunderii apei
Fara protectie
1
2
3
Protejat contra
Conditii suplimentare
care se pot cere,simbol
0
MA
T
50
mm
12
mm
2,5
mm
1
mm
Parti
al
cont
ra
praf
Tota
l
cont
ra
praf
W
S
M
AT
MA
AT
MAT
AT
AT
AT
MAT
AT
AT
MAT
MAT MAT
MAT MAT
AT
AT
Protejat contra unor conditii atmosferice si masuri

suplimentare de protectie
Verficat contra patrunderii apei cu motorul oprit
Verficat contra patrunderii apei cu motorul in functiune
Notatii:
M - masini electrice;
A aparate electrice;
MA masini si aparate electrice;
AT aparate si transformatoare;
MAT masini,aparate si transformatoare electrice.
Modul de simbolizare:
IP urmat de:
W (cind este necesar);
- prima cifra 0...6 (protectia contra atingerii sau patrunderii corpurilor straine);
- a doua cifra 0...8 (protectia contra patrunderii apei);
S sau M (cand este nevoie).
Exemple:
IP 40 protejat contra corpurilor straine mai mari de 1 mm si neprotejat contra
apei;
IP 35 protejat contra corpurilor straine mai mari de 2,5 mm si contra jeturilor de
apa;
IP 35 M protejat contra corpurilor solide mai mari de 2,5 mm,contra jeturilor de
apa,cu motorul in functiune;
IPW 43 protejat contra intemperiilor,corpurilor straine mai mari de 1 mm si

contra apei ce cade ca ploaia.
In tabelul XI.5.4. sunt aratate echipamentele electrice care trebuie folosite in
functie de mediu.
Tabelul XI.5.4
Echipamentele electrice care trebuie folosite in functie de mediu
Categoriile A,B
EIa
EIb
E II
E II a
E III
E III a
U0
U1
U2
U3
PL PC
EE
U2
in:Protejate
Nearmate
Armate
Protejate
Bare neizolate
Cabluri electrice
Conductoare izolate
Conductoare
neizolate
Neprotej
ate
IP,IPE,
IPFR
PEL
T
IPY,
IPFY
IPEY
Cu manta
(punte)
...YY
...YP
...YPY
...HP
...YAY
...YPAY
...HPB
...HPBY
IP 30
IP 33
IP 44
IP 54
Ex d
Ex i
Special
IP 00
IP 30
IP 33
In
exterior
EI
Specificatia
In interior
Categoriile C,D,E
1
0
1
1
1
2
1
3
1
4
1
5
1
6
1
7
1
8
1
9
tectieUnelte
densatoare,protectie
rotative,pro- Transformatoare,conrotative,protectieMasini electrice iluminat,protectieCorpuri
electrice,protectie
de
Aparate
IP 44
IP 54
Ex d
Ex e,s
Speciala
IP 00
IP 20
IP 33
IP 54
Ex d
Ex e,s
Speciala
IP 00
IP 22
IP 23
IP 44
IP 54
Ex d
Ex,e,s
Speciala
IP 00
IP 20
IP 21
IP 23
IP 44
IP 54
Ex
Speciala
IP 00
IP 30
IP 33
Nota:
IP 44
1) Cabluri
IP 54
- - - - - - - - - - - - - - - - YY
nearmate cu izolatie si manta din PVC;
YP HP - nearmate cu izoltatie de PVC respectiv hirtie si manta Pb;
YPY nearmate cu izoltatie de PVC si manta de Pb cu invelis exterior
din PVC;
YAY cabluri armate cu izolatie si invelis exterior de PVC;
YPAY -
armate cu izolatie de PVC,manta de Pb si invelis exterior din
PVC;
HPB HPBI armate cu izolatie de PVC cu izolatie de hirtie si manta de
Pb,fara respectiv cu invelis exterior
Combustbil.
2) Conductoarele izolate neprotejate,tuburile din PVC si cablurile cu manta de
PVC montate aparent in incaperi de categoria C sunt admise numai daca o avarie produsa
in aceste instalatii nu poate provoca un incendiu.
3) Pentru tuburile PVC,temperatura mediului trebuie sa fie cuprinsa intre -25 si
40C,iar pentru cablurile cu izolatie si manta de PVC de 30 si 40C.
4) Tuburile si cablurile cu invelis PVC nu pot fi montate ingropat in elemente de
constructie combustibile; pot fi insa montate aparent pe aceste elemente numai daca se
interpune un strat de incombustibil.
5) Transformatoarele si condensatoarele pentru medii cu pericol de explozie se
monteaza in incaperi separate,bine ventilate; in anumite cazuri se pot monta si in mediu
cu pericol de explozie,numai daca sunt fara lichide combustibile de racire,daca sunt
prevazute cu protectie antiexploziva corespunzatoare.
12.Instalatii automate de semnalizare a incendiilor
1.DETECTOARE DE INCENDIU
1.1.GENERALITATI
In principiu,la o instalatie de semnalizare a incendiilor se deosebesc: detectoare de
incendiu,circuitele de legatura si centralele de semnalizare.
Detectoarele declanseaza,in caz de incendiu,un semnal,care prin elemente de
legatura (conductoare,amplificatoare etc.) este transmis la centrala.Centrala primeste
semnalul emis de detector si determina o semnalizare optica si acustica (eventual si o
inregistreaza).In continuare poate declansa o reactie organizata care sa duca la o
combatere rapida a incendiului (salvare,localizare,lichidare etc.).
Oricare ar fi tipul de detector,rolul sau intr-o instalatie automata de semnalizarea
incendiilor este de a depista cit mai repede posibil incendiul,astfel incit sa se poata lua
masuri adecvate (anuntarea pompierilor,declansarea autoamata a instalatiilor de
stingere,semnalizare si inlaturarea obstacolelor de pe caile de evacuare,inchiderea
automata a canalelor de ventilatie etc.).
1.2.CLASIFICAREA DETECTOARELOR DE INCENDIU
Detectoarele de incendiu se clasifica dupa natura fenomenelor insotitoare ale
incendiului sau dupa principiile de functionare a lor ( tabelul XII.2.1.)
Tabelul XII.2.1.
Clasificarea si caracteristicile detectoarelor
Denumirea
Principiile de functionare.Caracteristici
detectoarelor
1.2.1. Termice
1.2.1.1.Termo
statice
(maximale)
1.2.1.1.1.
Detector de
incendiu cu
bimetal
1.2.1.1.2.
Detector de
incendiu tip
Wood
1.2.1.1.3.
Detector de
temperatura cu
fuzibil
1.2.1.2
Termodiferent
iale
Reactioneaza la efectele caldurii care apar pe timpul declansarii

incendiilor.Declanseaza semnalul de incendiu atunci cind in urma aparitiei
focului,se produce o crestere a temperaturii in mediul ambiant.Se produce
in ordine: topirea,dilatarea,modificarea de structura a
materialelor,modificarea conductivitatii electrice datorita caldurii.
Functioneaza pe baza unei temperaturi date,adica emit semnale numai la
atingerea unei anumite temperaturi reglate in prealabil (de exemplu la 50
sau 75C).Sunt indicate a se folosi la incendiile cu evolutie rapida.
Detector termostatic,al carui principiu constructiv se bazeaza pe
comprimarea,sub presiune mare a doua benzi de metal cu coeficienti de
dilatare termica diferiti.
Detectorul bimetalic poate fi reglat pentru o temperatura de aproximativ
20 pina la 100C,cu valoare uzuala de 60C sau de la 40 pina la 90C.
Detectorul termostatic cu aliaj eutetic este construit in mod obisnuit
pentru a detecta si semnaliza atingerea unei temperaturi de 65; 75; 95; 130
sau 280C,corespunzator punctului de topire al aliajului respectiv.Avind
inertia termica mica este indicat a se folosi pentru detectarea incendiilor
cu viteze mari de propagare (transformatoare,intrerupatoare in ulei etc.)
Detector pe baza de fir fuzibil.Functionarea lui poate fi modificata in
limite largi,prin inlocuirea firului fuzibil.Metalul folosit este de tipul
Wood,a carui temperatura de topire,in functie de compozitia
aliajului,variaza intre 50 si 120C.Cel mai frecvent se foloseste
temperatura de +70C.
Fabricat in tara.Se compune dintr-o carcasa in interiorul careia se afla un
grup de lame de contact si o piesa de detectate optica,ambele fiind
actionate de un fir fuzibil sub forma de nit.In cazul depasirii temperaturii
din incapere,nitul se inmoaie ,se alungeste sau se topeste permitind
grupului de lame sa se departeze spre stinga si prin intermediul unor piese
de contact si legatura se stabileste un circuit electric care determina
lansarea unui semnal de incendiu si declansarea unei instalatii fixe de
stingere.
Acest detector are:
- pragul de temperatura de 55 sau 75C in functie de tipul de nit folosit
- tipul de detectare maximum 2 min
- capacitatea contactelor maximum 0,5 A la 24 V curent continuu
- greutatea 60 g
- limitele temperaturii mediului in care se poate folosi sunt de la -20 pina
la +40C
- umiditatea maxima a mediului 85%
- suprafata eficace de supraveghere 10,00 m,iar in conditiile montarii
intr-o incapere mai inalta de 3,50 si sau in cazul unei ventilari puternice 5
m
Detecteaza incendiul in functie de variatia de temperatura fata de o
temperatura data si independent de temperatura intiala; declanseaza numai
sub efectul depasirii unei anumite viteze de crestere a temperaturii
Sunt mai sensibile si functioneaza mai rapid decit cele termostatice,insa in
general,nu mai corespund cerintelor moderne
Functionarea lor se bazeaza pe principiul masurarii vitezei de crestere a

1.2.1.3
temperaturii in unitate de timp,avand la baza criteriul valocimetric.
Termovelocim
Cresterea se exprima in grade pe minut; variatiile normale de temperatura
etrice
sunt cuprinse intre 2 si 20C/min.
Construit in tara.Functionarea lui se bazeaza pe variatia diferita a
rezistentelor a doua termistoare,in raport cu temperatura.Unul dintre
acestea este montat in contact cu mediul ambiant,iar cel de-al doilea
partial izolat termic.
In cazul cresterii lente a temperaturii,rezistentele ambelor termistoare au
practic aceeasi valoare.Daca in mediul ambiant temperatura creste
brusc,termistorul montat in exteriorul carcasei fiind direct in contact cu
mediul inconjurator,se incalzeste mai repede,iar cel izolat mai incet.In
aceasta situatie,rezistenta electrica a termistorului montat in exterior scade
brusc,si,ca urmare a diferentei de rezistenta a celor doua
termistoare,potentialul electric se modifica,variatia de tensiune este marita
1.2.1.3.1.
de amplificatorul care actioneaza releul de iesire,care prin inchiderea
Detector cu contactelor transmite semnalul la centrala,oar local aprinde beculetul
temperatura cu Caracteristici:
termistoare
- tensiunea de alimentare 24 V 10%
(DTI-1)
- curentul absorbit pentru pozitia de repaus 10 mA,iar la actionare 80 mA
- timpul de functionare la un salt de temperatura de 20C este de 10,6
min,iar la unul de 30C de 0,50,3 min
- capacitatea contactelor releului la 220 V,5 A curent alternativ iar la 220
V 3 A la curent continuu
- temperatura mediului ambiant la care poate functiona de la 20 pina la
45C
- umiditatea maxima 85%
- sensibilitatea 5C/min
Este recomandat pentru supravegherea spatiilor in care apar incendii
mocnite fara flacara,dar cu o crestere a temperaturii (magazii
inchise,silozuri etc.)
Functioneaza pe principiul efectului termoelectric (variatia unei marimi
electrice,fie tensiune,fie intensitate)
Se folosesc fie sub forma de termocupluri fie sonde termometrice din
nichel sau tungsten,a caror rezistenta electrica variaza in acelasi sens cu
temperatura
1.2.2
Au o buna functionare:
Detectoare
- nu poseda piese mobile
termoelectrice - nu au contacte care sa ancraseze,sa corodeze
- sunt sensibile
- nu poseda mecanisme bimetalice supuse deformatiilor si oboselilor
contiunue
- nu dau alarme false
- nu sunt necesare scheme electrice
1.2.3.
Detector de flacara realizat in tara; depisteaza si semnalizeaza aparitia
Detectoare de unui inceput de incendiu in timp de 2,5 s
flacara
Caracteristici:
- tensiunea de alimentare 24 V 10%
1.2.4.
Detectoare de
fum
1.2..5
Detectoare de
camera de
ionizare
1.2.5.1.
Detectorul
Cerberus
- curentul absorbit in repaus 10 mA,iar la actiune 80 mA

- timpul de raspuns 1,5 1 s
- dimensiuni de gabarit 205 mm; h=175 mm
- distanta maxima la care sesizeaza 7,00 mm
- capacitatea contactelor: releul 220 V si 5 A si curent alternativ si 220 V
si 3 A curent continuu
- poate fi montat in medii cu temperatura de la -10 pina la +45C si cu
umiditate maxima de 85%
Atmosfera in care se monteaza trebuie sa fie fara gaze sau agenti care ar
putea sa perturbe buna functionare
Este construit dintr-o carcasa,un capac alb si un soclu.In carcasa de forma
rotunda se gaseste montat sistemul optic,format dintr-un obiectiv,un filtru
inflarosu,elementul fotosensibil,un fototranzistor si un amplificator
Principiul de functionare are in baza transformarea energiei luminoase in
semnale electrice
Detectoarele de acest tip nu trebuie sa reactioneze la lumina solara,lampi
incandescente,suprafete metalice calde.Trebuie insa sa functioneze in
cazul vibratiilor,socurilor,murdaririi cu uleiuri,praf,umiditate etc.
Se utilizeaza acolo unde este posibil sa izbucneasca de la inceput o
flacara,incendii de lichide combustibile,la supravegherea haitelor inalte cu
vizibilitate redusa,depozite de cherestea,depozite de marfuri etc.
Un detector poate supraveghea eficient o suprafata de 500 pina la 1000
m care trebuie micsorata in cazul materialelor depozitate in
rafturi,vizibilitatea fiind redusa
Detectoarele de fum se clasifica din punct de vedere functional in:
- detectoare de fum optice,pe pricipiul dispersiei luminii
- detectoare de fum optice,pe principiul absortiei luminii
Ele sunt sensibile la praful din atmosfera,motiv pentru care se deregleaza
Realizarea unui detector optic,cit mai sensibil,impune:
- folosirea unei surse de radiatii cu o lungime de unda cit mai mica posibil
a luminii masurate
- utilizarea unei surse de radiatii cu lumina puternica la detectoare cu
lumina difuza,folosirea unui unghi de dispersie cit mai mare posibil
Principiul fizic folosit se bazeaza pe ionizarea aerului exterior dintr-o
camera de masurare care este expusa efectului de durata a unor radiatii
alfa,emisie de o sursa radioactiva.
Aerul astfel ionizat devine bun conducator de electricitate
In cazul aparitiei unui incendiu mocnit,particulele de gaze de ardere si
fum patrund in camera de masurare,unde,in raport cu marimea si
cantitatea lor,declaseaza curentul de ionizare si in continuare circuitul de
semnalizare
In practica se intrebuinteaza detectoare cu doua camere de ionizare
Este format din doua camere de ionizare,in care se gaseste o sursa de
radiatie,legate in serie intr-un circuit de curent continuu.Una din camere
comunica cu exteriorul,iar cealalta este etansa
Particulele alfa,emisie de o sursa radioactiva,ionizeaza aerul facindu-l bun
conducator de electricitate
Fumul si produsele de ardere patrund in camera deschisa ,se
ionizeaza,devenind mai putin mobile decit ionii din aerul

obisnuit,necesitind un timp mai mare pentru a ajunge la electrozii
camerei de ionizare.In continuare are loc o scadere a curentului de
ionizare,o crestere a rezistentei electrice dintre electrozii camerei
II,precum si o crestere a tensiunii,se aprinde o lampa releu
speciala,provocind declansarea unui semnal de incendiu
Este proiectat si construit ca sa poata sesiza aparitia fumului si cresterea
temperaturii; ca element sesizor de fum sze foloseste o camera de
ionizare,prevazuta cu o sursa de radiatii alfa
Elementul sensibil la cresterea temperaturii este forma din 4
termorezistente,care in momentul cind temperatura depaseste 50C intra
1.2.5.2.
in actiune
Detectorul KJ Particulele de fum sau de praf,aflate in suspensie in aer,patrund intre
1
electrozii camerei de ionizare,absorb radiatiile alfa,micsorind gradul de
ionizare si ca urmare se realizeaza o crestere a potetialului unei grile de
comanda a tubului,amorsarea acestuia si astlfe detectorul intra in
functiune
Detectorul KJ-1 intra in compunerea instalatiei de productie ruseasca
SDPU,din dotarea unor obiective
Detector cu camera de ionizarea carei functionare este similara cu cele de
acelasi tip construite in strainatate
Este format dintr-un soclu montat pe tavan,doua camere de ionizare,o
placa de circuit imprimat pe care este montat amplificatorul de semnal,cu
becul de semnalizare optica locala
1.2.5.3. DICIIn ambele camere de ionizare se gaseste cite o sursa radioactiva
1-73
Se monteaza in incaperi unde temperatura este cuprinsa intre -20 si
+60C,umiditatea fiind de 6520%
Montat in incaperi cu inaltimea maxima de 8 m poate supraveghea o
suprafata de 50 m,iar cele cu tavan in coama sau in dinti de ferestrau 35
m
1.2.5.4 DICI- Sesizeaza aparitia fumului si a gazelor de ardere degajate de incendiu in
83
faza incipienta
In caz de incendiu poate declansa sistemele de semnale de alarmare,si
dupa caz de stingere a incendiilor
Se recomanda a se folosi in locurile in care incendiul se produce mocnit si
se manifesta prin degajare de fum sa gaze de ardere
Aparatul este format dintr-un soclu pentru montareaaparenta si din
detectorul propriu-zis,care la rindul sau este alcatuit din doua camere de
ionizare cu surse radioactive (una de compensare interioara si cea
exterioara de masura),circuit de masura realizat cu tranzistor cu efect de
cimp,circuit comparativ,circuit de iesire si stabilizator intern.Detectorul
este prevazut cu trei circuite de semnalizare la distanta la centrala
automata de semnalizare sau sisteme intermediare de semnalizare
Functionarea:
- fumul sau gazul de ardere care intra in camera de masura provoaca
scaderea curentului in camera
- repartitia tensiunilor la bornele celor doua camere de ionizare se
modifica,tensiunea la bornele camerei exterioare creste,ceea ce declaseaza
semnalele de alarma prin intermediul circuitului de masura si a celui

comparator
Se construieste pentru mediu marin DICI-N_MARIn si in varianta DICIN-NORMAL
Semnalizeaza aparitia fumului si gazelor de ardere produse de un incendiu
1.2.5.5 DICIin faza initiala
N-76
Este indicat a se folosi in locurile in care este posibil aparitia unui
incendiu mocnit,fara flacara,care se manifesta prin degajare de fum sau
gaze de ardere
Se construieste in 3 variante:
DICT 77 Ex.Nr. pentru mediul marin
DICT 77 Ex. (ia) pentru medii explozive
DICT-77-Normal
Este destinat detectarii incendiilor a caror inceput se manifesta printr-o
degajare importanta de caldura,cu o evolutie rapida (incendii de
hirtie,lemn,textile,lichide inflamabile etc.) sau a celor care pot sa apara in
1.2.5.6 DICT- medii deosebit de dificile,cum ar fi incaperi unde prin natura exploatarii
77
se degaja fum,gaze arse sau in spatii cu mult praf
In varianta Naval poate fi montat in incaperile de pe nave sau din zona
litorala
Detectorul face parte din categoria detectoarelor combinate cu functie
dubla: termovelocimetrica si termostatica
Este un aparat electronic cu termistoare pentru sesizarea inputururilor de
incendiu,dind un impuls de alarma,atit la cresteri normale ale temperaturii
in unitatea de timp,cit si la atingerea unui prag fix termomaximal
2.ALEGEREA SI AMPLASAREA DETECTOARELOR DE INCENDIU
2.1.CONDITII DE SECURITATE IN FUNCTIONARE
Alegerea tipurilor de detectoare se face si in functie de fazele de dezvoltare a
incendiilor.
In prima faza se degaja produse de ardere invizibile (fara fum,fara flacara,foarte
putina caldura).
In faza a doua,apare insa fumul,dar nu si flacarile,se dagaja foarte putina caldura.
In cea de a treia faza apare flacara,incendiul poate fi observat,insa cantitatea de
caldura este totusi redusa.
In faza a patra cantitatea de caldura degajata creste,aerul se dilata,arderea se
intensifica,incendiul fiind in plina dezvoltare.
Pentru prima faza de dezvoltare s-ar putea construi tipuri de detectoare,care sa
functioneze pe baza variatiei rapide a umiditatii si a ionizarii aerului.
Pentru detectarea incendiului in faza a doua se pot folosi detectoare cu camera de
ionizare,cu celula fotoelectrica,in faza a treia detectoare cu flacara,iar in faza a patra
detectoare termice.
Pentru a corespunde scopului si a avea o deplina securitate in
functionare,detectoarele de incendiu trebuie sa indeplineasca urmatoarele 3 conditii de
baza:
a)Sensibilitatea fata de fenomenele care insotesc incendiu.Un detector trebuie sa

sesizeze incendiul intr-un timp foarte scurt,daca este posibil instantaneu.Sensibilitatea
detectorului trebuie sa fie relativ constanta pe toata suprafata supravegheata.Detectorul nu
trebuie sa reactioneze la lumina soarelui,la lampile incandescente si nici la semnalele pe
care le primeste de la zgomotul de fond.
Sensibilitatea instalatiei de detectare depinde,aproape exclusiv,de o judicioasa
amplasare a detectoarelor si de densitatea acestora.
b) Insensibilitatea dispozitivelor fata de fenomele care ar putea declansa semnale
false.Printre fenomele care influenteaza buna functionare a declansatoarelor,declansind
alarme false si intempestive se citeaza:
- in cazul detectoarelor de fum lucrarile de sudura,vaporii de apa,gazele de
esapament,fumul de tigara;
- pentru detectoarele termice efectul incalzirii razelor solare,lucrarile de
sudura,caldura degajata de la masini in timpul functionarii;
- in cazul detectoarelor termice elicele avioanelor,refractia luminii de pe
suprafete stralucitoare ,miscarea autovehiculelor etc.
Pentru evitarea alarmelor false exista doua posibilitati:
- amplasarea detectoarelor sa se faca astfel incit ele sa se afle in zona de scurgere a
gazelor de ardere;
- detectoarele sa fie deconectate in timpul lucrului.
c) Siguranta in functionare (durabilitatea).Un detector trebuie sa functioneze
ireprosabil dupa montare timp de mai multi ani.
Detectoarele trebuie sa reziste la orice actiune a acizilor,bazelor,aburului,atita timp
cit urmatoarele materiale nu sunt apreciabil atacate; otelul inoxidabil,aluminiul
eloxat,aliajul de zinc,aliajele de aluminiu rezistente la
coroziune,ceramice,sticla,plexiglasul,siliconul,cauciucul sintetic.
2.2.ALEGEREA SI AMPLASAREA DETECTOARELOR
Alegerea unui anumit tip de detector depinde,in primul rind,de fenomenul care
poate sa apara cel mai sigur in momentul izbucnirii incendiului.Urmeaza definirea tipului
de detector,stabilitatea numarului necesar ,a modului de amplasare a lor si a sensibilitatii
ce trebuie sa aiba pentru a evita alarmele false.
Detectoarele de incendiu trebuie amplasate acolo unde se asteapta o concetratie
maxima de gaze de ardere si particule de fum.
Trebuie sa se aiba in vedere curentii de aer fierbinti,influenta mediului
inconjurator,adica presiunea aerului,temperatura,umiditatea,coroziunea ,trepidatiile.
In principiu,detectoarele termice si de fum se amplaseaza in partea cea de mai sus a
incaperii.La incaperile cu inaltimea mai mare de 8 m si cu tavale plane,detectoarele
trebuie sa se amplaseze la o anumita distanta fata de planseu.La incaperile joase
detectoarele pot fi montate in mijlocul tavanului execentric.
Pentru o instalatie automata de detectare se cer: alegerea tipului optim de detector
sau a combinatiei necesare intre diferite tipuri de detectare,in functie de natura
materialelor care se pot aprinde,de influentele asupra mediului din incapere (variatia de
temperatura,gazele produse prin ardere,impurificarea aerului,curentii de aer) de
conformatia incaperii (suprafata,inaltimea,forma planseului),de parametrii
detectorului,conlucrarea dintre instalatia de stingere a incendiilor sau cele care
indeplinesc alte cerinte de siguranta.
3.CENTRALE DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR

3.1.GENERALITATI
In principiu,o centrala de semnalizare are urmatoarele circuite electrice si
elemente:
- circuite de sesizare a semnalelor (pentru fiecare detector in parte);
- amplificatoare de semnale;
- circuit logistic si multiplicator pentru circuitele electrice;
- circuit intern pentru semnalizarea defectiunilor,amplificator pentru semnale de
defectiune;
- indicatoare de semnale;
- lampi indicatoare de defectiune;
- semnalizator sonor;
- semnalizator sonor de defectiuni;
Pe linga centrala de semnalizare mai exista o serie de echipamente anexe ca:
redresor,baterii de acumulatoare,mijloace sonore de alarmare sonore,lampi de
semnalizare,sigurante electrice.
Scopul principal al centralei:
- receptionarea si interpretarea semnalelor detectate si transmise de detectoare;
- supravegherea integritatii circuitelor de legatura dintre detectoare si centrala;
- verificarea si controlul functionarii corecte a instalatiei;
- alimentarea cu energie electrica (alimentarea principala,alimentarea de
avarie,alimentarea de semnalizare).
Din punct de vedere constructiv,centralele automate de semnalizare pot fi in bloc
sau modulara.
3.2. CENTALA CUAM
Este o centrala de semnalizare modular cu 10 linii si modul de serviciu.Fiind
conceputa modular,este posibil sa sa satisfaca necesitatile de 20,de 30 si chiar 100
linii,folosind module de cite 10 linii.Modulul de serviciu este dotat cu aparatura necesara
efectuarii unor masuratori directe ale parametrilor liniilor conectate la centrala.La
centralele CUAM se pot conecta si detectoare de incendiu FEA de toate tipurile fabricate
in tara/.Modulul de linie este prevazut cu 10 circuite sesizoare fiecare,terminate cu o
lampa semnalizatoare,corespunzatoare la 10 circuite ce se conecteaza la acesta.
Instalatia de semnalizare,inclusiv centrala CUAM,se poate gasi in 3 stari:
- stare de supraveghere cind detectoarele corect montate si in starea de
functionare,nu sunt actionate,adica practic nu s-a produs incendiul;
- conductorul de legatura dintre centrala si detector fiind intrerupt,lampa de
semnalizare incepe sa lumineze cu intermitenta,pina la inlaturarea avariei;
- stare de detectare si semnalizare a incendiului izbucnit,cind detectorul si lampa de
semnalizare sunt in functiune
Modulul de linii este construit in doua variante: CUAM-MLC (centarala) si
CUAM-ML-A (automata).Prima varianta se intrebuinteaza impreuna cu modulul de
serviciu,iar cea de a doua de sine statatoare,constituind o mica centrala.
Centrala CUAM semnalizeaza distinct prin lampi urmatoarele:
- aparitia incendiului;
- ruperea conductoarelor de legatura a centralei cu detectoarele la masa;
- caderea retelei de alimentare cu curent si topirea sigurantei unui modul;
- caderea retelei de alimentare cu curent si topirea sigurantei unui modul;
- caderea bateriei tampon;
- semnalizarea efractiunilor.
Modulul este prevazut cu circuite de verificare a lampilor de semnalizare,cu
circuite de pastrarea semnalelor optice aparute pe modulele de linii,precum si cu circuite
de anulare a soneriei.
Centrala CUAM-N este destinata pentru instalatie de semnalizare pe nave,avind o
capacitate maxima de 30 linioi,fiind formata dintr-un modul de serviciu si pina la 6
module de linii,fiecare putand supraveghea 5 linii.
3.CENTRALA SESAM
Centrala SESAM este realizata in constructie modulara,cu sistem de prindere pe
perete;se executa intr-o singura varianta constructiva mecanica,echipabila in functie de
solicitarea beneficiarului si are o capacitate maxima de 38 de circuite.
Pentru fiecare linie se pot conecta mai multe detectoare de acelasi tip de contact,cu
conditia ca,curentul debitat de centrala sa nu depaseasca 500 mA.Tensiunea de alimentare
a sursei principale este de 220 V.c.a./50 H,iar cea de alimentare de avarie 24 V.c.c.
Din punct de vedere functional,echipamentul se compune din doua parti:
- partea de receptie sesizare a informatiei primite de la liniile echipate cu
detectoare;
- partea de prelucrare generala a informatiilor.
3.4.CENTRALA AUTOMATA DE SEMNALIZARE TIP TI
Receptioneaza semnalele de incendii sesizate de detectoarele de fum cu camera de
ionizare,detectoare de caldura si butoane de semnalizare,apoi le transforma in semnale
acustice si optice,pe care le poate transmite si la unitatile de pompieri militari.Poate fi
construita pentru 15 si 40 linii.Se poate utiliza in obiectivele industriale si in institutii
sociale si culturale unde se poate degaja in caz de incendiu fumul si caldura.Este
construita in sistemul modular,aparatura fiind montata in dulapuri metalice.Alimentarea
se face cu curent electric de 24 V de la redresor si baterie acumulatoare.
3.5.CENTRALA SRS 60 (SIEMENS)
Aceasta centrala este de marime medie,capabila sa semnalizeze aparitia
incendiilor,sa alarmeze unitatile de pompieri,sa declanseze,de exemplu,instalatiile fixe de
stingere,sa inchida usile antifoc,sa deschida clapetele de evacuare a fumului,sa opreasca
instalatiile de ventilatie sau de climatizare.
In montaj complet consta din doua dulapuri metalice: panou central si panou
suplimentar.Centrala SRS-60 (Siemens) este prevazuta cu sertare mobile,pentru cite 5
linii de fiecare sertar.Panoul principal cuprinde partea de supraveghere si maximum 5
sertare mobile.La nevoie se poate adauga un panou suplimentar care poate prelua in 7
sertare mobile.
3.6. CENTRALA DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR SIGUR

Aceasta centrala are urmatoarele caracteristici:
- temperatura mediului ambiant -10...+45C;
- umiditatea relativa a aerului 6515%;
- tensiunea de utilizare 220 V.c.a. si 24 V.c.c;
- numarul de linii de semnalizare 3;
- masa 4,5 kg.
4.BUTOANE DE SEMNALIZARE
Instalatiile cu butoane de semnalizare sunt indicate in cazul cind o supraveghere
automata a unui obiectiv nu este posibila sau ca o complectare a supravegherii automate.
O instalatie de semnalizare cu butoane,consta in principiu dintr-o centrala de
semnalizare automata,de obicei,in cladirile formatiei de pompieri,circuite de legatura si
butoane manuale.Legatura intre centrala si butoane se face fie prin sistemul radial,fie prin
sistemul cu bucla.
Butoanele de semnalizare se amplaseaza mai ales in punctele usor accesibile,in
directia catre sau pe caile evacuare.Butonul se acopera cu geam,declansarea se face prin
spargerea geamului de protectie.Dupa spargerea geamului si apasarea pe buton,se
declanseaza un contact de semnalizare ,care dupa natura legaturii,deschide sau inchide
circuitul curent al liniei de semnalizare.
Butoanele de semnalizare trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii:
- sa se poata puna in functiune cu usurinta,fara erori;
- sa fie protejate cu geam care sa poata fi inlocuit cu usurinta;
- instalatia sa fie protejata contra supratensiunilor si supracurentilor;
- inchiderea si deschiderea sa se poata face cu un singur tip de cheie.
La noi in tara se construiesc: butoane de semnalizare in constructie
normala,antiexploziva,capsulate in bachelita.
13.Instalatii de protectie a constructiilor contra trasnetului
1.FACTORII ATMOSFERICI CARE INFLUENTEAZA INCENDIUL
1.1.COMPOZITIA AERULUI
Aerul nepoluat este format dintr-un amestec de 12 gaze: azot,oxigen,dioxid de
carbon,neon,heliu,kripton,xenon,ozon ,metan,radonsi argon.
Oxigenul din aer este oxidantul cel mai important.Existenta lui in atmosfera atrage
dupa sine producerea de oxidari si deci contribuie la aparitia pericolului de
incendiu.Proportia oxigenului in aer in raport de celelalte gaze este de 20,95% (21%).
Un kilogram de aer contine 232 grame oxigen.
Desi proportia de oxigen ramine,in general,neschimbata in masa atmosferei,totusi
cantitatea de oxigen nu este aceeasi,ea scazind cu cresterea inaltimii terenului fata de
nivelul marii.De exemplu,la 3 km altitudine cantitatea de oxigen se micsoreaza la ,la 6
km cu 1/2,iar la 10 km cu 3/4.Aceasta ne duce la concluzia ca intensitatea incendiilor este
cu atit mai mica ,cu cit ele se produc la altitudini mai mari.De exemplu in aceleasi
conditii meteorologice,un incendiu pe crestele Carpatilor este cu 25% mai putin
intens,decit unul produs pe litoral iar unul din Tiber are intensitatea cu 50% mai redusa
fata de cel declansat pe malul marii; la 100 km altitudine,un incendiu ar fi imposibil,din
lipsa de oxigen.
Incendiile sunt mai violente in mediul rural si in preajma padurilor sau a locurilor
bogate in vegetatie decit in orase ori in zonele aride,din cauza cantitatii de oxigen,care in
aceste zone este mult mai mare.
1.2.UMEZEALA
Intre umiditate si viteza de ardere a materialelor exista o strinsa legatura.Astfel,la o
umiditate relativa a aerului de 60% si mai mult,incendiul nu se poate propaga; la o
umiditate relativa de 50-55%,propagarea incendiului se face foarte incet; la o umiditate
de 40-50% poate avea loc un incendiu limitat la suprafata solului; la 30-40% umiditate
este posibil un incendiu la suprafata solului,care sub influenta vintului se poate intinde
repede iar umiditatea relativa pina la 25% pericolul de incendiu este ridicat.
1.3.TEMPERATURA AERULUI
Temperatura aerului din atmosfera determina in principiu,producerea tuturor
fenomenelor meteorologice care se produc in aer.Temperatura defineste starea
atmosferei.
De temperatura depind: gradul de stabilitatea a aerului; umiditatea aerului;
condensarea vaporilor de apa,precipitatiile si varianta presiunii atmosferice.Temperatura
ridicata grabeste procesul de evaporare a apei deci micsoreaza umiditatea din materialele
combustibile.Prin cresterea temperaturii se micsoreaza cantitatea de caldura necesara
pentru aprinderea acestora.Corpurile cu capacitate calorifica redusa,cum sunt paiele,ori
emanatiile de gaze naturale,atunci cind au temperatura ridicata si vin in contact cu sursa
de apridere,se aprind foarte usor,dind nastere la incendii de lanuri de culturi intregi etc.
Temperatura coborita a aerului micsoreaza,in general,intensitatea incendiilor si nu
favorizeaza propagarea lor.
Cu cit incendiul este mai mare,cu atit schimbul de aer se face mai intens si in
consecinta arderea este mai violenta.La asemenea incendii de mari proportii deplasarea
aerului este atit de puternica incit imbraca forma asa ziselor furtuni de foc,care fac
aproape imposibila stingerea incendiilor.
1.4.VANTUL
Deplasarea aerului sau vintul se defineste prin doua elemente : directia de unde
bate vintul si viteza cu care sufla.Vintul este agentul meteorologic care are cea mai mare
influenta asupra incendiilor,deoarece in primul rind aduce la locul incendiului masa de
aer cu oxigen proaspat,inlocuind aerul al carui oxigen a fost consumat de incendiu si in al
doilea rind mareste viteza de ardere si raspindeste particulele incandescente la mari
distante,contribuind in acest fel la propagarea incendiului pe suprafete mari.
Cu cit un vint este mai uscat si mai cald,cu atit ajuta mai mult la dezvoltarea si
propagarea incendiului.
In tara noastra,vinturile mai intense au loc iarna,primavara si toamna ,anotimpuri in
care incendiile,in general se produc violent.
1.5.PRESIUNEA ATMOSFERICA
Presiunea atmosferica este presiunea statica exercitata de catre atmosfera.Valoarea
presiunii atmosferice la nivelul solului este de aproximativ 760 mm Hg/cm (1,0033
kgf/cm).
Din cauza compresibilitatii aerului,presiunea si densitatea atmosferei descresc cind
inaltimea creste,la inceput mai repede si apoi din ce in ce mai incet.Variatia presiunii
atmosferice in raport cu inaltimea se arata in tabelul XIII.1.5.1.
Tabelul XIII.1.5.1.
Variatia presiunii atmosferice in raport cu inaltimea
Inaltimea
[cm]
Presiunea
atmosferica
[mmHg]
Inaltimea
[km]
0
1
2
3
4
760
674
596
525
461
5
6
7
8
9
10
Presiunea
atmosferica
[mmHg]
403
352
306
226
230
198
Inaltimea
[km]
11
12
15
20
30
Presiunea
atmosferica
[mmHg]
170
110
89
41
7
O jumatate din masa totala a atmosferei este cuprinsa intre pamint si inaltimea de 5
km.Pina la 10 km se gasesc 2/3 din masa atmosferei,iar pina la 20 de km,9/10 din aceasta
masa.
Numarul incendiilor semnalate in situatii cu presiune atmosferica ridicata este cu
mult mai mare decit cel al incendiilor declansate in regimul atmosferic cu presiune
scazuta.
2.PERICOLUL DE INCENDIU SI DE EXPLOZIE CREAT DE TRASNET
In fiecare zi,in intregul globul pamintesc se produc aproximativ 300 furtuni.Aceste
instabilitati atmosferice accentuate se caracterizeaza prin vint puternic,aglomerari de
nori,averse si descarcari electrice.
Frecventa furtunurilor,ploilor si descarcarilor electrice difera de la regiune la
regiune.Datorita descarcarilor electrice atmosferice,in timpul furtunilor se pot produce
distrugeri de diferite feluri,incendii etc.
Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori sau in interiorul unui
nor se numeste fulger.
Lungimea obisnuita a scinteilor electrice care strabat norii sub forma de fulger este
de 0,1-2 km,dar uneori poate sa ajunga la 10-15 km.Viteza de propagare este de 100
km/s,iar durata intre 0,001-0,002 s.
Intesitatea curentului pe care il transporta este de ordinul a 10000 pina la 20000
A,iar a tensiunii electrice intre 30-250 MV.
Din 4200 descarcari masurate s-a constatat ca in nori se produc 3200,iar intre nori
si pamint 1000 descarcari.
Dupa aspectul exterior,fulgerul poate fi difuz (produs in interiorul unui loc,cu

aspect difuz) si globular (produs in timpul starilor de furtuna caracterizat prin aparitia
unui glob luminos de citva centimetrii diametru si care se deplaseaza sub influenta
curentilor de aer,coboara catre pamint,ocolind in general obstacolele.Fulgerul globular
patrunde in incaperi,pe usi si ferestre lasate deschise,iese eventual pe cos si dispare,fie cu
explozie,fie fara zgomot,la atingerea unui obiect sau a peretilor.
Daca diferenta de tensiune intre nori si pamint ajunge atit de mare,incit poate
strapunge aerul care joaca rolul unui izolator,se poate produce o descarcare electrica.
Descarcarea electrica de mare intensitate,care se produce pe timp de furtuna,intre
nori si pamint se numeste trasnet.
Amplitudinea curentului poate sa ajunga de la 20 kA la 150 kA si chiar 200 kA.
Frecventa trasnetelor depinde de numarul furtunilor care se produc intr-o anumita
regiune.In functie de numarul mediu anual de zile cu furtuni se stabilesc zonele care
alcatuiesc harta keraunica a tarii.Cele mai frecvente descarcari de trasnet se produc in
zona muntoasa,unde numarul mediu anual de zile de furtuni depaseste cifra 30.Harta
keraunica se stabileste in deplina concordanta si cu numarul de incendii cauzate de
trasnet,izbucnite in zonele respective.
In perioada anilor 1961-1970 au izbucnite in tara noastra 2542 de incendii cauzate
de trasnet.Dintre acestea 57 s-au declansat in sectoarele industriale,22 in regiuni
paduroase,503 la obiective agricole,7 la santiere si 1831 in sectorul particular ,in special
in mediu rural.In anul 1971 numarul incendiilor izbucnite din cauza trasnetului s-a ridicat
la 271.
Judetele in care au izbucnit cele mai multe incendii sunt cauzate de trasnet fac
parte din zonele cu numarul cel mai mare de furtunui dintr-un an.Astfel,majoritatea
incendiilor datorita trasnetelor s-au produs si se produc in judetele
Alba,Bihor,Cluj,Harghita,Hunedoara,Maramures,Mures,Satu-Mare,Suceava.
Deoarece trasnetul este un fenomen electric,el poate produce acelasi efect ca orice
trecere de curent intr-un conductor sau printr-un materiale rau conductor ori izolant.
Trasnetul produce urmatoarele efecte: calorice,mecanice (electromagnetice);
chimice; fiziologice; deranjamente nervoase; actiunea asupra inimii.
Din punctul de vedere al pericolului de incendiu intereseaza efectul termic.
Daca trasnetul trece printr-un conductor metaliccu sectiunea suficient de mare (de
ex: conductoarele pentru paratrasnete,rezistenta este atit de mica incit pericolul de
incendiu este redus).
Dimpotriva,la trecerea prin sirme subtiri,sirma de antena etc.,s-au constatat urme
vizibile de incalzire,ori topirea acestora.Contactele imperfecte prezinta,de asemenea un
mare pericol pentru circuitele prin care se scurge curentul de trasnet.
La slabirea contactelor unor instalatii,chiar si de paratrasnete,se produce topirea
metalului care poate sa aprinda materialele inflamabile din jur,in special amestecurile de
vapori-aer sau gaz-aer.
La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate,o mare
parte din energie este transformata in caldura,care vaporizeaza apa continuta de
materialele respective (de ex.,in lemn,caramida).Din cauza suprapresiunii produse de
evacuarea rapida a apei si a duratei reduse a fenomenului se produce spargerea de natura
exploziva a copacilor,stilpilor de lemn,grinzilor si zidurilor.Sunt si cazuri cind la trecerea
curentului electric prin diverse obiecte,acestea se incalzesc in asa masura,incit se poate
ajunge la temperatura de aprindere a materialelor din care sunt confectionate.In acest caz
trasnetul devine cauza de incendiu.
La trecerea trasnetului de intensitate mare si durata mica prin unele materiale

combustibile,acestea nu sunt aprinse,ci imprastiate (paie,fin etc.).Daca insa se produc
descarcari de mica intensitate si durata mare,aprinderea lor este posibila.
Trasnetul poate sa loveasca direct intr-un obiectiv (actiune principala) sau sa
patrunda in interior prin intermediul retelei de iluminat,de apa etc. (actiune secundara).De
regula,descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate.
Deteriorarea cladirilor prin trasnet are loc in special datorita incendiilor.Deseori
insa se produc deteriori cauzate de trasnet,fara a se declansa vreun incendiu.Acestea se
limiteaza,de obicei,la dezveliri partiale ale acoperisului ,craparea zidurilor,distrugerea
grinzilor de lemn prin aschiere etc.Daca insa se produc descarcari de mica intensitate si
de durata mare,aprinderea lor este posibila.
Trasnetul poate sa loveasca intr-un obiectiv (actiunea principala) sau sa patrunda in
interior prin intermediul retelei de iluminat,de apa etc.(actiunea secundara).De regula
descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate.
Deteriorarea cladirilor prin trasnet are loc in special datorita incendiilor.
Deseori insa se produc deteriorari cauzate de trasnet.fara a se declasa vreun
incendiu.Acestea se limiteaza,de obiecei la dezveliri partiale ale acoperisului,craparea
zidurilor,distrugerea grinzilor de lemn prin aschiere etc.Daca trasnetul loveste intr-o
stinga are loc o farmitare a acesteia la suprafata.
La descarcarea curentului de trasnet prin corpul omenesc,pericolul principal care
apare este cel al producerii fibrilatiei inimii.Trasnetul cazut direct pe corpul omenesc este
de cele mai multe ori mortal.Dintr-o statistica straina intocmita pe o anumita perioada de
timp reiese ca din cele 270 persoane lovite de trasnet numai 30 au supravietuit.
Oamenii,pentru a evita loviturile de trasnet,vor alege ca adapost,in primul rind
cladiri cu acoperis metalic prevazut cu cadru metalic sau cu paratrasnete.In cazul ca nu
este posibil adapostirea se va face in orice alta cladire.
Pe timpul unei furtuni nu e recomandabil sa se urce spre virful unui deal sau sa
ramina in terenuri deschise si libere.Se vor evita de asemenea copacii izolati,stilpii liniilor
telefonice si electrice.
Pentru evitarea loviturilor de trasnet este recomandabil asezarea pe sol in genunchi
ori pe partea posterioara a picioarelor (pozitia traditionala de sedere a japonezilor sau pe
vine).
Protectia animalelor impotriva descarcarilor atmosferice se poate asigura prin
indepartarea acestora de gardurile de sirma,de arbotii izolat etc.
3.CRITERII DE PREVEDERE SI AMPLASAREA INSTALATIILOR CONTRA
TRASNETULUI
PROTECTIA CONTRA TRASNETULUI
Domeniul de aplicare,prescriptiile comune tuturot instalatiilor de paratrasnet,cit si
cele ale constructiilor cu caracter special,se arata in normativul de specialitate.
Protectia contra trasnetului a contructiilor si instalatiilor tehnologice executate in
interior se realizeaza astfel:
- normala (pentru categoriile C,D,E pericol de incendiu,sau intarita (categoriile
A,B pericol de incendiu),impotriva efectelor directe ale trasnetului;
- suplimentara (pentru constructiile A si B si instalatiile exterioare de fluide

combustibile),impotriva efectelor secundare ale trasnetului si (la LEA care intra direct in
cladiri,impotriva supratensiunilor atmosferice.
Instalatiile de protectie contra trasnetului sunt obligatorii la:
- cladiri si instalatii tehnologice exterioare de categoriile A,B pericol de incendiu;
- cladiri cu aglomerari de persoane (sali,hoteluri,camine,biserici etc.,cu peste 400
locuri,scoli cu peste 10 sali,spitale si similare,cu peste 75 de paturi,restaurante si
magazine de peste 1000 m,statii de calatori de categoriile I,II,de peste 300 persoane
aglomeratie maxima sau III,IV de pe liniile principale);
- cladiri care adapostesc valori importante culturale sau tehnico-economice
(expozitii,muzee,arhive,monumente istorice,centrale electrice si de comunicatii etc.);
- cladiri de locuit cu P+II niveluri,hoteluri si camine cu inaltimea de peste 28 m;
- grajduri cu animale mari (peste 200 capete),sau mari si de rasa (indiferent de
capacitate);
- cladiri mai inalte de 10 m si de doua ori mai mari fata de cele din jur.
In zonele unde K 30 se prevad instalatii de protectie contra trasnetului (IPT) si
pentru:
- cladiri si instalatii tehnologice exterioare de categoria C pericol de incendiu;
- cele de categoriile D,E, izolate (nimic in jur pe o raza de 25 m);
- grajduri de animale mari de 100-200 capete;
- depozite deschise de baza cu materiale cu pericol de incendiu.
De asemenea,se prevad IPT in spatii care au destinatia cu cel mai mare pericol de
incendiu dintr-o cladire,indiferent de nivel.In cazul cind constructia care urmeaza sa fie
proiectata este de categoria C,D,E si intra in zona de protectie a unei IPT vecine,aceasta
nu va fi prevazuta IPT.
Amplasarea IPT se poate face:
- pe constructie-normal;
- in interiorul constructiei-exceptional,cu justificare (imposibilitate de
montaj,aspect necorespuzator),si numai conductoarele de coborire din cladirile din
categoriile D,E,I-II-III;
- indiferent de constructie numai pentru categoriile A,B justificat tehnicoeconomic,imposibil de executat sau la obiectivele speciale cu pericol mare de explozie
(constructii pirotehnnice,rezervare de gaz si similare).
4.COMPUNEREA INSTALATIILOR DE PARATRASNETE
4.1.ELEMENTE DE CAPTARE
Elementele de captare au rolul de a prelua descarcarea trasnetului fiind de o mare
importanta in determinarea a doua caracteristici principale ale unui paratrasnet si
anume,zona de protectie si unghiul de protectie.
Zona de protectie este spatiul in care,cu un suficient grad de siguranta,o constructie
sau o instalatie poate fi ferita de lovitura directa a unui trasnet.
Aceasta zona se determina cu o anumita probabilitate,prin calcul sau grafic cu
ajutorul monogramelor.
Unghiul de protectie este unghiul sub care este vazuta aria zonei de protectie din
elementul de captare.Valoarea acestui unghi depinde de tipul elementului de captare.
Dispozitivele de captare pot fi sub forma de tija de captare care,montate pe

constructii,de tip cablu sau in cazuri speciale de tip plasa din sirma de otel.
Elementele de captare ale instalatiei paratrasnet se monteaza pe partea cea mai
inalta a constructiilor si instalatiilor tehnologice.Elementul de captare sub forma de tija
este recomandabil sa se foloseasca la constructii turn,cosuri de fabrica si acoperisuri cu
pante repezi.
La acoperisurile cu deschideri mari,cu deschidere mica si de tip shed se folosesc
elemente de tip cablu,conductoarele respective urmind traseul jgeaburilor,coamelor de
acoperirs,marginilor constructiilor,acoperisurilor etc.
4.2.ELEMENTE DE COBORIRE
Conductoarele de coborire trebuie sa aiba aceleasi dimensiuni ca si elementele de
captare.Numarul elementelor de coborire variaza in raport cu lungimea cladirii.Ca
elemente de coborire pot fi utilizate si partile metalice ale constructiei,cu conditia ca ele
sa aiba continuitate electrica, in intreaga inaltime a acesteia si o sectiune suficienta
(minimum 100 mm).Conditiile respective pot fi indeplinite de scheletele si armaturile
metalice ale cladirilor din beton armat,conductele de apa,burlanele de ploaie,scarile
metalice de incendiu etc.
La constructiile in care se desfasoara procese tehnologice de categoriile A,B,C
pericol de incendiu nu este admisa folosirea elementelor metalice ale cladirii drept
conductoare principale de coborire.De asemenea nici conductele de gaze si lichide
inflamabile nu pot fi folosite ca elemente de coborire a instalatiei de
paratrasnet.Conductoarele de coborire trebuie sa urmeze calea cea mai simpla si cea mai
scurta de la tija de captare si pina la legatura cu elementul de legare la pamint.
De asemenea,este recomandabil ca aceste conductoare sa urmeze un traseu cit mai
putin accesibil,deoarece atingerea lor in momentul producerii trasnetului este periculoasa.
Anumite reguli trebuie respectate si in ceea ce priveste distantele dintre
conductoarele instalatiei de paratrasnet si instalatiile electrice,telefonice sau radiofonice
si de semnalizare a incendiilor.
4.3.ELEMENTE DE LEGARE LA PAMINT
Ca elemente de legare la pamint sunt folosite prizele de pamint.Toate elementele
de coborire se leaga la prize de pamint.De regula,legarea elementelor de coborire se face
la o priza de pamint unica,care,la rindul ei poate fi individuala sau comuna cu prizele de
pamint ale instalatiilor electrice montate in cladiri.
Prizele de legare la pamint se impart in doua categorii principale: naturale si
artificiale .
Prizele de pamint naturale sunt considerate acele elemente metalice bune
conducatoare de electricitate care au un contact permanent cu solul; sunt destinate
diferitelor scopuri,insa in acelasi timp pot fi folosite si la scurgerea curentiilor electrici.
Drept prize naturale pot fi considerate elementele metalice ale constructiiloringropate direct in pamint sau in fundatii de beton si beton armat,chiar si sprijnite de
pamint cum ar fi de exemplu estacadele,elevatoarele sau diferite alte elemente sub forma
de talpi,stilpi sau alte elemente de constructie din beton armat care sunt in contact electric
cu pamintul,precum si invelisurile metalice ingropate in pamant cu execeptia celor de
aluminiu.Prizele de pamant artificiale sunt construite special pentru a asigura scurgerea
curentului electic al trasnetului in pamint.Ca atare ele nu pot fi folosite in alte

scopuri.Acest gen de priza se utilizeaza numai in cazul cind nu exista priza naturala sau
aceasta nu are rezistenta suficienta sau cind folosirea prizei arficiale este prevazuta in
norme sau cind cea naturala este inaccesibila.
Pentru asigurarea unor conductivitati electrice corespunzatoare a prizei de legare la
pamint este necesar in contact bun al acesteia cu solul,fapt ce se poate realiza prin baterea
pamintului cu maiul,udarea cu apa sau prin introducerea electrozilor in sol prin
batere.Priza de pamint trebuie sa aiba o anumita rezistenta la coroziuni si la solicitari
mecanice.
La alegerea locului de fixare a prizelor de legare la pamint se cer a fi respectate
anumite distante de constructiile si insatalatiile protejate contra tranetelor,acestea se
determina prin calcule sau cu ajutorul monogramelor.
La amplasarea prizelor se va verifica ca in apropiere sa nu existe conducte metalice
ingropate,cabluri etc. pentru a exclude posibilitatea transportului prin aceste conducte a
potentialelor inalte in cladirile protejate.
5.INSTALATII DE PROTECTIE MONTATE PE CONSTRUCTII CONTRA
EFECTELOR DIRECTE ALE
TRASNETULUI
La acest tip de instalatii drept conductoare de captare se folosesc in principal
elemente metalice ale constructiilor si instalatiilor tehnologice excterioare cu conditia de
a se asigura dimensiunile minime (s100 mm; g 0,5 mm tabla),precum si continuitatea
electrica.Astfel:
- rezervoarele de lichide combustibile cu corn si capac metalic supraterane si
semiingropate daca sunt prevazute cu: dispozitive opritoare de flacari,supape de respiratie
pentru presiuni si vid,grosimea tablei peste 5 mm,imbinari sudate si nituite,capacul legat
electric la corpul rezervorului,iar atunci cind este flotant si la pamint,toate conductele
rezervorului legate electric la pamint;
- conductele metalice pentru fluidele combustibile cu grosimea minima de 5
mm,montate la cel putin 4 m de sol,care vor fi insa legate la prize de pamint proprii
separate de maximum 20 la intervale de 20-25 m in lungime de conducta; la conductele
metalice montate mai jos de 4 m se vor folosi prize de pamint de maximum 20 ,la 200300 m lungime de conducta;
- cosurile si turnurile de racire metalice impreuna cu cablurile de ancorare care se
leaga la elementele metalice din pamint;
- cladirile C,D si E pericol de incendiu si de grad de rezistenta I,II si III,cu acoperis
din tabla sau materiale izolate prinse pe schelet metalic cu piese metalice la distante fixe;
- elementele metalice ale acoperisului (cornise,coame,jgeaburi,balustrade de
protectie superioare ale turnurilor de racire etc.) si alte elemente metalice care ies din
planul acoperisului (cosuri de ventilatie si de fum,crucile turlelor bisericilor etc.); daca ies
cu 0,5 m din planul acoperisului se folosesc,cind este cazul,tije de OL 16 mm inalte cit
asigura zona de protectie a elementului respectiv.Daca nu este posibil se folosesc drept
elemente de captare,conductoare anume destinate ca de exemplu OL-Zn (banda cu s 50
mm; g 2,5 mm sau rotund 8 mm) sau OL grunduit si vospit anticoroziv in doua
straturi (banda cu s 100 mm; g 4 mm sau rotund 12 mm).
Montajul se face aparent in diferite modulri:
- sistem retea (la acoperisurile plate sau cu coama la h 1 m de streasina,cu ochiuri

de maximum 20x20 normal sau 10x10 m intarit;
- sistem de coama (la acoperisurile in pante,cu seduri,cu conducta pe coama si
pentru < 30 si pe marginea acoperisului);
- tija (la acoperisurile in piramida sau cu coama scurta,la turnuri,cosuri si similate);
- combinat (la acoperisurile complexe elementele nemetalice care ies din planul
acoperisului se prevad cu rama metalica sau cu tija,functie de inaltime.
Ca conductele de coborire se pot folosi cu prioritate elementele metalice ale
constructiilor si instalatiilor tehnologice exterioare care indeplinesc conditiile de sectiune
si continuitate electrica ca de exemplu: scheletul,peretii si armaturile din metal,inclusiv
scheletul metalic al cladirilor de IV si V rezistente la foc; elementele metalice verticale
pentru categoriilde D,E,pericol de incendiu si gradul I,II si III rezistenta la foc (conducte
de apa si incalzire,scari metalice de incendiu,burlane de scurgere etc.,fiind excluse
conductele de gaze naturale si fluide combustibile); cind nu exista continuitate electrica
se folosesc ca conductoare auxiliare legate la conductoarele principale de coborite.
Daca cele aratate mai sus nu sunt posibile,pentru elementele de coborire se folosesc
materialele indicate la conductoarele de captare.Se precizeaza ca la cosuri,pe portiunea
expusa fumului sau gazelor evaucate,minimum 3 m in jos de gura cosului,se folosesc OLZn 16 mm sau 40x4 mm,restul coboririi fiind de 10 mm sau 30x3 mm.
Numarul si dispunerea coboririlor principale depinde de dimensiunile cladirii si
formele acoperisului.
Montarea conductoarelor de coborire se face obisnuit pe exterior,exeptional in
interior (acest aspect pretentios,dificultate deosebita de executie etc.),insa numai la
cladirile D,E I,II,III.
La pozarea aparenta exterioara se alege drumul ce mai scurt,dar nu prin
luminatoare,balcoane,logii etc.; pe fatade este admisa montarea ingropata a maximum
50% din coboriri la constructiile din lemn,caramida si beton armat cu asigurarea
protectiei fata de materialele combustibile.
Montarea in inteterior fie ingropat sau aparent se va executa ferit de contactul sau
apropierea de materialele combustibile (se va folosi protejarea cu material incombustibil
si electroizolant).
Priza de pamint va fi comuna in mod obisnuit cu priza de pamant pentru protectia
contra electrocutarii,Daca nu este posibil,se prevede priza de pamint proprie cu precadere
naturala,exceptional artificiala.Priza de pamint artificiala se monteaza fata de fundatia
constructiei proprii la 1,5-5 m cu electrozi uniformi distribuiti in jurul constructiei si
protejati cu beton.Prizele de pamint proprii se leaga la reteaua generala de legare la
pamint a incintei,numai daca sunt la mai putin de 20 m.La priza comuna se leaga toate
prizele de folosire aflate la mai putin de 20 m si toate elementele metalice neincluse in
priza situate la mai putin de 2 m.
Rezistenta de dispersie a prizei de pamint proprie naturala pentru categoria de
pericol de incendiu al constructiilor A,B,C,D,E este de 2,5/5 ,iar pentru IPT artificiala
5/10.
6.INSTALATII DE PROTECTIE MONTATE INDEPENDENT DE
CONSTRUCTII CONTRA EFECTELOR
DIRECTE ALE TRASNETULUI
Conductoarele de captare sunt formate din tije de OL Zn sau OL grunduit si

vopsit anticoroziv 20 mm si l 1 m,montate pe catarge (stilpi din beton,beton
armat,metal).Numarul,inaltimea si dispunerea catargelor se stabilesc prin calcul,in raport
de zona de protectie respectiva,avindu-se in vedere urmatoarele: inaltimea unui catarg nu
poate fi mai redusa decit jumatate din distanta fata de catargul vecin; distanta dintre virful
tijei si marginea constructiei protejate va fi de cel putin 5 m,iar la gazometre si alte
recipiente similare de maximum 3 m fata de virful tevii de aerisire.
Conductoarele de coborire sunt formate din armatura sau corpul metal al stilpului
cu respectarea conditiilor de sectiune si continuitate precum si din conductoare anume
destinate.
Priza de pamind,in cazul cind este posibil,se monteaza la minimum 5 m de alte
prize,asigurindu-se Rp 5 (10 ) naturala (artificiala; cind nu e posibila separarea,se
utilizeaza prize comune cu Rp 2,5 (5) naturale (artificiale).
7.INSTALATII DE PROTECTIE CONTRA EFECTELOR SECUNDARE ALE
TRASNETULUI
Pentru egalizarea potentialelor produse de descarea trasnetului la constructiile de
categoriile A,B se folosesc coducte orizontale in sistem inchis la distante de 10-15 m pe
verticala legate la coborire si elemente metalice vecine care intra si ies in cladiri,cu
exceptia conductelor de fluide combustibile,toate legandu-se la pamint la intrari si iesiri.
8.PROTECTIA CONTRA DESCARCARILOR LATERALE
Intre doua puncte apropiate a unei conducte IPT sau intre o conducta IPT si un
element metalic de constructie sau instalatie.Protectia contra descarcarilor naturale se
calculeaza astfel:
D= LB/10 ; respectiv D=0,3 Rp+ LC/10 n ;
LB,LC lungimea buclei,respectiv a conductei de coborire din locul de apropiere
pina la pamint [m];
Rp este rezistenta de dispersie a prizei de pamint [];
n numarul conductelor de coborire
Intre conductele IPT si elementele de constructie combustibile se vor respecta:
60 cm de coama acoperisului;
40 cm de acoperis;
20 cm de pereti;
- nu se normeaza distantele fata de elementele incombustibile;
Daca distantele arate mai sus nu pot fi respectate:
- in primul caz elementele metalice vor fi legate direct sau prin descarcatoare,pe
drumul cel mai scurt,la IPT.Fac exceptie situatiile cind descarcatoarele nu-s permise in
incaperi de categoriile A,B; masura nu se refera la instalatiile electrice din cladiri cu
structura complet metalica sau inglobata in structura de beton armat de mare
suprafata,daca priza de pamint este comuna si nici la conductele de protectie PATD;
- in al doilea caz se vor monta materiale incombustibile si electro-izolante in
spatiile de apropiere.
9.PROTECTIA CONTRA DESCARCARILOR ELECTRICE ATMOSFERICE IN
MEDIUL RURAL
Numarul relativ mare de incenii izbucnite in mediul rural,in special la depozitele de

furaje si grajduri de animale,a determinat luarea unor masuri speciale de protectie.
Din anul 1982,incepind cu judetele Timis si Brasov,s-a trecut la construirea de
instalatii de paratrasnete in agricultura,care acolo unde au fost bine realizate au dat
rezultate.
Detaliile constructive sunt aratate in tabelul XIII.
Tabelul XIII
Detaliile constructive pentru paratrasnete in agricultura
Poz
1
P1
P2
P3
Denumirea
2
LA
Tija din otel beton OB 38
Inel din tabla groasa
Tija din teava OL pentru
constructii laminate la
cald sau sudate
longitudinal
Dimensiunile [mm]
3
DETALIU
Buc
4
STAS
5
16;
l= 1850
50 x 16; l=60
1
2
438-67
437-67
57 x 3,5; l=3300
404-71
7657-71
DETALIUL B
68,5;
l=60
PK 1
PK 2
Tija din teava OL
57 x 3,5; l=3300
PK 3
Tija din teava OL
76 x 4
PK 4
Otel rotund OL 37
PK 1
PK 2
Teava din OL
76 x 4
l=3300
PK 3
Tija din teava OL
80 x 5
l=3300
PK 4
Otel rotund OL 37
PK 1
Otel din tabla groasa
6;
l=50
DETALIUL D
78 x 16;
l=60
PK 2
Tija din teava OL
89 x 5
l=3300
PK 3
Tija din teava OL
133 x 5;
l=3300
PK 4
Otel rotund OL 37
PK 1
16;
l=50
DETALIUL E
144 x 5; l=60
PK 2
Tija din teava OL
l=3300
5;
l=50
DETALIUL C
86 x 6; l=60
133 x 5;
l=3300
5
1
3
1
1
1
437-67
404-71
7657-71
404-71
7657-71
333-71
437-67
404-71
7657-71
404-71
7657-71
333-71
437-67
404-71
7657-71
404-71
7657-71
333-71
437-67
404-71
7657-71
PK 3
Tija din teava OL
PK 4
Otel rotund OL 37
159 x 7;
5;
l=5000
l= 50
1
3
404-71
7657-71
333-71
Tipul de paratrasnet prezentat mai sus pentru protectia depozitelor de furaje si

grajduri de animale prezinta un model in acest domeniu,organele responsabile pot adopta
si alte modele,care sa asigure o eficacitate sporita.Materialele necesare pentru realizarea
instalatiilor de paratrasnet folosite in mediul rural pentru protectia diverselor obiective
sunt accesibile si cantitativ reduse,ceea ce face posibila folosirea unor instalatii similare si
in majoritatea obiectivelor din mediu rural situate in regiuni unde frecventa trasnetelor
este mare.
10.CALCULUL ZONEI DE PROTECTIE CONTRA INCENDIILOR
La proiectarea si construirea unei instalatii de protectie contra trasnetelor se au in
vedere pericolul de distrugere de catre curentii de trasnet,natura si suprafata construita
care trebuie protejate,intensitatea descarcarilor atmosferice in regiunea geografica
respectiva,natura terenului,gradul de umiditate sau de uscaciune,importanta economicopolitica a obiectivului,precum si alti factori.
Una din principalele elemente care trebuie determinate si verificate este zona de
protectie.
Prin zona de protectie a unui paratrasnet se intelege spatiul in care,cu un suficient
grad de siguranta,o constructie nu poate fi lovita direct de catre trasnet.
Zonele de protectie se pot determina grafic prin calculul sau cu ajutorul
monogramelor.
Paratrasnet simplu cu tija.Pentru calculul zonei de protectie se pot folosi relatiile:
rx=1,5 (h-1,25 hx),pentru 0 hx 2/3 h;
rx= 0,75 (h-hx),pentru 2/3 hx h;
rx raza zonei de protectie [m];
h inaltimea paratrasnetului [m];
hx inaltimea constructiei protejate [m].
Paratrasnet simplu cu cablu.Pentru calculul zonei de protectie se pot folosi relatiile:
rx 1,25 (h-1,25 hx),pentru 0 hx 2/3 h;
rx = 0,625 (h-hx),pentru 2/3 hx h.
Paratrasnet dublu cu tija de aceeasi inaltime.Zona de protectie a unui paratrasnet
dublu cu tija de aceeasi inaltime,insa mai mic cu 60 m.
Distanta dintre paratrasnete se ia egala cu a.Constructia laterala a zonei se executa
pentru fiecare paratrasnet la fel ca cel simplu cu tija.
Latimea zonei de protectie la jumatatea distantei dintre paratrasnet la sol este egala
cu 2 r0,iar la inaltimea hx cu 2 rox.
Eficacitatea unui paratrasnet dublu cu tija este in functie de distanta a dintre
paratrasnete,care nu poate fi marita prea mult.
La a 5h limita superioara de protectie este conturata de arcul AB, iar la 2a= 5,3 h
arcul Ab atinge linia orizontala,adica terenul si in acest caz h0=0.
Daca distanta a dintre paratrasnete depaseste 5,3 h,se formeaza un mare decalaj al
zonei de protectie,iar la a=6h inceteaza influenta reciproca a ambelor paratrasnete,ele
devenind cu actiune independenta,adica paratrasnete simple cu tije.
Pentru calculul lui ho si h se poate folosi relatia:
h0=4h - 9h+0,25a.
Deci,daca se cunoaste h0 (inaltimea minima) si a,atunci cele doua paratrasnete se
calculeaza astfel:
h=0,571h0+0,183 h0+0,0357a.
Paratrasnetul dublu cu tije de inaltimi diferite.Se construieste mai intii zona de
protectie a celui mai inalt paratrasnet,considerindu-l simplu cu tija dupa care se duce la
inaltimea hi,care reprezinta inaltimea celei de a doua tije,o paralela la linia orizontala,ce
reprezinta nivelul solului,pina intilneste zona de protectie a paratrasnetului mai inalt,in
punctul M.Distanta de la punctul M pina la sol se considera un paratrasnet fictiv,care
formeaza cu h1 un paratrasnet dublu de aceeasi inaltime (h1),distanta dintre ele fiind egala
cu a.Partile frontale ale zonei de protectie se determina la fel ca la un paratrasnet dublu cu
tija.
Partea centrala a zonei de protectie se determina ca la un paratrasnet dublu cu tije
de aceeasi inaltime.
Paratrasnet multiplu cu tije de aceeasi inaltime.Zona de protectie se determina dupa
aceleasi regului ca in cazul paratrasnetelor simple luate doua cite doua si calculate ca
paratrasnete duble.
Suprafata din interiorul paratrasnetului multiplu este mult mai bine protejata decit
partile exterioare limitate de zonele de protectie ale paratrasnetelor simple si duble.
Suprafat triunghiului este bine protejata la inaltimea hi daca rox este mai mare sau
egal decit 0.Valorile r0 si rox se determina la fel ca la paratrasnetele simple si
duble.Punctele 01,02 si 03 indica pozitia celor trei paratrasnete cu tija in plan.
Paratrasnet cu cablu.Inaltimea minima a zonei de protectie se poate determina cu
relatia:
ho= 3h-4h+0,25a.
In cazul cind se cunosc inaltimea h0,distanta a si inaltimea zonei de protectie la
mijlocul unui paratrasnet dublu cu cablu,pentru h,se poate folosi relatia:
h=0,6h0+o,16h0+0,05a.
Pentru valori a/h4,4, valorile h0 si r0 se anuleaza si,pe masura ce distanta dintre
cabluri creste,zona de protectie se desface in doua; pentru a/h=5 influenta reciproca a
celor doua paratrasnete dispare,fiecare actionind in acest caz independent.
11.PRIZELE DE PAMANT
Rezistenta prizei de pamant (rezistenta de trecere) se defineste ca raportul dintre
tensiunea prizei fata de pamant si curentul care trece prin priza de pamint in sol in regim
stationar.
Rezistenta la impuls a unei prize de pamint se defineste ca raportul dintre tensiunea

de impuls produsa de descaricarile atmosferice apreciate prizei si curentului respectiv se
stabileste priza; teoretic rezistenta de impuls se considera egala cu rezistenta de trecere
din momentul cind curentul atinge valoarea maxima.Pina la aceasta valoare,rezistenta la
impuls difera de rezistenta de trecere obisnuita a prizei,pe de o parte din cauza duratei
extrem de scurte a impulsului,care conduce la interventia inductantelor din interiorul
prizei,iar pe de alta parte din cauza gradientilor de potentiali foarte mari,care favorizeaza
descarcarile prin arc din interiorul solului.
Rezistenta la impuls a unui electrod de punere la pamant Ri se determina in multimi
rezistenta de trecere a electrodului R cu un coeficient de impuls,definit ca raportul dintre
rezistenta la impuls si rezistenta la trecere.Astfel:
Ri = aiR.
Valoarea coeficientului ai poate fi supraunitara sau subunitara,in raport de factorii
care influenteaza valoarea acestui coeficient.
14.Rezistenta la foc a materialelor de constructii si a cladirilor
1.NOTIUNI PRIVIND PRINCIPALELE PROPRIETATI FIZICO-MECANICE
ALE MATERIALELOR,
CONEXE MODULUI DE COMPORTARE
LA FOC
1.1 SCHIMBAREA STARII DE AGREGARE
In general,in natura substantele se pot gasi in stare solida,lichida sau gazoasa in
raport cu fortele de coeziune intermoleculara care scad,de la starea solida la cea lichida si
la cea gazoasa.Ca urmare,
corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinate,substantele lichide isi
pastreaza volumul constant si curg,iar cele gazoase ocupa intregul volum
disponibil,functie de densitatea specifica.
Multe substante sub influenta temperaturii si presiunii pot trece dintr-o stare de
agragare in alta prin fenomele de topire si vaporizare,condesare si solidificare sau prin
sublimare si desublimare.
De exemplu,gheata prin topire se transforma in apa si prin vaporizare in vapori de
apa,iar in sens invers prin condensare in vapori in apa lichida si prin solidificare in
gheata.Daca in primul flux de transformari se absoarbe caldura ,in al doilea flux se
cedeaza caldura.
Fenomenele de trecere a substante dintr-o stare in alta au loc potrivit unor legi
valabile,atit pentru topire,cit si pentruvaporizare,cum sunt:
- topirea si vaporizarea substantelor pure,la presiune constanta,se produc la
temperature bine determinate,constante si caracteristice fiecarui substante;
- schimbarea starii de agregare a unei unitati de masa dintr-o substanta necesita o
cantitate de caldura determinanta,denumita cadura latenta specifica de transformare
(topire,solidificare,vaporizare,condensare).
Prin topire,majoritatea substantelor isi maresc volumul,cu exceptia ghetii care si-l
reduce.La vaporizare,marirea volumului este mult accentuate.De exemplu,apa isi mareste
volumul de circa 1700 de ori,absorbind la vaporizare o caldura specifica de 538,7 cal/g,la
care se adauga aproximativ 85 calorii pentru a ajunge la fierbere,deci 623,7 cal/g.
Aceasta proprietate a apei o recomanda ca substanta de stingere a incendiilor foarte

eficienta prin efectele de racire,inabusire,daca este folosita sub forma de jet compact si de
dislocare.
Unele corpuri,ina la presiune atmosferica,trec direct din starea solida in vapori prin
fenomenul de sbulimare,cum sunt iodul ,acidul benzonic,pentasulfura de fosfor,zapada
carbonica (dioxidul de carbon lichefiat) clorura de amoniu etc.
Totodata sunt materiale (lemnul,hirtia etc.) care prin incalzire,in lipsa oxigenului
initial se descompun,dind nastere la diferite substante,unele fiind combustibile,care se pot
aprinde ulterior foarte usor.
De asemenea,multe aliaje se topesc la temperaturi reduse fata de temperaturile de
topire ale substantelor componente.Pe acest fenomen se bazeaza constructia unor
detectoare de incendiu si capete de pulverizare tip sprinkler realizata din aliaje cutectice
(Daracet,Lipowitz,Wood,Rose etc.).
In tabelul XIV-1.1 se arata temperaturile de topire a unor substante.
Temperatura de topire a unor substante
Substanta
Mercur
Stearina
Aliaj Daracet
Parafina
Aliaj Lipowitz
Aliaj Wood
Naftalina
Aliaj Rose
Sulf
Selac
Staniu
Plumb
Zinc
Bromura de argint
Temperatura de
topire
[C]
- 38,87
45
50
54
60
66
80
94
119
150
232
327
419
434
Substanta
Magneziu
Aluminiu
Bronz
Email
Sticla
Aur
Cupru
Fonta
Otel
Nichel
Portelan
Platina
Cuart
Wolfram
Temperature de
topire
[C]
650
660
900
960
800 1400
1.064
1.083
1.130 1.200
1.300 1.500
1.451
1.550
1.773
1.730 2.000
3.380
In cazul amestecurilor de substante lichide,punctele de fierbere si implicit

vaporizarea lor,au loc la praguri de temperature stabilite pentru fiecare
substanta,semnificativ fiind in acest sens procesul de distilare fractionata a produselor
petroliere.
Punctual de fierbere variaza direct proportional in functie de presiunea existenta la
suprafata lichidului.De exemplu,in cazanul cu abur,fierberea incepe la peste cu 100C,iar
intr-o coloana,de distilare in vid,fenomenul are loc sub temperaturile determinate la
presiunea atmosferica.
Evaporarea este tot o vaporizare,care are loc insa la suprafata unui lichid,la orice
temperatura cuprinsa intre cea de solidificare si cea de fierbere ,daca presiunea vaporilor
lichidului considerat in spatiul de deasupra lichidului este inferioara presiunii vaporilor
saturati ai acestui lichid si daca presiunea atmosferica depaseste aceasta presiune a
vaporilor saturati (pentru a nu avea loc fierberea).
Viteza de evaporare se poate calcula cu urmatoarea formula empirica stabilita de

Dalton:
v=KS(pm-p) [cm3/s];
H
K constanta care depinde factori externi;
S suprafata libera a lichidului [cm];
H valoarea presiunii atmosferice [mm Hg];
pm -valoarea presiunii vaporilor nesaturati ai lichidului,existenti la suprafata lui
[mm Hg];
p valoarea presiunii lichidului considarat in spatiul de deasupra lichidului [mm
Hg].
Punctul triplu al apei reprezinta o stare unica a acesteia,in care gheata,apa si vaporii
pot exista simultan in echilibru.Starea corespunde presiunii de 4,57 mm Hg si
temperaturii de 0,0075C.Punctul 0 este punctul triplu.Intre curbele OP si Om apa se afla
in stare lichida,intre curbele On si OP ca gheatza,iar sub curbele On si OM apa exista in
stare de vapori.
Umiditatea relativa U reprezinta raportul dintre masa m a vaporilor de apa dintr-un
volum dat din atmosfera si masa M de vapori de apa,care ar satura atmosfera in aceleasi
conditii,adica:
U= m
M
Intrucit vaporii asculta aproximativ de legea Boyle-Mariotte,rezulta:
ps
p presiunea partiala a vaporilor de apa prezenti in atmosfera [at];
ps presiunea vaporilor saturati la temperature aerului [at].
Lichefierea gazelor se realizeaza in multe cazuri prin comprimare izotermica pina
se ajunge la starea critica cind toata masa gazului se lichefiaza deodata.De exemplu,starea
critica a CO2 este la temperatura critica de 31,1C si la presiunea critica de 7,6 at.Intrucit
majoritatea gazelor,intre care azotul,aerul,oxigenul,heliul etc.,au o temperatura critica
scazuta ,lichefierea lor se poate face prin realizarea unor amestecuri refrigirente sau prin
evaporarea intensiva a unor substante.In industrie,
Lichefierea gazelor se face prin metoda detentei,bazata pe proprietatea gazelor de a se
raci la destindere brusca.
1.2. DILATAREA CORPURILOR SOLIDE SI LICHIDELOR
Sub efectul temperaturilor in crestere corpurilor se dilata,iara daca temperaturile
scad corpurile se contracta indiferent de starea lor de agregare.Variatiile mai mari au loc
in mai mari au loc in directiile dimensiunilor predominante ale corpurilor.
In cazul barelor,grinzilor si altor corpuri avind lungimea ca dimensiune
predominanta ,dilatarea liniara se exprima prin relatia:
1 = x10 t sau lt= lo ( l + xt);
1 = lt - lo modificarea lungimii sub efectul variatiei temperaturii t ;
lo lungimea initiala [m];
lt - lungimea finala (la temperature t),[m];
x coeficientul de dilatare liniara.
In tabelul XIV 1.2 se arata coeficientii de dilatare a unor substante.
Substant
a
Aluminiu
Argint
Aur
Constant
an
60% Cu
40% Ni
Cupru
Fonta
Nichel
Otel tare
Otel
moale
Platina
Plumb
Sticla de
cuart
Tungsten
Zinc
Substant
a
Acetona
Benzene
Glicerina
Mercur
Toluen
Coeficientii de dilatare liniara a unor substante

a) Coeficienti de dilatare liniara ai unor corpuri solide
x10 grd-1 in intervalul de temperature [C]
0 - 100
0 200
0 300
0 400
0 500
0 800
0 1000
23,8
19,5
14,2
42,5
20
14,6
25,5
20,3
14,8
26,5
20,6
15
27,4
20,9
15,6
22,1
-
15,2
15,6
16
16,4
16,8
16,5
10,4
13
11,7
12
9
29
16,9
11
13,7
12,2
13,6
9,1
29,6
17,2
11,6
14,3
12,8
13,1
9,3
31,1
17,7
12,2
14,9
13,3
13,6
9,4
-
18,1
12,9
15,2
13,8
14,1
9,5
-
18,1
12,9
15,2
13,8
14,1
9,5
-
16,8
10,2
-
0,5
4,5
16,5
0,6
4,5
-
0,6
4,7
-
0,6
4,7
-
0,6
4,5
-
0,6
4,6
-
0,5
4,6
-
0 10
135
120
50
18,19
-
b) Coeficienti de dilatare ai unor corpuri lichide

x105 in intervalul de temperature [C]
0 20
0 30
0 40
0 50
0 80
138
143
146
150
120
123
125
127
134
50
50
51
52
18,2
18,21
18,21
18,22
18,25
107
108
108
112
117
0 100
18,26
Corpurile solide de diferite nature se caracterizeaza si prin coeficientul de dilatare

in volum xv.
Intrucit acest coeficient se schimba putin cu temperatura,in apropierea lui 0C,relatia de
modificare a volumului se poate scrie:
V=V0 (1+xvt );
xv pentru corpurile isotope,care au aceleasi proprietati in toate directiile,sau:
xv x1 + x2 + x3 pentru corpurile solide anizotrope,coeficientii x1 , x2 si x3 fiind
coeficienti de dilatare liniara pe 3 directii care formeaza doua cite doua unghiuri de 90C.
Un vas gol,confectionat dintr-un material oarecare,se dilata la fel ca atunci cind
spatiul din interiorul sau ar fi ocupat de materialul vasului.
In cazul dilatarii termice apar forte insemnate.Astfel,la dilatarea termica a unei
bare,aflata initial la 0C datorita alungirii 1=1xt apare o forta :
F= SExt;
F forta care se exercita pe suprafata S[ N ] ;
E modulul lui Young,de elasticitate;
Aceeasi forta trebuie aplicata la captele barei pentru a impiedica contractarea ei la
revenirea la 0C.
Asemanator pentru a opri dilatarea unei bare,trebuie aplicata o forta care sa
comprime bara,la temperature t,de la lungimea l0 (1+x1),pina la lungimea l0 exprimata
prin relatia:
F=SE. xt.
1+xt
Datorita cresterii temperaturii rezultate in caz de incendiu si dilatarii corpurilor,pot
sa apara fenomene negative cum sunt:
- fisurarea conductelor metalice sau caderea lor de pe reazeme,aparitia scurgerilor
de produse din retelele de transport si utilajele de vehiculare ca urmare a neetansitatilor
aparute,indeosebi la armature din materiale diferite;
- deplasarea de pe reazame a unor elemente de rezistenta ale constructiilor
(ferme,grinzi,estacade etc.);
- distrugerea unor structuri,mai ales metalice,ca urmare a eforturilor mari aparute
pe unele directii ale nodurilor acestora;
- imposibilitatea inchiderii unor usi,clapete si alte elemente de protectie deformate
de temperatura;
- modificarea ceartamentului liniilor de cale ferata sau metrou;
- marirea peste limitele admise a axelor (arborilor ) unor utilaje dinamice;
- cedarea unor rezervoare si vase cu produse inflamabile la care coeficientii de
dilatare pe diferite directii ai peretilor si fundurilor sunt mari,iar rezistenta sudurilor si
imbinarilor nu este corespunzatoare.
In domeniul prevenirii incendiilor fenomenul de dilatare este aplicat si in scopuri
utile,cum este cazul detectoarelor de incendiu pe principiul lamei bimetalice sai din aliaje
eutectice ori cu recipient de aer,capetelor de pulverizare tip spinckler cu fuzibil din aliaj
eutectic sau cu capsula (bulb) cu lichid.
Dilatarea lichidelor se caracterizeaza cu ajutorul coeficientului de dilatare in
volum,care are valori mult mai mari la lichide decit la solide.
Pentru intervale limitate de temperatura,coeficientul de dilatare x poate fi
considerat constant si inlocuit cu valoarea lui medie pe domeniul considerat.Astfel,in
vecinatatea lui 0C,de exemplu,relatia de dilatare se poate scrie:
V=V0(1+xt);
Vo valoarea volumului de lichid la 0C [m3];
V - valoarea volumului [m3] la temperatura t;
x - valoarea coeficientului de dilatare in vecinatatea lui 0C.
Experimental se poate masura intotdeauna un coeficient de dilatare aparenta a
lichidului (a) prin metoda picnometrului.Intre acest coeficient de x dilatare apatenta a
lichidului si coeficientul de dilatare in volum x,al materialului din care este facut vasul
exista relatia aproximativa:
x a+xc.
Concomitent cu dilatarea reala a lichidului,independent de ce se intimpla cu vasul
care-l contine,are loc o modificare a densitatii lichidului a carei masurare permite
determinarea coeficientului de dilatare termica,folosind relatia:
p= p0
1+xt
p densitatea lichidului la temperatura t [kg/m3 sau g/cm3];
p0 densitatea lichidului la 0C [kg/m3 sau g/cm3].
Apa prezinta o comportare anormala in variatia densitatii ei cu temperatura:
- de la 0C la 3,98 apa se contracta cu cresterea temperaturii;
- la 3,98C densitatea apei are un maxim (p=1,000 g/cm3),apoi scade continuu;
- la 10C densitatea este de aproximativ 0,997 g/cm3 .
Cresterea presiunii la volum constant este mai mare la lichide decit la gaze,ceea ce
explica faptul ca un vas umplut complet cu lichid explodeaza cu usurinta la incalzirea lui.
Presiunea moleculara interna de la suprafata lichidului este foarte ridicata si ca
urmare a lichidele sunt practic incompresibile.De exemplu la suprafata unui mol de apa
(V=10 cm3) se exercita o presiune de 17.000 at.
Tensiunea superficiala a lichidelor scade odata cu cresterea temperaturii,intrucit la
temperaturi mai ridicate moleculele posedind o energie cinetica medie mai mare,se
dimineaza efectul atractiei moleculare interne.De asemenea tensiunea superficiala
depinde de mediul cu care se afla in contact lichidul.De exemplu,apa in contact cu aerul
are tensiunea superficiala de 73dyn/cm,iar in contact cu cloroformul 29dyn/cm.Existenta
tensiunii superficiale la lichide permite formarea spumelor folosite in stingerea
incendiilor care sunt de faptaglomerari de bule de gaz (aer) sub stratul superficial al apei.
Presiunea conditionata de tensiunea superficiala intr-o bula de aer sferica,de raza 10-2
mm,aflata sub suprafata apei ,este de aproximativ 0,06 at.
1.3 Proprietati termice ale gazelor
Comportarea gazelor la variatiile de temperatura constanta are loc dupa legea lui
Gay-Lussac,exprima prin relatia:
V= xt sau V=V0 (1+xt);
V0
V = V-V0 variatia volumului datorita dilatarii gazelor;
V0 volumul initial [m3];
V volumul final [m3];
x constanta universala,coeficientul de dilatare a gazelor sub presiune:
x= 1 grd-1 ;
273,15
t =t-t0 variatia temperaturii [C].
In conditiile incalzirii gazelor sub volum constant,variatia presiunii este redata de
legea lui Charles,prin relatiile:
p = t sau p=p0 (1+t);
p0
p = p- p0 variatia presiunii datorita temperaturii;
p0 presiunea initiala [at];
p presiunea finala [at],
constanta,avind aceeasi valoare ca x;
t =t-t0 variatia temperaturii [C].
Reducind la limita temperatura,pina cind inceteaza theoretic orice miscare
moleculara a gazului perfect.presiunea p este nula,p0 are valoare finite,iar expresia 1+t
este nula,se poate deduce theoretic temperatura t=-1=-273,15C considerata ca
temperatura de origine pe scara Kelvin.In realitate aceasta temperatura de zero absolute

nu poate fi atinsa.
Daca temperatura se mentine constanta,parametrii gazelor (presiunea si volumul)
variaza dupa legea Boyle Mariotte,redata prin relatia:
p1V1 = p2V2 = piVi = const.
Generalizind se obtine legea gazelor perfecte a lui Clapeyron exprimata prin
relatiile:
pV=p0V0(1+xt) sau pV = n RT;
R = 8,31 J/grd.mol constanta universala a gazelor;
n numarul de moli (n=m),in care m este masa gazului,iar M masa lui moleculara.
M
Considerind ca parametrii initiali ai cazului p0,V0 si t0 ,si inlocuind pe t=T-273,15
rezulta relatia simplificata exprimata in grade Kelvin:
pV=p0V0=const ori p = pM;
T
T
RT
p este densitatea gazului (p=m).
V
In realitate gazele se comporta putin diferit,mai ales la presiuni foarte mari,cind
produsul p V nu mai ramine constant,ci creste in raport cu presiunea.Van der Waals a
stabilit ca urmatoarea ecuatie termica de stare a gazelor reale:
(p+n2a)(V-nb)=nRT;
V2
a si b constante pozitive,caracteristice fiecarui gaz;
na presiunea interna a gazului;
V
T temperature absoluta [K].
Presiunea exercitata de un gaz perfect este direct proportionala cu numarul de
molecule din unitatea de volum a gazului si cu energia cinetica medie a moleculei in
gaz.Se exprima prin relatia:
p=2NS;
3V
N numarul de molecule (N=nM); M este numarul lui Avogadro si este egal cu
6,0231023mol-1;
S energia cinetica a moleculei [J];
S=mV = 3 . R . T =3 . kT;
2
2
M 2
k constanta lui Boltzman:
k=1,3810-23 J/K.
Energia interna (U) a unui gaz perfect monoatomic este direct proportionala cu
temperatura absoluta a gazului si cu cantitatea de gaz,darn u depinde nici de volumul
ocupat de gaz si nici de presiune.Astfel:
U=3 . NKT = 3 . nRT.
2
2
Cunoasterea proprietatilor termice ale gazelor in activitatea de prevenire si stingere
a incendiilor permite luarea unor masuri eficiente in diferite situatii,cum sunt: evaluarea
pericolului prezentat de cresterea presiunii gazelor lichefiate sau comprimate sau a
volumului gazelor,sub efectul temperaturii,indeosebi in caz de incendiu,stabilirea
limitelor maxime de umplere a buteliilor,cisternelor,etc. in raport cu natura

gazelor,conditiile de transport si stocare si rezistenta recipientelor,determinarea
consumului si rezervei de oxygen sau aer comprimat din buteliile aparatelr autonome de
respirat ori de inhalat.De asemenea,se desprinde utilitatea verificarii functionarii
aparaturii de masura si control (manometre,termometre,etc.) de pe sistemele de
vehiculare,compresare si depozitare a gazelor,a supapelor si membranelor de
siguranta,precum si a mijloacelor de racire cu care sunt echipate.
De exemplu,coeficientul de umplere N [kg/l] pentru butelii de gaze lichefiate de
unele substante sunt:
0,42 la acid clorhidric;
0,75 la dioxid de carbon;
0,51 la amoniac;
0,68 la hidrogen sulfurat;
0,76 la oxid de etilina;
0,40 la propan;
0,40 propilena.
1.4 SCHIMBUL DE CALDURA
Schimbul de caldura este un transfer de energie intre sisteme,care nu se datoreste
schimbului de lucru mecanic.
Raportul dintre lucrul mechanic L,si cantitatea de caldura Q este constant si
reprezinta echivalentul mecanic al cantitatii de caldura J,determinat prima oara de Joule si
are valoarea:
J = (4,1855+0,0004) [J/cal].
Cresterea temperaturii t a unui corp se poate determina cu relatia:
t=Q;
Mc
Q caldura absorbita [kcal/h];
m masa corpului [kg];
c caldura specifica a corpului [J/kggrd sau cal/ggrd].
Caldura specifica a unor corpuri
Substanta
Aluminiu
Aur
Beton
Cupru
Grafit
Fier
Mercur
Nichel
Plumb
La sau intre
temperaturile [C]
0-100
0-100
0-100
0-100
0-100
0-100
-256
+760
0
210
0-100
0-100
Caldura specifica
[J/kggrd]
[cal/ggrd]
910
0,2175
129
0,0309
880-1160
0,21-0,27
389
0,93
904
0,216
460
0,11
2,8
0,0067
1264
0,302
140
0,03346
133
0,0319
457
0,192
130
0,031
Platina
Siliciu
Sticla
Gheata
Apa
Apa de mare
Alcool etilic
Amoniac
Benzina
Eter
Petrol
Vapori de apa
Are
Dioxid de carbon
Hidrogen
Oxigen
0-100
0-100
19-100
0
0
17,5
0
20
20
0
21-58
100
0-200
15-100
12-198
13-207
133
741
837
203,8
4185
3976
2293
4712
1480
2214
2138
1762
994
847
14,268
910
0,032
0,177
0,20
0,487
1
0,95
0,548
1,126
0,34
0,529
0,511
0,421
0,2375
0,2025
3,4090
0,2175
Intre unitatile de caldura exista relatia: 1cal=4,1855 J.

Conductibilitatea termica reprezinta o proprietate importanta a metarialelor de care
trebuie sa se tina seama in analiza comportarii lor la foc,aceasta depinzind de natura
materialelor respective si se caracterizeaza prin coeficientul de conductivitate al
fiecaruia.
In general,metalele si aliajele acestora au cel mai ridicat coeficient de
conductivitate termica.Lichidele cu exceptiamercurului au o conductibilitate termica
foarte scazuta.De asemenea,la majoritatea gazelor coeficientului este mai mic ca la
multe materiale termoizolatoare,exeptie facind de exemplu aerul la care este mai mare
de citeva ori fata de cel al unor izolanti termici.
Semnificative sunt in acest sens valorile coeficientului de conductivitate termica
(in kcal/mhC) pentru: aluminiu tehnic 175,alama 96,cupru tehnic 300, duraluminiu
137, fier tehnic 40-50,plumb 300,beton armat 1,37 , caramida 0,3-0,4 , linoleum 0,15 ,
lemn de stejar 0,3 ,pamint 1,1 ,sticla obisnuita 0,34 ,hirtie obisnuita 0,12 ,pluta placi,
0,036 0,054,vata de sticla 0,044-0,051,vata de azbest 0,05, placaj 0,13 ,apa 0,5-0,6
,alcool 0,16 ,mercur 8,0 ,ulei de transformator 0,1 ,aer 0,5-0,6 , hidrogen 0,15-0,35,
dioxid de carbon 0,012-0,020 ,abur 0,17-0,42.
Proprietatea materialelor de a transmite caldura prin conductibilitatetermica poate
duce la crearea de situatii negative,cum sunt: supraincalzirea partiala a unor elemente
metalice dintr-o incapere si incendierea materialelor combustibile ca urmare a
operatiunilor de sudare sau de taiere cu flacara,
efectuate la elementele respective in alta incapere: in alta incapere; propagarea
incendiului dintr-un compartiment antifoc in altul prin usi sau clapete metalice neizolate
termic; supraincalzirea suprafetelor exterioare ale unor utilaje dinamice ca urmare a
frecarii,patinarii sau altor defectiuni si aprinderea pulberilor combustibile depuse pe
acestea; termodegradarea in timp si aprinderea elementelor de constructii combustibile
aflate in contact cu suprafetele burlanelor sau cosurilor de fum ale mijloacelor de
incalzire.
Desigur,folosirea materialelor termoizolatoare impiedica transmiterea caldurii prin
conducte,iar la foc cele incombustibile se comporta foarte bine,insa cele combustibile
dupa ce se aprind contribuie la dezvoltarea si propagarea incendiului.Au fost cazuri cind
s-au aprins si materiale termoizolatoare apreciate ca incombustibile,datorita unor

substante combustibile folosite in aplicarea acestora (straturi de vata minerala lipite cu
prenadez sau a infiltratilor de produse petroliere).
Atunci cind corpurile nu sunt in contact direct,schimbul de caldura se realizeaza
prin intermediul moleculelor fluidului care le desparte (apa,aer,ulei de racire,soba
etc.),cantitatea de caldura transmisa si primita,depinzind de temperaturile sursei calde si a
fluidului purtator,natura,viscozitatea,densitatea,
viteza si alte caracteristici,fizico-chimice ale fluidului,marimile,pozitiile relative ale
suprafetelor etc.
Aceasta modalitate de transmitere a caldurii prin convectie are aplicatii practice in
munca de prevenire si stingerea incendiilor.De exemplu, ventilarea incendiilor
constituie o metoda eficienta pentru limitarea propagarii incendiilor produse,indeosebi in
depozite de materiale si substante combustibile,in care se monteaza in acoperis trapa de
evacuare a fumului si gazelor fierbinti,precum si in incaperi speciale de cabluri electrice
unde se asigura sisteme de ventilare naturala sau mecanica.La unele incendii de padure se
poate folosi metoda de stingere foc contra foc.
O mare parte din caldura se transmite insa prin radiatie electromagnetica ,dupa legi
asemanatoare cu cele ale propagarii luminii,fasciculele de raze calorice avind viteza de
300.000 km/s.
Corpurile retin numai o parte din energia orientate spre ele,in raport cu coeficientul
de absortie al acestora ,restul caldurii fiind reflectata ori absorbita de mediul dintre
corpuri.
Cantitatea de caldura absorbita din radiatia calorica poate fi calculate cu relatia:
Q=cS [ ( Tc ) ( Tr ) 4 ] [kcal/h];
100
100
c constanta de radiatie a corpurilor.Pentru corpul negru:
c=4,96 kcal/mhgrd;
S suprafata prin care se primeste caldura radiate [m]
Tc temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K];
Tr temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K].
Radiatia calorica poate deveni periculoasa atunci cind sursa are temperatura de
peste 600-700C,situatie frecventa in cazul incendiilor,iar corpurile sau materialele au un
coeficient de absortie a caldurii cit mai apropiat de valoarea 1.Diminuarea efectului de
incalzire a corpurilor se poate face prin aplicarea de vopsele ori alte finisaje in culori de
albe care reflecta o cantitate mai mare de caldura,micsorindu-se astfel coeficientul de
absortie sau prin marirea distantei dintre corpul cald si cel rece,ceea ce duce la
dispersarea in aer a unei parti mai mari din energia calorica.De asemenea,in unele cazuri
se pot reduce suprafetele ce se expun si durata schimbului de caldura,iar pe timpul
incendiului se intensifica racirea cu apa.
In realitate,transmiterea caldurii nu se face numai printr-un singur mod
(conductie,convectie sau radiatie),ci prin doua ori prin toate trei caile deodata.Masurile de
protectie impotriva incendiilor trebuie sa vizeze determinarea modalitatilor prin care se
transmite cantitatea cea mai mare de caldura si in raport cu aceasta sa se adopte solutiile
eficiente.
1.5 PROPRIETATILE MECANICE ALE MATERIALELOR DE CONSTRUCTII
Dupa comportarea materialelor de constructii in urma indepartarii sarcinilor dupa

care actioneaza asupra lor,se disting:
1) Materialele elastice,la care deformatiile dispar odata cu sarcinile care le-au
produs.Aceasta proprietate a materialelor se numeste elasticitate.
2) Materialele plastice sunt acelea care se deformeaza fara a mai reveni dupa
disparitia sarcinilor.Exemple sunt in acest sens,metale incalzite la temperatura de forjare.
3) Materialele elastoplastice sunt majoritatea materialelor de constructii .Ele se
deformeaza partial elastic si partial plastic.Pe masura cresterii efortului
unitar,deformatiile plastice sporesc,iar cele elastice se reduc.
In raport cu marimea deformatiilor produse inainte de rupere exista:
1) Materialele tenace,care sufera deformatii plastice mari inainte de a se rupe,cum
sunt: otelurile de rezistenta mica,cuprul,aluminiul,alama etc.
2) Materialele fragile,care se deformeaza foarte putin inainte de a se rupe: otelurile
de mare rezistenta,fonta,sticla,betonul,piatra etc.
In functie de valorile constantelor elastice E (modulul de elasticitate longitudinal
denumit si modulul lui Young),G (modulul de elasticitate transversal) si v (coeficient de
contractie universala sau coeficientul lui Poison),masurate pe directii diferite,exista:
1) Materialele isotope,care au aceleasi constante elastice pe toate
directiile,structural or fiind amorfa ori cristalina foarte fina,fara directii prioritare de
orientare a cristalelor,cum sunt otelurile,alama,sticla,cauciucul si multe altele.
2) Materialele anizotrope care datorita stratificatilor pe care le au,se comporta
diferit pe diverse directii.
In practica,caracteristicile mecanice ale materialelor se pot modifica sensibil in
functie de temperature,timp si ecruisare.
De exemplu,un otel care la temperatura de 20C are rezistenta la rupere r = 42
daN/mm,aceasta creste,avind un maxim de 49 daN/mm la 200-300C,apoi coboara
repede incepind de la 400.Modulul de elasticitate E,limitele de curgere c si de
proportionalitate p scad continuu odata cu cresterea temperaturii,in timp ce coeficientul
de contractie transverasala v suferoa o usoara crestere.Gituirea specifica si alungirea la
rupere scad la inceput,avind un minim la 200-300C,dupa care cresc mereu.
Invers,la temperaturi foarte scazute,rezistentele de rupere ale otelurilor si altor
materiale cresc sensibil.La astfel de temperaturi deformatiile plastice ale otelurilor se
reduc foarte mult.
Timpul indelungat de aplicare a sarcinilor modifica starea de eforturi si deformatii
a pieselor.Fenomenul poarta numele de fluaj sau curgere lenta,iar in studiul acestuia,pe
linga eforturile unitare si deformatii,ca principale marimi din rezistenta materialelor ,apar
si parametrii specifici timp si temperatura,iar ca marime derivata viteza de fluaj.
Cind au loc variatii foarte mari de temperatura,indeosebi de la valori ridicate
pozitive coborite,negative si invers,la intervale scurte de timp,datorita socurilor
termice,apar modificari insemnate in comportarea materialelor.
Una din metodele standardizate de incercare la soc a materialelor este cea care
calculeaza raportul dintre lucrul mecanic de rupere si aria sectiunii de rupere denumit
rezilienta (K) si se executa cu ajutorul ciocanului pendul.Astfel,otelurile de rezistenta
mare (de exemplu r= 80...100 daN/mm) au rezilienta relativ mica (K=5...10 daJ/cm),pe
cind cele de rezistenta mica (de exemplu OL37) au rezilienta mult mai mare (K=25
daJ/cm).La incercarea de incovoiere prin soc,folosita mai des la metale,rezilienta K se
exprima direct prin energia necesara pentru rupere si se masoara in daJ.Rezulta ca
otelurile de mare rezistenta nu sunt indicate penntru piese solicitate prin socuri,cum este
cazul unor conducte metalice din industria petrochimica care trebuie sa lucreze la variatii
bruste ale temperaturii produselor vehiculate prin aceasta.
Variatiile constantelor E,G si v pentru unele
materiale
Denumirea
materialului
Modul de elasticitate
(longitudinal) E
[daN/cm]
Coeficientul de
contractie
transversala v
(2,00-2,10)x106
2,10x106
1,75x106
(1,15-1,60)x106
(1,10-1,30)x106
1,15x106
(0,91-0,99)x106
(0,67-0,71)x106
(0,70-0,75)x106
(0,025-0,030)x106
Modulul de
elaticitate
transversal G
[daNcm]
8,1-x105
8,10x105
4,50x105
4,90x105
4,20x105
(3,50-3,70)x105
(2,40-2,70)x105
(2,60-2,70)x105
-
Otel-carbon
Otel aliat
Otel turnat
Fonta cenusie si alba
Arama laminata la
rece
Bronz fosforos
Alama laminata la
rece
Aliaje de aluminiu
Duraluminiu
Zidarie de caramida
Beton cu rezistenta
100-200 daN/cm
Lemn,in lungul
fibrelor
Lemn,perpendicular
pe fibre
Cauciuc
(0,15-0,23)x106
(0,09-0,12)x106
(0,004-0,01)x106
0,00008x106
(0,0045-0,65)x105
(0,045-0,065)x105
-
0,16-0,18
0,47
0,24-0,28
0,25-0,30
0,23-0,27
0,32-0,35
0,32-0,42
0,32-0,36
-
2.COMBUSTIBILITATEA SI REZISTENTA LA FOC A MATERIALELOR SI

ELEMENTELOR
DE CONSTRUCTIE.DETERMINAREA GRADULUI DE REZISTENTA LA FOC AL
CONSTRUCTIILOR
2.1 COMBUSTIBILITATEA SI REZISTENTA LA FOC A MATERIALELOR
Prin combustibilitatea materialelor si elementelor de constructii se intelege
capacitatea lor de a se aprinde si de a arde in prezenta aerului,contribuind la cresterea
cantitatii de caldura dezvoltata in incendiu.
Materialele si elementele de constructii,din punct de vedere al combustibilitatii,pot
fi:incombustibil C0 (cele care sub actiunea focului sau temperaturilor inalte nu se
aprind,nu ard mocnit si nu se carbonizeaza) sau combustibile C1C4 (cele care sub
actiunea focului sau a temperaturilor inalte se aprind,ard mocnit sau se carbonizeaza).
Materialele si elementele combustibile se clasifica,la rindul lor,in functie de
proprietatea lor de a se aprinde usor sau greu si de capacitatea lor de a contribui la
dezvoltarea incendiului,in 4 clase de combustibilitate.
- clasa C1 practic neinflamabile;
clasa C2 dificil inflamabile;

clasa C3 mediu inflamabile;
clasa C4 usor inflamabile;
Materialele din clasele C1 si C2 constituie sub grupa materialelor greu
combustibile caracterizate prin faptul ca arderea,mocnirea sau carbonizarea au loc numai
in cazul existentei unei surse exterioare de foc sau de temperaturi inalte,incetind dupa
indepartarea lor.
Elemtele de constructii se considera incombustibile sua combustibile in functie de
caracteristicile materiale din care sunt executate dar si de modul de alcatuire si distribuire
a acestor materiale in cadrul elementului (structurii).
Incadrarea in clasele C1C4 a materialelor combustibile suple cu grosimea mai
mica de 5 mm se face pe baza rezultatelor incercarilor standardizate efectuate in laborator
cu aparatul cu flacara de alcool,cu arzatorul electric si de ardere a picaturilor.Pentru
materialele suple cu grosimea mai mare de 5mm,materialele rigide,precum si pentru
elementele de constructii,clasele de combustibilitate C1C4 se stabilesc in urma
incercarilor executate cu epiradiatorul sau cu panoul radiant.
Limita de rezistenta la foc a unui element este durata pina la care acesta isi
epuizeaza capacitatea de rezistenta la actiunea unui incendiu standard definit de curba
logaritmica temperature-timp din STAS 7771-81.
Limita de rezistenta la foc a elementelor se determina pe baza criteriilor de:
- capacitate portant (stabilitatea);
- izolare termica;
- etansitate.
Elementele a caror limita se determina dupa toate aceste 3 criterii,luindu-se in
considerare valoarea cea mai mica,se noteaza cu RF (rezistenta la foc),urmata de durate
in ore si minute.
In situatiile in care se iau in considerare numai criteriile de capacitate portanta
(stabilitate) si etanseitate,limita de rezistenta la foc se noteaza cu EF (etanse la
foc),urmate de durata in ore si minute.Astfel de situatii se pot intilnii la peretii
exteriori,suportul invelitorilor acopesisurilor si alte elemente perimetrale,precum si unele
usi.
In cazul in care se ia in considerare numai criteriul de capacitate portanta,
elementele,cum sunt stilpii,fermele si alte care nu au rol de separare a spatiilor se noteaza
cu SF (stabile la foc),precizind durata lor in ore si minute.
-
2.2 DETERMINAREA GRADULUI DE REZISTENTA LA FOC A

CONSTRUCTIILOR
Gradul de rezistenta la foc reprezinta capacitatea globala de a raspunde la actiunea
focului.
In functie de combustibilitate si limita de rezistenta la foc a elementelor de
constructie,compartimentele de incendiu si constructiile se incadreaza in 5 grade de
rezistenta la foc.(I,II,III,IV si V).Capacitatea constructiei sau compartimentului de
incendiu de a raspunde la actiunea focului se reduce de la gradul I la gradul V rezistenta
la foc
Conditiile minime pentru incadrarea constructiilor in grade de rezistenta la foc sunt
date in tabelul urmator:XIV.2.1
Nr.cr
Tipul de
Gradul I Gradul II Gradul Gradul Gradu
Observatii
t.
1
2
3
elemente de
constructie
Stilpi,coloane
,
pereti
portanti
Stilpi,coloane
,
pereti
portanti
la ultimul
nivel
Pereti
interiori
neportanti
5
6
7
C0
2h 30`
C0
1h 30`
1h
C0
30`
C0
15`
C0
1h
C0
1h 30`
III
IV
lV
C0
2h
C0
1h (45`)
C0
1h 30`
C0
45`(30`)
C2
30`
C2
30`
C3
C4
-
C0
15`
C2
15`
C2
15`
C4
-
C3
15`
C2
15`
C4
C4
-
C0
1h
C2
30`
C3
-
C2
15`
C3
-
C4
-
C2
C2
15`
15`
C0
C1
45` (30`) 45` (30`)
C0
1h
Pereti
exteriori
neportanti
C0
C1
Grinzi,planse 45` (30`) 30` (15`)
e
Nervure,acop
erisuri terasa
Grinzi si
plansee
peste subsol
C0
C1
Acoperisuri
15`
15`
autoportante fara
pod
(inclusive
contravintuirile),sar
pante,acoperi
suri
fara pod,constructii aerostatice
Panouri de
in-
C2
15`
C4
-
C4
-
In cladiri
parter de
gradul Vse
admite C4
In cladiri
industriale si
agrozootehnice parter
limita de
rezistenta
la foc nu se
normeaza
In cladiri
parter
de gradul V
se
admite C4
La cladiri de
gradul
III cu sali
aglomerate,limita
de
rezistenta la
foc
va fi de
minimum
30`.In cladiri
cu
pericol de
explozie
limita de
rezistenta la foc a
elementelor
velitoare si
suportul
continuu
al invelitorii
incombustibile nu
se
normeaza
In compartimentele de incendiu ale cladirilor,in care sarcina nu depaseste 200

Mcal/m (840 MJ/m) (cu exceptia cladirilor inalte,a celor cu sali agglomerate,care
adapostesc persoane care nu se pot evacua singure,sau cu echipament de importanta
deosebita),se pot aplica valorile din paranteza.
Toate elementele principale ale constructiei,functie de rolul acestora in
cladire,trebuie sa indeplineasca ambele conditii minime,atit de combustibilitate (clasele
C0,C1,C2,C3 sau C4),cit si ale rezistentei la foc (durata de epuizare a capacitatii de
rezistenta) prevazute pentru incadrarea in gradul respectiv de rezistenta la foc.Gradul de
rezistenta la foc al constructiei sau al unui compartiment de incendiu este determinat de
elementul sau cu cea mai defavorabila incadrare in tabelul XIV.2.1.
In general,la stabilirea gradului de rezistenta la foc nu se iau in considerare
invelitoarea acoperisurilor de orice fel,inclusive termoizolatia si hidroizolatia,montata
deasupra unui suport continuu (in afara de tabla) care indeplineste conditiile de la nr.8 din
tabelul XIV.2.1; pardoselile,timplaria,
ferestrele,obloanele): finisajul interior (tapete,lambriuri,vopsele etc.); platformele
metalice si elementele metalice care nu fac parte din structura de rezistenta a cladirii;
elementele constructive ale marchizelor,
verandelor,pridvoarelor si alte asemenea din locuinte.
In unele conditii prevazute de normele tehnice,la determinarea gradului de
rezistenta la foc nu se tine seama de: sarpanta si suportul invelitor cu pod; luminatoarele
si cupoletele incombustibile,fisiile fixe pentru iluminatul natural execuatate din materiale
din clasele C2 si C3 de combustibilitate; peretii despartitori neportanti sau panourile fara
rol de limitare a propagarii incendiilor,incombustibile ori din materiale combustibile cu
geamuri sau plasa din sirma: plafoanele suspendate si pardoselile tip estrada.
Structurile metalice indifferent ca sunt protejate sau nu pot fi utilizate in cladiri de
gradul II rezistenta la foc,in care sarcina termica nu depasteste 420 MJ/m (100 Mcal/m)
si materialele combustibile sunt distribuite astfel incit sa nu pericliteze stabilitatea
constructiei prin incalzirea locala a unor elemente de constructie.In aceste cazuri se
admite reducerea corespunzatoare a limitelor de rezistenta la foc ale stilpilor,peretilor si
planseelor pina la minimum 15 min.In salile aglomerate,folosirea
structurilor metalice poate fi justificata numai in cazul unei sarcini termice sub 210
MJ/m (50 Mcal/m).
Avind in vedere rolul elementelor structurilor metalice (protejate partial sau local)
in asigurarea stabilitatii constructiei,importanta cladiri,numarul de persoane si valoarea
bunurilor adapostite,urmarile posibile ale prabusirii cladirii si economicitatea solutiilor de
protectie,in conditiile prevazute de normele tehnice,se poate reduce rezistenta la foc a
structurilor respective.
In asemenea situatii sunt unele cladiri de productie sau depozitare avind: categoriile
D si E pericol de incendiu in care cantitatile de lichide combustibile din clasele LIII si LIV
folosite pentru ardere,racire,ungere,comenzi hidraulice sunt stocate in rezervoare de
maximum 1 m si la distante mai
mari de 10m intre recipiente; numai parter,categoria C de pericol de incendiu,aria

construita de cel mult 2000 m si in cazul depozitelor stive de maximum 4 m inaltime;
compartimente protejate prin instalatii autonome de stingere ale depozitelor cu stive de
peste 4 m inaltime; parcaje.
3. ELEMENTE DE COMPARTIMENTARE A CONSTRUCTIILOR
IMPOTRIVA INCENDIILOR
3.1 TIPURILE DE ELEMENTE SI FUNCTIILE ACESTORA
Elementele de constructii folosite pentru compartimentarea impotriva propagarii
incendiilor si pentru limitarea efectelor exploziilor,prevazute in normele tehnice,sunt
prezentate in tabelul X.IV.3.1.
Elementele de compartimentare
Functia
Pentru limitarea
propagarii
incendiilor
Pentru limiatarea
efectelor exploziilor
Elemente utilizate
Tipul
Elemente
antifoc,care
separa
compartimentele
de incendiu
Elemente de
intirziere
a propagarii
incendiilor,care separa incaperile din interiorul
aceluiasi
compartiment
de incendiu
Elemente rezistente
la
explozie,care separa
incaperile (spatiile)
cu
pericol de explozie
Denumirea
Pereti antifoc
Pereti rezistenti
la foc
Protectia golurilor
din aceste elemente
Usi,obloane,incaperi
tampon,tamburi deschisi antofoc
Usi,obloane,ferestre,
precum si alte elemente de inchidere
rezistente la foc
Plansee rezistente
la foc
Pereti rezistenti
la explozie
Incaperi tampon si
tamburi deschisi
antiex
Plansee rezistente
la exploxie
Pe linga aceste elemente de compartimentare,un rol insemnat in asigurarea

protectiei corespunzatoare impotriva incendiilor a mult constructi il au si
acoperisurile,atit in ceea ce priveste limitarea propagarii incendiilor,cit si diminuarea
efectelor negative ale exploziilor.
3.2 CONDTIILE CE TREBUIE INDEPLINITE DE ELEMENTELE
DE COMPARTIMENTARE
Peretii antifoc (AF) sunt pereti care in caz de incendiu indeplinesc functia de
compartimentare independent de celelalte elemente ale constructiei si isi pastreaza
stabilitatea,rezistentele mecanice si capacitatea de izolare temica in limite minime de timp
(tabelul XIV.3.2)
Limitele de rezistenta la foc a peretilor antifoc
Densitatea sarcinii termice q a compartimentelor de
incendiu
separate de peretele antifoc
[MJ/m]
[Mcal/m]
q840
q200
840<q1600
200<q400
1000<q3000
400<q700
q>3000
q>700
Limita minima de rezistenta

la foc a peretelui antifoc
[h]
3
4 (3)1
5 (3)1
7(3)1
) Valoarea de trei ore din paranteza se refera la compartimentele protejate cu

instalatii automate de stingere a incendiilor.
Peretii antifoc trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii principale:
- incombustibilitatea (C0);
- dimensionare la efectele potentiale ale incendiului care se pot produce in
compartimentele pe care se separa;
- stabilitate la incarcari nesimetrice provenite din vint sau la unele sarcini
accidentale (prabusiri de elemente);
- indeplinirea de catre peretii AF a conditiilor pentru peretii rezistenti la explozie in
zonele expuse pericolului de explozie;
- rezemarea libera sau articulate pe peretii AF a planseelor sau elemtelor
constructive care au lrf (limita de rezistenta la foc) mai mica de 3 ore,neadmitindu-se
incastrarea.Rezemarea grinzilor metalice se face astfel incit grinda dilatata la incendiu sa
nu dea impingeri laterale in perete;
- etansarea rosturilor dintre peretii AF si plansee,acoperisuri si peretii exteriori cu
umplutura avind lrf de cel putin 1 ora si 30 de minute,iar fata de celelalte elemente ale
constructiei cu umplutura avind aceeasi limita de rezistenta la foc pe care le traverseaza;
- depasirea planului exterior al acoperisurilor,luminatoarelor,peretilor si a altor
elemente combustibile pe care le intersecteaza; posibilitatea inlocuirii
acoperisurilor,streasinilor sau a peretilor combustibili prin fisii incombustibile avind
latimea minima de 6 cm;
- montarea in peretii exteriori,in ambele parti ale peretelui AF,pe o distanta de
minimum 4 m,numai a luminatoarelor si timplarie fixe,incombustibile cu geam armat;
- prevederea,in cazul cladirilor cu inaltimi diferite,a peretilor AF,de regula cladirea
cea mai inalta.Pentru exceptii se aplica prescriptiile tehnice;
- amplasarea peretilor AF astfel incit sa se evite posibilitatea propagarii incendiilor
dintr-un compartiment in altul prin golurile neprotejate din peretii fatada,la colturile
cladirilor sau prin incendierea unor constructii combustibile vecine;
- continuitatea peretilor AF.In situatii exceptionale suprafata totala a golurilor nu
trebuie sa depaseasca 25% din cea a peretelui in care sunt practicate;
- protectia golurilor strict necesare din peretii AF prin:
etansarea spatiilor libere din jurul conductelor,cablurilor si conductoarelor

electrice etc.,inclusive cele pozate in canale,cu materiale incombustibile avind limita de
rezistenta la foc egala cu cea a peretelui,existind in acest sens solutii tipizate;
folosirea de canale de ventilatie a segmentelor de canale incombustibile si
etansarea spatiului dintre acestea si perete cu materiale avind lrf minma de 1 ora si 30 de
min.Prevederea pe canalele de ventilatie a sistemelor de obturare cu inchidere automata
in caz de incendiu,indifferent de compartimentul in care s-ar produce incendiul;
evitarea discolacarii unor portiuni din peretin in zonele de penetratie datorita
dilatarii conductelor si canalelor sub efectul cresterilor de temperature;
indepartarea materialelor combustibile din vecinatatea canalelor si conductelor
metalice sau evitarea posibilitatii aprinderii acestora datorita caldurii transmise prin
conductibilitate (traseu necorespunzator,termoizolatie etc.);
montarea in goluri a usilor sau obloanelor antifoc cu sisteme de inchidere
automata,avind lrf minima de 1 ora si 30 min;
montarea la scenele salilor de spectacole cu peste 600 locuri,a cortinelor de
siguranta izolate termic pentru temperature incendiului de 1000C (fara a tine seama de
actiunea drencerelor),etanse contra fumului,rezistente in pozitia coborita la o presiune
laterala de 45 N/m,avind durata de cobirire de cel mult 40 s;
realizarea,in unele situatii temeinic justificate,a protectiei golurilor prin:
a) incaperi tampon antifc cu planseu si pereti laterali incombustibili avind limita de
rezistenta la foc 1 ora si usi rezistente la foc 45 min; la cladirile foarte inalte (peste 45
m),usile sunt etanse la foc minimum 1 ora,iar la cele inalte (28-45 m) cel putin 30 min;
b) tamburi deschisi antifoc avind placa de beton si pereti incombustibili rezistenti
la foc 1 ora,precum si sprinkere (1 buc/m suprafata orizontala);
c) separarea depozitelor de baza si depozitelor principale pentru materiale si
substante combustibile fata de restul constructiei prin pereti antifoc si protejarea golurilor
din acesti pereti cu elemente antifoc;
Peretii rezistenti la foc (RF) trebuie sa intruneasca conditiile de combustibilitate si
de limita de rezistenta la foc prevazute in normele si prescriptiile tehnice sau in
documentatia tehnico-economica,in raport cu destinatia si importanta spatiilor
delimitate,categoria de pericol de incendiu,gradul de rezistenta la foc necesare,densitatea
sarcinii termice a incaperilor si functia lor de separare.Conditii similare se impun si
pentru elementele de inchidere a golurilor din pereti RF.
Peretii despartitori,prevazuti pentru limitarea propagarii incendiului in cadrul unui
compartiment de incendiu dintr-o constructie civila,trebuie sa aiba lfr de minimum 2 ore
si sectioneaza transversal cladirea (putind fi si decalati in plan vertical).Acesti
pereti,functie de gradul de rezistenta la
foc ai constructiei se amplaseaza cel mult 110 m (gradul I si II),90m,(gradul
III),70m(gradul IV) si 50m (gradul V).La cladirile cu pod al caror acoperis este executat
din materiale combustibile,peretii respectivi trebuie sa separe si volumul podului.
Peretii rezistenti la explozie (R Fx) se alcatuiesc si se dimensioneaza pe baza
rezultatelor determinate prin calcul ,astfel incit acestia sa nu se produca in incaperile
respective,functie de suprafatele de decomprimare asigurate prin ferestre,luminatoare
acoperisuri zburatoare,trape si alte asemenea.Ei trebuie sa impiedice si propagarea
incendiilor din spatiile invecinate spre incaperea cu pericol de explozie,limita lor de
rezistenta la foc fiind stabilita in functie de densitatea sarcinii termice a incaperilor
respective.
Peretii rezistenti la explozie,in principiu,trebuie sa indeplineasca conditiile

prevazute la peretii antifoc,uneori chiar mai severe,inclusiv cele referitoare la protectia
golurilor si strapungerilor.Totodata trebuie sa opreasca trecerea prafului
(pulberilor),vaporilor si gazelor combustibile din spatiile periculoase,sa permita curatirea
usoara a depunerilor de praf de pe suprafetele interioare,sa asigure fixarea elementelor de
decomprimare care sa cedeze la o presiune de cel mult 120 kgf/m (118 daN/m),iar
timplaria si sistemele de actionare a acesteia sa nu produca prin manevrare scintei
capabile sa aprinda amestecurile explosive.
Planseele rezistente la foc (RF) pot constitui elemente de intirziere a propagarii
incendiilor in interiorul unui compartiment de incendiu numai atunci cind nu au
goluri,sau daca golurile practice intre ele sunt protejate cu elemente de
inchidere,rezistente la foc.
Potrivit normelor tehnice din tara noastra,planseele nu constituie elemente de
separare a compartimentelor de incendiu.In unele reglementari de specialitate,conceptia
de alcatuire si dimensionare a planseelor,cum este cazul cladirilor inalte,porneste de la
principiul ca planseele sa constituie elemente de compartimentare impotriva incendiilor
intre comparitmente de incendiu vecine.
Conditiile privind combustibilitatea si limita de rezistenta la foc sunt prevazute in
normele si prescriptiile tehnice de specialitate.
Golurile tehnologice sau functionale din planseele intermediare,care constituie
elemente de intirziere a propagarii focului se protejeaza prin elemente rezistente la foc cu
limita de rezistenta la foc cel putin egala cu a planseului respectiv prevazute cu
dispozitive de autoinchidere automate in caz de incendiu .In cazuri justificate,protectia
golurilor se poate face prin prevederea pe conturul golului,sub planseu,a unor ecrane si a
unor perdele de apa cu intrare automata in functiune in caz de incendiu,sau alte sisteme
eficiente.In situatiile in care pe plansee sunt recipiente sau utilaje cu lichide
combustibile,pe marginile golurilor se realizeaza reborduri incombustibile.
Limita de rezistenta la foc a planseelor poate fi redusa,daca incaperile sunt
protejate cu instalatii automate de stingere a incendiilor.
Pentru planseele rezistente la explozie (REx),alcatuirea,dimensionarea si celelalte
conditii sunt ca si pentru peretii rezistenti la explozie.Planseele REx si elementele lor de
sustinere alcatuiesc si se dimensioneaza astfel incit sa nu fie atuncate de suflul exploziei.
Planseele REx si celelalte elemente constructive nu trebuie sa permita formarea de
spatii neventilate,care sa conduca la aglomerarea prafului ori la producerea unor
concentratii locale periculoase de gaze sau vapori combustibili,cum sunt de exemplu
incaperile bateriilor acumulatoare.Pentru decomprimare in caz de explozie se prevad
luminatoare cu geam simplu cu grosimea de maximum 3mm,iar la ochiuri cu latura mica
de 0,80m se monteaza geamuri de 2 mm grosime.Nu se admit geamuri armate.Sub
geamuri se poate pune plasa de sirma pentru a evita accidentarea persoanelor de la locul
de munca cu cioburi rezultate in cazul spargerii geamurilor.
Acoperisurile (sarpante,invelitori) trebuie sa se incadreze in cerintele de
combustibilitate si limita de rezistenta la foc impuse de destinatia si gradul de rezistenta
la foc ale constructiilor respective.
Dintre conditiile ce necesita a fi asigurate acoperisurilor se pot mentiona:
- izolarea termica a cosurilor si canalelor de fum,precum si a hotelor prin care se
evacueaza gaze fierbinti,flacari si scintei,fata de materialele combustibile ale
acoperisurilor;
- montarea conform normelor tehnice a dispozitivelor de evacuare a fumului si

gazelor fierbinti,cu actionare automata si manuala,precum si realizarea de ecrane
incombustibile care caseteaza spatiul cu pericol potential ridicat sub acoperis; fiecare
caseta se prevede cel putin un dispozitiv de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;
- intreruperea continuitatii acoperisurilor combustibile cu suprafete mari prin fisii
incombustibile;
- realizarea acoperisurilor pentru spatiile cu pericol de explozie din elementele de
constructie usoara;
- izolarea corespunzatoare a instalatiilor de protectie contra trasnetului fata de
elementele combustibile ale acoperisurilor;
- protectia cu instalatii automate de stingere cu apa a incendiilor a acoperisurilor
sau a unor portiuni ale acestora,care nu au rezistenta la foc impusa de prescriptiile
tehnice.
3.3. SOLUTII TEHNICE SI MATERIALE CARE POT FI UTILIZATE
PENTRU ASIGURAREA REZISTENTEI LA FOC A ELEMENTELOR
DE CONSTRUCTII CU ROL DE PROTECTIE IMPOTRIVA
INCENDIILOR
La peretii antifoc si rezistenti la foc:
- realizarea peretilor din materiale termoizolatoare (exemplu BCA) sau cu
coeficient de conductivitate termica redus (beton armat,beton precomprimat,zidarie
caramida cu goluri etc.);
- folosirea panourilor stratificate din beton prefabricat avind in interior un strat
termoizolant (miez) din BCA,vata minerala,beton perlit etc.
- placarea peretelui ori a scheletului acestuia (metallic sau din beton armat
prefabricat) cu placi sau cochilii de etansare realizate din ipsos armat cu impislitura de
fibra de sticla (IAFS) sau din marinit;
- tencuit cu mortar obisnuit ori termoizolant sau aplicarea de sape de mortar pe
plasa de rabit;
- etansarea rosturilor si golurilor la imbinarile dintre elemente cu vata minerala
(rigida sau vrac),chit sau mastic rezistent la foc sau de etansare;
- lipirea profilelor metalice a cartonului de azbest;
- marirea grosimii stratului de acoperire a armaturilor metalice de rezistenta din
betonul armat sau prefabricat;
- montarea de perdele drencer in dreptul golurilor din pereti care nu sunt protejate
la nivelul rezistentei la foc pe care o au peretii respectivi.
La usi rezistente la foc:
- placarea structurii din schelet metallic cu placi IAFS sau din marinit;
- realizarea usilor cu structura integrala IAFS avind elementele de feronerie
metalica;
- realizarea usii dintr-o foaie de marinit,fara schelet (exemplu: usi pivotante);
- placarea foii usii cu marinit din placi din IAFS;
- etansarea rosturilor dintre placi cu mortar de ipsos;
- lipirea cartonului de azbest pe elementele din metal ale usii;
- aplicarea de vopsele termospumante pe usi.
La acoperisurile din tabla cutata termoizolante ale halelor parter:
- intreruperea continuitatii suprafetelor de acoperis cu fisii de termoizolatie

incombustibila avind:
termoizolatia din: placi de fibre de basalt topit,dale de basalt,vata minerala sau
placi de sticla spongioasa;
hidroizolatia din: strat de separare din PVC,plastifiat stratificat sau impislita de
fibre de sticla protejate cu sapa armata;
- realizarea de ecrane din tabla cutata sau marinit pentru delimitarea tramei in care
se gaseste sursa cu potential ridicat de foc si de degajare a gazelor fierbinti
(exemple: bai cu ulei combustible pentru tratamentetermice,recipiente cu ulei
pentru ungere sau actionari hidraulice; cabine de vopsire si lacuire);
- montarea de hote pentru evacuarea gazelor fierbinti deasupra sursei potentiale de
foc;
- montarea de luminatoare cu trape de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;
- infundarea cutiei (local) cu vata minerala sau bazalt topit ,deseuri de placi sau
vrac;
- aplicarea de vopsea reflectorizanta pe suprafata expusa radiatiilor solare.
La golurile din plansee rezitente la foc din cladirile etajate:
- montarea la cladirile industriale de trape sau chepenguri rezistente la foc avind:
structura metalica placanta cu foi IAFS sau marinit;
structura de beton armat sau prefabricat;
- montarea de perdele drencer in golurile escalatoarelor si benzilor transportare.
4. METODE PENTRU DETERMINAREA INCOMBUSTIBILITATII,
COMBUSTIBILITATII,PROPAGARII FLACARILOR,PUTERII
CALORIFICE SI REZISTENTEI LA FOC A MATERIALELOR
Determinarea incombustibilitatii materialelor si elementelor de constructii se face
prin metoda cuptorului,conform stas 8558-78,in care epruveta avind latura bazei de
40+2mm,este supusa timp de 20 de minute unei temperaturi de 750 + 10C.Se urmareste
cresterea temperaturii materialului si cuptorului si aparitia flacarilor pe o durata mai mare
de 10 secunde.
Materialul supus incercarii se clasifica incombustibil (C0),daca pentru fiecare
dintre cele trei epruvete introduse succesiv in cuptor se intrunesc concomitent
urmatoarele trei conditii:
- temperatura cuptorului nu s-a ridicat cu 50C sau mai mult peste temperatura
initiala a aceastuia;
- temperatura eprubetei nu s-a ridicat cu 50C sau mai mult peste temperatura
initiala a cuptorului;
- nu au aparut flacari cu o durata de 10 secunde sau mai mult
Determinarea puterii calorifice se face prin arderea completa in bomba
calorimetrica in atmosfera de oxigen,la o presiune de aproximativ 25 de at. a unei
cantitati cunoscute de material combustibil,in conditiile STAS 8790-81,caldura degajata
prin ardere fiind cedata unei cantitati cunoscute de apa,a carei crestere de temperatura se
masoara si se inregistreaza grafic.
In urma incercarilor se calculeaza:
- puterea calorifica in bomba (Qb) in kJ/kg sau kcal/kg;
- puterea calorifica superioara a materialului combustibil (Qs) in kJ/kg sau kcal/kg;
- puterea calorifica inferioara a materialului combustibil (Qi),in kJ/kg sau kcal/kg.
Metoda diferentiaza aceste puteri calorifice in raport cu gradul de oxidare sau de

combustie a unor produse ale arderii (carbon,sulf,azot) de formarea sau nu a acidului
clorhidric din clorul degajat,precum si de starea lichida sau de vapori in care se considera
in finalul incercarii apa din material si apa formata prin ardere.
Intre puterile calorofice ale materialului exista in relatiile:
Qi<Qs>Qb.
Determinarea claselor de combustibilitate C1,C2,C3 si C4 potrivit STAS 11357,se
calculeaza prin urmatoarele metode:
1) Incercarea cu flacara de alcool (etalon) prin contactul acesteia cu latura
inferioara a eprubetei de 24x30 cm,timp de 3 minute + 15 secunde.Se constata: durata
flacarilor (daca apar),persistenta punctelor de incandescenta si persistenta fumului.De
asemenea se urmareste marimea suprafetei carbonizate si eventual aparitie a picaturilor.
(tabelul XIV.4.1).
Rezultatele incercarii cu flacara de alcool
Durata
Persistenta
Clasa
flacarilor
punctelor de Persistenta
Suprafata
Aparitia
[s]
incandescent fumului [s]
carbonizata
picaturilor
a
[cm]
[s]
C1
Nu apar
10
30
< 60
Nu apar
Nelimitat
C2
5
numai in
Nelimitat
< 100
Nu apar
zona carBonizata
C3
Nelimitat
< 200
Nu apar
C4
Nu se incadreaza in rezultate de la C1,C2 sau C3
Elementele de constructii alcatuite din totalitate (inclusive lianti,adezivi,pelicula de
acoperire etc.) din materiale incombustibile pot fi incadrate direct in grupa elementelor
incombustibile fara a fi necesara incercarea lor.
Determinarea propagarii flacarii pe suprafata materialelor combustibile folosite in
constructii se face in laborator printr-o metoda standardizata (STAS 7248-81),cu ajutorul
unui aparat cu radianti ceramici alimentati cu gaz petrolier lichefiat sau gaz metan cu
epruveta din materiale netratate sau tratate ignifug,avind dimensiunile de 105x22cm si
grosimea maxima de 3 cm.
Principiul metodei consta in determinarea distantei parcursa de flacara in timp de
10 min,pe suprafata materialului incalzit la temperature cuprinse intre 150 si 500C.
In raport cu distantele parcure de flacara se stabilesc clasele de propagare a
flacarii,conform tabelului XIV 4.2.
Distantele parcurse de flacara si clasele de propagare a flacarilor
Distanta parcursa de flacara dupa
Clasa de propagare a flacarilor
10 min [cm]
la suprafata materialelor
10
PI
11-25
P II
26-40
P III
41-60
P IV
61-85
PV
86
P VI
O metoda asemanatoare ca principiu (STAS 11388/1980) este utilizata pentru

incercarea cablurilor electrice cu izolatie si manta din PVC pozate in grup (flux),pe trasee
verticale si orizontale,in incaperi speciale de cabluri,in vederea considerarii acestor
cabluri greu combustibile.Lungimea medie arsa nu trebuie sa depaseasca 50% din
lungimea initiala a epruvetei,iar timpul de ardere (tava cu petrol) trebuie sa fie mai mic
sau cel mult egal cu 10 min.
2) Incercarea cu arzatorul electric,prin expunerea epruvetei unei duble actiuni:
radiatia calorica si efectul gazelor calde matura suprafata epruvetei,favorizind astfel
eventuala propagare a flacarii.Se urmareste durata inflamarii epruvetei,dimensiunile zonei
de propagare si eventuala aparitie a picaturilor de material topit (tabelul XIV.4.3).
Clasa
C1
C2
C3
C4
Rezultatele incercarilor cu arzatorul electric

Durata inflamarii
Zona de propagare
[s]
[cm/cm]
Aparitia picaturilor
5
Nu apare
Nu apar
>5
Inaltime 35
Nu apar
Inaltime < 60
Nu apar
>5
Latime < 9
Se incadreaza in rezultatele de la C1 si C2
Nu se incadreaza in rezultatele de la C1,C2
sau C3
Apar
3) Incercarea de ardere a picaturilor,folosind o sursa radianta.Se urmareste daca

picaturile de material topit sunt sunt arzinde sau nu si daca vata din jurului vas de
colectare a picaturilor se inflameaza sau nu.Metoda diferentiaza materialele din clasa
C1,la care picaturile ard si vata se inflameaza fata de materialele din clasa C3 la care apar
picaturi,dar acestea nu sunt arzinde si vata nu se aprinde.
4) Incercarea prin radiatie,folosind o sursa de radiatie (epiradiator cu puterea de
3W/cm) timp de 20 min pe epruvete de 30x40 cm.
Aprecierea comportarii materialelor se face pe baza a 4 indicii: inflamabilitatea
(i),dezvoltarea flacarilor (s),lungimea maxima a flacarilor (h) si combustibilitatea
(c),determinati prin relatiile:
i=1000+1000 ;
s=1 ;
15t1 15t2
140
h=lmax ;
20
c=i0(T-T0)dT ;
120
t1 si t2 - timpii de inflamare pe cele doua fete [s];

l
- lungimea atinsa de flacari,in cm,masurata in fiecare jumatate de minut,pe
toata durata incercarii;
t
- durata incercarii [min];
T0
- temperatura de echilibru a aparatului [C] ;
T
- temperatura inregistrata la un moment dat in cursul incercarii [C].
In cazul in care un material se strapunge la incercarea prin radiatie cu epiradiatorul

fara sa apara inflamarea,aceasta se incadreaza in C1 daca zona de distrugere nu
avasenseaza si nu apar picaturi.Daca una din aceste doua conditii nu este
indeplinita,materialul se incadreaza in C4 (tabelul XIV.4.4).
Rezultatele incercarii prin radiatie cu epiradiatorul
Clasa
Indicele de
Inflamabilitate
C1
C2
0
Nelimitat
1
Nelimitat
2
C3
C4
Indicele de
dezvoltare a
flacarii [s]
0
0,2-1
0,2-1
1-5
5
Nelimitat
Lungimea
Indicele de
maxima
combustibilitate
a flacarii [h]
c
0
1
1
1
1
1
Nelimitat
2,5
nelimitat
2,5
5) Incercarea cu panoul radiant (ceramic,poros) alimentat cu gaze,care expune

epruveta la un flux caloric radiant.Se constata lungimea zonei afectate dupa 30 s,1 min si
30 s dupa 10 min (tabelul XIV.4.5)
Rezultatele incercarii cu panoul radiant
Clasa
Marimea zonei arse pe lungimea epruvetei [cm]

Dupa 30``
Dupa 1`30``
Dupa 10``
C1
<5
< 16,5
< 16,5
C2
< 10
< 21,5
< 45,
C3
< 15
< 26,5
< 71,0
C4
< 15
> 26,5
> 71,0
Clasele de combustibilitate si de propagare a flacarii determinate in laboratorul de
Centre de Studii si Experimentari al comandamentului Pompierilor pentru unele materiale
sunt aratate in Tabelul XIV.4.6
Clasele de combustibilitate si de propagare a flacarii
Materialul
1
Covor textile ignifugat
Covor lina 100%
Doc diagonal ignifugat
Filtru textile ignifugat
Folie PVC ignifugata
Inlocuitor de piele pe baza de PVC
Mocheta
Mocheta ignifugata
Clasa de
Combustibilitate
2
C2/C3
C3
C2
C2
C3
C2/C3
C3/C4
C2/C3
Clasa de
propagare a flacarii
3
PV
PV
Perdea
Piele sintetica
Pinza cauciucata ignifugata
Pinze fire sticla
Placi termoizolatoare din PVC
Placi termoizolatoare din pluta
Placi poliesterice
Placi din PAFS
Placi (cochilii) din polyester
expandat
Sac filtru ignifugat
Sac filtru neignifugat
Stofa mobile
Spuma poliuretanica flexibila
ignifugata
Termotex
Tesatura aluminizata
Tesatura lina 100% ignifugata
Tricot fir ignifugat
C2
C2
C3
C1
C2
C2
C4
C4
C4
PV
PIII
PIV
PIV
PVI
PV-VI
C2
C4
C2
C4
PVI
C4
C2/C3
C2
C3
PIV-V
Determinarea rezistentei la foc a elemetelor de constructie in laborator se face

conform STAS 7771-81,prin introducerea elementelor de incercare intr-un cuptor usor
presurizat (15+5 N/m) avind un program termic reglat astfel incit sa varieze cu timpul
potrivit expresiei:
T-T0=345 log (8t+1);
t intervalul de timp de la inceputul incercarii in momentul considerat [min];
T temperatura cuptorului in momentul considerat (dupa intervalul de timp t), C];
T0 temperatura initiala a cuptorului [C].
Relatia de mai sus se reprezinta grafic prin curba normalizata etalon temperatura
timp (fig. XIV4.1).
Valorile caracteristice sunt aratate in tabelul XIV.4.7.
t
[min]
T-T0
[C]
Valorile caracteristice ale curbei normalizate

5
10
15
30
60
90
556
659
718
821
925
986
120
180
240
360
1029
1090
1133
1193
In urma masurarii,inregistrarii si interpretarii datelor se evalueaza limitele de

rezistenta la foc (lrf) ale elementului de constructie dupa urmatoarele 3 criterii:
1) Capacitatea portanta,functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu
intervalul de timp considerat la inceputul incercarii pina in care elementul capata
deformatii maxime admise si se prabuseste,nemaiputindu-l indeplini rolul pentru care este
destinat in constructie.In principiu,pentru grinzi si plansee,deformatiile
maxime,exprimate prin raportul dintre sageata maxima a elementului si lungimea liberaa
acestuia,nu trebuie sa depaseasca 1/30.
2) Izolarea termica,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu

intervalul de timp considerat de la inceputul incercarii pina in momentul in care se atinge
una din urmatoarele situatii limita:
- temperatura medie a fetei neexpuse depaseste temperatura initiala cu peste 140C;
- temperatura maxima atinsa in oricare din punctele fetei neexpuse depaseste cu
peste 180C temperatura initiala,sau temperatura maxima ajunge la 220C,indifferent de
marimea temperaturii initiale.
3) Etanseitatea:
- initiala,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de
timp considerat de la inceputul incercarii pina in momentul in care elementul de incercare
se formeaza fisuri,crapaturi sau alte deschideri prin care flacarile calde aprind si ard timp
de minimum 10 s tampoanele de vata aflata la 20-30 mm de fata neexpusa a elementului;
- finala,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp
considerat de la inceputul incercarii pina in momentul in care elementul se prabuseste
total sau partial ori nu mai indeplineste unele conditii speciale prestabilite.
Pe baza acestor criterii se stabileste limita de rezistenta la foc pentru peretii portanti
sau neportanti,stilpi,grinzi si ferme,plansee si acoperisuri,cu sau fara plafoane suspendate
ori sustinute de elementele portante.
Pentru usi (STAS 7771/2-82) limita de rezistenta la foc se stabileste in functie de
urmatoarele criterii:
1)Stabilitate: intervalul de timp pina in momentul prabusirii usii ori deschiderii
acesteia.
2) Izolare termica: temperatura medie pe fata neexpusa depaseste cu 140-180C
temperatura initiala a foii de usa sau radiatia termica a fetii neexpuse atinge niveluri
periculoase stabilite la distanta de 0,30 m de fata neexpusa.
3) Etanseitate: se aprinde tamponul de vata,ori se inflameaza fata neexpusa sau se
ating valorile critice (250-300C) in spatiul delimitat de ecranul de incercare realizat din
panouri verticale,orizontale,si frontale asamblate.
La ferestre,potrivit STAS 7771/30-75,evaluarea limitei de rezistenta la foc se face
similar ca la usi,urmarindu-se si inmuierea,topirea si curgerea sticlei,fisurarea blocurilor
de sticla,depasirea cu 500C a temperaturii initiale in spatiul delimitat de ecran.
Pentru unele elemente de constructii,indeosebi din beton armat sau
prefabricat,exista diferite metode de determinare prin calcul a rezistentei la foc,insa sunt
foarte laborioase,iar rezultatele se recomanda sa se confrunte cu incercari practice la foc
in laboratoarele autorizate.
5. IGNIFUGAREA MATERIALELOR COMBUSTIBILE
DIN LEMN SI TEXTILE UTILIZATE IN CONSTRUCTII
5.1 GENERALITATI SI DOMENIUL DE APLICARE AL IGNIFUGARII
Tratarea cu produse ignifuge a materialelor combustibile: lemn,materiale pe baza
de lemn (placi din ascii de lemn,placi din fibre de lemn,etc) prin tratamente de suprafata
si in profunzime si textile celulozice (cu maximum 50% fibre sintetice) se executa pe
baza normelor tehnice C.58-86.
Prin ignifugare materialele isi modifica capacitatea de a se aprinde si a arde in
continuare,in sensul diminuarii acesteia,ceea ce duce la imbunatatirea comportarii lor la
foc.Ca urmare a tratamentelor de ignifugare,lemnul si materialele pe baza de
lemn,precum si textile celulozice neignifugate se incadreaza in clasele C3 si C4 de
combustibilitate (mediu si usor inflamabile) isi reduce combustibilitatea trecind in

majoritatea cazurilor in clasa C2.
Obligativitatea ignifugarii materialelor combustibile utilizate in constructii se
stabileste in conformitate cu prevederile Decretului nr.290/1977 (art.4,litera c),a normelor
si masurilor tehnice privind proiectarea si executarea constructiilor,functie de importanta
obiectivului,vulnerabilitatea la incendiu a constructiei,valoarea si periculozitatea la
incendiu a bunurilor continute.
Ignifugarea este obligatory in urmatoarele cazuri:
- la constructiile noi,la modificarea sau schimbarea destinatiei celor
existente,precum si periodic la constructiile vechi,in scopul indeplinirii conditiilor
necesare;
- la realizarea unor elemente de constructie,cum sunt tavanele,trecerile prin
pereti,planseele,inchiderea sau mascarea instalatiilor si echipamentelor,finisajelor pe
caile de evacuare si altele;
- la tratamente speciale (fonice,termice) si finisaje utilizate in cladiri inalte,cladiri
cu sali aglomerate si centre de calcul electronic;
- la sali de spectacole,muzee,expozitii;
- la elemente decorative interioare si finisaje la sali aglomerate;
- la constructiile provizorii pentru ateliere,remize,depozite,magazii etc.,in care se
lucreaza cu substante combustibile sau cu foc deschis;
- la rafturile si stelajele din magazii si depozite care adapostesc materiale cu valori
mari sau materiale greu de inlocuit,cum sunt piesele unicat din import.
Pentru cladiri cu character monumental,monumentele istorice,precum si alte cladiri
de importanta deosebita,necesitatea ignifugarii materialelor combustibile se stabileste,de
la caz la caz,de catre proiectant si organul tutelar.
Partile neaparente ale finisajului interior sau a altor elemente de constructie,care nu
sunt accesibile decit prin demontarea sau desfacerea elementelor de constructie
respective,ignifugate anterior,li se aplica din nou tratamentul de ignifugare (indifferent de
durata de mentinere a calitatii produsului ignifug),o data cu reparatiile elementelor
respective.
Ignifugarea nu este obligatory in urmatoarele cazuri:
- cind materialele combustibile sunt in contact permanent cu atmosfera umeda
(peste 70%);
- cind partile apartente ale materialului lemons sunt lustruite,vopsite sau tencuite;
materialul lemons varuit va fi ignifugat de la caz la caz analizindu-se oportunitatea
acestei operatii;
- cind magaziile din lemn sunt destinate pentru depozitatea cerealelor ;
- cind exista usi,ferestre,dusumele,precum si garduri,mobilier etc.
5.2 IGNIFUGAREA LEMNULUI SI A MATERIALELOR PE BAZA DE LEMN
Conditii de pregatire aplicare:
- curatirea lemnului si materialul din lemn (indepartarea
cojii,cioplire,sectionare,rindeluire etc.);
- etansarea crapaturilor,golurilor si locurilor de imbinare cu chit ignifug obtinut din
produsele respective amestecate cu huma sau creta,ori cu amestecuri pe baza de
argila,nisip fin sau ipsos;
- reducerea umiditatii lemnului cu cel putin 18% pentru cel protejat la suprafata si
25% in cazul ignifugarii prin impregare;
- omogenizarea produselor ignifuge inainte de aplicare si dupa caz,diluarea
acestora cu apa (maximum 5%),iar produsul EVINIT se dizolva in apa conform retetei in
concentratie de 16-20%;
- alegerea produsului ignifug si a procedeului de aplicare in functie de: specia de
lemn si particularitatile de impregnare,locul de utilizare (spatii inchise si uscate sau
exterioare),rolul elementelor (de rezistenta,nevizibile,vizibile,sarpanta,decorative etc.);
- efectuarea lucrarilor de ignifugare la temperatura mediului de minimum 5+C.
- evitarea lavabilitatii produselor I-107-1,DIASIL si IGNIFUG FC.
Produse utilizate si tehnologia de aplicare:
1) Pentru tratamente de suprafata,conform 9302/4-88,prin aplicarea cu pensula sau
prin pulverizare:
- vopsea ignifuga de interior pe baza de silicat de sodiu,cu doua componente
DIASIL A si B; se aplica,recomandabil prin pulverizare,solutia A intr-un strat,iar dupa
uscare (24-48h) se aplica solutia B in doua straturi la aceleasi intervale de timp;
- vopsea ignifuga de exterior pe baza de silicat de sodium,cu doua componente I107-20/I (grund) si I-107-30/II (solutie de insolubilitate); se aplica solutia I dupa care
solutia II la 1/2h,iar dupa uscare timp de 24-48h,se repeta operatiile anterioare pina la
realizarea consumului specific; apoi se aplica vopseaua de acoperire in doua straturi,in
conditii normale,pentru aplicarea vopselelor pe baza de ulei;
- solutie ignifuga care nu decoloreaza lemnul IGNIFUG FC pe baza de substante
ignifuge fingiciale si solventi; ignifugarea se realizeaza prin imersie de scurta
durata,aplicare cu pensula sau pulberizare;
- produsul insectofungicid si ignifug lavabil EVINIT pe baza de sulfat de
cupru,acid boric si bicromat de sodiu solutie apoasa se aplica numai pentru lemn,cu
exceptia stejarului si a altor specii neignifugabile.
2) Pentru tratamente prin impregnare in instalatii speciale,folosind procedeele
bailor simple si duble (calde-reci) sau procedeele vid-presiune,vid-presiune atmosfera si
vid presiune atmosferica-vid,se utilizeaza,potrivit STAS 9302/1,2 si 3,81,produsele
IGNIFUG FC si EVINIT; utilizarea materialelor din lemn ignifugat se face dupa uscare.
3) Suprafatele ignifugate pot fi acoperite cu vopsea de baza de ulei,emailuri
alchidice sau cu vopsea VINAROM.
4) La elementele ignifugate inainte de a fi puse in opera,se face rectificarea
eventualelor deteriori ale suprafetelor,dupa montajul materialelor.
Receptionarea,controlul si eficienta ignifugarii:
- receptionarea lucrarilor de ignifugare se face pe baza rezultatelor obtinute in urma
incercarilor efectuate in laboratoare autorizate (Centrul de studii si experimentari pentru
prevenirea si stingerea incendiilor din Comandamentul de Pompieri sau Statia de
cercetari la foc din cadrul INCERC),in conditiile STAS 652=74,iar la cererea
beneficiarului si conform STAS 7248-81,emitindu-se buletine de incercare;
- pregatirea epruvetelor pentru incercari se executa sub supravegherea
beneficiarului lucrarii,concomitent si in aceleasi conditii cu cele utilizate in obiectul de
constructie,numarul lor stabilindu-se in functie de suprafata ignifugata si intervalul de
timp la care urmeaza sa se faca incercari de verificare.Pastrarea epruvetelor se face in
aceleasi conditii ca si lucrarea ignifugata.
- epruvetele dreptunghiulare (40x15cm) trimise la laborator (cel putin 3) se
ambaleaza,sigileaza si eticheteaza precizind produsul inginifug,cantitatea,consumul
specific pe unitatea de suprafata sau volum data aplicarii,modul de aplicare,numarul de

straturi si unitatea care a executat lucrarea; epruvetele sunt insotite de procesul verbal de
receptie provizorie;
- eficacitatea ignifugarii in laborator se apreciaza prin conditiile de
admisibilitate,constind in:
pierderea de masa maximum 30-35%,functie de natura si grosimea materialului;
clasele maxime de propagare a flacarilor la suprafata si de
combustibilitate,functie de natura produsului ignifug si forma materialului (tabelul
XIV.5.2.1);
Clasele de propagare a flacarilor la suprafata
Forma materialului
I.107-1
IGNIFUG FC
EVINIT
si DIASIL
Lemn masiv
PII-C2
PAL de interior
PII-C2
PAL si PFL poros
PIII-C2
PAL de exterior
PIV-C2
Placaj
PV-C3
Lemn usor impregnabil
PIII-C2
PIII-C2
Lemn greu impregnabil
PIII-C2
- eficacitatea efectiva a lemnului si materialelor de baza de lemn utilizate in
constructii este de:
3 ani pentru ignifugarea de suprafata,functie insa de conditiile de mediu;
15 ani pentru ignifugarea prin impregnare,in raport cu conditiile de utilizare a
materialelor.
5.3. IGNIFUGAREA MATERIALELOR TEXTILE
Produsele utilizate si pregatirea lor pentru aplicare:
1) Produsul ignifug textil,pe baza de borax tehnic (componenta A),acid boric
(componenta B) si fosfat dinamoniu (componenta C) livrate in proportie de amestec
(14:14:2 parti in greutate).Inainte de aplicare,30 kg de produse A+B+C se dizolva in 170
l apa calda (50-50C),realizind o solutie cu concentratie de 15%.
2) Produsul ignifug textile D,pe baza de uree si fosfat de diamoniu,compus dintro parte solida si una lichida.Partea solida (44 kg) se dizolva la rece in 100 l apa,se
filtreaza apoi se adauga partea lichida (22 l),dupa care se agita bine.
3) Produsul FOSCARB,constind intr-un amestec de compusi pe baza de fosfor si
azot.Se prepara prin dizolvarea a 15 kg FOSCARB in 85 kg apa in filtrare.
Dupa preparare,la toate solutiile se verifica pH-ul si dupa caz se neutralizeaza cu
amoniac.
Domeniile de aplicare:
1) Produsele ignifug textil si ignifug textile D se utilizeaza la fibrele celulozice
si tesaturile din fibre celulozice.
2) Produsul FOSCARB se poate folosi pentru ignifugarea materialelor din fibre
celulozice in amestec cu maximum 50% fibre sintetice.
3) Produsele ignifug textil si FOSCARB se aplica pe toate tipurile de
tesaturi,inclusive pe plusuri si catifele,pe care nu se aplica produsul ignifug textile D.
4) Produsele ignifug textile D si FOSCARB,fiind lavabile,nu se aplica pe

materiale folosite in locuri cu umiditate marita (peste 70%).
Tehnologiile de aplicare:
1) Fulardarea (impregnare cu foaia intinsa),stoarcerea prin valturi si uscarea este
procedeul cel mai eficient.
2) Pulverizarea cu aparate tip Vermorel,Calimax ori instalatii mobile deservite de
compresoare de aer si uscare lenta in aer liber (24-48 ore),pentru tesaturile care nu se pot
demonta pentru a fi fulardate.
3) Imersarea (numai pentru produsul FOSCARB).
Conditiile de impregnare:
- spalarea prealabila a tesaturilor si curatirea de praf;
- tesaturile de tip plus si catifea tratate prin pulverizare nu trebuie sa fie apretate
partea neplusata;
- omogenizarea solutiilor de produse ignifuge inainte de folosire;
- patrunderea rapida a produselor in materiale ignifugate;
- respectarea consumurilor specifice stabilite;
- tratament uniform (pe suprafata si in profunzime);
- neschimbarea aspectului materialelor ignifugate.
Receptionarea,controlul si eficienta ignifugarii:
- receptionarea lucrarilor de ignifugare se face de catre beneficiar prin organele
tehnice,pe baza rezultatelor incercarilor efectuate in laboratoarele autorizate (Centrul de
studii si experimentari pentru prevenirea si stingerea incendiilor din Comandamentul
Pompierilor si Statia de Cercetare la foc din cadru INCERC),care emite buletine de
incercare conform stas 8025-84;
- epruvetele (3-4 buc) cu dimensiuni de 25x30 cm se decupeaza din materialul
ignifugat sau se trateaza concomitent in aceleasi conditii.Se ambaleaza in hirtie,se
sigileaza si se eticheteaza (mentionind produsul ignifug folosit,intreprinderea
producatoare,data ignifugarii,metoda impregarii,unitatea care a executat lucrarea si
consumul specific realizat);
- eficacitatea ignifugarii se determina conform STAS 8025-84,STAS 9155-73 si
STAS 11357-90,si se apreciaza prin:
clasa de combustibilitate maxima,care trebuie sa fie C2 pentru toate cele 3
produse ignifuge;
gradele de eficacitate ale igniugarii,care sunt cuprinse intre gradele IV si VII
pentru produsele ignifug textil si igniug textil D, precum si intre gradele VI-VII
pentru FOSCARB.
Gradele de eficacitate,conform STAS 9155-73,sunt aratate in tabelul XIV.5.3.1
Gradele de eficacitate ale ignifugarii
Gradul de eficacitate a
I
II
III
IV
V
VI
VII
ignifugarii
Timpul maxim de propagare
1
1
1
2
2
2
3
a
flacarii [s]
Timpul maxim de sustinere
1
2
2
3
3
3
4
a
incandescentei [s]
Lungimea maxima a zonei
140
100
90
75
60
40
25
carbonizate in [mm]
La tesaturile pulsate se admite propagarea flacarii timp de maximum 25 s insa

numai pe suprafata plusata.
La tesaturile pentru stofa de mobile se admite ca timpul de mentinere a
incandescentei sa fie de maximum 45 s.
Combustibilitatea materialelor plastice
1.PARAMETRII PERICOLULUI DE INCENDIU
Punctul de incepere a degajarii gazelor:temperatura la care incepe degajarea
gazelor combustibile.Tipurile noi de materiale plastice de natura organica,la temperatura
de peste 150C sufera un process de disociere termica.
Temperatura de autoaprindere: temperatura la care se produce oxidarea
materialului sau a gazelor si este destul de ridicata pentru unele materiale plastice (peste
300C).
Punctul de inmuiere corespunde temperaturaii limita de folosire,fara ca materialul
sa se dregadeze sau sa se deformeze.
Punctul de topire indica contributia materialului la dezvoltarea arderii.In raport cu
punctul de topire se defineste si reactia materialului fata de foc.
Punctul de picurare corespunde momentului inceperii picurarii particulelor din
material plastic si care contribuie la propagarea flacarilor.O parte dintre materialele
plastice picura la temperaturi relativ scazute,unele chiar si la 80C; picaturile ard in
timpul caderii,putind provoca oamenilor arsuri grave si dureroase.Trebuie avut in vedere
modul de picurare,adica marimea si starea picaturilor (caderea continua sau cu
intermitenta) daca ard sau nu in cadere.
Viteza de ardere depinde de gradul de combustibilitate al materialului.
Degajarile de fum,de gaze si vapori combustibili si toxici.
Rezistenta de aprindere depinde de natura materialelor plastice si plastifiantilor,a
umpluturii,de grosimea si pozitia lor,de gradul de conductibilitate termica,de coeficientul
si de rezistenta propri-zisa la ardere.
Gradul de combustibilitate constituie cel mai principal parametru in alegerea si
utilizarea materialelor plastice in diferite scopuri.
Tendinta pe plan mondial este de a fabrica cit mai multe tipuri de materiale plastice
cu o rezistenta de aprindere cit mai ridicata,lucru ce se poate realiza prin:
- incorporarea de adaosuri materiale;
- incorporarea elementelor inhibatoare si antioxidante (oxid de antimoniu) sau
anorganice (cloriti);
- adaugarea de plastifianti pe baza de fosfat,fibre de stilca,de azbest,saruri sau
compusi halogenati;
- aplicarea pe un suport incombustibil (fibre de sticla a materialelor) plastice;
- aplicarea unui material filmogen mai rezistent decit suportul plastic insasi.
2. CARACTERISTICILE DE ARDERE A PRINCIPALELOR MATERIALE
PLASTICE
Pe baza unor rezultate dn experimentari s-au obtinut citeva din caracteristicile de
ardere ale materialelor plastice,continute in tabelul XV.2.1.
Caracteristicile de ardere (combustibilitatea) a principalelor materiale

plastice fabricate si prelucrate in tara
Denumirea Comportar Temperatu
materialulu
ea
ra
i
la 75C
minima la
care se
aprinde si
arde cu
flacara
[C]
0
1
2
Polictilena Arde total
300
Puterea
calorifica
[kcal/kg]
3
10800
Polipropile
na
Arde total
350
10100
Polistiren
Arde total
300
9540
Arde cu
fla
cara
intermi
Tenta
gazeificind
u-se total
Politetraflu
Se
or-etilina
gazeifica
repede fara
arde cu
flacara
Cauciuc
Arde total
natural
550
4870
cauciuc
sintetic
CAROM
(1500,1712
)
Polimetacrilat
Policlorura
de vinil
Comportarea
la temperatura de 25C
prin
introducerea
in flacara de
gaze.Produs
e de ardere
4
Se aprinde si
arde indepen
-dent
Se aprinde si
arde indepen
-dent
;CO;CO2
Se aprinde si
arde violent
;CO;CO2
Se aprinde
dar
se autostinge
la scoaterea
din flacara
HCI;CO;CO
Clasificare Tempera
a
t--ura
materialelo maxima
r
de
utilizare
[C]
5
Combustib
il
6
120
Combustib
il
140
Combustib
il
90
Combustib
il
100
560
3500
Se aprinde si Combustib
arde
il
independent
260
320
10500
95
(vulcani
zat)
Arde total
300
11000
arde
il
indepenDent
arde
il
independent
Arde total
350
3750
Se aprinde si combustibi
arde
l
independent
90
95
(vulcani
zat)
Poliamida
Arde total
350
9130
Policarbon
ati
Arde total
350
0150
Poliesteri
Arde total
325
6330
Poliuretan
Arde total
350
6400
Se aprinde si
arde
independent
;CO;CO2;
amoniac
Se aprinde
greu;slabe
ten-dinte de
autostingere
Se aprinde
independent;
CO;CO2;
Se aprinde si
arde
independent;CO;CO
Combustib
il
120-126
Combustib
il
120
Combustib
il
150
Combustib
il
150
arde
il
indepen-dent
;CO;CO2
si acid
formic
Se aprinde Combustib
greu;tendinte
il
reduse de
autostingere
150
Rasini
fenol
formaldehi
dice
Arde total
500
5200
Rasini
ureoformaldehi
dice
Rasina
siliconica
Arde total
500
2760
Nu se
aprinde
Nu se
aprinde,nu
arde cu
flacara
Incombusti
bil
(neinflama
bila)
In functie de natura substantelor stingatoare avem:

- instalatii cu apa: hidranti (interiori,exteriori),spinkere,drencere si cu apa
pulverizata;
- instalatii cu spuma: chimica,mecanica si cu apa usoara;
- instalatii cu gaze inerte: dioxid de carbon si azot;
- instalatii cu pulberi: Florex si pulberi speciale;
- instalatii cu abur;
- instalatii cu haloni.
In functie de modul de realizare si de functionare avem:
- instalatii fixe: automate si manuale;
- instalatii semifixe;
- instalatii mobile.
120
300-500
2. INSTALATII DE HIDRANTI
Scopurile instalatiei: limitarea si localizarea incendiilor; stingerea incendiilor;
racirea constructiilor,instalatiilor si bunurilor; protectia personalului care actioneaza la
temperaturi ridicate.
Tipul de instalatii: hidrantii interiori cu apa si spuma; hidranti exteriori cu apa si
spuma.
Sisteme si elemente componente (tabelul XVI.2.1);
1) Hidrantii interiori: retea de conducte cu apa cu racorduri fixe si robinet de
inchidere deschidere; furtun de refulare; teava de refulare apa; dispozitiv de producerea
spumei cu recipient de spumant si teava de spuma; cutie de hidrant,cu iluminator de
siguranta.
2) Hidranti exteriori: retea de conducte de alimentare cu apa pe care sunt montati
hidrantii subterani sau de suprafata; hidrantii portativ; furtun de refulare; tevi de refulare
apa; dispozitiv de producerea spumei cu recipient de spumant si teava de spuma.
Nr. crt.
0
1
2
3
4
5
6
Caracteristicile principale ale elementelor componente

Elementul
Tipul
Caracteristicile
principale
1
2
3
Hidrant interior
C
Dn50 mm,Pn10bar
pentru cladiri
Hidrant de suprafata C
Dn 80,Pmax10bar
Pn10
B
Hidrant subteran
Pn10
Dn10mm,Pmax10bar
pentru
Guri de evacuare 2 buc,tip A
tun de stins incendii
(B)
Hidrant subteran
B
Dn65 mm.Robinet cu sertar
pentru
A
Dn100 mm.Robinet cu sertar
schele petroliere
Hidrant subteran
Pn10
Dn65mm,Dn100mm,Pmax10ba
r
Hidrant de suprafata Dn100
5 guri de evacuare(1A,2C si
Pn16
Dn150
2D),
Pmax 16bar
6 guri de evacuare(2A,RC si
2D),
Pmax16bar
Hidrant portativ Pmax A;B;
10bar:
C
1 gura de evacuare tip A,B
-cu cot simplu
B
sau C
-cu robinet
A;B;
2 guri de evacuare tip B
- cu cot dublu
C
2 guri de evacuare tip A,B
sau C
Furtun de refulare
A
Dinterior 111mm, Pincercare 20 bar
din
B
poliester
C
cauciucat,cu
D
lungime de +0,5 m
9
Tevi de refulare apa:

- de mina simpla
- de mina simpla
- cu robinet si
perdea de protectie
- cu robinet si
perdea de
protectie
- cu pulverizator
- pentru dispersia
apei
10
Tevi generatoare de
spuma
-mecanica
medie,pentru
hidrantii interiori
-mecanica
medie,pentru
hidrantii exteriori
34
36

Dinterior 63 mm, Pincercare 25 bar
B
C
C
ajutaj 12,14,16 si 18mm

ajutaj 8,10,12,14,16 si 18
mm
ajutaj 8,10 si 12mm sau
14,16 si 18 mm
ajutaj de 12,16 si 20 mm
C
A-14
B si C
TGSM-3
TGSM-20
11
Ejector pentru ape

mici
12
Distribuitor
B-2C
B-2BC
13
Colector
2B-A
3. INSTALATII DE SPRINKLERE
ajutaj de 14 mm.Se
monteaza in locul celorlalte
ajutaje
Marimea fante de 5 si 3 mm.
Debit de apa 1200 si 600
l/min
Lungimea sectorului circular
de protectie a apei 32 si 20
ml
Inaltimea sectorului circular
al apei de 10 si 6 m
Debit de apa 38
l/min,spumant
1 l/min si spuma 2,7m3/min
Presiunea de lucru 3bar,Ljet
3-4m
Debitul de solutie 250-280
l/min si de spuma 15-20 m3
min
Presiunea de lucru 3-5 bar
Ljet 8-12 m
Debit aspirat 130 l/min
Presiunea apei la intrarea tip
C
7-11 bar
Presiunea la iesirea tip B
1,5-2bar
1 intrare tip B si 2 iesiri tip
C
1 intrare tip b si 2 iesiri tip C
2 intrati tip B si 1 iesire tip
A
Scopurile instalatiei: detectarea automata a inceputurilor de incendiu; stingerea

automata a inceputurilor de incendiu; semnalizarea automata a inceputurilor de incendiu.
Tipurile de instalatii: apa-apa,apa-aer.
Sisteme,aparate si elemente componente: sistemul de alimentare cu apa; aparatul de
control si semnalizare (ACS) sau statia de centrala a instalatiei; compresoare de aer
pentru tipul apa-aer; retele de conducte pentru distributia apei,ramificate sau
inelare,capete sprinkler (duzele de refulare);
Descrierea componentelor specifice instalatiei sprinkler
1) Aparatul de control si semnalizare (ACS) are rolul de a mentine sub presiune
constanta retelelor de conducte prin distributia apei,de a permite controlul starii de
functionare si de semnalizare a declansarii.
Instalatia de tip sprinkler este formata din: sistem de alimentare cu apa,aparat de
control si semnalizare,conducte de distributie,sprinklere,robinet cu clapeta de
retinere,robineti de aerisire,manometre,racord fix pentru pompe mobile si robinet
principal de inchidere.
Caracteristicile aparatului de control si semnalizare ACS (statii centrale) pentru
instalatiile automate de stins incendii tip sprikler fabricate in Romania sunt aratate in
tabelul XVI.3.1
Caracteristicile aparatelor de control si semnalizare
Caracteristica
UM
ACS tip apa-apa
[mm]
[bar]
[bar]
[bar]
[C]
[1]
ACS tip apaaer

150
10
3-10
1,5-2,5
+4...+40
2000-3000
Diametrul nominal
Presiunea nominala
Intervalul presiunilor de lucru a apei
Intervalul presiunilor de lucru a aerului
Temperatura de lucru
Volumul maxim al retelei sprinkler deservita
de ACS
Pozitia de montaj
Tensiunea de alimentare cofret
Gradul de protectie
Masa
[V]
[kg]
Verticala
220
I P-321
445
Verticala
220
IP-321
291
150
10
3-10
+4...+40
2000
2) Aparatul diferential se monteaza la instalatiile sprinkler tip apa-aer,care

protejeaza medii cu temperaturi sub +4C,deasupra aparatului de control si
semnalizare.El este format din: supapa dubla,tija de fixare,clichet,opritor,capac de
vizitare,corpul aparatului,capacul aparatului,orificiu pentru manomentru,miner,flansa
pentru racordare,conducte de distributie,flansa pentru racordare la ACS,orificiu pentru
racordare accelerator si camera de aer la presiune atmosferica.
Supapa dubla are rolul de a separa zona de aer din amonte de zona de apa din aval
a instalatiei,partea superioara avind o suprafata de aproximativ 8 ori mai mare ca a celei
inferioare.In practica,pentru siguranta,presiunea aerului comprimat este de aproximativ 4
ori mai mica decit presiunea maxima a apei de alimentare.Clichetul,prin intermediul
opritorului asigura mentinerea ridicata (deschisa) a supapei pe timpul functionarii.
3) Acceleratorul se monteaza la instalatiile cu un volum mare al retelelor de

conducte de distributie (peste 2000 l) pentru evacuarea rapida a aerului si se compune
din: orificiu pentru racordare conducte distributie,camera superioara de aer,camera de
aer,contragreutate,ventil de arc,scaunul ventilului,orificiu pentru racordare aparat
diferential,plonjer,membrana,robinet,orificiu calibrat,bucsa filetata,robint de verificare a
acceleratorului si orificiu calibrat.
4) Capetele sprinkler sunt dispozitive care au rolul de a detecta incendiul si de a
refula apa sub forma pulverizata pentru localizarea si stingerea acestuia.
In general,un cap sprinkler se compune din:
- corpul sprinkler,prevazut cu filet la exterior pentru montarea in conductele de
distributie si un ajutaj (duza) pentru refularea apei.Pe corpun sprinklerului sunt fixate
celelalte elemente componente;
-deflectorul (rozeta) are rolul de a dispersa in picaturi jetul de apa care iese din
ajutaj; in functie de scopul urmarit (localizarea sau stingerea) se alege forma si
dimensiunile deflectorului;
- elementul de declansare are rolul de a ceda la temperatura stabilita si de a elibera
dispozitivul de inchidere.Este fixat intre cadrul (bratele) corpului sprinkler-ului si ventiul
opturator.
Elementele de declansare,de regula,constau din :
- sistemul de pirghii solidarizate intre ele cu aliaje sau compozitii usor vizibile;
- fiola de sticla umpluta cu un lichid care are temperatura de congelare
joasa,calduta specifica mica si dilatare volumetrica mare la temperaturi ridicate,precum si
cu putin aer;
- dispozitivul de inchidere,care este de fapt un ventil presat de catre elementul de
declansare pe scaunul de etansare al orificiului de refulare a apei.
Caracteristicile spriklerelor fabricate in Romania (tip INOX) sunt aratate in tabelul
XVI.3.2.
Verificarea caracteristicilor hidraulice ale capetele sprinkler: debitele de apa
dispersate,caracteristicile geometrice a jetului de apa si uniformitatea intensitatii de
stropire cu apa se face conform STAS 9576/1-74.
Caracteristica
Caracteristicile spriklerelor fabricate in Romania

UM
Sprinklere
1
Temperatura de
declansare
Diametrul ajutajului de
trecere a apei
Debitul la presiunea de 2
bar
Presiunea de lucru
Filetul de montaj
Distanta de montaj fata
de
cu rozeta
speciala
cu rozeta plana
cu rozeta
normala
[1/s]
72; 93;
141 ; 182
10,5;
12,5
1,6; 2,2
4
72; 93
141; 182
10,5
12,5
1,6; 2,2
5
72; 93
141; 182
10,5
12,5
1,6; 2,2
[bar]
[tol]
[cm]
1-2
8-40
1-2
1/2
8-40
1-2
1/2
8-40
2
[C]
[mm]
tavanul continuu
Pozitia de montaj
Cu capul in jos
(ex.magazine)
Cu capul
in sus
Cu capul
in sus
Intre temperaturile de declansare ale capetelor sprinkler tip INOX si temperatura

mediului ambiant in care se monteaza sprinklerele,trebuie sa se asigure corelarea,conform
tabelului XVI.3.3.
5) conductele de distributie au rolul de a alimenta cu apa capetele sprinkler montate
pe aceastea.Ele sunt realizate din teava de otel sudata,cu diametrul in scadere de la ACS
(12,5mm).
Corelarea intre capetele sprinklerelor si temperatura
Treapta temperaturii
UM
Temperatura mediului ambiant
de declansare
in care se poate monta sprinklerul
Minima1)
Maxima
72
[C]
(-5) +5
38
93
[C]
(-5) +5
60
141
[C]
+5
100
182
[C]
+5
140
1)
Temperatura minima de -5C (din paranteza) este specifica instalatiilor tip apa-
aer.
cu panta 2-5%0 si sunt prevazute la capetele cele mai inalte cu robinete de aerisire
si manometre.
6) Racordurile montate in aval de ACS cu ventil de retinere permit in cazul
nefunctionarii sistemului de alimentare,cuplarea masinilor (pompelor) mobile pentru a
asigura continuitatea alimentarii cu apa a instalatiei.Racordurile pot fi de tip A sau
B,numarul lor stabilindu-se in functie de debitul de calcul al instalatiei,considerindu-se un
debit de 15 l/s pentru fiecare racord.
Functionarea instalatiilor cu sprinkler.La izbucnirea unui inceput de incendiu sau
incendiu,gazele fierbinti se ridica,se acumuleaza si incalzesc volumul de aer de sub
planseu (sau plafon) care inconjoara capul sprinkler si la atingerea nivelului de
temperatura stabilit elementul de declansare cedeaza,iar dispozitivul de inchidere este
aruncat de presiunea de apa (sau de aer) din reteaua de conducte.
Instalatia de sprinklere cu aparat diferential poate functiona atit in varianta apa-aer
(cind temperatura mediului protejat este sub +4C),cit si in varianta apa-apa (cind
temperatura mediului protejat este de peste +4C).
Eficienta instalatiilor sprinkler.Din stundiile privind eficienta instalatiilor sprinkler
rezulta ca 60 si 75% din incendiile si inceputurile de incedii izbucnite in zonele protejate
cu aceste instalatii au fost declansate 1 si 5 capete sprinkler,la 10-15% din evenimente au
actionat intre 6-10 capete,iar in 10-15% din cazuri au intrat in functiune intre 11 si 30
capete.
4. INSTALATII DE DRENCERE
Scopurile instlatiei:
- stingerea incendiilor cu apa dispersata in incaperi cu pericol ridicat de incendiu,in
care alte sisteme de stingere nu sunt eficiente sau adecvate;
- limitarea si localizarea incendiilor prin realizarea unor perdele de apa cu care se

protejeaza golurile (usi,ferestre,scari rulante etc.) din elementele de compartimentare
- racirea suprafetelor bunurilor ce pot fi afectate de caldura in caz de incendiu,prin
stropirea sau acoperirea cu apa.
Tipuri de instalatii: automate si manuale.
Sisteme,aparate si elemente componente:
- sistemul de alimentare cu apa;
- robinet de actionare a instalatiei;
- retele de distributie a apei cu robinet de drenare (golire);
- capete drencer.
Drenele sunt asemanatoare spriklerelor,cu deosebireaca nu au elementul de
detectare si declansare,fapt pentru care sunt numite si spriklere deschise.
Capetele drencer pot avea deflectoare (rozete) drepte,cu marginea
zimtata,concava,conice si in alte forme,montate inclinat sau drept,in raport cu scopurile
urmarite (stingere,localizare,racire).Ele se amplaseaza pe retele la intervale de maximum
2,5 m si se sectorizeaza,de regula,in grupe de maximum 72 capete de stingere,deservite
de la un singur robinet de actionare. (tabelul XVI.4.1)
Tipul drencerului
Drencer cu rozeta normala
Drencer perdea
Tipuri de drencere
Caracteristicile principale
Diametrul ajutajului 10,5 si 12,5 mm
Debitul la 2 bar 1,6 si 2,3 l/s
Presiunea de lucru 1 2 bar
Filetul de montaj ``
Diametrul ajutajului 12,5 mm
Debitul la 2 bar 1,95 l/s
Presiunea de lucru 1 2 bar
Dimensiunile perdelei la inaltimea de
montaj de
4m: lungimea 10 m si latimea 8 m
Filetul de montaj ``
5. INSTALATII DE APA PULVERIZATA

Scopurile instalatiilor:
- stingerea incendiilor;
- limitarea propagarii incendiilor (stropire,racire);
- degajarea spatiilor incendiate prin spalarea atmosferei;
- prevenirea incendiilor prin stropirea si diluarea scaparilor (scurgerilor) de lichide
si gaze inflamabile din instalatii,utilaje si rezervoare.
Tipuri de instalatii: automate si manuale.
Sisteme si elemente componente
- sistem de alimentare cu apa;
- conducta distribuitor cu racorduri pentru alimentare de la masini mobile si
manometre;
- retele de conducte de distributie cu vane de actionare (interventie) linga

distribuitor;
- capete de pulverizare (tabelul XVI.5.1)
Caracteristica
Presiunea medie de lucru
Debitul la presiunea medie de
lucru
de (4 bar)
Diametrul orificiului de
pulverizare
in executie curenta
Unghiul conului de apa
Tipuri de capete de pulverizare

Pluvia
ER 7
4 bar
4 bar
0,8; 1; 1,2;
0,568 l/s
CEM -1
4 bar
1,1 l/s
2; 2,6 l/s
12 mm
09,5 mm
120
7 mm
80
Schema de functionare a instalatiilor de apa pulverizata este asemanatoare cu cea a

instalatiilor drencer.Intre sursa de apa si distribuitor,pina la vana sau electrovana de
actionare (interventie) instalatia este plina cu apa,iar in continuare retelele de distributie
pina la capetele de pulverizare sunt goale.Dupa detectarea (observarea) incendiului vana
(electrovana) de actionare se deschide si apa este debitata pe conducte si refulata prin
capetele de pulverizare.
6.INSTALATII DE SPUMA
Scopurile instalatiei:
- stingerea incendiilor de produse petroliere si alte lichide combustibile;
- protectia cu spuma sub forma de perna a rezervoarelor lichide combustibile din
apropierea incendiului.
Tipuri de instalatii:
1) Dupa natura spumantului:
- cu spuma chimica;
- cu spuma mecanica cu coeficient;
redus de infoiere (6-8) pentru spuma grea;
mediu de infoiere (20-200) pentru spuma medie;
mare de infoiere (200-1000) pentru spuma usoara;
- cu apa usoara (light water):
pentru hidrocarburi obisnuite;
pentru produse polare.
2) Dupa modul de executie (constructie): fixe; semifixe; mobile.
Sisteme,aparate si dispozitive componente:
- sistem de alimentare cu apa;
- sistem de alimentare cu spumant;
- aparate si dispozitive de dozare-amestecare (generatoare);
- retele de conducte de transport si distributie;
- capete de debitare a spumei (camere de spuma cu deversoare,tevi de spuma).
Pentru spatiile inchise protejate cu instalatii de spuma,dupa caz,se prevad:
- instalatiile de detectare si semnalizare a incendiului si de declansare automata a
instalatiei de spuma;
- dispozitive de actionare a usilor,ferestrelor,ventilatiilor,trapelor de evacuare a

fumului si gazelor fierbinti;
- dispozitive de avertizare si temporizare.
Caracteristicile aparatelor,dispozitivelor si accesorilor de producere a spumei sunt
aratate in tabelul XVI.6.1
Caracteristicile principale ale aparatelor,dispozitivelor si accesoriilor de
producere a spumei
Nrt. crt.
0
1
Aparate,dispozitive si
accesorii
1
Generator de spuma chimica
pentru
instalatii fixe,semifixe si
mobile
Generator de spuma
mecanica pentru
instalatii fixe,semifixe si
mobile
Generator de spuma
aeromecanica
pentru rezervoare cu capac
plutitor tip GSA
Generator de spuma
mecanica,pentru
rezervoare cu capac fix tip
GSA
Caracteristicile principale
2
Presiune de lucru 6-8 bar
Debit minim de spuma 3000
l/min
Consum de apa la 8 bar 475
l/min
Consum de praf unic tip II
la 8 bar
60-63 kg
Dimensiuni: 830x690x460
mm
Masa 40 kg
Presiune de lucru 6-8 bar
Debit minim de spuma 5000
l/min
Consum de apa medie 1000
l/min
Consum mediu de
spumogen praf 60 kg/min
Dimensiuni: 680x450x300
mm
Masa 35 kg
Tipodimensiuni: 200 si 400
CP
Debite: 200 si 400 l/min
Intervalul presiunilor de
lucru 3,5-7 bar
Coeficient de infoiere 7-8
Lungimea (A): 575 si 750
mm
Masa 9,8 si 11 kg
Tipodimensiuni:400CF;800
si 1600 CF
Debite:400; 800 so 1600
l/min
Lungimea (A):1010; 1105 si
1215 mm
Masa:45; 64 si 91 kg
10
11
Dozator automat de
spumant
in apam,tip DSA
Tipodimensiuni 3
Debit minim de apa:1000 ;
1200 si
1600 l/min
debit maxim de apa:
10000,12000 si 16000 l/min
Dozaj spumant 5%
Presiune de lucru 12 bar
Diamentrul conductei de
apa: 250 si 300 mm
Diametrul conductei de
spumant:65;80 si 100 mm
Masa: 153;154;159 kg
Amestecator de linie pentru Tipodimensiuni 3
spuma
Debit de apa 400;800 si
aeromecanica
1600 l/min
Presiune de lucru 6,5-14 bar
Dozaj de spumant in apa
6+1%
Masa: 153; 154 si 159 kg
Amestecator de linie pentru Tipodimensiuni: 2 (B si C)
spuma mecanica
Debit de spuma: 5000 si
2500 l/min
Presiunea de lucru 7-9 si 5-7
bar
Debit de apa: 475 si 237
l/min
Masa 3,8
Teava generatoare de spuma Tipodimensiuni 2 (B si C)
Debit de spuma: 5000 si
2500 l/min
Consum de apa 390 si 216
l/min
Presiunea nominala 8 si 6
bar
Masa: 7,2 si 3,1 kg
Prelungitor teava
Lungime 3 m
generatoare de spuma
Racord B pentru teava de
5000 l/min
Masa 32 kg
Tub de cauciuc pentru
Racorduri tip D
aspiratie
Lungimi: 3 si 4 m
Diametrul interior 25 mm
Masa (fara racorduri) 1,25
kg/m
Deversor de spuma chimica Tipodimensiuni: 80; 100 si
150 mm
Marimea deflectorului (l1):
197; 248 so 356 mm

unghiul deflectorului 30
diametrul tevii: 89; 114 si
168 mm
diametrul flansei de montaj:
270; 300 si 356 mm
Masa: 8; 10 ; 12 kg.
Generatorul de spuma chimica are rolul de a doza praful unic si a-l solubiliza in
apa.Functioneaza pe principiul ejectiei.Se compune din:
1) Cutia metaluca prevazuta cu capac,minere laterale si rama suport
2) Camera de praf cu capacitate de 31,5 l de forma unei pilnii cu sita.
3) Corpul generatorului avind peretele posterior o duza de antrenare a prafului,iar
la partea inferioara un ejector comopus din ajutajul convergent de inalta presiune,cu
orificiul de 16 mm. pentru intrarea apei,camera de aspiratie,difuzorul de joasa presiune si
camera de amestec cu sectiunea variabila (covergenta-divergenta),alcatuind impreuna un
dispozitiv de forma speciala.
4) Racordul de intrare a apei prevazut cu flanse Dn45 pentru instalatiile fixe sau cu
racord tip C pentru cele mobile.
5) Robinetul cu ventil montat pe racordul de intrare a apei.
6) Racordul de iesire a solutiei spumante prevazut cu flanse Dn64 pentru instalatii
fixe si racord fix tip B pentru cele mobile
7) Ventilul de retinere cu bila si gratar,montat inaintea racordului de iesire care
asigura sensul unic al curgerii solutiei.
Generatorul de spuma mecanica are o constructie asemanatoare cu generatorul de
spuma chimica:
1) Corpul generatorului fixat pe un suport cu racordul de intrare tip C si racordul de
iesire tip B.
2) P ilnia metalica pentru praf
3) Conducta de apa cu duza de antrenare a prafului ce pleaca dupa racordul tip C si
intra in pilnie pe care sunt montati un manometru si un robinet.
4) Supapa de inchidere actionata printr-o tija cu roata de mina.
5) Camera de aspiratie,camera de amestec avind forma de ajutaj covergentdivergent.
6) Ventilul de retinere cu bila montat inaintea racordului tip B .
generatoarele de spuma usoara se compun in principiu din: ventilator
axial,mecanism de actionare electromotor,motor cu ardere interna sau turbina
hidraulica,plasa pentru generarea spumei,conducta cu solutie spumanta avind duza de
pulverizare.
Generatoarele cu spuma mecanica (GSA) pentru rezervoare cu capac fix (CF) au o
camera de amestec cilindrica cu volum diferit,functie de debitul acestora,iar la cele pentru
rezervoare cu capac plutitor (CP) camera de amestec este formata din volumul interior al
tevilor de intrare si iesire racordate printr-un segment tronconic.La ambele tipuri,aerul din
exterior este absorbit la intrarea solutiei in camera de spumare,prin orificiile sau fantele
dispuse circular; camerele de spumare si deversorul au si rolul de a maturiza spuma,de a-i
reduce energia cinetica si de a dirija spuma lin pe peretele rezervorului.Blindele de
etansare au rolul de a impiedica patrunderea vaporilor inflamabili in reteaua instalatiei de
spuma.
Schema utilajelor fluxurilor de producere a spumei la instalatiile fixe

Varianta 1: sistem de alimentare cu apa de inalta presiune + sistem de introducere
in conducta de apa a spumantului din rezervor prin pompa si dozator automatconducta
orizontala de liniecoloana de spuma+camera de spumare cu blinda si deversor sau
tun fix de spuma.
Varianta 2: conducta de alimentare cu apa + depozit de spumant (in
rezervoare,butoaie sau bidoane) conducta distribuitor conducta orizontala de linie
coloana de spuma camera de spumare cu blinda si deversor sau tun fix de spuma.
Varianta 3: conducta de alimentare cu apa tun fix de spuma + spumant (aspirat
prin tub tip D din ambalaje sau cisterne).
Varianta 4: conducta de alimentare cu apa amestecator de linie fix + spumant (in
rezervor sau ambalaje) conducta orizontala de linie coloana de spuma + camera de
spumare cu blida si deversor.
Schema utilajelor fluxurilor de producere a spumei la instalatiile semifixe:
Varianta 1: autopompa cisterna (sau motopompa + sursa de apa),linie de furtun de
refulare cu apa tip C generator de spuma mobil + spumant (in ambalaje) linie de
furtun de racordare tip B conducta de linie cu diametru 3`` camera de spumare cu
deversor.
Varianta 2: autopompa cisterna (sau motopompa,cisterna de apa) linie de furtun
tun fix de spuma + spumogen (aspirat prin furtun tip D din ambalaje sau cisterna).
Schema utilajelor fluxurilor de producere a spumei in instalatiile mobile:
Varianta 1: autospeciala de lucru cu spuma sau autopompa cisterna avind generator
de spuma si spumant linie de furtun de refulare teava generatoare de spuma,dupa
caz cu prelungitor.
Varianta 2: autopompa cisterna (fara generator de spuma) sau motopompa + sursa
de apa linie de furtun amestecator de linie mobil + spumant absorbit prin furtun tip
D din ambalaje linie de furtun de refulare teava generatoare de spuma,dupa caz cu
prelungitor.
Varianta 3: autopompa cisterna (fara generator de spuma) sau motopompa + sursa
de apa linie de furtun generator mobil de spuma linie de furtun de refulare
teava generatoare de spuma,dupa caz cu prelungitor.
Varianta 4: autopompa cisterna sau motopompa + sursa de apa linie de furtun
tun mobil (remorcabil) de spuma + spumant absorbit prin furtun tip D din ambalaje ori
cisterna.
Varianta 5: autopompa cisterna (autotun) sau motopompa + sursa de apa linie de
furtun generator de spuma usoara (moto,electro ori hidro) + spumant.
7. INSTALATII CU GAZE INERTE

- stingerea incendiilor;
- inertizarea mediului si limitarea evaporarii substantelor inflamabile;
- racirea mediului si materialelor;
Tipurile de instalatii:
1) Functie de natura gazului: cu dioxid de carbon si azot.
2) Functie de presiune: de joasa presiune si inalta presiune.
3) Functie de modul de punere in functiune: automata (deservita de o instalatie
automata de detectare si actionare in caz de incendiu) si manuala.
Sisteme si elemente componente:
- sistem de alimentare cu gaze inerte;
- retele de conducte de transport si distributie;
- dispozitiv de punere in functiune;
- duze de refulare;
- echipament pentru inchiderea buteliilor,supravegherea instalatiei si semnalizarea
intrarii in functiune.
Descrierea instalatiei.Retelele de conducte de transport si distributie trebuie sa
reziste la temperaturi scazute si la presiunile maxime de lucru,fara a suferi
deformari.Imbinarile se fac,de regula,prin fitinguri sau flanse.
Dispozitivul mecanic de punere in functiune trebuie sa fie capabil sa deschida
simultan toate recipientele-butelii.
Duzele de refulare se realizeaza si se monteaza astfel incit sa asigure deversarea
rapida si uniforma a gazului inert.Ele trebuie sa reziste la presiunile si temperaturile de
lucru pina la - 79C,precum si la deteriorari mecanice.
Instalatia de stingere cu dioxid de carbon cu functionare automata:
- baterie activa principala;
- baterie activa de rezerva;
- colector;
- dispozitiv pneumatic de declansare;
- pirghie pentru declansarea manuala;
- supapa de golire;
- butelie de comanda principala;
- butelie de comanda de rezerva;
- dispozitiv de declansare;
- robinet de linie;
- conducta de transport;
- conducta de distributie;
- duze de refulare;
- detectoare;
- centrala de semnalizare si actionare;
- dispozitiv de avertizare optica si acustica;
- butoane manuale de actionare.
La instalatiile automate,recipientele-butelii sunt racordate la colector prin tuburi
flexibile,avind fiecare supapa de sens,care permite trecerea gazului de la butelie spre
colector.Pe colector este o supapa de golire in pozitie normal deschisa (se inchide la
peste 2 daN/cm).Robinetele de linie montate intre colectoarele si conductele de transport
au rolul de a dirija gazul inert numai in zona afectata de incendiu si de a impiedica
patrunderea gazului in zona protejata in cazul unei declansari intempestive.Robinetele de
linie sunt deschise de presiunea gazului din limitele de comanda,iar deschiderea lor este
semnalizata la centrala.
Buteliile de comanda au rolul de a actiona dispozitivul pneumatic de declansare
prin deschiderea robinetului de linie pe care il deservers.
Controlul pierderii in greutate se asigura la toate buteliile,inclusiv la cele de

actionare.
Functionarea instalatiei.In cazul izbucnirii unui incendiu,detectoarele automate
transmit semnalul la centrala de semnalizare si actionare,care avertizeaza optic si
acustic,iar la aparitia celui de al doilea semnal pe alta linie de detectare,centrala
avertizeaza optic si acustic personalul din zona protejata pentru a se evacua in cel mai
scurt timp.Dupa trecerea timpului de temporizare stabilit (max.1min),centrala actioneaza
dispozitivul de declansare a buteliei principale de comanda din care gazul elibarat care va
actiona robinetul de linie al zonei afectate,permitind trecerea spre dispozitivul pneumatic
de declansare a bateriei active principale.Gazul inert trece din baterie in colector,de unde
prin robinetul de linie in retelele de transport si distributie la duzele de refulare.
Pentru punerea in functiune manuala se actioneaza pe butonul manual.
8. INSTALATII CU PULBERI STINGATOARE
Scopurile instalatiilor: stingerea incendiilor prin inundare totala,locala sau prin
acoperire.
1) Dupa sistemul constructiv: fixe si mobile.
2) Dupa modul de functionare: automat (cu actionare pneumatica sau mecanica a
dispozitivului de deschidere a recipientelor butelii de gaz inert) si manual.
3) Dupa procedeul de stingere: prin inundare totala a volumului; inundare locala
prin acoperirea focarului.
Sistemele si elementele componente:
1) La instalatiile fixe: rezervor de pulbere stingatoare; sistem de antrenare a
pulberii cu gaze inerte; conducte de refulare; duze de refulare.
2) La instalatiile mobile: recipient de pulbere stingatoare; recipient cu gaz inert de
antrenare a pulberii; furtunuri de refulare; tevi de refulare (pistoale sau tunuri).
Schemele de functionare ale instalatiilor cu pulberi stingatoare: detectoarele de
incendiu prin linie transmit semnalul la tabloul de unde prin linie la centrala de avertizare
care prin linia actioneaza dispozitivul de deschidere a buteliilor.Gazul comprimat iese din
butelii,trece prin conducta,reductorul de presiune si intra in rezervorul de pulbere pe care
o afineaza si presurizeaza.La atingerea presiunii stabilite,supapa se cupleaza,gazul trece
prin conducta si deschide supapa pneumatica,permitindu-se astfel refularea pulberei din
rezervor prin conducta si duze.Dupa functioanare supapa pneumatica se inchide si
deschide ventilul pentru a indeparta pulberea stingatoare ramasa pe conducta.
Schema de functionare la instalatia automata cu actionare mecanica: la declansarea
incendiului se topesc fuzibilele,se elibereaza astfel greutatea si se intoarce pirghia,care
actioneaza deschiderea buteliilor.Gazul trece prin conducta,reductorul de presiune si intra
ub rezervorul cu pulbere pe care o afineaza si presurizeaza.Cind ajunge la presiunea
stabilita,ventilul cupleaza automat refularea pulberii prin conducta si duze.
Schema de functionare la instalatia cu actionare manuala: deschiderea buteliei de
gaz inert si a ventilului de refulare a pulberii din rezervor se face manual.Gazul din
butelie trece prin reductor in rezervor prin conducta ajunge la duzele de refulare.
9. INSTALATII CU ABUR
- stingerea incendiilor prin inundare sau diluarea concentratiei de oxigen;
- limitarea propagarii incendiilor prin perdele de abur;

- prevenirea incendiilor sau exploziilor prin diluarea atmosferei in zone cu scapari
de vapori infamabili sau gaze combustibile.
1) Dupa modul de executie (constructie): fixe si semifixe.
2) Dupa modul de actionare: automate si manuale.
Sistemele si elementele componente:
- conducta principala cu robinetul legat la sursa robinetului de inchidere a
consumatorilor tehnologici;
- ventilul de actionare automata a instalatiei,prevazut cu conducta de
ocholire,robinetele de actionare manuala si manometrul,reteaua de distributie a aburului
cu conducte perforate.
- sistemul de semnalizare automata a incendiilor cu detectoare si butoane manuale
de avertizare acustica si de actionare electrica automata a vanei;
- conducta de abur prevazuta cu robinetele pentru priza (racordarea) furtunului cu
abur echipat cu teava de refulare metalica cu minere izolate termic.
Componentele formeaza de fapt o instalatie semifixa cu abur.
10. INSTALATIILE CU HALONI
Scopurile instalatiei: stingerea incendiilor de hidrocarburi,vopsele sau alte produse
chimice prin inundare sau local.
Tipurile de instalatii: fixe sau mobile (stingatoare portative).
Elementele componente:
- rezervoare sau butelii cu substanta stingatoare (haloni) si dupa caz agent de
antrenare:
- conducte pentru transportul si distributia halonilor;
- duze de pulverizare cu agent de antrenare.Se prefera azotul fata de dioxidul de
carbon.
Desi halonii au o eficienta ridicata de stingere a incendiilor,ca urmare a efectelor
negative asupra stratului de ozon a acestor hidrocarburi halogenate,unele denumite si
freoni,utilizarea lor este restrictiva.
Cauzele tehnice ale incendiilor
Orice incendiu are o cauza tehnica,care de cele mai multe ori apare si actioneaza ca
urmare a unei neglijente umane.Fara recunoasterea cauzelor ca urmare a unei neglijente
umane.Fara cunoasterea cauzelor incendiilor si exploziilor,a sferei si a modului lor de
actiune,nu este posibila luarea celor mai corespunzatoare masuri de prevenire a
incendiilor.Cauzele tehnice care pot produce incendii sunt multiple.Fiecare dintre ele
actioneaza cu precadere in anumite ramuri industriale,domenii de activitate sau anumite
anotimpuri ale anului.
In tabelul XVII.1 sunt aratate cauzele incendiilor grupate in raport de natura lor,de
sursele de aprindere,de mijloacele care produc aprinderea si de modul de actiune.
Sursele de
aprindere
Cauzele tehnice ale incendiilor in raport de sursele de aprindere

Mijloacele care genereaza
Modul de manifestare
aprinderea
1
Arcuri
electrice
Scurtcircui
te electrice
Scintei
electrice
Efecte
termice ale
curentului
electric
2
Aparate electrocasnice
(aprinzator electric,aspirator,fier
de calcat,frigider,plita
electrica,masina de
spalat,radio,televizor etc.)
Mijloace de iluminat electice
(bec cu incandescenta,tub
fluorescent,proiector
orga de lumini etc.)
Aparate de incalzit electrice
(aeroterme,calorifer,radiator,reso
u,perna electrica,lampi electrice
etc.)
Motoare si aparate de producere
sau transformare a curentului
electric (generator electric,motor
electric,redresor,altenator,acumul
ator etc.)
Alte aparate electrice (aparat de
proiectie,aparat medical,aparat
muzical,dispozitiv electric de
sudura,masini de scris,masini de
calcul,calculator electric etc.)
Cabluri,conductoare,aparate de
intrerupere,proiectie si control
(cablu electric,conductoare
electrice,comutator,intrerupator,t
ablou distributie,priza,sigurante
electrice,tablou de
masura,comanda si
control,instalatie electrica
volanta,improvizata etc.)
3
Arcul electric emite radiatii termice
carepot sa ajunga la 3500-4000C
Scinteile electrice pot aprinde numai
amestecuri explozive sau inflamabile,in
schimb arcul electric aprinde toate
materialele combustibile din apropierea
locului unde s-a produs,topeste si
vaporizeaza conductoarele
metalice,carbonizeaza si distruge pina si
izolatorii ceramici si alte materiale
similare
Scurtcircuitul poate fi monofazat,
bifazat si trifazat (intre un conductor si
firul neutru,intre doua conductoare (faze)
sau intre trei conductoare)
Scurtcircuitul incomplet sau cu arc apare
de regula la curentii de
deranjament,contacte
incomplete,supraincarcarea
circuitelor,deteriorarea izolatiei
conductoarelor si se manifesta prin
degajare mare de caldura.
Scurtcircuitul complet nu produce
caldura si nu prezinta pericol de incendiu
(contact strins intre conductoare,fara
rezistenta electrica)
Temperatura dezvoltata la suprafata
lampilor cu incandescenta este:
Pozitia
lampii
Punctele in
care s-a
masurat
Temperatura
[C]
dezvoltata de
lampi
1
Cu
filament
ul in jos
2
1
2
3
3
105
102
150
Cu
filament
ul in
lateral
1
2
3
4
142
,5
194
200
126 162
203, 255
5
171
129 ,5
5
146
158
213
197
308
197
,5
Cu
filament
ul in sus
261 281
,5
193
167 ,5
,5
139
133
,5
Efectele termice iau nastere datorita
incalzirii conductoarelor electrice la
trecerea curentului electric
In urma scurtcircuitelor la capetele
conductoarelor se formeaza perlele de
topire
Perlele de topire cauzate de
scurtcircuit,de arcul electric,au forma
unor sfere
Scurtcircuitul cauzat de incendiu
formeaza perle topite,de regula,de forma
ascutita
Electricitat Sisteme de
e
depozitare,vehiculare,transport
Statica
lichide combustibile
Sisteme de depozitare si transport
pneumatic a pulberilor si
prafurilor combustibile
Utilaje de prelucrarea
materialelor si substante ce se
incarca electrostatic
(agitatoare,malaxoare
,injectoare,valturi,extrundere
etc.)
Sisteme de transmitere a miscarii
(curele de
transmisie si altele)
Varsarea lichidelor in vase si
spalarea in lichide combustibile
Echipament ce se incarca
electrostatic
(imbracaminte,incaltaminte)
Unelte si scule ce se incarca
electrostatic
Introducerea jeturilor de abur,cu
ajutorul furtunurilor de cauciuc
in rezervoare pentru curatirea de
reziduri
Flacari
Bricheta,chibrituri
deschise
Lampa de iluminat cu
combustibil lichid
1
2
3
222,
5
129
95
Acumularea sarcinilor electrostatice este

insotita intotdeauna de cresterea
intensitatii cimpului electric.
Gradientul de intensitate al cimpului
electric ajungind la o anumita marime
critica poate determina o descarcare
electrica capabila sa amorseze un
amestec exploziv
La 1000 V se inflameaza benzina,la 3000
V aproape toate gazele combustibile,iar
la 5000 V se aprind cea mai mare parte
din prafurile combustibile
Marimea sarcinii electrice mai depinde si
de conditiile
exterioare: presiune,umiditate si
temperatura aerului.
Odata cu cresterea temperaturii si
umiditatii aerului se reduc si sarcinile de
electricitate statica.Astfel,la umiditatea
relativa a aerului de peste 85% si
temperatura de 45C,sarcinile nu se mai
acumuleaza
Energia minima de aprindere a unor
amestecuri explozive pentru vapori,gaze
si prafuri combustibile se arata in
tabelele VIII.7.1,XVII.7.2 si XVII.7.3
Flacara de chibrit aprins poate sa aiba o
temperatura pina la 700C
Flacara unei lampi de lipit ajunge pina la
Lampa cu combustibil gazos

Masina de gatit cu gaze (aragaz)
Lampa de gatit cu combustibil
lichid
Bec laborator (spirtiera)
Luminare
Torta,faclie
Tigara
Foc in aer liber
Lampa de lipit
Bec de sudura (oxiacetilenica)
De la incendiu
Flacara
inchisa
Efect
termic
Sobe cu combustibil
solid,lichid,gazos
Cuptoare,cazane,uscatoare etc.
Aparate de incalzit (cazane de
incalzire,cuptor,masina de
gatit,resou,fier de calcat,soba de
caramida,soba metalica,soba de
teracota,radiatoare etc.)
Aparate (sisteme) de incalzit
pentru scopuri tehnologice de
productie
(afumatorii,cuptoare,uscatoare,di
spozitive pentru sudura,taiere si
lipire cu gaze sau lichide
combustibile)
Motoare termice (combina
agricola,elevator,
grup electrogen,motor cu ardere
interna,motor cu
reactie,turboreactor,tractor,toba
de esapament etc. )
Dispozitive care produc frecare
(curele de transmisie,sisteme de
frinare etc.)
Metale (materiale) care ard si
scurgeri de materiale topite
2000C,iar a unui bec de sudura la o

temperatura de 3150C
Caldura degajata la o asemenea
temperatura aprinde in citeva secunde
orice material combustibil.De
exemplu,flacara unei lampi de lipit poate
aprinde o grinda de lemn neprotejat in
timp de 5s si la o distanta de 20 cm,iar a
unui bec de sudura,intr-un timp mai scurt
Flacarile de la lampile si masinile de
gatit ,aragaze sunt foarte periculoase cind
vin in contact cu imbracamintea
gospodinelor confectionate din tesaturi
de nailon sau fibre sintetice
Temperatura de ardere a unei tigari care
arde mocnit in aer liber este de
aproximativ 650-750C,in centru putind
ajunge la 771C
In mod obisnuit,temperatura flacarilor pe
timpul incendiilor este cuprinsa intre 700
si 1000C,in unele cazuri putind ajunge
la 1500C
De regula in caz de avarii accidente etc.
Caldura transmisa prin
conductibilitate,in cazul corpurilor
metalice,face ca in anumite
situatii,temperatura sa fie chiar,si la citva
metrii de sursa,superioara temperaturii
de aprindere a anumitor materiale
combustibile
Incalziri si supraincalziri se produc si
datorita transmiterii caldurii prin radiatie
si convectie
Radiatia termica transmisa sub forma de
unde electromagnetice,in cazul unor
surse puternice de caldura,de sobe
metalice,burlane de tabla,cosuri de fum
deterioarate,poate aprinde materialele
combustibile existente la anumite
distante
Corpurile care radiaza bine caldura o si
absorb bine
Intensitatea radiatiei termice se masoara
in cal/ms (1 cal/cms=4,2 W/cm)
Intensitatea radiatiei Soarelui este de
circa 0,02 cal/cms
(material topit-metal-sticla,masa
plastica,material incandescent,
lemn,carbune etc.)
Conducte (canale) pentru agent
termic si ventilatie (burlan
metalic,cos de fum,conducte de
aer cald,conducta de apa calda
sau supraincalzita,canal de
aerisire,ventilatie,canal de
incalzire,conducta de
abur,conducte tehnologice cu
lichide sau gaze incalzite etc.)
Radiatii luminoase
Radiatii solare
Cenusa nestinsa (jar)
Scintei
Autoaprin
derea
Aschiile de stejar de peste 4 mm grosime

se aprind la o intensitate de radiatie de
0,4 cal/m s
Transmiterea caldurii prin convectie este
specifica gazelor si lichidelor
Temperatura cosului de fum depaseste
500C,putind ajunge chiar la 1000C
Praful de lemn supus timp indelungat
sub actiunea caldurii la temperatura de
100C se carbonizeaza formind asa zisul
carbune piroforic care se poate
autoaprinde
Radiatiile luminoase pot aprinde
pulberile metalice ca Ti,Mg,Al,Zn,praful
de lemn,de faina de pluta etc.
Lentilele convexe concentreaza razele
luminoase emise de Soare,intr-un singur
punct numit focar si numai obiectele si
bucatile de sticla care corespund legilor
lentilelor convexe pot provoca incendii
Cosurile cladirilor de
Scinteile de la sudura si lucrarile cu
locuit,fabricilor,locomotivelor
flacara pot ajunge pina la 100m,unde fac
etc.
posibila aprinderea materialelor si
Tobele de esapament ale
substantelor combustibile
motoarelor termice
Scinteile vizibile poseda,in medie,o
(autocamioane,tractoare,combine temperatura de peste 500C,putind
etc.)
ajunge la aproximativ 1000C
Dispozitive de
Scinteile mecanice se pot produc prin
sudura,taiere,lipire scule
lovirea,izbirea sau frecarea a doua metale
metalice,corpuri metalice
dure
dure,masini de aschiere,polizare Cu cit scinteia si suprafata ei sunt mai
si slefuire
mici,cu atit pericolul pe care-l prezinta
este mai mare
Scinteile mecanice pot fi:
- de soc (lovire,izbire)
- de frecare
- de abraziune (aschierea
metalelor,polizarea otelului)
In comparatie cu otelul,scinteile de
metale usoare prezinta un mai mare
pericol de incendiu si explozie (ex.
Aluminiul)
Pulberi metalice,metale alcaline Autoaprinderea de natura chimica se
si alcalino-pamintoase,hidrurile
produce la substantele care au o
metalelor alcaline
capacitate intensa de combinare cu
Oxidantii si halogeni
oxigenul din aer,cu apa sau alte
Carbunele si praful de carbune
substante.Ea se imparte in 3 grupe:
Uleiuri si grasimi
Prima grupa cuprinde substantele care se
Plante tehnice si furaje
Rumegus de lemn,seminte
Faina combustibila si prafuri
combustibile
Fire si fibre vegetale (sintetice si
artificiale)
Cirpe si deseuri textile
Reactii
chimice
Substante chimice cu actiune

reciproca
Explozia
Amestecuri de vapori
autoaprind in contact cu aerul (fosforul

alb si rosu,praful de aluminiu,de
zinc,sulfurile de fier ,de potasiu,de
sodiu)
Caz particular autoaprinderea lemnului
la 110-140,cind acumuleaza timp
indelungat cladura
Cea dea doua grupa cuprinde substantele
care actioneaza in contact cu apa
(carbura de calciu,metalele alcaline si
alcaline-pamintoase,hidrurile metalelor
alcaline,fosfura de calciu si de sodiu etc.)
Din cea dea treia grupa fac parte unii
oxidanti si halogeni,care in contact cu o
parte din substantele organice produc
autoaprinderea acestora
(oxigenul,clorul,fluorul,acidul
azotic,peroxidul de bariu si de
sodiu,permanganatul de potasiu,clorarii
si percloratii etc.)
Autoaprinderea de natura fizicochimica.In afara reactiilor
chimice,influenteaza unii factori
fizici,cum ar fi suprafata mare de contact
a materialelor combustibile cu oxigenul
atmosferic,evacuarea insuficienta a
caldurii din interior si existenta unor
impuritati.
Exemplu: carbunele,bumbacul,azotatul
de amoniu,diferite uleiuri si vopsele
Autoaprinderea de natura biologica se
produce la acele corpuri combustibile
predispuse activitatii vitale a
microorganismelor.Apare mai intii
autoincalzirea manifestata prin
fermentatie si putrezire (procese lente si
indelungate)
Exemplu: paiele,finul,lucerna,taieteii de
sfecla de zahar,rumegusul de
lemn,tutunul,uruiala de porumb,faina de
peste,uleiul de in etc.
Reactii exoterme care se produc pe
timpul folosirii,manipularii si depozitarii
substantelor care actioneaza
reciproc,atunci cind vin in contact.
Substantele cu actiune reciproca se arata
in tabelul IV.9.1
Vezi capitolul IV,punctul 7
Traznetul
gaze,prafuri si pulberi
combutibile cu aerul
Descompunerea rapida a unor
compusi chimici
Polimerizarea necontrolata cu
eliberare de energie
Materiale exploive
(artificii,explozii etc.)
Aparate,conducte si alte vase sub
presiune
Aparate,echipament,utilaj,instalat
ie sub vid,la care se pot produce
implozii
Eliberarea brusca a energiei
degajate prin fuziune si fisiune
nucleara (bombele A si H
Descarcarea electrica atmosferica
pe timp de furtuna intre nori si
pamint,prin obiecte sau instalatii
de protectie impotriva trasnetelor
Intensitatea curentului in canalul

fulgerului liniar poate sa ajunga la
200.000 A si la o tensiune de
150.000.000 V
Durata unei scintei este de 0,1 pina la 1 s
In canalul descarcarii temperatura este de
6000-10000C
Energiile minime de aprindere,curentii minimi de inflamare si distantele critice de

stingere a scinteilor sunt aratate in tabelul XVII.2,iar energia minima de aprindere a unor
prafuri combustibile,in tabelul XVII.3.
Energiile minime de aprindere,curentii minimi de inflamare si distantele critice de
stingere a scinteilor
Natura substantei
1
Acetat de metil
Acetilena
Acetona
Alcool etilic
Alcool metilic
Alcool propilic
Benzina 70
Benzen
Butan
Energia minima de
aprindere
[mJ]
2
0,011
0,14
0,14
0,21
0,26
Curentul de
inflamare la
probabilitatea
inflamarii de 10 la
24 V pentru
intervalul de 0.0950,1 H [mA]
3
153
54
141
84
129
100
126
141
Distanta minima
critica de stingere a
scinteilor (valoarea
minima absoluta
[mm]
4
0,60
1,75
1,52
1,78
1,78
Ciclohexan
Ciclopropan
Clorura de etil
Clorura de vinil
Dicloretan
Dimetil butan
Eter dietilic
Eter de petrol
Etilina
Gaz de apa
Gaz de iluminat
Hexan
Hidrogen
Izohexan
Izopetan
Metan (grizu)
Metan industrial
Metilciclohexan
Metiletilcetona
Nitrilacrilic
Oxid de carbon
Oxid de etilina
Oxid de propilena
Pentan
Propan
Propilena
Piridina
Sulfura de carbon
0,24
0,18
0,25
0,19
0,10
0,24
0,018
0,21
0,29
0,28
0,27
0,28
0,16
0,062
0,14
0,22
0,26
0,17
0,009
141
118
167
138
165
113
125
98
84
73
141
71
141
1,58
133
81
80
137
145
106
101
52
1,78
1,78
1,78
0,61
1,78
2,01
2,03
1,78
2,03
1,52
102
1,52
1,78
-
Energiile minime de aprindere a unor prafuri combustibile

Natura prafului
Energia minima de Limita inferioara de
Presiunea maxima
aprindere
explozie
de explozie [at]
3
[mJ]
[gf/m ]
1
2
3
4
Acetat de celuloza
15
25
4,8
Aluminiu
50
25
6,3
Amidon
40
45
5,1
Carbune
40
35
3,2
Cazeina
60
45
3,4
Cauciuc sintetic
30
30
4,1
Faina de lemn
20
40
4,4
Fenol (pulbere)
10
25
4,2
Fibre de bumbac
25
50
4,7
Gudron de fenol
10
25
4,2
Hexametiltetramina
10
15
4,3
Lignina
20
40
4,9
Magneziu
80
20
5,1
Metilmetacrilat
105
20
4,0
Pentaeritrita
Polietilena
Polistiren
Propinat de celuloza
Selac
Rasini poliesterice
Rasini vinilice
Uree
Zirconiu
10
80
40
60
40
120
160
80
15
30
25
15
25
45
20
10
75
40
4,8
5,8
3,5
4,6
4,4
3,4
Reguli generale de prevenire si stingere a incendiilor

1.REGLEMENTAREA FOLOSIRII FOCULUI DESCHIS SI FUMATULUI
Pentru reglementarea folosirii focului deschis si a fumatului in fiecare unitate
economica se stabilesc:
i locurile cu grad ridicat de pericol de incendiu sau explozie in care potrivit
prevederilor legale este interzisa folosirea focului deschis,fumatul si accesul cu
tigari,brichete,chibrituri si alte materiale periculoase; delimitarea si marcarea lor;
amenajarea locurilor de punere a tigarilor si chibriturilor;
- locurile cu pericol de incendiu in care este interzisa folosirea focului deschis si
fumatului;
- locurile amenajate pentru folosirea focului deschis (operatii de sudare,topire
bitum,crematorii etc.) si pentru fumat,precum si modul de amenajare;
- persoanele imputernicite sa elibereze autorizatii (permisele) de lucru cu foc
(tipizate);
- persoanele care raspund de starea tehnica a agregatelor de sudare,de instruirea
sudorilor si de controlul respectarii normelor PSI la executarea operatiilor de sudare;
- actiunile instructiv-educative pentru combaterea neglijentei fumatorilor si focului
deschis;
- modurile de exercitare a controlului si autocontrolului privind folosirea focului
deschis si fumatul;
Exemple de unitati ,instalatii si alte locuri de munca cu grad ridicat de pericol de
incendii si explozie.
- unitati,sectii,ateliere,instalatii si utilaje de productie,cum sunt:
unitati chimice si petrochimice;
sonde de productie petrol si gaze,platforme petroliere marine,instalatii de
degazolinare,etanare si de uscare a gazelor naturale;
sectii de brichetare si preparare carbune,statii degazare a zacamintelor de
carbune,instalatii cocso-chimice
turbogregate energetice,reactoare nucleare energetice,cazane de abur si de apa
fierbinte,centrale termice;
fabricarea chibriturilor,placilor de aschii de lemn si fibrolemnoase,placilor
electroizolante,betonului celular autoclavizat;
filaturi,fabricarea vatei,textilelor netesute,pieilor sintetice,spume,poliuretanice;
extractia cu solventi a uleiului alimentar,fabricarea spirtului si zaharului,morile
de macinat cereale (peste 10t/24 ore),fabrici de decorticat (peste 20t/24 ore),producerea
nutreturilor combinate;
instalatii de producere si utilizare a pulberilor piroforice (aluminiu,zirconiu

etc.),peroxizilor organici,carbidului si materialelor explozive;
tipografii (stereotipii,rotative tipar inalt etc.);
- fabrici,statii si instalatii pentru producerea,imbutelierea si transportul gazelor
combustibile (hidrogen,acetilena,gaz metan,gaz de cocs,gaz de furnal,amoniac etc) si a
oxigenului;
- standuri de proba si de rodaj motoare cu ardere interna si cu reactie,instalatii de
incercari la inalta tensiune;
- statii de compresoare pentru gaze combustibile,oxigen si aer; statii de frig si de
amoniac; incaperi pentru incarcat acumulatoare;
- sectii,ateliere,instalatii si locuri unde se prepara si se executa lucrari sau operatii
cu lichide combustibile:
vopsire,lacuire,bituminare,impregnare,peliculizare,degresare,spalare etc., precum si
locurile unde prepara lacurile,vopselele,
chiturile,adezivii etc. pentru aplicare;
-utilaje de tratamente termice cu lichide combustibile sau in atmosfera cu gaze
combustibile (hidrogen,ulei etc.)
- incaperi speciale (subsoluri,tuneluri etc.) ale gospodariilor de ungere si actionare
hidraulice cu lichide combustibile si ale gospodariilor de cabluri electrice;
- statii de pompe,rampe si dane incarcare-descarcare lichide si gaze
combustibile,precum si retele de conducte pentru transportul acestora;
- incaperi cu echipament electronic important (calculatoare electronice,mari si
mijlocii,inclusiv magnetotecile,instalatii de centralizare electro dinamica si de triere
automata din statii CF mari,centrale telefonice automate,dispecerate de circulatie
etc.),statii si care de reportaj RTV;
- depozite de lichide si gaze combustibile,oxigen,amoniac,carbid,pulberi
piroforice,produse radioactive,tutun,silozuri de cereale (peste 100 t),precum si alte spatii
in care se pastreaza bunuri de valoare deosebita (tiparituri,filme etc.);
- nave petroliere,cisterne CF si auto de transport lichide si gaze combustibile si alte
produse cu pericol ridicat;hangare de avioane.
Exemple de unitati,instalatii si alte locuri de munca cu pericol de incendiu:
- sectii si ateliere de prelucrarea lemnului,industrie usoara,alimentara,constructii de
masini,electrotehnica;
- sali de spectacole,sport,invatamint,polivalente,circ,cazare comuna;
- magazine comerciale si depozite de marfuri;
- adaposturi de animale si pasari;
- depozite de material lemnos,produse textile,furaje,plante tehnice,produse
farmaceutice;
- lanuri de cereale si zone impadurite;
- garaje,depouri,remize;
- arhive,biblioteci,expozitii;
- laboratoare;
- afumatorii;
- podurile cladirilor executate din material lemnos.
2.REGULI PRIVIND LUCRARILE DE SUDARE SI TAIERE A METALELOR
CERINTE:
- utilizarea generatoarelor si aparatelor de sudura,precum si a buteliilor omologate

si in buna stare;
- folosirea carbidului avind dimensiunile (granulatia) corespunzatoare tipului de
generator de acetilena
- asigurarea furtunurilor pentru acetilena si oxigen in buna stare,fixate la
racordurile generatorului sau buteliei prin coliere metalice bine strinse,efectuarea
controlului etansitatii furtunurilor la presiune sub apa;
- utilizarea de cabluri si conductoare electrice in buna stare,cu invelisul de protectie
nedeteriorat;
- pastrarea carbidului in ambalaje inchise ermetic si in locurile ferite de umezeala;
- folosirea buteliilor de oxigen sau gaz combustibil (acetilena,aragaz etc.),numai cu
reductor de presiune si in pozitie verticala,consolidare de elemente de constructii;
- verificarea arzatoarelor (suflaiurilor) de sudare inainte de a incepe lucrul,pentru
ca robinetele de oxigen si acetilena sa se inchida perfect;
- asigurarea nivelului corespunzator al apei in supapele hidraulice;
- amplasarea la distantele minime de siguranta prevazute de norme intre punctul de
lucru cu flacara si generatorul de acetilena (10 m) sau butelia de oxigen (5m),precum si
intre generator si butelie (5m);
- verificarea agregatelor de sudare electrica inainte de a se incepe lucrul si legarea
la pamint a acestora;
- indepartarea materialelor si substantelor combustibile din apropierea punctului de
lucru pe o raza de cel putin 10 m sau protejarea acestora cu prelate umede,placi de
azbest,paravane incombustibile si alte mijloace; masura se ia si in spatiile de la cotele
inferioare punctului de lucru,indeosebi cind in planseu (podeste) exista goluri sau
conducte ori alte elemente metalice care pot transmite caldura de la punctul de sudare ori
taiere;
- curatirea pieselor metalice de vopsea,uleiuri,materiale textile,in zona punctului de
sudare sau taiere;
- efectuarea de analize de laborator si masuratori cu aparate adecvate privind
prezenta in zona punctului de lucru a vaporilor inflamabili ori gazelor combustibile,atit
inaintea inceperii lucrului,cit si pe durata operatiilor de sudare sau taiere;
- pregatirea inaintea de inceperea lucrarilor a
instalatiilor,rezervoarelor,recipientelor,conductelor si altor elemente prin care s-au
vehiculat ori depozitat lichide sau gaze combustibile ori alte produse chimice care
reactioneaza la temperaturi ridicate,luindu-se masuri cum sunt:
golirea,spalarea,aerisirea,umplerea completa cu apa sau gaz inert,izolarea cu flanse orbe
etc. a caror eficienta se determina prin analize de laborator;
- protejarea traseelor de furtunuri si cabluri (conductoare) electrice impotriva
surselor de caldura prin apropierea lor (conductoare) electrice impotriva surselor de
caldura din apropierea lor (flacari,metal topit sau incadescent,corpuri supraincalzite
etc.),precum si impotriva socurilor mecanice datorita mijloacelor de transport
(autovehicule,locomotive,
vagaoane etc.) caderii unor corpuri grele;
- folosirea de chei si alte scule si unelte adecvate,care nu produc scintei prin
lovire,iar continutul de cupru din acestea sa fie sub 65%;
- anuntarea lucrarilor de sudare la formatia civila de pompieri a unitatii economice
pe teritoriul careia se executa;
- prevenirea contactului oxigenului cu uleiuri,unsori,mase plastice si alte substante

cu mare capacitate de oxidare exoterma in oxigen,fenomen urmat de autoaprindere si
explozie;
- evitarea contactului acetilenei cu substante sau materiale cu care reactioneaza
periculos cum sunt:oxizii metalici (de exemplu rugina); solutiile apoase ale sarurilor de
cupru,argint ori mercur sau in prezenta vaporilor de apa,chiar cu metalele respective
formind acetilena;
- amplasarea generatoarelor de acetilena in locuri aerisite (ventilate),pentru a
preveni acumulari de acetilena care pot forma cu aerul amestecuri explozive (1,5-8,1%);
- protejarea generatoarelor si buteliilor de oxigen sau cu gaze combustibile
impotriva surselor de caldura excesiva,precum si apei din generatoare contra inghetului;
- golirea completa a generatorului si evacuarea carbidului la intreruperea sau
terminarea lucrului;
- reincarcarea generatoarelor fixe de acetilena numai dupa descompunerea
completa a carbidului,indepartarea namolului,spalarea si descarcarea cosului de incarcare;
- depozitarea slamului de carbid in conteinere sau in bazine (gropi) executate in
pamint,amplasate in locuri ferite de surse de foc;
- aparatele electrice pentru preincalzirea electrozilor de sudura trebuie sa fie in
buna stare si alimentate la surse corespunzatoare; resturile de electrozi supraincalziti se
pastreaza in cutii metalice;
- eliberarea autoritatilor (permiselor) de lucru cu foc (tipizate) si realizarea tuturor
masurilor stabilite in aceastea inainte de inceperea lucrarilor; se execepteaza locurile de
munca,special amenajate pentru lucrari permanente de sudare sau taiere a metalelor;
- supravegherea si controlul punctelor de lucru si a vecinatatilor,atit pe timpul
operatiilor,cit si la terminarea acestora,precum si dupa cel mult o ora.
INTERDICTII:
- amplasarea generatoarelor de acetilena si a buteliilor in locuri unde exista surse
puternice de caldura,ori in spatii inchise neventilate;
- deplasarea cu arzatorul aprins in afara zonei de lucru,ori,agatarea acestuia (chiar
stins) de generatorul de acetilena ori de butelia cu oxigen sau cu gaz combustibil;
- controlul etansitatii furtunurilor,conductelor si armaturilor retelelor de gaze
folosind flacara deschisa;
- utilizarea furtunurilor defecte,deformate,rasucite,indoite,cu fisuri,etansate cu
banda izolatoare
- functionarea generatoarelor de acetilena la temperaturi sub + 5C ;
- evacuarea namolului si a resturilor de carbid la retele de canalizare;
- parasirea locului de munca lasind arzatoarele aprinse sau cu robinetele de
alimentare neinchise complet,inclusiv la prizele fixe de pe retele de conducte de acetilena
si oxigen amplasate in hale de productie;
- folosirea de improvizatii pentru alimentarea agregatelor electrice ori utilizarea de
sigurante fuzibile supradimensionate;
- lasarea sub tensiune a agregatelor electrice si a cablurilor electrice,de alimentare a
acestora la intreruperea lucrului;
- efectuarea operatiilor de sudare in cladirile cu aglomerari de persoane
(magazine,sali de spectacole,de sport etc.) pe timpul activitatilor cu public;
- aruncarea slamului de carbid la intimplare.
3.REGULI PRIVIND INSTALATIILE ELECTRICE

CERINTE:
-verificarea inainte de punere in functiune (sub tensiune);
- utilizarea numai a instalatiilor,utilajelor,aparatelor,si echipamentelor electrice in
buna stare;
- folosirea instalatiilor,utilajelor,aparatelor si echipamentelor protejate
corespunzator pericolului din mediile in care functioneaza (normal,etanse la
praf,antiex,etanse la umezeala etc.):
- scoaterea de sub tensiune a consumatorilor electrici la terminarea lucrului (dupa
caz si a instalatiilor de alimentare a acestora); stringerea sub forma de colac a cordoanelor
flexibile de alimentare dupa scoaterea din prize;
- mentinerea in buna stare a sistemelor de protectie ale instalatiilor electrice;
- executarea reparatiilor,reviziilor,modernizarilor,si intretinerilor de personalul
autorizat;
- evitarea patrunderii metalului topit,incandescent,brocurilor de sudura
,scinteie,precum si a inflitratilor de gaze,scurgerilor de lichide combustibile in incaperile
speciale de cabluri electrice;
- preintimpinarea actiunii animalelor rozatoare asupra invelisurilor de protectie din
PVC ale cablurilor electrice;
- prevenirea efectelor mecanice (striviri,loviri,etc.) asupra
echipamentelor,aparatelor si cablurilor electrice;
- efectuarea controalelor profilactice periodice;
- oprirea consumatorilor electrici,in cazul intreruperii accidentale a alimentarii cu
energie electrica;
- dotarea cu instalatii si mijloace adecvate de stingere a incendiilor,precum si cu
echipament de protectie.
INTERDICTII:
- folosirea instalatiilor electrice si a consumatorilor in stare defecta,uzate sau
improvizate;
- incarcarea (suprasolicitarea) instalatiilor electrice peste sarcina admisa;
- reducerea gradului de protectie constructiv prin
descompletari,neetansari,deteriori,dezizolari etc;
- inlocuirea sigurantelor fuzibile arse cu altele supradimensionate;
- utilizarea resourilor,radiatoarelor si a altor mijloace de incalzire in locuri cu
pericol de incendiu;
- folosirea aparatelor electrice consumatoare de energie (fiare de
calcat,radiatoare,resouri,ciocane de lipit etc.) fara luarea masurii de izolare termica fata
de mnateriale combustibile sau nescoaterea din priza a stecherelor de alimentare dupa
utilizarea lor;
- suspendarea corpurilor electrice de iluminat direct de conductoarele de
alimentare;
- montarea la corpurile de iluminat a unor filtre de lumina (abajururi)
improvizate,din hirtie,carton,folie de polietilena si alte materiale combustibile;
- asezarea pe utilaje si aparate electrice a unor materiale combustibile
(cirpe,hirtie,lemn etc.) sau necuratarea de pe acestea a depunerilor de scame si pulberi
combustibile;
- depozitarea materialelor si substantelor combustibile in incaperile speciale de

cabluri electrice,de aparataj electric,transformatoare,tablouri electrice,baterii de
acumulatoare;
- pastrarea lavetelor,cirpelor sau a rumegusului de lemn imbibate cu ulei in
incaperile de cabluri si alte echipamente electrice;
- depasirea temperaturii maxime admise a motoarelor si utilajelor in functiune sau
in incaperile speciale de cabluri ori de alt echipamente electrice;
- lipsa uleiului din compensatoarele de ulei ale transformatoarelor
(autotransformatoarelor) electrice sau a pietrisului din cuvele de golire in caz de avarie
ori de umplerea acestor cuve de apa.
4.REGULI PRIVIND SISTEMELE SI MIJLOACELE DE INCALZIRE
a. Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la sobe
CERINTE:
- amplasarea corespunzatoare fata de materialele si elementele de constructii
combustibile,precumsi fata de mobilierul combustibil,izolarea termica fata de acestea;
- folosirea de sobe omologate si in buna stare;
- protejarea pardoselii combustibile sub sobe si in fata focarului;
- izolarea termica corespunzatoare a burlanelor metalice si a cosurilor (canalelor)
de fum fata de materialele combustibile; tencuirea si varuirea cosurilor de fum;
- curatirea periodica a cosurilor (canalelor) de fum;
- existenta la cosurile (burlanele) de fum a dispozitivelor parascintei;
- aprinderea focului la sobele cu gaz pe principal gaz pe flacara ;
- supravegherea pe timpul functionarii;
- depozitarea cenusei si jarului in locuri amenajate fara pericol de incendiu si numai
dupa ce au fost stinse.
INTERDICTII:
- supraincarcarea cu combustibil ori folosirea de combustibil neadecvati
(dimensiuni,putere calorica);
- utilizarea de sobe improvizate ori fara usite la focare si cenusare;
- aprinderea focului cu benzina,petrol,motorina ori alte lichide inflamabile;
- amplasarea materialelor si substantelor combustibile linga sobe ori deasupra
acestora;
- lasarea copiilor nesupravegheati cu sobele in functiune;
- racordarea la acelasi canal de fum a unui numar mai mare de focare,decit cel
admis,ori de la sobe cu combustibili diferiti (gazosi,lichizi,solizi).
b.Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la aparate si masini de gatit cu
gaze
CERINTE:
- amplasarea lor astfel incit flacarile sa nu fie stinse de curentii de aer si sa nu
aprinda materialele din apropiere (perdele,rufe etc.);
- folosirea de duze adecvate gazului existent (gaz metan sau aragaz);
- asigurarea etanseitatii conductelor si furtunuril de alimentare,precum si a
butoanelor de reglaj,a debitului de gaz;verificarea etanseitatii cu solutie de apa si sapun;
- folosirea de butelii de aragaz omologate si cu reductor de presiune.

INTERDICTII:
- modificarea orificiilor duzelor arzatoare;
- folosirea de butelii de aragaz improvizate sau neetanse;
- folosirea de furtunuri uzate,defecte,nefixate corespunzator ori din materiale
plastice;
- verificarea etanseitatii cu flacara deschisa;
- executarea de reparatii de catre persoane neautorizate.
c.Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la resouri,lampi,masini,aparate
de gatit si sobe cu combustibil lichizi
CERINTE:
- folosirea combustibilului adecvat;
- amplasarea in pozitie orizontala;
- aprinderea conform intructiunilor de folosire;
- asigurarea etansitatii.
INTERDICITII:
- alimentarea cu combustibili pe timpul functionarii;
- umplerea rezervorului de combustibil peste capacitatea acestuia;
- punerea in functiune cind in incapere sunt vapori inflamabili;
- pastrarea in aceeasi incapere cu sobe sau cu aparate de gatit a combustibililor
lichizi.
d.Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la centrale termice
CERINTE:
- punerea in functiune si supravegherea permanenta de catre personal autorizat;
- existenta si functionarea aparatelor de masura si control a temperaturii,presiunii si
nivelului,precum si a supapelor de siguranta;
- asigurarea etansitatii sistemelor de alimentare cu combustibil;
- existenta in fata focarelor,sub injectoarele de combustibil lichid; a tavilor metalice
umplute cu nisip;
- curatirea periodica si evacuarea scurgerilor si pulberilor de combustibili;
- control etansitatii retelelor de gaze cu solutie de apa si sapun;
- verificarea si aerisirea (ventilarea cel putin 10 min) a focarelor inainte de a
aprinde arzatoarele;
- aprinderea focarului in cazanele cu combustibil gazos pe principiul gaz pe
flacara;
- personalul care aprinde focul sa aiba permis de port-chibrituri;
- folosirea pentru aprinderea focului numai a aprinzatorului electric sau a tortei
fixate pe vergea metalica;
- indepartarea imediata a eventualelor infiltratii (imbibari) de combustibili in
izolatia termica a cazanelor si conductelor;
INTERDICTII
- fumatul si accesul cu tigari,brichete,chibrituri etc.,folosirea focului deschis fara

autorizatie (permis de lucru);
- depozitarea combustibililor sau a altor materiale in centrala,cu exceptia
combustibilului pentru consum zilnic;
- reaprinderea imediata a focului fara a se ventila (aerisi) suficient focarul
cazanului si canalele de fum;
- fluidizarea combustibililor lichizi din rezervoare si conducte folosind flacara
deschisa.
5.REGULI PRIVIND EFECTUAREA UNOR LUCRARI CU LICHIDE
COMBUSTIBILE LA VOPSIRE SI LACUIRE,TRATAMENTE
TERMICE,DEGRESARI SI SPALARI,APLICARI DE PARDOSELI SI TAPETE,SI
IZOLATII HIDROFUGE
CERINTE:
- eliminarea oricaror surse de aprindere din zonele de lucru;
- ventilarea (aerisirea) spatiilor de lucru;
- asigurarea temperaturii adecvate de lucru;
- evitarea scrugerilor lichide combustibile,colectarea,curatirea si indepartarea
ritmica a acestora,precum si a depunerilor,inclusiv din sistemul de ventilatie,filtre si alte
locuri ascunse;
- limitarea la minimum a cantitatilor de lichide inflamabile din punctele de
lucru,pastrarea acestora in vase metalice inchise;
- prepararea in locuri special amenajate a lacurilor,vopselelor si
chiturilor,transportul prin conducte sau in vase metalice inchise;
- executarea lucrarilor de catre personal autorizat,instruit si echipat corespunzator;
- folosirea de scule si unelte care nu produc scintei prin lovire;
- protectia corespunzatoare impotriva exploziilor a instalatiilor,utilajelor si
aparatelor electrice,sau scoaterea lor de sub tensiune pe timpul lucrarilor;
- supravegherea instalatiilor si utilajelor tehnologice pe timpul functionarii;
- cunoasterea pericolelor ce le prezinta lichidele combustibile utilizate
(lacuri,vopsele,chituri,solventi prenadez,bitum etc.) si respectarea instructiunilor
furnizorului;
- etansarea (protejarea) golurilor constructive (ventilatii,cosuri de fum etc.) spre
incaperile de sub planseele peste care se toarna izolatii hidrofuge topite sau se aplica
pardoseli cu adezivi inflamabili;
- mentinerea in buna stare a tuturor sistemelor,dispozitivelor si realizarea masurilor
de protectie impotriva incendiilor specifice lucrarilor cu lichide combustibile;
la operatiile de vopsire si lacuire prin pulverizare: amenajarea cabinelor,perdele
de apa,filtre,ventilatie,pistoale de pulverizare legate la pamint,interblocaje intre
actionarile sursei de aer comprimat pentru pulverizare,ventilatie si perdele de
apa,suprafete decomprimare,pardoseli antiscintei,iluminat exterior sau interior
antiex,instalatii de semnlizare si stingere a incendiilor,depozit exterior de lacuri si
vopsele;
la operatiile de vopsire lacuire,prin imersie in bai cu o capacitate de peste 2m3 :
capace,ventilatie,sisteme de preaplin si de golire,indicatoare de nivel,mijloace initiale de
interventie de mare capacitate;
la operatiile de vopsire in cimp electrostatic: functionarea protectiei la caderile de

tensiune si oprirea instalatiei ventilatiei,respectarea distantelor minime intre capul de
pulverizare si obiectele vopsite;
la instalatiile de uscare a pieselor vopsite sau lacuite: controlul
temperaturii,ventilatiei,semnalizarea concentratiilor periculoase,interblocaje intre
incalzire si sistemele de actionare a ventilatiei si transportului,instalatii de prevenire si
stingere a incendiilor;
la baile de tratamente termice in ulei: aparate pentru controlul temperaturii si
nivelului,capace la bazine,dupa caz cu inchidere automata,mecanica electrica si
manuala,sistem de racire,hote de aspiratie,sistem de golire rapida,instalatii de prevenire si
stingere a incendiilor sau mijloace initiale de interventie de mare capacitate;
la instalatiile de degresare-spalare: ventilatie,instalatie si mijloace de stingere a
incendiilor;
la cazanele de topit bitum: capace,focar inchis cu usita,cenusar,cos de
fum,mijloace initiale de interventie de mare capacitate.
INTERDICTII:
- folosirea focului si fumatului; accesului cu tigari,chibrituri,brichete etc. in locurile
cu pericol ridicat de incendiu sau explozie (ateliere de vopsire,lacuire,tratamente termice
in ulei etc.);
- efectuarea reparatiilor pe timpul functionarii instalatiilor si utilajelor
tehnologice,sau fara a lua masuri de ventilare,golire,curatire,spalare cu lichide
neinflamabile etc.;
- scoaterea din functiune a interblocajelor dintre compresoarele de aer,perdele de
apa si sistemul de ventilatie de la cabinele de vopsire (lacuire) prin pulverizare;
- blocarea capacelor bailor de tratament termic in ulei sau detectarea sistemului de
inchidere a acestora; imersarea incompleta in ulei a pieselor;
- transportul si manipularea lichidelor inflamabile in vase din mase plastice ori din
sticla;
- prepararea,diluarea sau amestecul diferitelor componente la locul de aplicare
(folosire) a lichidelor combustibile;
- depozitarea la locul de munca al vopselelor,lacurilor,chiturilor,prenadezului sau a
altor lichide combustibile;
- vopsirea in hale de productie concomitent cu lucrari si operatii care pot genera
surse de aprindere sau de explozie;
- utilizarea oxigenului sau gazelor combustibile la sistemele de pulverizare a
lacurilor si vopselelor;
- depasirea curentului maxim de scurtcircuit (0,2 mA) la instalatiile portabile de
vopsire in cimp electrostatic,la care pistolul este actionat manual si apropierea pistolului
la o distanta mai mica decit cea stabilita (25-45 cm) fata de obiectivul care se vopseste;
- reducerea distantelor de siguranta intre lampile cu raze inflarosii si obiectele
vopsite care se usuca in instalatiile de uscare;
- introducerea bitumului in cazanul topit,fara a-l goli de apa sau gheata;
- lasarea focarelor deschise la cazanele de topit bitum;
- folosirea de butoaie sau alte vase improvizate pentru topitul bitumului;
- spalarea echipamentului de protectie si a articolelor de imbracaminte in lichide
combustibile;
6.REGULI PRIVIND DEPOZITAREA MATERIALELOR SI SUBSTANTELOR

COMBUSTIBILE
CERINTE:
- depozitarea materialelor si substantelor se face in raport cu
natura,forma,dimensiunile,modul de ambalare,proprietatile fizico-chimice (grupa sau
clasa de combustibilitate ori inflamabilitate; clasa si subclasa de periculozitate,tendinta de
autoaprindere,autoinflamare,explozie; comportarea in contact sau in prezenta altor
substante etc.),comportarea in contact sau in prezenta altor substante etc.),comportarea in
caz de incendiu (ardere,topire,picurare,
degajare de gaze toxice etc.) precum si functie de substantele stingatoare adecvate ori
compatibile cu procedeele de stingere;
- controlul periodic al substantelor periculoase;
- depozitarea ordonata (in stive,sectoare,pe loturi,pe rastele,rafturi sau polite
etc.),asigurind cai de access si de evacuare si nedepasind cantitatile maxime admise
(stabilite si afisate);
- respectarea schitei de depozitare si evacuare;
- asigurarea distantelor de siguranta fata de mijloacele de incalzire,corpurile
electrice de iluminat si alte surse de caldura,precum si fata de detectoarele de incendiu si
capetele de pulverizare a apei,spumei si a altor substante stingatoare;
- ventilarea spatiilor inchise de depozitare in care se pot degaja gaze
combustibile,inflamabile sau toxice;
- evitarea la manipulare a loviturilor,ciocnirilor,revarsarilor si deteriorarii
ambalajelor;
- existenta globurilor de protectie la corpurile de iluminat incandescent si dupa caz
a armaturilor (gratarelor,de protectie);
- deconectarea instalatiilor electrice la terminarea programului
- delimitarea spatiilor de depozitare de cele pentru receptie si livrare;
- asigurarea rezistentei la foc prevazute de norme la pereti,plansee,usile,ferestrele
incaperilor executate;
- ignifugarea elementelor de constructii din lemn ale magaziilor,inclusiv a
rafturilor;
- introducerea in halele (incaperile) de productie numai a cantitatilor de materiale si
substante combustibile ori explozive strict necesare fluxului tehnologic,care nu vor depasi
necesarul pentru schimbul de lucru,cantitatile maxime admise se stabilesc de proiectant
pentru incaperea respectiva;
- folosirea mijloacelor de transport si manipularea in buna stare si protejate un
raport cu pericolul existent (antiex,dispozitiv parascintei,roti cu banda de uzura ce nu
produce scintei etc.);
- verificarea mijloacelor de transport la sosire si inainte de plecare de la depozit
(rampa) pentru a depista eventualele focare;
- oprirea motoarelor cu ardere interna pe timpul operatiilor de incarcare-descarcare;
- dotarea conform normelor cu mijloace de alarmare,anuntare,avertizare si stingere
a incendiilor,adecvate;
- pastrarea ordinii si curateniei in spatii de depozitare si in jurul lor.
INTERDICTII:
- folosirea focului deschis si fumatul; accesul cu tigari,chibrituri,brichete etc. in
spatiile de depozitare a substantelor cu grad ridicat de pericol de incendiu sau explozie;
- amenajarea in depozitele si magaziile inchise de materiale si substante
combustibile ori explozive a unor spatii pentru birouri,finisarea,ambalarea,incercarea ori
repararea produselor sau ambalajelor,precum si livrarea lichidelor combustibile;
- separarea gestiunilor prin elemente de compartimentare combustibile sau care pot
impiedica interventia in caz de incendiu;
- depozitarea in depozitele de materiale generale (diverse) a gazelor tehnice
comprimate,precum si a peste 200 l lichide combustibile sau poate 200 kg carbid;
- parcarea si repararea mijloacelor de transporturi in spatii de depozitare a
materialelor si substantelor combustibile;
- impiedicarea deschiderii automate in caz de incendiu a trapelor de evacuare a
fumului si gazelor fierbinti;
7.REGULI PRINVIND EVACUAREA IN CAZ DE INCENDIU .
LIMITAREA SI STINGEREA INCENDIILOR
Evacuarea persoanelor,animalelor si bunurilor in caz de incendiu:
1) Mentinerea in stare de utilizare a tuturor:
- cailor de evacuare,la gabaritul maxim;
- instalatiilor de iluminat de siguranta;
- mijloacelor de alarmare-anuntare;
- dispozitivele de deslegare simultana a animalelor din adaposturi.
2) Asigurarea:
- planurilor,schitelor si echipelor de evacuare;
- fixarii scaunelor in pardoseala,precum si a covoarelor,machetelor etc.,pe caile de
evacuare;
- deschiderii usoare a usilor in sensul fluxurilor de evacuare;
- mijloacelor de evacuare si salvare.
3) Interzicerea:
- accesului unui numar mai mare de persoane in salile aglomerate,decit cel pentru
capacitatea salii;
- montarii usilor false,draperiilor si oglinzilor pe caile de evacuare;
- montarii pragurilor pe caile de evacuare,amenajarea de boxe,magazine,depozite si
alte incaperi in casele de scari,ori sub rampele acestora.
Limitarea propagarii incendiilor:
1) Mentinerea in stare de utilizare a:
- usilor rezistente la foc si a dispozitivelor de autoinchidere a acestora;
- ferestrelor rezistente la foc si a obloanelor incombustibile de protectie a acestora;
- cortinelor de siguranta de la salile de spectacole;
- perdelele de apa pulverizata si abur pentru protectie;
- separarilor antifoc de pe fluxurile de cabluri electrice;
- etansarilor antifoc a golurilor din pereti sau plansee;
- zonelor incombustibile care intrerup izolatia combustibila a conductelor;
- cuvelor de retinere ale rezervoarelor;
- inchiderilor hidraulice de pe retelele de canalizari;
- trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti.

2) Interzicerea:
- maririi nejustificate a sarcinii termice de incendiu;
- depozitarii in spatiile de siguranta dintre constructii,instalatii si depozite a
materialelor si substantelor combustibile;
- lasarii neprotejate a golurilor din pereti si planseele de compartimentare antifoc;
Stingerea incendiilor:
- alarmarea imediata a personalului si anuntarea incendiului;
- intreruperea imediata a alimentarii consumatorilor din constructie cu energie
electrica,gaze si lichide combustibile,cu exceptia alimentarii sistemelor de protectie
impotriva incendiilor (iluminat de siguranta,statii de pompe incendiu etc.);
- stingerea prompta a incendiului utilizind,dupa caz,apa,pulberi stingatoare,gaze
inerte sau spuma stingatoare,in functie de natura materialelor si substantelor
incendiate,actionind prin procedee adecvate de stingere;
- verificarea intrarii in functiune a instalatiilor de stingere a incendiilor existente in
zona incendiata,precum si a cortinelor de siguranta,trapelor de evacuare a fumului si
gazelor fierbinti,obloanelor si usilor antifoc a altor dispozitive de protectie impotriva
incendiilor;
- evacuarea operativa a persoanelor si bunurilor materiale din zona periclitata de
incendiu; acordarea dupa caz,a primului ajutor;
- protectia impotriva temperaturii a bunurilor din cladire,care nu se pot
evacua,precum si a elementelor portante ale cladirii;
- evitarea propagarii incendiului prin sistemele de ventilatie si de conditionare
mediu,canale,galerii,usi,case de scari,tobogane si alte goluri,precum si prin elemente de
constructii combustibile sau metalice;
- protectia personalului de interventie impotriva fumului,gazelor
fierbinti,temperaturii si a accidentelor;
- verificarea amanuntita dupa lichidarea incendiului a tuturor locurilor in care ar
putea ramine focare ascunse de incendiu si stingerea acestora;
- inlaturarea in cel mai scrut timp a efectelor negative asupra instalatiilor si
constructiilor,produse de temperatura,fux si gaze corosive rezultate pe timpul
incendiilor,sau de substante de stingere utilizate;
- cercetarea cauzelor incendiilor,stabilirea raspunderilor si a masurilor pentru
prevenirea evenimentelor similare.
1. CONTROLUL INSTALATIILOR ELECTRICE INTERIOARE
Pericolul de incendiu pe care il prezinta o instalatie electrica are la baza efectul
termic a curentului electric si este determinat de: calitatea executiei,modul de exploatare a
instalatiilor si de natura materialelor aflate in vecinatatea acestora.
Unele din principalele cauze ale incendiilor sunt generate de instalatiile
electrice,mentionindu-se ca in toate situatiile amploarea incendiilor,posibilitatile de
localizare ca si valoarea pagubelor produse sunt determinate,in principal de natura
materialelor aflate in vecinatatea instalatiilor electrice,de rezistenta la foc a cladirilor.
De aceea,in controlul de prevenire a incendiilor din obiectele o mare importanta
trebuie acordata instalatiilor electrice.
1.1 CONTROLUL BRANSAMENTULUI
Racordarea instalatiei electrice se face aerian prin conductoare sau subteran prin
cabluri.
La controlul unui bransament electric se vor urmari ca:
- traseul bransamentului (subteran) sa nu treaca pe linga conductele de canalizare
sau prin apropierea gurilor de canal,deoarece orice scinteie electrica in aceasta situatie
poate provoca un incendiu sau explozie;
- cofretul sa fie amplasat intr-o nisa la exterior si inchis bine cu usa de otel (usa sa
nu prezinte corodari in profunzime);
- in apropierea nisei sa nu se depoziteze substante inflamabile si materiale
combustibile;
- inaltimea conductoarelor electrice (bransament aerian ce trec peste partea
carosabila a strazii) sa nu fie mai mica de 5,5 m;
- distanta dintre conductoarele electrice ce se leaga la console sa nu fie mai mica de
35 cm (aceeasi distanta se cere si fata de streasina acoperisului);
- prin consola si pe linga ea sa nu se infiltreze apa;
- la trecerea conductoarelor prin perete (cazul folosirii izolatiilor) sa se foloseasca
pipe montate cu gura in jos pentru ca apa de ploaie sa nu patrunda in interior;
- coloana de alimentare cu curent electric sa nu treaca prin pod;
- consolele se fixeaza numai pe acoperisuri cu invelitori incombustibile;
- la constructiile joase fixarea izolatorilor sa nu se faca la o inaltime sub 2,5 m.
1.2 CONTROLUL UNUI TABLOU DE DISTRIBUTIE PENTRU
INSTALATIILE DE ILUMINAT
Se vor urmari:
- sa fie destinat numai scopului,adica sa nu alimenteze si circuite de forta;
- sa fie amplasat astfel incit sa asigure o manipulare usoara (se monteaza in
holuri,vestiare,coridoare si in camere de acces direct);
- latura superioara a tabloului sa fie asezata,pe cit posibil,la o inaltime de 2,20 m de
pardoseala pentru tablourile mari si de 2 m pentru cele mici;
- sigurantele fuzibile montate pe tablou sa nu prezinte pericol pentru oameni si
obiectivele inconjuratoare,la formarea unui arc electric prin topirea fuzibilului;
- in spatele tabloului sa nu existe derivatii sau innadiri pe circuitele de plecari;
- legarea la tablou a conductoarelor cu sectiunea peste 16 mm sa se faca cu
ajutorul papucilor,sub aceasta sectiune se poate face direct;
- la bornele tabloului sa nu fie legate direct lampi de iluminat sau alti receptori de
energie electrica;
- tablourile sa fie protejate contra deteriorarilor mecanice,cele montate in ateliere si
sectii industriale sa corespunda din punct de vedere constructiv si al protectiei categoriei
de pericol de incendiu a intreprinderii respective;
- pe tablouri sau in interior sa nu fie agatate sau introduse obiecte combustibile
(haine,bumbac,pachete cu mincare,cirpe de sters etc.) si sa fie sterse de praf si scame;
- in cazul folosirii tablourilor intermediare si secundare (in instalatiile mari)
coloanele de alimentare sa fie asigurate atit la plecare (la iesirea din tabloul mare),cit si la
sosire (intrarea in tabloul mic).
1.3 CONTROLUL UNEI SIGURANTE ELECTRICE
Se vor urmari:
- patronul sigurantei sa fie original,adica firul fuzibil sa nu fie topit si sa nu aiba
infasurat pe corpul sau sirma sau lita (se va observa daca se mentine culoarea
indicatorului);
- in fundul soclului sa nu existe cuie,nasturi sau alte bucati metalice;
- la tablou sa fie montate sigurantele pentru circuitele ce pleaca de la acestea;
- la finele circuitelor de forta sa fie montate sigurante pe toate fazele,iar pe
conductorul al patrulea (conductor de nul) nu se vor monta sigurante sau un alt aparat de
protectie de nul;
- sigurantele lamelare sa fie protejate cu capate protectoare;
- sigurantele sa se insurubeze bine,adica capacele sigurantelor sa fie
corespunzatoare dimenisiunile filetelor,aceasta pentru a realiza un contact bun intre
patron si surubul de contact;
- piciorul patronului sa intre direct in inel pentru a face un bun conducator (sa
corespunda cu amperajul);
- sigurantele sa fie alese pentru a corespunde sectiunii conductoarelor din instalatia
respectiva,pentru a se putea topi atunci cind curentul creste peste limita admisibila
(fuzibilul nu trebuie sa se topeasca in decursul unei ore la un curent de 1,3 In; trebuie sa se
topeasca in cel mult 15 min la un curent de 1,5 In si cel mult 1 min la un curent de 2,00 In
(In este curentul nominal al fuzibilului).
1.4 CONTROLUL UNUI CIRCUIT ELECTRIC DE ILUMINAT
Se vor urmari:
- circuitele de iluminat sa fie separate de cele de prize si forta;
- pentru locuinte,un circuit de iluminat de 220 V sa nu alimenteze mai mult de 12
lampi,insumind o putere maxima de 1000 W;
- un circuit de priza la tensiunea de utilizare de 220 V sa nu alimenteze mai mult de
8 prize;
- in raport de categoria pericolului de incendiu a sectiei respective,sa se foloseasca
conductoare si tuburi de protectie conform normativelor in vigoare;
- trecerea conductoarelor prin pereti si plansee sa fie facute numai cu ajutorul
tuburilor izolatoare; capatul conductorului care iese intr-o incapere uscata se introduce
intr-o tila de portelan,iar printr-o incapere umeda intr-o pipa;
- pipele si tilele folosite la trecerea prin peretii si plansele,care separa incaperi cu
diferite temperaturi sa fie umplute cu mase de izolante;
- intr-un tub de protectie sa fie montate numai conductoarele unui singur circuit;
- in circuitele la care se folosesc tuburi de protectie,montarea nu trebuie facuta
direct pe elementele combustibile;
- la montarea aparenta fara tuburi de protectie,derivatiile din circuite,la intrarea lor
in aparatele de utilizare (prize,intrerupatori),trebuie facuta pe o portiune de 20 cm in
tuburi de protectie (protectia mecanica contra deteriorarilor);
- legarea conductoarelor intre ele sa fie facuta numai in doze de dimensiuni
corespunzatoare tuburilor respective si prevazute cu capace;
- legarea conductoarelor de cupru si aluminiu sa fie facuta conform normelor
(cupru cu cupru prin lipire si prin cleme,iar cupru cu aluminiu prin cleme speciale);
- fixarea cablurilor pe pereti (tavane,etc.) sa fie bine facuta,ferite de deteriorari

mecanice si sa nu fie supuse unor eforturi mecanice;
- cablurile (in interior si exterior) sa nu fie supuse actiunii caldurii radiata de
diferite surse de caldura sau razelor solare;
- cablurile montate in interior sa nu aiba straturile protectoare din materiale
fibroase (usor combustibile);
- distanta dintre tablou si conductele de abur in care circula un fluid fierbinte etc. sa
nu fie mai mica de 1 m,in caz contrar se izoleaza termic sau se foloseste un paravan de
protectie;
- circuitele principale de iluminat (intrerupatoare,sigurante) sa nu fie montate in
incaperi cu pericol de explozie,in interior admitindu-se numai ramificatiile spre lampile
de iluminat;
- in incaperile cu pericol de explozie doze de derivatie;
- ramificatiile circuitelor,in incaperile cu pericol de explozie sa fie ferite de
deterioarari mecanice;
- pe cosurile de fum,linga elemente de calorifer sau in imediata apropiere a tevilor
de gaze sau apa,nu este admis sa fie montate tuburi si doze;
- in bai,spalatorii sau in apropierea chiuvetelor sa nu fie montate prize;
- pe tot traseul circuitelor de iluminat,tuburile de protectie sa nu prezinte
deteriorari,striviri sau intreruperi;
- ramificatia catre corpul de iluminat sa fie introdusa in tuburi protectie (de acelasi
fel cu instalatia respectiva),pina in spatele lampii,iar legaturile conductoarelor electrice la
lampa sa fie executate si perfect izolate;
- la circuitele montate aparent,dozele de derivatie,intrerupatoarele sa nu fie asezate
direct pe elementele combustibile (pe lemn),ci numai pe placa de azbest;
- circuitele electrice,pe cit posibil,sa nu fie montate prin poduri;
- intreruperea si restabilirea circuitului electric sa fie facute numai prin intermediul
intrerupatoarelor,neadmitindu-se contactul prin capetele de conductoare (improvizate);
- corpurile de iluminat sa nu fie suspendate de conductoarele care le alimenteaza;
- sa nu se foloseasca lampi mobile vor fi mobile vor fi prevazute cu plase metalice;
1.5 CONTROLUL CORPURILOR DE ILUMINAT
Se vor urmari:
- sa corespunda categoriei pericolului de incendiu si de explozie a incaperilor
respective;
- corpurile de iluminat din exterior fata de incaperile cu medii inflamabile si
explozie sa fie de tip special si montate la distanta;
- pe suprafata corpului de iluminat sa nu existe praf depus;
- legaturile conductoarelor in spatele corpului de iluminat sa fie bine izolate si
introduse in tuburi de protectie,asigurindu-se o buna etansare la cele folosite in incaperi
cu pericol de incendiu si explozie;
- la lampile electrice,in raport cu tipul corpurilor de iluminat,sa nu fie lipsa
globurile si armaturile de protectie;
- corpurile de iluminat sa nu fie suspendate de conductoare,ci fixate de plafon cu
cirlige sau perete prin console.
1.6 CONTROLUL UNUI TABLOU GENERAL DE DISTRIBUTIE PENTRU

INSTALATIILE DE FORTA
Se vor urmari:
- amplasarea lui sa se faca in incapere speciala sau vecina cu sectiile de
productie,insa separata de acestea printr-un perete antifoc,prevazuta cu intrare direct din
exterior;
- rama (scheletul metalic) sa fie legata de pamint;
- in fata tabloului sa existe un culoar de serviciu izolant (cu covorase de cauciuc) de
1,2 m latime sau in cel mai rau caz partile sub tensiune fata de pamint sa fie inaccesibile
atingerii;
- in spatele tabloului sa existe un coridor de cel putin 1 m pentru accesibilitate la
aparate,instrumente,supraveghere,revizie,intretinere,reparatie;
- tablourile sa fie actionate,in general,prin spate,in fata gasindu-se montate pe
panou numai minelere de comanda;
- la intregul tablou sa se foloseasca sigurantele calibrate;
- legaturile cablurilor la sosire si plecare sa se faca regulamentar;
- scoaterea de sub tensiune a coloanelor principale,respectiv a sectiilor
industriale,sa se faca printr-un automat (in afara de intreruperea manuala a curentului
electric pe sectii);
- tabloul sa fie prevazut cu aparatele de masura in intreaga incapere,iar elementele
tabloului sa fie in perfecta stare de curatenie (fara praf,scame etc.),interzicindu-se
asezarea pe el de cirpe,obiecte etc.).
1.7 CONTROLUL UNUI TABLOU PRINCIPAL SI SECUNDAR DE
DISTRIBUTIE
LA O INSTALATIE DE FORTA
Se vor urmari:
- tabloul sa corespunda din punct de vedere constructiv si al conditiilor de
exploatare categoriei pericolului de incendiu a sectiei de productie respective:
- imbinarea tuburilor izolante cu tablourile capsulate sa fie facuta prin insurubare
(racordarea se face de regula cu tuburi speciale);
- legaturile la tablou sa fie facute regulamentar;
- etansarea tablourilor capsulate sa fie bine facuta;
- in spatele tabloului (protejat sau neprotejat) sa nu se faca derivatii
suplimentare,decit cele prevazute initial;
- tablourile care alimenteaza pompele de incendiu sa fie prevazute cu o conducta de
alimentare de rezerva;
- la intrarea in tablourile importante sa se prevada daca este posibil,un intrerupator
general;
- sigurantele folosite sa fie calibrate;
- in apropierea tablourilor sa nu se gaseasca depozitate substante inflamabile sau
materiale combustibile si sa se pastreze o buna curatenie in jurul lor (inlaturarea
prafului,a scamelor etc.);
- sa nu se lege direct la bornele tabloului de distributie lampi de iluminat,motoare
electrice sau alte receptoare de energie electrica;
- tablourile necapsulate sa fie montate la inaltimea de cel putin 2 m de la

pardoseala;
- tablourile capsulate sa fie montate (astfel) incit sa se poata umbla cu usurinta la
cutiile de siguranta si la intrerupatoarele aflate deasupra cutiilor cu borne.
1.8 CONTROLUL UNUI INTRERUPATOR LA O INSTALATIE DE FORTA
Se vor urmari:
- intrerupatoarele cu pirghie sa nu foloseasca pentru tensiuni mai mari de 500 V ;
- intrerupatorul sa corespunda curentului nominal al circuitului in care este montat;
- carcasa intrerupatorului in ulei sa nu curga,iar uleiul sa fie controlat periodic;
- intrerupatoarele cu pirghie sa nu fie folosite in sectii de categoriile A,B,C pericol
de incendiu;
- sa nu se curate cu benzina aparatul cu ulei in daca in apropiere exista o sursa de
foc.
1.9 CONTROLUL UNUI CIRCUIT ELECTRIC DE FORTA
Se vor urmari:
- racordarea motoarelor electrice sau altor consumatori de curent sa fie facuta
regulamentar (cablurile sa nu prezinte desizolari si capete neizolate);
- traseul circuitului de cabluri pina la consumatorii de curent sa fie bine protejat
impotriva deteriorarilor mecanice;
- in incaperile cu pericol de explozie sa nu fie montate prize (in incaperile in care
se degaja praf se pot folosi prize antigron);
- legatura la pamint a conductorului sa fie facuta regulamentar.
2.CONTROLUL MOTOARELOR ELECTRICE
Se pot urmari:
- sa fie corespunzator mediului din incaperea in care se foloseste astfel:
in incaperi uscate motoare electrice deschise: in incaperi cu continut de praf motoare
electrice inchise complet cu sau fara priza de ventilatie; in incaperi umede motoare
electrice inchise complet si de constructie speciala impotriva umiditatii; in incaperi in
care se degaja vapori corozivi,folosirea motoarelor electrice va fi evitata,daca nu este
posibil,motoarele electrice vor avea izolatie impregnata special sau vor fi capsule; in
incaperi cu pericol de incendiu in mediile de cu praf combustibil motoare capsulate; in
mediile cu lichide inflamabile motoare electrice inchise complet sau in cel mai rau caz
motoare protejate contra picaturilor sau a stropilor de apa; in incaperile cu pericol de
explozie motoare electrice de executie speciala (etansa la explozii,capsulate la praf
etc.);
- motoarele electrice sa fie asigurate prin relee termice si electromagnetice;
- legaturile la motor sa fie bine executate si sa nu lipseasca capacul cutiei cu borne
(la motoarele cu inele);
- carcasa motorului sa fie legata la pamint;
- racirea motorului sa fie asigurata;
- lagarele sa fie unse si sa nu prezinte scurgeri de ulei,sa fie evitata murdaria
lagarelor;
- motorul electric sa aiba placa cu inscriptii referitoare la tipul motorului si la

caracteristicile lui.
Functionarea normala a unui motor electric se caracterizeaza prin urmatoarele
aspecte:
- masina propriu zisa si partile componente,in special lagarele,sa nu se incalzeasca
peste limita admisibila (80%);
- sa nu se produca zgomote anormale (uruit);
- cureaua de transmisie sau mufa sa nu produca batai;
- la perii sa nu se produca scintei;
3.CONTROLUL ILUMINATULUI DE SIGURANTA
Se vor urmari:
- sa fie realizat si folosit corespunzator prevederilor normative;
- alimentarea cu curent electric,la teatre,cinematografe,sali de conferinte,localuri
publice,etc.,sa se faca dintr-o retea separata si dintr-o sursa de independenta de
energie,care poate fi: baterii centrale de acumulatoare,acumulatoare locale (luminobloc)
sau grup electrogen;
- alimentarea cu curent electric,pentru celelalte cazuri,poate fi de la un
transformator diferit de cel care alimenteaza iluminatul obisnuit,de la un tablou general
de distributie direct (tablouri de forta alimentate prin coloane separate de cel de
iluminat),de la un bransament diferit de cel care alimenteaza circuitele de iluminat,de la
un bransament,cind exista unul singur in cladire;
- in incaperile,in care exista permanent personal de observare,iluminatul de
siguranta se alimenteaza direct de la retea,iar intreruperea alimentarii normale,trecerea de
la sursa independenta trebuie sa se faca automat;
- la salile de spectacol,iluminatul de siguranta trebuie prevazut la iesiri,pe
paliere,pe scari si la toate iesirile din cladire sau chiar pe ganguri si la curti,daca acestea
servesc pentru iesiri;
- la salile de spectacol lampile de siguranta sa fie vizibile tot timpul si amplasate
astfel incit sa nu trimita lumina spre spectatori;
- repartizarea pe circuite sa se faca astfel incit la defectarea unui circuit sa se
asigure un iluminat suficient pe traseu;
- tabloul iluminatului de siguranta sa fie amplasat separat de cel pentru iluminat si
accesibil numai personalului autorizat;
- conductoarele iluminatului de siguranta sa fie pozate la cel putin 10 cm de
celelalte conductoare;
- coloanele de alimentare ale iluminatului de siguranta sa nu traverseze scena.
4.CONTROLUL ILUMINATULUI DE PANICA
Se vor urmari:
- sa fie realizat si folosit conform prevederilor normative;
- sa cuprinda cel putin doua lampi alimentate de la o sursa independenta de energie;
- sa se aprinda automat la intreruperea alimentarii tabloului de distributie al salii
(manual din mai multe locuri,doar stingerea sa se faca dintr-un singur loc numai de catre
personalul de serviciu);
- in lipsa de alta sursa independenta de energie sa se poata racorda la retea imediat

dupa bransament,inaintea intrerupatorului general;
5.CONTROLUL ILUMINATULUI DE AVARIE
Se vor urmari:
- sa fie realizat conform prevederilor normelor in vigoare,astfel:in incaperile
industriale,laboratoare etc. unde actiunea oamenilor ramasi in intuneric pot provoca
incendii,explozii,raniri,intoxicari etc.: in sali de operatii,pansamente etc.: in incaperile
industriale unde procesul de lucru nu poate fi intrerupt fara a se produce pagube
importante; in locurile unde se desfasoara o activitate importanta care nu poate fi
intrerupta;
- grupul operator sa fie alimentat prin circuite separate de cel al iluminatului de
siguranta;
- la tabloul principal sa existe un dispozitiv de comutare pentru trecerea automata
pe baterie in cazul cind sistemul de alimentare principal este insuficient (valabil si pentru
iluminatul de siguranta si de panica);
- capacitatea bateriilor de acumulatoare pentru alimentarea lampilor sa asigure o
functionare continua timp de 3 ore (valabil si pentru iluminatul de siguranta si de panica).
6.CONTROLUL IN VEDEREA INLATURARII ELECTRICITATII STATICE
La controlul instalatiilor,aparatelor,mecanismelor etc. unde se poate forma
electricitate statica se vor urmari ca:
- carcasele corpurilor masinilor,aparatelor si utilajelor in care se maruntesc
substante producatoare de praf cu pericol de explozie sa fie legate la pamint;
- transmisiile si arborii de masini sa fie legate la pamint;
- curelele de transmisie cu viteze mai mari de 5 m/s si o putere de transmisie de cel
mult 6 8 Cp sa fie prevazute cu dispozitive de punere la pamint sau suprafetele
interioare ale acestora sa fie unse cu o unsoare buna conducatoare de electricitate;
- conductele prin care se transporta amestecul de praf cu aer sa fie legate la pamint;
- filtrele de pinza din conductele de aer sa fie captusite cu plasa metalica legata la
pamint,in scopul neutralizarii sarcinilor electrostatice;
- in incaperile in care se produce electricitatea statica sa se faca umezirea
aerului,ori de cite ori este posibila,fara a stingheri procesul tehnologic;
- conductele,rezervoarele metalice,pompele folosite in instalatiile de transport sau
manipularea combustibililor lichizi sa fie legate la pamint;
- la gazele comprimate sa se ia masuri de purificare si uscare a lor;
- la fabricile de hirtie,masinile sa fie prevazute cu dispozitive de descarcare si
neutralizare (neutralizarea se poate face prin suflare de aer ionizat peste locurile
electrizate);
- la mori,valurile sa fie intretinute in stare curata,masinile si intregul sistem de
aspiratie sa fie pus la pamint,iar piesele izolate din interiorul masinilor sa fie legate la
masa;
- in rezervoarele de benzina sa nu pluteasca nici un fel de corp metalic (flotor);
- inainte de incarcarea si descarcarea unui rezervor de benzina sau petrol,toate
piesele metalice ale masinilor (autocisternelor) sa fie puse la pamint;
- la umplerea sau descarcarea tancurilor petroliere,acestea sa fie puse la pamint;
- in incaperile in care se pot degaja particole solide sau lichide de aerosoli sau
suspensii,care prin miscare se electrizeaza (zahar,amidon,faina,carbune etc) sa fie luate
masuri de inlaturare a formarii lor,de evacuare printr-o buna ventilatie,iar atunci cind sunt
posibilitati sa se umezeasca mediul respectiv;
- la produsele petroliere sa se execute filtrarii repetate folosind silicagel sau pamint
decolorant (se reduce electricitaea statica cu 30 60%).
7.CONTROLUL INSTALATIILOR DE DETECTARE
Se vor urmari:
- instalatia de detectare si semnalizare a incendiilor sa fie verificata periodic,cu
atentie si competenta,verificarea facindu-se printr-un text de baza si un text de
incercare,rezultatele fiind consemnate intr-un registru (document);
- verificarile si controlul sa se efectueze atit la instalatia in ansamblu,cit la fiecare
element component in parte,verificarea centralei de semnalizare,verificarea
detectoarelor,verificarea generala a intregii instalatii: la verificarile periodice,detectoarele
se vor verifica prin sondaj;
- sa fie verificate periodic centralele de semnalizare executindu-se: masurarea
tensiunii la baterie; masurarea tensiunii de intrare pe oricare din liniile centrale;
verificarea lampilor de actionare; verificarea rezistentei de izolatie; verificarea curentului
de repaus; verificarea alimentarii principale,de avarie,de semnalizare;
- la primul control al unei instalatii de semnalizare este recomandabil sa se puna in
functiune fiecare circuit de detectare,prin simularea unui incendiu si sa se masoare
curentul de repaus pentru tensiunea maxima de exploatare;
- deranjamentele simulate (sirma rupta,punerea la pamint,defectiuni de
alimentare,sigurante topite etc.) trebuie semnalizate optic si acustic in mod clar;
- conductoarele pentru circuitele de legatura trebuie pozate sub tencuiala,fara sa
treaca insa prin incaperi cu pericol de incendiu;
- circuitele pentru semnalizarea incendiului trebuie sa fie independente de restul
circuitelor electrice existente in cladire;
- detectoarele de incendiu sa nu fie vopsite sau deteriorate mecanic si nici blocate
cu materiale care le-ar putea periclita sau ar putea constitui obstacole in calea fluxului de
caldura,lumina sau fum;
- la instalatiile automate de detectare a incendiului,daca este posibil,sa existe un
buton de semnalizare normal in zona supravegheata sau imediat in apropierea acesteia;
- sa se analizeze situatiile in care s-au declansat alarme false si cele in care
detectoarele nu au functionat cind a izbucnit incendiul;
- in incaperea centralei de semnalizare sa fie afisate planurile cu amplasarea
detectoarelor,planul de conexiuni,instructiuni de utilizare si inscriptia intreprinderii care
se ocupa de intretinere.
- personalul care deserveste instalatia sa fie bine instruit.
8.CONTROLUL UNEI INSTALATII DE PROTECTIA TRASNETULUI
Se vor urmari:
- in raport cu obiectivul protejat sa fie asigurata protectia impotriva actiunilor
principale si secundare ale descarcarilor atmosferice (se va tine seama de categoria
pericolului de incendiu,de distrugerea datorita descarcarilor atmosferice);
- tipul de instalatie sa fie corespunzator formei si naturii constructiilor respective;

- instalatia sa fie protejata impotriva coroziunii,stratul protector,realizat prin
galvanizare sau acoperire cu vopsea antioxidanta,sa se mentina in perfecta stare pe
intreaga suprafata a elementelor.Portiunile afectate sa fie acoperite cu un strat de vopsea
de ulei,astfalt,lac sau bitum,dupa caz,ca de altfel si imbinarile conductoarelor subterane
cu prizele de pamint,ale elementelor de otel cu cele de cupru (executate regulamentar);
- in regiunile in care exista pericolul degajarii gazelor corozive si in zonele de
litoral,dispozitivele de captare sa fie confectionate din otel plumbuit;
- suportii dispozitivelor de captare sa fie bine fixati;
- in cazul invelitorilor combustibile,dispozitivele de captare sa fie montate la o
distanta de minimum 50 cm de acestea;
- dispozitivul de captare sa nu fie corodat;
- legaturile dintre dispozitivul de captare si conductoarele de coborire sa fie in stare
perfecta si sa asigure o continuitate electrica,acordindu-se o mare atentie sudurilor;
- conductoarele de coborire sa fie confectionate de aceeasi sectiune cu cea a
conductoarelor de captare si sa aiba asigurata continuitatea electrica;
- conductoarele de coborire sa fie fixate conform normelor pe elementele de
constructie ale cladirilor (pereti etc.).Indiferent de modul de fixare,distanta minima fata
de elementele de constructie si de instalatiile electrice sa fie de 10 30 cm;
- conductoarele de coborire sa nu fie prea intinse si nici sa aiba coturi prea bruste,sa
fie protejate deasupra solului (pina la 1,80 cm) cu o teava;
- scheletul metalic al constructiilor sau armaturilor cladirilor de beton,destinate
drept conductoare de coborire,sa fie urmarite inca din faza de santier pentru a asigura
continuitate electrica corespunzatoare,prin sudura sau bulonarea pieselor metalice;
- scarile metalice construite in exteriorul cladirilor sa fie legate la dispozitivele de
captare si la prizele de pamint;
- burlanele pentru scrugerea apei de ploaie,in cazul cind sunt folosite pentru
coboriri secundare sa aiba sectiunea indicata pentru conductoarele de captare,asigurinduse continuitatea electrica prin punti de legatura sudate intre bucatile de burlane;
- legarea conductoarelor la prizele de pamint sa fie bine executate,starea legaturii
cu prizele de pamint se verifica prin sapare la circa 50 cm,la intrarea lor in pamint;
- verificarea rezistentei de trecere a curentului electric sa se faca ,vara,pe timp
uscat,si ori de cite ori se face reparatii in partile subterane;
- prizele de pamint montate in soluri agresive (terenuri de umplutura etc.) platbanda
de legatura sa fie executata din otel galvanizat,neadmitindu-se protejarea prin vopsire,in
acest fel marindu-se rezistenta la punere la pamint;
- legatura dintre platbanda si tevile verificate sa fie facuta prin sudura si protejate
local printr-un strat de bitum;
- tevile pentru prizele de pamint sa fie asezate la o distanta minima de 2 m de
constructia protejata,la 0,5 m de la suprafata terenului;
- prizele de pamint sa aiba cit mai putine legaturi,sa fie asezate direct pe
pamint,fara a se folosi cocs sau zgura;
- rezistenta de punere la pamint sa nu fie mai mare de 10 ohm pentru cladirile
industriale si civile si de 5 ohm pentru grajduri de animale;
- corpurile metalice din interiorul cladirilor sa fie legate de pamint,pentru protectia
impotriva manifestarilor secundare (inductii electrostatice,scurgeri de potentiale
periculoase etc.).
9. CONTROLUL INSTALATIILOR SI MIJLOACELOR DE INCALZIRE

9.1 PROBLEME GENERALE
Se vor urmari:
- alegerea corespunzatoare a sistemului de incalzire (central,local) si a agentului
termic (abur,apa calda,aer cald,ulei etc.),functie de pericolul de incendiu si explozie in
spatiile incalzite;
- interzicerea utilizarii in incaperile cu pericol de explozie,si incendiu a sistemelor
si mijloacelor de incalzire cu foc deschis,cu suprafete incandescente si a celor cu
suprafete radiante avind temperaturi peste limitele de aprindere (inflamabilitate) a
materialelor si substantelor combustibile din spatiile respective;
- interzicerea depozitarii materialelor,lichidelor si gazelor combustibile in
apropierea instalatiilor si mijloacelor de incalzire sau pe acestea.
9.2 PROBLEME SPECIALE
Se vor urmari:
La instalatiile de incalzire centrala: daca temperatura suprafetei exterioare a
elementelor de incalzire (radiatoare,registre etc.) si a conductelor este mai mica decit
temperatura de aprindere (inflamabile) a materialelor si suprafetelor combustibile;
izolarea termica si distantele de siguranta fata de materialele combustibile functie de
temperatura agentului termic (35 cm pentru t > 150C. 10 cm pentru 95C < t <
50C,curatirea instalatiilor de depunerile de pulberi,praf si scame combustibile.
La centralele termice: autorizarea functionarii cazanelor; existenta si functionarea
aparaturii de masura si control (manometre,sticle de nivel,termometre,automatizare
etc.),etanseitatea sistemelor de alimentare cu combustibil lichid sau gazos; modul de
alimentare cu combustibil solid,depozitarea combustibilului pentru consumul
zilnic,modul de aprindere si reaprindere a focurilor; supravegherea permanenta a
cazanelor; existenta suprafetelor de decompresare; fumatul si accesul persoanelor straine
in centrala; ordinea si curatenia; evacuarea zgurii si cenusii; starea si curatirea de
funingine a cosurilor de fum.
La sobe: tipul sobei (cu sau fara acumulare de caldura) integritatea
sobelor,amplasarea fata de materialele combustibile,izolarea termica fata de elementele
de constructii combustibile; supraincalzirea sobelor; functionarea nesupravegheata a
sobelor; caderea jarului sau cenusei din sobe; utilizarea lichidelor combustibile pentru
aprinderea focului; modul si locul de depozitare a jarului si cenusei; starea cosurilor si
burlanelor de fum; izolarea acestora fata de materialele combustibile si curatirea lor de
funingine; existenta tirajului.
La masinile si aparatele de gatit: tipul acestora (electrice,cu combustibil solid,lichid
sau gazos) amplasarea fata de materialele combustibile; etanseitatea sistemelor de
alimentare cu combustibil lichid si gazos; folosirea de butelii de aragaz omologate,cu
reductor de presiune etanse cu furtun in buna stare; modul de aprindere sau punere in
functiune; curatirea hotelor si turbularii de ventilatie de depunerile de grasimi;
supravegherea functionarii; respectarea instructiunilor de folosire a masinilor si
aparatelor.
La radiatoarele electrice cu ulei: functionarea termostatului; starea
cordonului,stecarului si prizei,supravegherea radiatorului.
La resouri,radiatoare si aparate electrice cu rezistenta: utilizarea numai in locuri

fara pericol de incendiu si explozie,aprobate de conducerea unitatii; amplasarea pe
materiale incombustibile izolatoare din punct de vedere termic; starea
cordoanelor,stecherelor si prizelor; supravegherea si scoaterea de sub tensiune la
terminarea programului de utilizare; respectarea instructiunilor de folosire.
La cosuri,canale si burlane de fum: starea fizica si integritatea acestora
(crapaturi,fisuri,etanseitate etc.),distantele de siguranta fata de elemetele de constructii si
alte materiale combustibile,curatirea periodica de funingine,existenta sitelor,ori
dispozitivelor antiscintei,existenta unor clapete (subere); tirajul,marcarea.
10.CONTROLUL INSTALATIILOR DE VENTILATIE
Se vor urmari:
- alegerea sistemului de ventilatie (naturala,organizata,mecanica) a tipului acestuia
(local,general) si a principiului de ventilatie (introducerea) de aer obisnuit sau
conditionat,evacuarea aerului viciat; evacuarea de gaze,vapori sau aerosoli; exhaustarea
pulberii,prafului grosier,scamelor etc.) functie de natura,forma,starea si greutatea
specifica a produselor ce trebuie vehiculate si scopul urmarit: optarea pentru sistemul de
ventilatie naturala organizata ori de cite ori este posibil;
- asigurarea capacitatii de ventilare,functie de cantitatea de aer si produse rezultate
din procesul tehnologic; redimensionarea instalatiilor de ventilatie la
marirea,modernizarea sau replofilarea capacitatilor de productie;
- realizarea de sisteme distincte de ventilare pentru medii cu pericole diferite de
incendiu si explozie;
- executia si mentinerea antiex a sistemelor ce functioneaza in medii cu pericol de
explozie (motoare electrice de tip antiex,palete ale ventilatoarelor din materiale ce nu
produc prin lovire scintei capabile sa aprinda produsele vehiculate,decompresarea
camerelor de filtrare etc.),protectia anticorosiva a sistemelor amplasate in medii agresive
sau care vehiculeaza astfel de produse;
- etanseitatea sistemului de ventilatie mecanica (tubulatura,racordurile flexibile
etc.); curatirea periodica a depunerilor de produse combustibile de pe tubulatura;
colectarea produselor evacuate;
- existenta si functionarea dispozitivelor de limitare a propagarii incendiilor prin
instalatia de ventilatie (clapete de obturare manuale sau automate);
- posibilitatile de oprire (manuala sau automata) a functionarii instalatiei de
ventilatie in caz de incendiu,inclusiv din hala de fabricatie;
- existenta unor surse de aprindere (foc deschis,scintei,materiale incandescente
etc.),in apropierea prizelor de absortie a aerului curat si a punctelor de evacuare-colectare
a produselor combustibile (filtre,cicloane,cosuri de dispersie etc.); posibilitatile de
amorsare a unor incendii sau explozii in sistemele de ventilatie sau in punctele de
colectare si filtrare a produselor;
- respectarea programului de functionare a instalatiei de ventilatie; interdependenta
dintre sistemul de ventilatie (exhaustare) si procesul tehnologic; consecintele intreruperii
functionarii sistemului de ventilatie (exhaustare),indeosebi pericolele ce pot surveni in
astfel de situatii (de incendiu,explozie,intoxicare);
- curatirea periodica a tubulaturii de ventilatie de eventualele depuneri
combustibili; curatirea filtrelor, a sacilor de filtrare,imprastierea si depunerea produselor
solide exhaustate in incinta unitatii.
11. CONTROLUL INSTALATIILOR SI MIJLOACELOR DE STINGERE A

INCENDIILOR
11.1 PROBLEME GENERALE
Se vor urmari:
- dotarea unitatii cu masini,instalatii,utilaje,aparatura,accesorii,echipament de
protectie si substante chimice de prevenire si stingere conform normelor si evidenta
acestora pe sectii,ateliere,instalatii si alte compartimente;
- starea,functionarea,intretinerea si cunoasterea modului de folosire a
masinilor,instalatiilor,utilajelor,aparaturii,accesoriilor,echipamentului de protectie si a
substantelor de prevenire si stingere a incendiilor;
- intocmirea si realizarea planului anual (lunar) de asistenta tehnica la masinile si
utilajele de prevenire si stingere a incendiilor si a graficului anual de verificari
profilactice la instalatiile si mijloacele impotriva incendiilor;
- dimensionarea corecta a instalatiilor de stingere a incendiilor functie de
intensitatea minima de stingere; calculul consumurilor cumulate de substante stingatoare
debitate prin instalatii,functie de debitele necesare,simultaneitatea si durata functionarii:
asigurarea alimentarii permanente cu substante stingatoare a instalatiilor fixe de stingere a
incendiilor;
- asigurarea alimentarii permanente cu apa pentru stingerea incendiilor din toate
sursele existente pe platforma: artificiale (retele de apa de
incendiu,potabila,tehnologica,bazine,castele de apa,rezevoare,turnuri de racire,canale
etc.) si naturale (riuri,lacuri,balti etc.); interconectarea retelelor; protectia impotriva
inghetului; asigurarea rezervei intangibile de apa pentru instalatiile de stingere; existenta
in apa pentru stingerea unor substante combustibile sau agresive;
- asigurarea alimentarii directe a instalatiilor de stingere (sprinkler,drencer,apa
pulverizata,spuma) de la masinile si utilajele mobile; existenta posibilitatilor de curatire
(insuflare) cu aer a instalatiilor fixe de stingere care au duze sau orificii
(sprinkler,drencer,cu apa pulverizata,cu pulberi,cu abur);
- asigurarea alimentarii permanente cu energie a instalatiilor de prevenire si
stingere a incendiilor (statii de pompe,electrovane,instalatii de detectare a concentratiilor
periculoase,centrale de avertizare,dispozitive de comanda si siguranta,butoane de pornire
etc.), existenta si starea de functionare a surselor de energie,inclusiv a celor de rezerva;
- accesul la vanele,ventilele,butoanele si dispozitivele de actionare si control al
instalatiilor de semnalizare si stingere a incendiilor,precum si la racordurile (punctele) de
alimentare cu substante stingatoare si cu energie;
- asigurarea ansamblelor,accesoriilor,elemetelor si pieselor de schimb si de rezerva;
- intocmirea,cunoasterea si afisarea instructiunilor,schemelor de
intretinerem,functionare,verificare si amplasare a instalatiilor de prevenire si stingere a
incendiilor; existenta registrelor (caietelor) de verificari profilactice.
11.2. PROBLEME SPECIFICE
La hidrantii exteriori de incendiu: amplasarea hidrantilor fata de drumuri si
distantele dintre ei; tipul hidrantilor (subterani,supraterani de inalta presiune) si
diametrele acestora; existenta hidrantilor portativi si furtunurile cu racorduri
corespunzatoare hidrantilor; amplasarea accesoriilor (hidrant portativ,furtunuri,tevi de

refulare,reductii,chei de racordat etc.) si adapostirea acestora; etanseitatea si protectia la
inghet; alimentarea cu apa si presiunea sau lungimea jetului; marcarea hidrantilor.
La hidrantii interiori de incendiu: numarul de jeturi simultane; racordarea
furtunului si a tevii de refulare; amplasarea,marcarea si iluminatul de siguranta al
hidrantilor; lungimea furtunurilor si a jetului de apa; diametrul si tipul ajutajului tevii de
refulare pentru jet complet compact sau pulverizat si lungimea jetului; etanseitatea
hidrantului; protectia impotriva inghetului (izolare termica,retele uscate,temperatura
pozitiva).
La instalatiile sprinkler: corelare tipul instalatiei (apa-apa; apa-aer) cu conditiile de
mediu in exploatare (pericol de inghet); existenta aparatului de control si semnalizare si a
accesoriilor aferente; sectorizarea retelelor de pulverizare pe compartimente de incendiu;
tipul capetelor (duzelor) sprinkler si pozitia de montaj a acestora; functionarea sistemelor
de alarmare acustica si optica,local si la distanta; pozita normala de lucru a vanelor si
ventilelor,marcarea si sigilarea lor; posibilitatile de golire a instalatiei si de colectare la
canalizare a apei din aceasta; functionarea compresorului de aer pentru instalatiile apaaer; existenta si functionarea manometrelor; etanseitatea instalatiei; protectia impotriva
coroziunii prin vopsire (cu exceptia capetelor sprinkler) si impotriva inghetului;
depunerile de praf,scame,zugraveli etc. pe capetele sprinkler; mentinerea permanenta in
pozitie de functionare automata; alimentarea de la masini.
La instalatiile de stingere tip drencer: stabilirea tipului instalatiei automat sau
manual,functie de pericol de incendiu existent si de prezenta personalului in zona
protejata; sectorizarea instalatiei pe compartimente de incendiu; amplasarea corecta a
capetelor (duzelor) drencer; functionarea dispozitivului de comanda a electrovanelor;
protectia impotriva coroziunii si inghetului; tipul capului drencer,al deflectorului,rozetei
sau paletei acestuia,functie de forma perdelei de protectie ce trebuie realizata; colectarea
la canalizare a apei refulate; etanseitatea instalatiei; pozitia normala de lucru a vanelor,si
ventilelor,marcarea si sigilarea lor; functionarea manometrelor.
La instalatiile cu apa pulverizata: sectorizarea si tronsonarea instalatiei functie de
suprafata compartimentului protejat si debitul de apa necesar; tipul de duze pulverizatoare
utilizate (Pluvia,ER,CEM etc.) si pozitia de montaj a acestora,functie de modul de
dispunere a materialelor combustibile,natura acestora si de elementele
constructive,colectarea apei refulate la canalizare; protectia impotriva inghetului; pozitia
normala de lucru a vanelor si ventilelor,marcarea si sigilarea lor; functionarea
manometrelor; tipul de actionare a instalatiei (sub 5 min) si modul de actionare
(automat,manual,local,de la distanta); alimentarea de la masini.
La instalatiile cu abur: stabilirea modului de actionare a instalatiei (inundare,perdea
de protectie,jeturi locale) functie de scopul urmarit; pozitia orificiilor de refulare a
aburului,existenta si starea furtunurilor; izolarea termica a tevilor de refulare si modul de
racordare; eliminarea condensului; existenta rotilor de manevra la robinetele de actionare
si marcarea a acestora; performanta aburului si presiunea acestuia (minimum 3 at).
La instalatiile cu gaze inerte (dioxid de carbon,azot): tipul instalatiei
(fixa,semifixa,mobila,automata,manuala si cu inundare totala sau locala); capacitatea
acesteia in functie de pericolul de incendiu existent si de prezenta personalului;
dispunerea duzelor de refulare; gradul de umplere al buteliilor; etanseitatea spatiului
protejat; functionarea sistemului de alarmare a intrarii in functiune a instalatiei; existenta
aparaturii de masura si control; functionarea sistemului de actionare automata sau
telemecanica; rezerva de gaz inert; starea furtunurilor si duzelor.
La instalatiile cu pulberi stingatoare: tipul de capacitatea instalatiei fixe

(automata,manuala) ori mobila,functie de pericolul de incendiu si particularitatile
obiectului protejat; cantitatea de pulbere din rezervoare si starea acesteia,incarcarea
recipientelor cu gaz comprimat; starea de functionare a reductoarelor de presiune si a
dispozitivelor de actionare; functionarea dispozitivului de avertizare a persoanelor si de
temporizare;existenta rezervei de substante stingatoare; durata umplerii rezervorului cu
gaz,amplasarea corecta a duzelor sau hidrantilor de pulbere; masurile constructive luate
pentru vehicularea usoara a pulberii prin instalatie (numar redus de imbinari si schimbari
de directie,imbinari prin flanse,raportul dintre raza de curbura si diametrul conductei mai
mare de 10,orificii pentru controlul conductelor,robinete de trecere cu deschidere rapida
etc.); etanseitatea spatiului protejat; aparatura de masura si control.
La instalatiile cu spuma: corelarea tipului instalatiei (fixa,semifixa,mobila), a
tipului spumei (chimica,mecanica), a substantei spumante (praf ,unic,spumogen
lichid,spumogen praf,apa usoara,spumant pentru produse polare etc.) si a gradului de
infoiere (mic,mediu,mare) functie de natura si comportarea la foc a produsului
combustibil; masurile constructive luate (lungimea traseului 30 80 m,diametrul
conductelor 80 100 mm,distributia uniforma,a generatoarelor sau a capelete
deversoare,existenta blindelor,posibilitati de spalare si golire a instalatiei etc.); marcarea
claiviaturii si protectia acesteia impotriva coroziunii; adapostirea si pastrarea substantelor
chimice stingatoare; alimentarea cu apa de la sursa si prin masini mobile; existenta
ecranelor la deversoarele de spuma ale rezervoarelor cu capac plutitor.
La statiile centralizate de spuma: functionarea pompelor active si de rezerva;
cantitatile de substante chimice stingatoare si modul de pastrare a acestora; legaturile de
anuntare si comunicatii (telefon,radiotelefon,sirena,sonerie,semnale optice) cu
dispeceratele P.S.I. ori tehnologice si cu gospodaria de apa; supravegherea statiei si
pregatirea personalului de deservire; schemele si instructiunile de functionare a statiei;
schema zonelor protejate; marcarea pompelor,vanelor si conductelor,iluminatul de
siguranta pentru continuitatea lucrului,aparatura de automatizare,masura si control.
La instalatiile cu hidrocarburi halogenate (haloni): dispozitivele de inchidere a
usilor si de oprire a ventilatiei inainte de refularea halonilor; asigurarea cantitatilor de
substante de stingere; marcarea ventilelor sau butoanelor de actionare,amplasarea
conductelor de transport si a duzelor de refulare; asigurarea presiunii de refulare pentru
trasee mai lungi,functionarea ventilului de descarcare; uniformitatea si continuitatea
fluxului de hidrocarburi halogenate; protectia impotriva coroziunii; asigurarea intensitatii
de stingere; amplasarea pe rinduri la inaltimi diferite a duzelor de pulverizare in cazul
cladirilor mai inalte de 4 5 m; asigurarea a cel putin doua butelii de azot pentru fiecare
instalatie de stingere cu haloni; asigurarea unei presiuni remanente in butelii de azot de
minimum 5 daN/cm (cind instalatia inceteaza sa mai functioneze).
La instalatiile de racire cu apa: amplasarea robinetelor de actionare si marcarea lor;
alimentarea cu apa din reteaua de hidranti de inalta presiunesau prin pompa proprie;
amplasarea retelelor si duzelor sau orificiilor de refulare; uniformitatea si continuitatea
perdelei (peliculei) de apa,protectia impotriva inghetului si coroziunii,posibilitatea de
golire completa; independenta functionarii fiecarai instalatii de racire,functionarea
simultana a instalatiilor de racire invecinate (pe raza de 20 m la rezervoarele cilindrice si
30 m la rezervoarele sferice).
La tunurile de incendiu: tipul tunului (cu apa,cu spuma sau cu apa si spuma) functie
de natura produselor combustibile ce trebuie stinse si de scopul urmarit (de stingere,de
racire,de limitare a propagarii prin zid de apa sau spuma); raza de actiune a tunului si
eventualele obstacole in fata jetului; amplasarea si fixarea tunului: existenta

tevilor,ecranului de protectie,tubului de absortie,rotilor de manevra si a substantelor
spumante,alimentarea cu apa si durata realizarii presiunii de lucru; mecanismele de rotire
in plan orizontal si in plan vertical; manevrabilitatea acestora usor la ele,modul de
refulare al substantelor stingatoare (jet compact sau pulverizat de apa,tromba,perdea de
apa sau spuma), ungerea si protectia impotriva coroziunii si inghetului,existenta si starea
rotilor si pneurilor la tunurile mobile; etanseitatea sistemului de inchidere a apei; fixarea
tunului in pozita de lucru; accesoriile si piesele de schimb (prelate,chei pentru
racorduri,ajutaje,tevi,ejector de spuma,maneta etansare,butoi polietilena de 60 l etc.);
existenta in apropiere a spumantului.
La prizele de apa,abur sau gaze inerte din instalatiile tehnologice: existenta si starea
furtunurilor si a tevilor de refulare si racordarea acestora; amplasarea prizelor in
apropierea punctelor cu pericol potential mai ridicat de izbucnire a incendiilor; asigurarea
substantei stingatoare; marcarea prizelor.
La stingatoarele de incendiu: starea,calitatea si cantitatea substantelor stingatoare
din aparate; amplasarea,inscriptionarea si etichetarea stingatoarelor; protectia impotriva
intemperiilor (umiditate,frig) si a coroziunii; existenta si starea fizica a supapelor
(membranelor) de siguranta,furtunurilor,manometrelor si rotilor,dupa caz; functionarea
unor stingatoare de diverse tipuri,prin sondaj.
La posturile de incendiu: amplasarea posturilor (panourilor,dulapurilor); existenta
si starea materialelor de interventie (furtunuri,tevi,stingatoare,) hidrant portativ,chei
hidrant,lada cu nisip uscat si granulatie corespunzatoare,galeti,
cazmale etc.) marcarea si numerotarea posturilor de incendiu.
La statiile de pompare incendiu: disponibilitatea de functionare a pompelor active
si de rezerva; functionarea sistemului de actionare de la distanta; functionarea corecta a
manometrelor; asigurarea alimentarii cu apa si presiunea de lucru a pompelor,legaturi de
anuntare (telefonice,radio,acustice,optice) cu remiza formatiei civile de
pompieri,dispeceratul unitatii si statiile centralizate de spuma; iluminatul de siguranta;
carburantii si lubrifiantii pentru motoarele cu ardere interna; automatizarea pornirii
pompelor (presostate,hidrofoare etc.) functionarea compresoarelor de aer si a supapelor
de siguranta ale hidrofoarelor; alimentarile cu energie electrica a pompelor;
supravegherea statiei.
La masinile si utilajele remorcabile de stingere a incendiilor: se verifica in
principiu problemele cuprinse in procesele tehnologice pentru intretinerea
zilinica,respectiv saptaminala.
La substantele chimice de stingere a incendiilor depozitate: cantitatile existente;
termenul de garantie sau valabilitate; modul si conditiile de depozitare sau adapostire;
starea ambalajelor si etanseitatea acestora; marcarea loturilor; buletinele de analiza date
de laboratoarele autorizate; posibilitatile de transport la locul incendiului si de incarcare a
masinilor si instalatiilor.
La sursele de apa artificiale si natura: nivelul apei,debitul sau volumul asigurat;
posibilitatile de alimentare directa a masinilor si utilajelor de stingere in orice
anotimp,marcarea acestora.
La dispozitivele de protectie impotriva incendiilor (usi,rezisente la foc,trape de
evacuare a fumului si gazelor fierbinti,obloane sau clapete antifoc etc.): se verifica starea
si functionalitatea acestora.
1.CLASIFICAREA,CERCETAREA,EVIDENTA SI RAPORTAREA
INCENDIILOR
1.CLASIFICAREA INCENDIILOR
Clasificarea incendiilor dupa gradul de dezvoltare si marimea consecintelor
negative:
1) Incendii.
2) Inceputuri de incendii.
3) Incidente tehnice urmate de arderi de scurta durata
Clasificarea incendiilor dupa natura materialelor si substantelor combustibile care
ard si in raport cu substantele folosite pentru stingere:
1) Clasa A incendiile de materiale combustibile solide care ard cu jar
(lemnul,hirtia,textilele,carbunii,masele plastice,finul,paiele etc.),pentru stingerea carora
se pot utiliza: apa (jet pulverizat,jet compact,ceata) solutiile apoase imbunatatite
chimic,pulberile stingatoare (florex,nisip etc.),gaze inerte (dioxid de carbon,azot etc.)
produse organohalogenate (halonii),spume stingatoare chimice si mecanice
(grele,medii,usoare,speciale) si aburul.In aceasta clasa intra si echipamentele electrice
care ard mase plastice,dupa scoaterea de sub tensiune,stingerea realizindu-se,de regula,cu
apa pulverizata sau cu spume,gaze inerte ori pulberi.
2) Clasa B incendiile de lichide combustibile impartite in subclase Bh a
hidrocarburilor (benzina,motorina,ulei,titei,petrol etc.) si in subclasa Bp a produselor
polare (alcool etilic,alcool metilic,acetona etc.),precum si substante solide care se topesc
usor (ceara,parafina etc.). Se sting de regula cu spuma,pulberi stingatoare,gaze
inerte,abur,pulberi,produse organohalogene si uneori cu apa pulverizata.In cazul
lichidelor polareo eficienta mai mare au spumele speciale de tipul apa usoara (light
Water),aerospumantul rominesc AAO si altele.Concomitent se asigura racirea zonei
incendiata cu apa pulverizata ori sub forma de pelicula (perdea).In aceasta clasa intra si
echipamentele electrice la care arde ulei,dupa scoaterea de sub tensiune,stingerea
realizindu-se cu apa ori cu spume.
3) Clasa C incendiile de substante combustibile gazoase,cum sunt
acetilena,hidrogenul,metanul,propanul,butanul,gazul de sonda etc.,pentru stingerea carora
se folosesc pulberile stingatoare,gazele inerte,produsele organohalogenate si altele
dublate de o racire corespunzatoare a elementelor instalatiilor si de intreruperea accesului
in zona de ardere a gazelor combustibile.
4) Clasa D incendiile de substante care in contact cu apa sau cu solutii apoase
reactioneaza violent,punind in libertate gaze periculoase,cum sunt carbidul (degaja
acetilena),pulberea de aluminiu (elibereaza hidrogen),pentasulfura de
fosfor,magneziul,sodiul,potasiul si altele pentru a caror stingere se folosesc pulberi
speciale si gaze inerte.
Clasificarea incendiilor dupa forma lor de manifestare in spatiu:
1) Punctiforme (izolate).
2) Frontale (liniare).
3) Circulare.
4) Dispersate (cu mai multe focare concomitente izolate).
5) De masa (pe suprafete foarte mari).
6) Dezvoltate pe verticala (pe mai multe niveluri).
2.CERCETAREA CAUZELOR INCENDIILOR
Cercetarea cauzelor incendiilor reprezinta ansamblul masurilor si activitatilor
organizatorice,tehnice si oprerative intreprinsecu ajutorul si pe bazsa
metodelor,procedeelor si mijloacelor adecvate,in vederea stabilirii cauzelor care au
generat incendii sau alte evenimente urmate de incendii.Problema este similara si pentru
inceputuri de incendii sau alte evenimente urmate de inceputuri de incendii.
Amprenta incendiului prezinta imaginea macroscopica a ansamblului modificarilor
materiale survenite la locul incendiului ca urmare a efectelor lui asupra spatiului incendiat
si a bunurilor aflate in el.
Urma este orice modificare materiala produsa in mediul in care a izbucnit incendiul
sau in alte locuri ce au legatura cu acestea,ca urmate a interactiunii dintre fenomenele
tehnice,naturale,infractionale sau de alta natura,mijloacele si caile lor de actiune si
elemente componente ale spatiului incendiat.
Fenomenele si manifestarile sunt accidente,incidente,situatii,comportari ori aspecte
ale acestora ce au loc inainte,pe timpul sau dupa lichidarea incendiului in spatiul
incendiat,in apropierea acestuia ori in medii asemanatoare,care pot avea legatura cu
incendiul.
Amprenta mediului este de fapt fotografia paronamica a zonei incendiate,care
inglobeaza suma urmelor vizibile din spatiul respectiv.
2.1 SCOPURILE PRINCIPALE ALE ACTIVITATII DE CERCETARE A
CAUZELOR INCENDIILOR
Scopurile principale ale activitatii de cercetare a cauzelor incendiilor rezulta din
prevederile legale (articolele),acestea fiind:
- stabilirea operativa a cauzelor incendiilor;
- stabilirea si luarea de masuri neintirziate pentru repunerea in functiune in cel mai
scurt timp si in regim normal de functionare a capacitatilor de productie afectate;
- stabilirea persoanelor vinovate de producerea incendiilor si a raspunderilor
disciplinare,materiale,contraventionale si penale,dupa caz,ce revin acestora potrivit
prevederilor legale;
- luarea de masuri tehnice si organizatorice pentru prevenirea unor incendii de
aceeasi natura,obligatoriu in unitati similare.
2.2 COMISIILE DE CERCETARE A CAUZELOR DE INCENDIU
Pentru cercetarea cauzelor de incendiu,in functie de marimea si urmarile
incendiului,se constituie,in situatii deosebite,comisii de cercetare in care pe linga cadre
din unitatile militare de pompieri participa,dupa caz,organe ale procuraturii,organe ale
politiei cu competenete legale in acest domeniu,factori de raspundere si specialisti din
unitatea in cauza si din organele tutelare,experti,organele ADAS (pentru vietile si
bunurile asigurale afectate de incendiu) sau alte organe solicitate de instantele

judecatoresti ori de organele de cercetare si urmarire penala.
La desemnarea componentei comisiei de cercetare a cauzei unui incendiu,se
urmareste ca membrii acesteia sa cunoasca:
- actele normative care reglementeaza activitatea de prevenire si stingere a
incendiilor si modul practic de aplicare a acestora,indeosebi in obiectivul in cauza;
- pericolele,cauzele de incendii si masurile de prevenire si stingere a incendiilor
specifice instalatiilor,utilajelor si masinilor din zona incendiului;
- fazele de aparitie si dezvoltare a incendiilor,precum si
tactica,procedeele,mijloacele si substantele de stingere a acestora;
- metodele,procedeele si mijloacele care se utilizeaza in cercetarea cauzelor
incendiulor;
- organizarea efectiva a activitatii de productie,precum si a prevenirii si stingerii
incendiilor la locul de munca in cauza;
- problemele generale ale organizarii si desfasurarii proceselor de productie ale
activitatii economice si sociale a obiectivlui;
- locul,rolul si sarcinile concrete ce-i revin fiecarui specialist in activitatea de
cercetare a cauzelor de incendii.
Comisia de cercetare a cauzei incendiului isi stabileste un program concret de lucru
si modalitatile de cooperare intre membrii sai.
2.3 CERCETAREA CAUZELOR INCENDIULUI LA FATA LOCULUI
Cercetarea incendiului la fata locului implica respectarea unor reguli tactice
generale,cum sunt:
- nelimitarea anticipata,in timp,a duratei cercetarii incendiului,asigurindu-se insa
maxima operativitate la desfasurarea activitatii;
- efectuarea cercetarii complete la fata locului,independente de orice ipoteza
preconceputa sau de alte anticipari;
- executarea organizata a sarcinilor;
- utilizarea metodelor,procedeelor,aparaturii si tehnici adecvate in raport de natura
si particularitatile incendiului;
- consemnarea in cursul cercetarii a tuturor constatarilor,datelor,informatiilor si
elementelor in legatura cu cauza;
- observarea comportamentului potentialilor faptuitori prezenti la locul incendiului.
De asemenea,pe timpul cercetarii incendiului la fata locului se recomanda sa se
respecte unele reguli specifice cum sunt:
- deplasarea in cel mai scurt timp la fata locului;
- organizarea acordarii primului ajutor pentru salvarea vietilor omenesti periclitate
si a victimelor;
- luarea masurilor pentru prevenirea si inlaturarea eventualelor pericole
iminente,precum si pentru prevenirea sustragerilor;
- aflarea si notarea datelor referitoare la incendiu (locul izbucnirii,materialele si
substantele care au ars,caracteristicile incendiului,observarea si anuntarea
incendiului,modul de stingere,conditiile meteorologice etc.);
- inceperea imediata a cercetarii cauzei incendiului,in care scop se asigura;
cunoasterea procesului tehnologic si indeosebi a fazei in care se afla obiectivul

incendiat (in probe tehnologice,in exploatare,in reparatii sau revizii,in timpul sau in afara
programului de lucru etc);
stabilirea de la inceput a intregului pachet de ipoteze referitoare la cauzele
posibile ale incendiului;
identificarea persoanelor care pot da relatii despre incendiu si discutarea cu
acestea;
descoperirea,pastrarea neschimbata (pe cit posibil) si conservarea urmelor si
elementelor care pot furniza date si informatii despre eveniment;
- cercetarea incendiului sub forma de fenomene,situatii si miscari succesive in
timp,in strinsa interactiune dialectica,renuntind la idei preconcepute,epirism si intuitie;
- verificarea,cercetarea,epurarea si clarificarea tuturor ipotezelor si versiunilor pe
baza informatiilor si datelor culese pina se ajunge la stabilirea univoca a adevarului.
2.4.METODE,PROCEDEE SI MIJLOACE TEHNICE CE POT FI UTILIZATE
IN CERCETAREA CAUZELOR INCENDIILOR
Acestea se pot grupa astfel:
1) Metode logice generale cum sunt:
analiza,sinteza,inductia,deductia,comparatia,presupunerea,excluderea etc.
2) Metode,procedee si mijloace operative de specialitate cum sunt:
- studierea documentelor de organizare si desfasurare a activitatii de prevenire si
stingere a incendiilor in obiectiv si indeosebi la locul de munca in cauza;
- studierea documentelor de control tehnic de specialitate al activitatii de prevenire
si stingere a incendiilor intocmite in obiectiv si verificarea indeplinirii masurilor stabilite;
- studierea documentelor existente in obiectiv privind organizarea interventiei in
caz de incendiu sau calamitati si verificarea modului de aplicare a acestora pe timpul
incendiului;
- studierea actelor normative care reglementeaza prevenirea si stingerea incendiului
in obiectivul respectiv si verificarea gradului de aplicare a acestora;
- studierea cazuisticii unor incendii similare produse in tara si strainatate;
- verificarea modului de indeplinire a obligatiilor legale referitoare la prevenirea si
stingerea incendiilor de catre factorii de raspundere din obiectiv,inclusiv de catre
personalul de la locul de munca in cauza;
- folosirea instrumentelor de masurat (metru,rigla,balanta,cronometru,termometru
etc.),optice de marit,de iluminat,fotografiat,filmat,proiectie,inregistrare etc.
3) Metode si procedee tehnico stiintifice de specialitate cum sunt: determinarea
parametrilor de ardere a materialelor si substantelor combustibile,evaluarea curbelor de
ardere,calculul bilantului energetic duratei incendiului; aflarea formei,structurii unor
materiale si substante etc.
4) Metode fizico chimice : analiza
spectrala,metalografia,cromatografia,microscopia,solubilitate,defectoscopia etc.
5) Expertize tehnice (de specialitate,criminalistice,medico-legale,psihiatrice) si
reconstituirea la scara naturala sau redusa.
2.5. DOCUMENTELE DE CERCETARE A CAUZEI INCENDIULUI
Constatarile si concluziile rezultate cu prilejul cercetarii incendiului se

consemneaza de catre comisia de cercetare intr-un document de cercetare (procesverbal,raport etc.) in care,in principiu,se mentioneaza:
- componenta comisiei de cercetare;
- unitatea,sectia,atelierul,instalatia si locul in care a izbucnit incendiul;
- datele si orele izbucnirii,localizarii si lichidarii incendiului;
- cine,cind si cum a observat si anuntat incendiul;
- cine,cind si cu ce a actionat initial asupra incendiului;
- caracteristicile constructive ale obiectivului incendiat si ale procesului
tehnologic,masurile si dotarile existente cu sisteme de protectie impotriva incendiilor;
- caracteristicile incendiului,cum sunt: modul de manifestare si dezvoltare,suprafata
incendiata,directiile principale de propagare,forma incendiului etc.;
- fortele,mijloacele si procedeele utilizate pentru stingerea incendiului;
- conditiile atmosferice (vint,temperatura,precipitatii);
- pierderile materiale provocate de incendiu (natura,cantitatea,valoarea,amplasarea
si proprietatile materialelor si substantelor care au ars,precum si a celor deteriorate);
- victimele omenesti (numele,prenumele,functia,virsta);
- consecintele incendiului asupra desfasurarii procesului de productie (durata
intreruperii,efectul economic cantitativ si valoric);
- persoanele si bunurile salvate;
1- cauza incendiului descrisa in detaliu si fundamentata tehnico-stiintific; celelate
cazuri de incendiu avute in vedere initialsi motivul eliminarii acestora;
- persoanele vinovate de izbucnirea sau propagarea incendiului si raspunderile
acestora;
- masurile luate de comisia de cercetare pe timpul desfasurarii activitatii pentru
preintimpinarea unor pericole iminente si pentru repunerea in functiune in cel mai scurt
timp si in regim normal de functionare a capacitatii de productie afectate;
- invatamintele rezultate si propuneri de masuri tehnice si organizatorice pentru
prevenirea in viitor a unor astfel de incendii.
2.6. CLASIFICAREA PRINCIPALELOR URME ALE INCENDIILOR
Principalele urme ale incendiilor sunt :
1) Urme de cenusa si fum rezultate prin arderea,topirea sau descompunerea
materialelor si substantelor combustibile ori nerezistente la temperaturile degajate pe
timpul incendiului (textile,mase plastice,cauciuc,lemn,sticla, etc.).
2) Urme de lichide,vapori,si gaze combustibile: produse
petroliere,lacuri,vopsele,solventi,gaz metan,amestec aragaz etc.
3) Urme create de explozii:
- de explozii de substante explozive: focarul
(craterul),schije,ruperi,arsuri,fumizare,efecte distructive,urme de substante
explozive,efecte sonore;
- de explozie a amestecurilor explozive: succesiunea exploziilor,furnizare,scurgeri
de produse combustibile,fisuri in instalatii efecte distructive;
- de explozii fizice: crapaturi,rupturi cu punct de plecare de la fisuri sau defecte de
fabricatie,coroziuni intensive,defecte de executie,solicitari mecanice indelungate,fortarea
AMC datorita suprapresiunii,schije,deteriorarea vecinatatilor,distrugeri provocate de
recipientul explodat etc.
4) Microurme create de incendii si explozii:

- particule de sticla,vopsea,coloranti,lac,praf combustibil;
- resturi de lichide combustibile,lubrifianti,mase plastice,gudroane;
- resturi de materiale combustibile arse.
5) Urme de produse chimice incendiare,toxice si radioactive.
6) Urme ale instrumentelor,dispozitivelor si ale unor obiecte:
chei,clesti,leviere,rangi,ciocane,sfredele,surubelnite,brocuri de
sudura,span,pilitura,diagrame ale aparaturii de masura si control etc.
7) Urme ale omului:
- urme de forma: ale miinilor,picioarelor,vocii,scrisului,manierei de a se executa
diferite operatii;
- urme biologice: de singe,saliva,par,osteologice,miros,tesuturi moi,arsuri;
- urme ale incaltamintei,imbracamintei si ale altor obiecte folosite de om.
8) Urme ale vegetalelor: resturi carbonizate,aschii,seminte de plante uleioase etc.
9) Urme ale animalelor: lasate de picioare si coarne,singe,puf,par,lina,pene etc.
10) Urme ale mijloacelor de transport: anvelope,roti,potcoave,scurgeri de
carburanti,lubrifianti etc.
2.7.PARTICULARITATI METODOLOGICE SI TEHNICE DE IDENTIFICARE
A URMELOR
CARACTERISTICE SI SURSELOR DE APRINDERE
Arcurile electrice,scurtcircuitele,scinteile si efectul termic al curentului electric se
indentifica prin:
- studierea si compararea schemei proiectate a instalatiilor electrice cu realitatea,in
colaborare cu specialistii din acest domeniu (din unitatile beneficiare,furnizoare,de
proiectare,etc.)
- verificarea gradului de protectie a instalatiilor electrice in functie de pericolul de
incendiu si explozie existent;
- determinarea univoca a instalatiilor electrice aflate sub tensiune in momentul
izbucnirii incendiilor si a celor care nu erau sub tensiune;
- examinarea dispozitivelor de siguranta (de protectie) ale instalatiilor electrice:
daca sunt montate toate dispozitivele de siguranta; daca dispozitivele sunt originale,nu
sunt supradimensionate nu au fost reparate cu mijloace locale; daca capacitatea
consumatorilor este sub limita admisape circuitul (siguranta) respectiv;
- examinarea comutatoarelor,heblurilor si intrerupatoarelor,pozitia acestora si
urmele (impuritatile) depuse pe ele si pe punctele de contact;
- examinarea consumatorilor (motoare electrice,aparate electrice,corpuri de
iluminat etc.): starea tehnica a consumatorilor si modul de supraveghere a acestora;
puterea reala a consumatorilor si compararea ei cu cea prevazuta in proiect; amprenta
incendiului asupra consumatorilor (de exemplu: daca pe resturile de filament ale unui bec
electric se gasesc sudate urme microscopice de granule sau cioburi de sticla,becul
ardea,iar daca particulele de sticla au muchii ascutite si nu sunt sudate de filament,rezulta
ca becul nu era sub tensiune; in acest scop se folosesc micoscopul care mareste de 20
50 de ori si aparatul de fotografiat);
- examinarea conductoarelor si cablurilor electrice; starea izolatiei (de
exemplu,carbonizarea izolatiei in zona de contact cu metalul si schimbarea culorii
observata prin marirea la microscop de 20 de ori si prin fotografiere); colectarea din zona
incendiului a resturi de conductoare,urmata de slefuirea fina a partilor topite (perlarilor) si

examinarea la microscop a structurii metalului,marind de 500 de ori (de exemplu: aparitia
unor modificari in structura cuprului,care implica prezenta oxigenului,indica inchiderea
circuitului inainte de izbucnirea incendiului,iar daca indica doar prezenta infima a
oxigenului,inseamna ca circuitul s-a inchis pe timpul incendiului);
- verificarea cablurilor pe traseu si in sectiune (conform normativelor si STASurilor in vigoare prin efectuarea unor masuratori privind: rezistenta izolatiei
(megaohmetru tip MT-5/5/10),rezistenta chimica (metoda puntii),proba cu tensiune inalta
sau marita si a curentului de fuga (instalatiile Kenotron sau KDRV),incercarea izolatiei la
strapungere (trusa TCS-2),precum si determinarea defectelor de cablu (locatorul de
defecte LDC sau cautatorul tranzistoriat de defecte RCI-2); examinarea materialelor
identice (etalon) cu cele avariate,dar neutilizate,intacte;
- evaluarea parametrilor ce caracterizeaza sursele de initiere a arderii de natura
electrica,cum sunt: la scurtcircuit intensitatea,tensiunea si rezistenta de
scurtcircuit,efectele mecanice si termice ale scurtcircuitului; la arcuri si scintei electrice
intensitatea,tensiunea descarcarilor,radiatia termica a acestora,lungimea si durata arcurilor
si scinteilor,capacitatea (energia) de aprindere a surselor;
- studierea modului de amplasare si a naturii materialelor si substantelor
combustibile si explozive din zona incendiului;
- analizarea posibilitatilor de initiere a incendiului prin scurtcircuit,arcuri si scintei
electrice produse in mediul combustibil (exploziv) existent.
Electricitatea statica se identifica prin:
- inventarierea punctelor in care se poate forma electricitatea statica si studierea
acestora;
- examinarea conditiilor de microclimat (umiditatea,gradul de izolare,temperatura
si compozitia mediului);
- verificarea integritatii sistemului de descarcare continua (fara scintei) a sarcinii
electrice si a valorii rezistentei de legare la pamint;
- verificarea legarii la centura de impamintare a tuturor punctelor in care se pot
dezvolta si localiza sarcini electrostatice;
- determinarea energiei scinteii formate la descarcarea electrostatice si compararea
acesteia cu energia minima de aprindere a substantelor din mediul dat;
- efectuarea unui experiment in conditii similare,utilizind: electroscopul pentru
semnalizarea diferentei de potential corespunzatoare incarcarii,indiferent daca aceasta
diferenta a aparut pe o instalatie,pe o masina sau pe corpul uman; voltmetrul electrostatic
pentru masurarea cantitativa a tensiunii.
Flacara deschisa si flacara inchisa se vor indentifica prin:
- verificarea existentei mijloacelor care utilizeaza flacara sau care pot in anumite
conditii,sa formeze flacara deschisa ori inchisa,cum sunt: aparatele de
sudura,faclele,cuptoarele,aparatele de gatit (aragaze,resouri,cu petrol),de iluminat
(lampi,luminari,felinare),de laborator (becuri si spirtiere cu lichide sau gaze
combustibile),afumatorii,mijloace de aprindere (chibrituri,brichete,aprinzatori electrice
etc.); focul in aer liber;
- examinarea urmelor si resturilor ramase de la mijloacele care utilizeaza flacara,a
deformarilor acestora si a funinginei;
- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere a materialelor si substantelor
combustibile aflate in zona incendiului,precum si a distantelor de amplasare a acestora
fata de sursele de producere a flacarii;
- evaluarea temperaturii flacarilor in functie de temperatura de ardere a

combustibilului,de marimea flacarii rezultate la ardere,precum si de caldura pierduta prin
radiatii sau consumata de catre produsele de ardere (exemple ale temperaturii flacarilor
care pot fi atinse de: chibrit 700C; sudura oxiacetilenica 3150C; lampa de lipit 2000C;
hidrogen 2880C; lemn 850 - 1400C; metan 1875C; propan 1925C; lampa cu petrol
780 1300C);
- copararea caldurii de reactie a flacarii cu temperatura sau energia minima de
aprindere a materialelor si substantelor combustibile;
- studierea,dupa caz,a conditiilor de microclimat sau a situatiei meteorologice.
Caldura (efectul termic) se identifica prin:
- verificarea existentei si starii tehnice a instalatiilor,aparatelor si a altor surse
generatoare de caldura,precum si a modului de amplasare,utilizare si supravegherea
acestora;
- examinarea punctelor in care poate aparea frecarea,in functie de sistemul de
rezemare si de ungere,de numarul turatiilor si de puterea transmisiei;
- determinarea modului de transmitere si acumulare a caldurii,precum si a marimii
si a duratei actiunii acesteia;
- examinarea urmelor de ardere,cenusii si zgurii,precum si combustibilul utilizat;
- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere ale materialelor combustibile
amplasate in apropierea sursei de caldura,a distantelor de securitate si a celor efective,a
duratei de incalzire (ardere),precum si a conditiilor de microclimat (concentratia de praf
combustibil,umiditatea,curentii de aer etc.);
- studierea materialelor combustibile din apropierea punctelor de frecare,natura si
proprietatile acestora,durata stationarii depunerilor de materiale si a impuritatilor
combustibile in punctele de frecare si in jurul lor etc;
- compararea temperaturii de aprindere a materialelor combustibile cu temperatura
surselor de caldura,tinindu-se seama de amplasarea acestora (exemple de temperaturi care
pot fi atinse: cosuri de fum 500 - 1000C; becuri electrice cu incandescenta 100 300C;
metale incandescente 700 - 1500C);
- efectuarea de masuratori in conditii similare utilizind pirometrul optic portativ
(temperaturi cuprinse intre 700 - 1500C si 1200 - 2000C pentru radiatie termica in
domeniul vizibil,respectiv termometrul cu virf de palpare cu panglica din bimetal si cu
termistori);
- reconstituirea,cind e posibil si necesar,a situatiei care a generat incendiul.
Scinteile se identifica prin:
- determinarea capacitatii de aprindere a scinteii,care depinde de masa ei si de
energia termica inmagazinata;
- comportarea capacitatii de aprindere a scinteii cu energia ei minima de aprindere
a materialelor combustibile;
- verificarea sursei (instalatiei,utilajului,uneltelor de munca etc.) care poate produce
scintei,starea tehnica si modul de utilizare.De exemplu,la sistemele de incalzire,scinteile
apar prin crapaturi,gauri,usi deschise,cosuri de fum si burlane,mai ales cind ard
rasinoase,vreascuri,crengi,coceni de porumb si in prezenta vintului sau a
tirajului.Scinteile de cos cazute pe materialul combustibil la 15 20 m il poate
incendia,iar pe timp de vint puternic scinteile si jaratecul pot ajunge la 100 m; la sudura
executata la inaltimea de 6 m de sol de zona periclitata este de 6 8 m in jurul punctului
de lucru,iar prin ricosare scinteile secundare ajung la 14 15 m acoperind 50 70% din
zona de pericol.Scinteile,bucatile de metal incandescent sau topit si brocurile de sudura
(uneori de culoare inchisa),avind o energie calorica ridicata (temperatura de 500 550C),pot incendia materialele combustibile: la utilizarea sculelor si dispozitivelor de
alumumiu pot apare scintei capabile sa aprinda o serie de substante inflamabile (sulfura
de carbon,acetilena,hidrogen,etilena,benzen,metan,propan etc.) mai ales daca scinteile au
rezultat din socul produs intre aluminiu (duraluminiu) si otel ruginit.
Autoaprinderea se identifica prin :
- depistarea substantelor chimice care pot sa se autoaprinda: in contact cu aerul
(fosfor alb si rosu,praf de aluminiu sau zinc,sulfuri de potasiu,sodiu,bariu,negru de
fum,lemn supus incalzirii de lunga durata etc.); in contact cu apa (carbura de
calciu,metale alcaline si alcalino pamintoase,hidrurile metalelor alcalin,fosfura de
calciu si de sodiu etc.); in contact cu substante organice (oxigen,fluor,clor,acid
azotic,peroxizi de bariu si sodiu,permanganat de potasiu,clorati,perclorati etc.);
- evaluarea cantitatilor de substante intrate in contact si a marimii energiei termice
degajate;
- depistarea promotorilor (acceleratorilor) existenti in masa materialelor cu tendinta
de autoaprindere: in carbune (oxigen,compusi volatili,sulfuri de fier,umiditate,resturi
organice etc.); in bumbac (seminte,ulei,grasimi); in azotat de amoniu (strunjiri de
fier,sticla,grafit,zinc,cloruri,acid azotic etc.); in uleiuri de floarea,in,cinepa,bumbac,soia
etc. (cu indice de iod peste 80); in lichide combustibile (acetona,acid acetic
concentrat,alcool butilic,etilic,metilic,benzina etc.); in contact cu oxidatii (peroxid de
sodiu,permanganat de potasiu) mai ales in prezenta apei;
- studierea conditiilor de depozitare (temperatura,umiditate,durata etc.) a
materialelor combustibile;
- verificarea posibilitatilor de autoaprindere biologica a materialelor
(paie,fin,lucerna,rumegus etc.),datorita umiditatii,actiunii microorganismelor,enzimelor si
a transferului de materie;
- examinarea urmelor (canale,cuiburi,focare) de initiere a autoaprinderii biologice;
- efectuarea,dupa caz,de reconstituiri la fata locului.
Reactiile chimice se identifica prin:
- inventarierea substantelor care pot da reactii chimice exoterme ce duc la
aprinderea lor,a produsilor de reactie sau a substantelor combustibile vecine mediului de
reactie,fie prin modificarea conditiilor de pastrare sau manipulare (de exemplu:
evaporarea solventului din nitroceluloza umectata),fie prin contactul cu alte substante
chimice (exemple de reactii periculoase reversibile: acetilena cu
fluorul,clorul,bromul,cuprul,argintul,mercurul; amoniacul gazos cu
mercurul,clorul,iodul,bromul,acidul fluorhidric anhidru; benzina cu clorura de var;
metanul cu sulfura de carbon,cu peroxizi etc.;)
- examinarea factorilor care influenteaza aprinderea si explozia (contactul dintre
substante,lumina solara,scinteile,reactiile chimice etc.);
- colectarea de probe si verificarea in laborator a conditiilor de producere a
reactiilor chimice;
- studierea efectelor termice si chimice si ale reactiilor chimice.
Explozia se identifica prin:
- determinarea substantelor explozive existente,a modului de aprindere exploziva a
acestora (oxidare rapida,descompunere rapida,polimerizari si alte reactii chimice
necontrolate),precum si a tipului de explozie produs (deflagratie,detonatie,explozie in
spatiul inchis,explozie in aer liber);
- studierea conditiilor in care se pot produce exploziile (intervalul de

explozie,temperatura si presiunea mediului,ventilatia,starea fizico chimica a
substantelor si materialelor,temperatura si energia minima de aprindere,compozitia
mediului,existenta si starea dispozitivelor si mijloacelor de decompresare etc.);
- inventarierea surselor de initiere a exploziei (surse de energie) aflate in zona
incendiului si examinarea acestora;
- examinarea efectelor si urmarilor exploziei (presiuni si temperaturi
rezultate,distrugeri materiale etc.)
Trasnetul se identifica prin:
- procurarea si prelucrarea datelor meteorologice din zona incendiului;
- izolarea si prelevarea urmelor si modificarilor amprentate pe materiale,de
exemplu: pe copaci se gaseste material lemnos smuls si zdrobit; stilpii si grinzile de lemn
sunt rupte si aschiate; invelitoarea (ardezie,tigla) este rupta si imprastiata; rindurile de
caramida,de piatra si cosurile de fum sunt crapate si prabusite; structurile,conductele si
burlanele metalice sunt topite,gaurite,pliate si rasucite;
- verificarea instalatiei de paratrasnet prin calcul si masuratori cu aparatura
adecvata prin analiza de laborator (legaturi imperfecte cu urme de topitura metalica;
rezistenta ridicata pina la 50 ohmi a centurii de impamintare care indica trasnetul drept
cauza de incendiu);
- examinarea efectelor mecanice si termice ale trasnetului;
- studierea actiunii secundare a trasnetului ca urmare a inductiei electrostatice si
electromagnetice,precum si a eventualelor descarcari simultane in mai multe puncte.
Energia nucleara se identifica prin:
- analizarea conditiilor si abaterilor de la tehnologie si prin modul de operare care
au dus la pierderea controlului reactiei nucleare;
- stabilirea motivelor pentru care nu au functionat corespunzator sistemele de
protectie si securitate nucleara;
- cercetarea imprejurarilor in care au avut loc accidentul tehnic sau avaria care a
precedat punerea in libertate a energiei nucleare.
3.EVIDENTA SI RAPORTAREA INCENDIILOR
In conformitate cu prevederile actelor normative in vigoare,conducerile unitatilor
sunt obligate sa asigure evidenta avariilor si a oricaror accidente tehnice in
productie,precum si raportarea imediata a acestora,in conditiile legii.
Evidenta incendiilor,inceputurilor de incendii,exploziilor,avariilor si altor accidente
tehnice se tine,de regula,in planul anual de autoaparare impotriva incendiilor al unitatii.In
anexa respectiva se mentioneaza evenimentul produs,dara si ora cind a avut loc,locul
producerii (sectia,instalatia,depozitul,rezervorul,rampa etc.),cauza,consecintele (pierderi
materiale,victime etc.) si masurile preventive,iar la rubrica observatii se inscrie numarul
documentului de cercetare a cauzei.
Se recomanda ca la fiecare unitate industriala sa se tina evidenta incendiilor si a
celorlalte evenimente pe cel putin 10 ani anteriori,intr-un dosar cuprinzind anexele
respective din planurile de aparare impotriva incendiilor ori intr-un registru special.
Raportarea incendiilor produse in unitatile economice si institutii se asigura potrivit
ordinelor si dispozitiilor date in acest sens de organele tutelare.Important este ca
raportarea incendiilor sa se faca operativ,atit pe timpul incendiului,cit si dupa stingerea
acestuia,iar datele sa fie exacte.
Propagarea si evacuarea fumului si gazelor din cladiri

1.PERICOLUL PREZENTAT DE FUM
Fumul care se degaja pe timpul unui incendiu este format din elemente care se afla
sub 3 forme de agregare a materiei.El se compune din gaze de combustie,particule lichide
solide in suspensie.In cantitati mari si in spatii inchise creeaza conditii improprii
supravietuirii persoanelor.
Pe timpul procesului de ardere rezulta oxid de carbon,dioxid de carbon,acid
clorhidric etc.,care alaturi de lipsa de oxigen face,uneori viata imposibila.
In afara pericolului pentru persoane,apare si pericolul pentru bunuri.Fumul fiind
cald reprezinta un factor important al propagarii incendiului.Actiunea coroziva a unora
din compusi,de exemplu a acidului clorhidric,reprezinta un pericol pentru elementele
constructiei,ca si pentru bunurile aflate in incaperea care trebuie protejata.
Folosirea tot mai mult a materialelor plastice si sintetice,care de regula,produc mult
fum,fac ca pericolul creat de fum sa fie din ce in ce mai mare.
Se impune ca alaturi de sarcina termica sa se ia in considerare si sarcina de
fum,atunci cind se calculeaza ventilatia caselor de scari,a puturilor de ascensoare la
cladirile cu mai multe etaje.
Drept sarcina de fum se considera cantitatea totala de fum degajata in timpul arderii
materialelor care se gasesc in zona incendiului si reprezinta cantitatea de fum produsa pe
unitatea de suprafata.
Aparitia fumului in cazul unui incendiu reduce vizibilitatea pe caile de
evacuare,pericolul pentru oameni crescind atunci cind i se asocieaza caldura,gazele de
combustie si cele toxice.Concentratiile periculoase ale fumului pe caile de evacuare
clasice executate din materiale incombustibile se pot forma in timp scurt de cel mult 3 4
min.
Pentru utilizarea in conditii de securitate a cailor de evacuare se apreciaza ca fiind
necesara o vizibilitate de 1015 m.
2.MECANISMUL DE PROPAGARE A FUMULUI IN CLADIRE
Intr-o cladire,deplasarea fumului pe verticala si orizontala se datoreaza urmatorilor
factori: dilatarii gazelor care se incalzesc,fortei de ascensiune (tirajului),care se formeaza
pe timpul incendiului; functionarii instalatiilor mecanice de ventilare sau conditionare;
presiunii vintului.Modul de propagare a fumului intr-o anumita cladire se fundamenteaza
pe baza legilor fizice ale miscarii gazelor calde in ipoteza ca incendiul evolueaza conform
unui regim constant,intr-un spatiu inchis,care comunica sau nu cu exteriorul.
In faza incipienta a incendiului,gazele din incapere incalzite se dilata,presiunea din
interior creste si ca urmare,o parte din fumul format pe timpul incendiului este evacutat
prin neetanseitatile usilor,ferestrelor si altor goluri.
Dilatarea prin incalzire a gazelor din incapere poate determina evacuarea unei
cantitati insemnate de fum.
Gazele de ardere sunt mai usoare decit aerul,fapt care determina formarea unei
forte ascensionale,care pune in miscare fumul,initial pe verticala catre plafon,iar apoi pe
orizontala de-a lungul acesteia,acumulindu-se in strat din ce in ce mai gros.Stratul de
gaze se amesteca foarte incet cu aerul rece de dedesubt,daca nu exista obstacole in calea
lor.
Cu cit incendiul este mai dezvoltat,cu atit mai mare este debitul de aer antrenat de
catre flacari.Volumul ocupat de gazele produse de incendiu depinde de temperatura
lor.De exemplu,in apropierea unui focar cu temperatura in jur de 500C,un kg de gaze
ocupa un volum de 2 m3,in timp ce la o anumita distanta,unde gazele s-au racit pina la o
temperatura care depaseste cu putin peste cea ambianta,1 kg de gaze ocupa numai 0,8 m3 .
Printr-o usa cu inaltimea de 2 m si latimea de 0,75 m la temperatura de
200C,debitul de fum poate fi de 1 kg/s (60 kg/min),ceea ce revine la circa 40 kg/min
pentru fiecare m de usa.Aceasta cantitate este foarte mare,tinind seama de faptul ca
pentru reducerea vizibilitatii la 5 m este nevoie de o concentratie de circa 0,025 kg/m3 .
Miscarea fumului depinde in cea mai mare masura de diferentele de presiune ce se
produc,precum si de existenta posibilitatilor de curgere a gazelor,pe verticala de jos in
sus,de la un nivel la altul.Pe orizontala fumul se propaga de la casa scarii,de-a lungul
coridoarelor de evacuare la partea superioara a acesteia,cu viteza pasului normal sau de la
o incapere la alta
Intr-o cladire inalta fumul se propaga foarte rapid datorita urmatorilor factori:
expnasiunea gazelor de ardere; efectul de cos (tirajului); influenta exterioara a vintului;
miscarea fortata (mecanica) a aerului in cladire.
Tirajul depinde de temperaturile exeterioara si interioara,de vint,de planul
etajelor,de etanseitatea usilor si ferestrelor,de functionarea trapelor si altor sisteme de
evacuare a fumului.Cu cit este mai mare diferenta intre temperatura interioara si cea din
exteriorul cladirii,cu atit tirajul este mai puternic.
In conditii de vara (cind temperatura aerului este mai ridicata decit in
cladiri),directia curentilor de aer in timpul incendiului se inverseaza.In acest caz apare
pericolul de umplere cu fum a etajelor si cailor de evacuare din cladire sub etajul
incendiat,mai ales daca focarul de incendiu se afla la un etaj situat deaspupra planului
presiunii neutre (egale).
Cind Te (temperatura aerului in exterior) este egala cu Ti (temperatura aerului
interior) nu va alea loc nici o miscare naturala a aerului.
Daca Te<Ti aerul se deplaseaza vertical in sus,presiunea exterioara va fi mai mare
decit cea interioara la o deschidere in partea de jos.
La Te<Ti tirajul este invers.
In timp de iarna ca si pe timp de vara in cazul unui incendiu intr-o cladire
inalta,efectul de cos (tirajul) poate avea presiuni destul de ridicate care vor depasi
presiunea produsa de incendiu si astfel aerul din exterior va fi fortat sa circule catre zona
focarului fapt ce nu va permite fumului si caldurii sa fie indepartate.
Vintul poate influenta procesul de raspindire a fumului,creind conditii de circulatie
orizontala a aerului.
In anumite cazuri,fumul este introdus in incaperi din exterior prin ferestrele
deschise sau sparte,ca urmare a actiunii vintului.Aceasta provoaca o afluire a aerului spre
partile cladirii din directia din care bate,aerul patrunzind in acest caz orizontal.Cind vintul
are taria 4,viteza de circa 6,5 m/s si presiunea dinamica de 27,3 N/m,o parte din aerul
care patrunde in timpul vintului in interiorului cladirii si se indreapta in sus.
Presiunile orizontale si efectul de aspiratie,produse de vint,fac ca planul presiunii
neutre sa se deplaseze.Presiunea pozitiva a vintului tinde sa ridice planul presiunii
neutre,in timp e o presiune negativa il coboara.
Tirajul mai este influentat de destinatia si tipul constructiilor,de modul de

compartimentare a lor,care impiedica miscarea libera a aerului,desi au loc scurgeri
importante prin deschideri.
3.EVACUAREA FUMULUI SI GAZELOR FIERBINTI
Actiunea de evacuare a fumului trebuie sa conduca la: mentinerea unei vizibilitati
suficiente; impiedicarea cresterii temperaturii in spatiul incendiat; scaderea concentratiei
de gaze toxice din atmosfera; pastrarea unui procent acceptabil de oxigen.Declansarea
actiunii de evacuare a fumului trebuie facuta imediat dupa izbucnirea incendiului,aceasta
pentru a se putea evacua persoanele in bune conditii.
Operatia de evacuare a fumului,fie ca se realizeaza printr-o ventilatie naturala
(S<1600 m) sau mecanica,nu va fi eficienta decit daca se realizeaza compartimentari
adecvate.
Dispozitivele pentru evacuarea fumului produs in caz de incendiu vor avea o
suprafata libera insumata (actiunea de trecere a fumului prin deschidere),de minimum
0,2% din aria incaperilor sau a compartimentelor respective si se amplaseaza in
acoperisul cladirilor,sau cit mai sus posibil la partea superioara a peretilor
exteriori,judicios repartizate.Actionarea acestor dispozitive se face prin mijloace usor
accesibile in caz de incendiu (automat si manual).
Dispozitivele (trapele) mici pentru evacuarea fumului si gazelor fierbinti vor fi
dispuse cit mai uniform ele fiind preferabile unei singure trape de ventilare de aceeasi
suprafata,deoarece un eventual incendiu este posibil ca deasupra focarului sau in
apropierea acestuia sa se gaseasca vreo trapa.De asemenea,riscul de nefunctionare la un
numar mai mare de trape mici de ventilare este mai redus decit atunci cind exista o
singura trapa de ventilare pe aceeasi suprafata.
La cladirile etajate,evacuarea fumului si gazelor fierbinti se asigura separat pentru
fiecare nivel.Canalul de evacuare poate fi folosit cu succes atunci cind exista un tiraj
natural si numai in cazul in care etajele nu au geamuri,de exemplu in subsoluri.
Sistemele moderne de evacuare a fumului asigura in bune conditii evacuare a
fumului asigura in bune conditii evacuarea tuturor produselor de ardere in caz de
incendiu.De exemplu se construiesc instalatii de ventilatie pentru cazuri de incendiu
amplasate de-a lungul cailor de evacuare,actionate automat de detectoare de incendiu sau
puse in functie manual.
Prin dimensionarea corecta a deschiderilor pentru evacuarea fumului si
caldurii,montarea unor ecrane verticale se poate realiza astfel incit fumul si gazele de
ardere care se produc in timpul incendiului sa nu depaseasca compartimentul de incendiu
si sa nu se raspindeasca in cuprinsul cladirii (tabelul XXI 3.1).
Aria deschiderilor de evacuare a gazelor fierbinti si distanta intre ele

Densitatea conventionala
Raportul dintre suma ariilor
Distanta maxima [m]
a sarcinii termice
libere ale
intre:
[MJ/m sau Mcal/m]

qs 420
(100)
420 < qs 840
(100)
(200)
840 < qs 1680
(200)
(400)
1680 < qs 4200
(400)
(1000)
qs > 4200
(1000)
dispozitivelor
(deschiderilor) si aria
construita a incaperii
1 : 150
Axele a
doua
deschideri
45
Ecranele
suspendate
sub tavan
75
1 : 125...1 : 80
35
75
1 : 80...1:60
35
75
1 : 60...1 : 40
30...25
30
1:30
30...25
30
In caz de incendiu,mijlocul cel mai usor,rapid si uneori mai rational,cind nu exista

deschideri special prevazute,se realizeaza prin deschiderea ferestrelor,permitind caldurii
si fumului sa iasa la partea de sus,in timp ce aerul proaspat patrunde pe la partea de jos a
acestora.Cind se procedeaza la spargerea geamurilor trebuie sa se realizeze o deschidere
maxima pentru a se obtine o ventilare satisfacatoare.
22. Evacuarea si salvarea persoanelor din cladiri
1. EVACUAREA PERSOANELOR
Prin evacuare se intelege scoaterea organizata a persoanelor si bunurilor din spatiile
in care incendiul,explozia sau vreo catastrofa naturala poate provoca moartea,afecta
sanatatea oamenilor sau produce pierderi de bunuri materiale.
Evacuarea se realizeaza prin caile de evacuare care constituie un ansamblu de
usi,scari,coridoare si incaperi care asigura iesirea in exterior din cladiri,in caz de
incendiu,a persoanelor din interiorul acestora.
Caile de evacuare trebuie sa asigure,in caz de incendiu,evacuarea persoanelor in
exterior la nivelul terenului sau a unor suprafete circulabile in timpul cel mai scurt posibil
si in deplina siguranta.
Pentru o evacuare sigura,in afara prevederilor normative,este necesar sa se aiba in
vedere si alte cerinte ca: alegerea drept cale de iesire a traseelor care sunt construite din
materiale incombustibile; asigurarea capacitatii de iesire pentru toate persoanele aflate la
orice etaj,iesirile si caile de aces catre acestea nu trebuie sa aiba unghiuri sau culoare
moarte; caile de acces catre iesire trebuie astfel alese,incit sa nu conduca in spatii cu
pericol de incendiu; iesirile trebuie sa conduca direct in strada,curte sau in alte spatii
deschise,din care sa poate ajunge in exterior cu sigurantal; usile rotative nu se folosesc
pentru evacuare.
Evacuarea persoanelor din cladiri se face sub forma de fluxuri (siruri de persoane
asezate una in spatele celeilalte),care se deplaseaza prin caile de evacuare catre exteriorul
cladirii.
Numarul de fluxuri prin care se evacueaza un numar de persoane se determina cu
relatia:
F = N/C
F numarul de fluxuri rezultat prin calcul;
N numarul de persoane care trebuie sa treaca prin calea de evacuare;

C capacitatea de evacuare a unui flux,definita ca total de persoane,care se
evacueaza prin fluxul respectiv pe durata evacuarii.
Latimea libera minima necesara pentru trecerea fluxului de persoane in raport de
numarul acestora este prevazuta in STAS-ul in vigoare (tabelul XXII.1.1).
Numarul de
fluxuri
Latimea
libera
0,90
1,10
1,60
2,10
2,50
Lungimea si latimea cailor de evacuare sunt in functie de timp.

Timpul limita admis pentru evacuare este:
tlim = Ktcr;
K un coeficient mai mic ca 1,care tine seama de posibilitatea abaterii marimii
factorilor care influenteaza o
organismul omului in timpul incendiului,de regula K = 0,8 ;
tcr timpul critic de evacuare,dupa consumarea caruia efectul factorilor care
influenteaza organismul omului in
timpul incendiului face imposibila evacuarea in conditii organizate.
La calculul timpului de evacuare se va tine seama de relatia:
t tlim [min];
t timpul de evacuare dintr-o incapere,determinat prin calcul [min];
tlim timpul limita admis pentru evacuare [min].
Viteza de deplasare pe traseele orizontale se considera egala cu 0,4 m/s,pe traseele
orizontale si fara panica,iar pe cele verticale la coborire de 0,3 m/s.
La o evacuare fortata,circulatia oamenilor facindu-se inghesuit,viteza de deplasare
ajunge la circa 0,2 m/s.Rezulta necesitatea dimensionarii latimii in functie de numarul
maxim de persoane care urmeaza a se evacua.Pentru calculul deplasarii fluxului de
persoane,trebuie sa se tina seama de virsta,imbracamintea si greutatea purtata in miini.
Capacitatea de evacuare a unui flux C,in functie de destinatia cladirilor (STAS
6814 - 69),se arata in tabelul XXII.1.2
Nr.crt
Destinatia cladirii sau a portiunii de cladire Capacitatea de evacuare a
pentru care
unui flux
se calculeaza evacuarea
[numar de persoane]
0
1
2
1
Cladiri de productie si depozitare:
- din categoriile A si B pericol de
65
incendiu
75
- din categoria C pericol de incendiu
90
- din categoriile D si E pericol de
incendiu
2
Constructii care adapostesc persoane
incapabile de a se evacua
singure: maternitati,stationare
medicale,cladiri pentru copii de virsta
50
prescolara,ospicii pentru alienati,camine
pentru batrini si infirmi
4
5
Sali in care se aduna public,insa nu se

incadreaza ca sali aglo-merate (sali de
adunari,auditorii,magazine,expozitiim,spatii
pentru alimentatie publica,sali de lectura,sali
de sport,sali de asteptare etc.),care au o
capacitate mai mica decit limita pentru a fi
sali aglomerate
Cladiri de locuit:
hoteluri,camine,cabane,blocuri de locuinte
etc.
Sali aglomerate de tip S1 in cladiri:
- de gradul I,II rezistenta la foc
- de gradul III rezistenta la foc
- de gradul IV,V rezistenta la foc
Sali aglomerate de tip S2 in cladiri:
- de gradul I,II rezistenta la foc
- de gradul III rezistenta la foc
- de gradul IV rezistenta la foc
- de gradul V rezistenta la foc
75
90
50
35
25
65
50
35
25
La elaborarea planului de evacuare este necesar sa se tina seama de: starea

constructiei,sarcina termica; numarul de persoane existente in interiorul incaperilor; caile
de acces si de evacuare pentru persoane si bunuri; ordinea evacuarii; persoana
(persoanele) care conduce operatiile de evacuare si salvare,precum si persoanele care au
sarcini pe aceasta linie; mijloacele si utilajele folosite pentru evacuarea bunurilor in
special a celor valoroase,care au greutati mari; locurile stabilite pentru evacuarea
persoanelor si depozitarea materialelor evacuate; mijloacele de dare a semnalului de
alarma,atributiile ce revin fiecarei persoane in timpul evacuarii,functie de rolul pe care
trebuie sa-l indeplineasca,de traseele ce trebuie urmate; asigurarea zonelor de
evacuare,punctele de adunare si efectuare a apelului persoanelor evacuate; transportarea
urgenta a persoanelor care nu se pot deplsa singure.
De asemenea,in planul de evacuare trebuie sa se mai includa si unele date
referitoare la cladirea respectiva,ca: numarul de iesiri,latimea scarilor,latimea totala a
tuturor iesirilor; distanta dintre diferite incaperi si scari; latimea coridoarelor; iesirile de
salvare; natura iluminatului; posibilitatea de propagare a incendiului,posibilitatea de
defectare a unor instalatii (ventilare etc.); posibilitatea de a se apela la alte unitati din
apropiere,modul de alarmare a lor.Pentru o evacuare reusita se impune o buna
organizare,ordine si disciplina.
La cladirile inalte,hoteluri,cladiri administrative,spitale etc.,evacuarea completa in
caz de incendiu este foarte dificila.
La hoteluri se recomanda afisarea in camera de cazare,la loc vizibil,a unei schite cu
planul etajului pe care se indica pozitia incaperii respective si traseele ce trebuie urmate
pina la scarile de evacuare.
Aceste schite sunt completate prin reguli de prevenire a incendiilor si cu indicatii
asupra modului in care persoanele trebuie sa procedeze in diferite situatii.
De o mare eficienta sunt: iluminatul de siguranta; instalatia de detectare a
incendiilor si de avertizare a persoanelor.Avertizarea persoanelor trebuie sa se realizeze
intr-un timp scurt,printr-un sistem fiabil,bine audibil si a carei semnificatie sa fie
neconfundabila pentru oameni,in special la hoteluri si care sa nu poata fi declansat

intempestiv.
Eficienta sporita se asigura prin echiparea hotelurilor cu sonerii polarizate sau hupe
amplasate cel putin una pe etaj,astfel incit sa se poata auzi din toate incaperile.In
principiu,actionarea soneriilor se face de la receptie.Pentru orientarea persoanelor care
urmeaza sa se evacueze din cladiri este necesar sa se execute marcari prin indicatoare a
pozitiei usilor si scarilor de evacuare,pentru straini sa se utilizeze indicatoare cu texte in
limbi de mare circulatie internationala.
Cele mai eficiente cai de evacuare sunt coridoare si scarile interioare care trebuie sa
fie in permanenta libere.In unele situatii personale din interior se mai pot evacua si cu
ajutorul scarilor exterioare fixe sau mobile.
2.SALVAREA PERSOANELOR
Cind nu este posibil sa se realizeze evacuarea persoanelor se trece la pregatirea si
executarea salvarii acestora.
Prin notiunea de salvare se intelege ajutorul ce trebuie acordat persoanelor care
datorita incendiului sau vreunui alt eveniment neprevazut,isi au viata sau sanatatea in
pericol,pe ca nu-l pot inlatura singure.
Pentru buna reusita a salvarii se impune: sa se stabileasca pozitia in care se afla
persoanele periclitate; numarul de persoane aflate in primejdie intr-un anumit loc;
posibilitatea de folosire pentru salvare a coridoarelor,scarilor si a celorlalte locuri de
trecere; pericolul direct existent pentru persoanele periclitate; daca a aparut panica pentru
oameno si in ce grad; gradul de iluminare a locuilor de trecere.
Procedeele si mijloacele de salvare practicate,in special din cladirile inalte,sunt:
coborirea pe trepte prin casa scarilor,in mod deosebit de catre persoanele aflate sub etajul
(etajele) incendiat; coborirea pe o scara fixa sau pe o coarda (fringhie),pe laturile
exterioare ale cladirii inalte; coborirea cu o cabina care aluneca pe sine sau pe cabluri fixe
pe laturile exterioare ale cladirii; coborirea cu ajutorul unui dispozitiv cu troliu;
alunecarea pe un tobogan sau tub expandat; saritura din cladire pe o perna de salvare;
coborirea cu ascensorul atunci cind sunt create conditiile necesare; salvarea cu ajutorul
elicopterelor; folosirea autoscarilor mecanice.
Folosirea eficienta a autoscarilor mecanice depinde de posibilitatile de acces la
ferestrele sau balcoanele incaperilor in care se afla blocate persoanele.
O utilizare mai rationala se obtine atunci cind la fiecare etaj se prevad incaperi
(zone de refugiu) unde oamenii care nu se mai pot evacua pe scarile cladirii se adapostesc
in acestea si asteapta fortele de interventie.
Securitatea persoanelor din cladiri depinde de buna armonizare a masurilor
constructive cu masurile de prevenire a incendiilor,corelarea dintre ambele domenii fiind
absolut necesara.
23. Alimentarea cu apa pentru stingerea incendiilor
1. Notiuni de hidrostatica si de miscare a lichidelor in conducte
Greutatea specifica este greutatea unitatii de volum dintr-un corp.Astfel:
= G [ kgf sau N]
V m3
m3
Densitatea sau masa volumica se exprima prin cantitatea de materie continuta in
unitatea de volum.Astfel:
= m [kgfsm-4]
V
Greutatea specifica si densitatea variaza cu temperatura si presiunea (tabelul
XXIII.1.1).
Greutatea specifica si densitatatea apei la diferite temperaturi si la presiunea de 760
mm Hg
Temperatura [C]
0
10
20
60
80
100
40
Greutatea specifica 100
999,7
998
992
983
972
958
3
1
[kgf/m ]
0
Densitatea
101, 101,91
101,7
101,8 100,2 99,1
97,8
-4
[kgfsm ]
93
1) La 0C,=999,87 si la +4C,1000 kgf/m3,deci la +4C apa are densitatea cea mai
mare.
Presiunea atmosferica variaza in raport cu altitudinea.
Densitatea aerului din atmosfera variaza in raport de temperatura (tabelul
XXII.1.2).
Temperatura
0
15
20
aerului [C]
Densitatea [kg/m3] 1,29 1,22 1,20
3
5
4
30
40
50
1,165
1,172
1,092
60
70
80
1,06 1,02 1,00

0
9
0
90
0,9
72
Coloana de apa sau inaltimea teoretica de aspiratie este functie de altitudinea la

care se gaseste sursa de apa,de temperatura ei si de presiunea atmosferica.
Pentru calculul coloanei de apa se foloseste relatia:
H=Pb ; H = Pb ;
g
greutatea specifica a apei [kgf/m3 sau N/m3];
H inaltimea de aspiratie [m];
Pb presiunea atmosferica [N/m];
densitatea apei [kgfsm-4];
g acceleratia gravitatiei [9,81 m/s].
Miscarea lichidelor in conducte se face sub presiune.Fiind sub presiune,lichidul
ocupa intreaga sectiune interioara a conductelor,exercitind,de regula,o presiune aproape
uniforma asupra peretilor intr-o sectiune anumita.
Miscarea permanenta a lichidelor reale in conducte poate fi laminara sau
turbulenta.Cind viteza de miscare este mica,lichidele curg linistit,liniile de curent fiind
paralele intre ele,miscarea avind-o structura ordonata.
Daca viteza creste peste o anumita valoare,curgerea lichidului devine

turbulenta.Miscarea capata o structura aparent dezordonata.Trecerea de la regimul
laminar la cel turbulent intr-o conducta dreapta se produce prin trecerea intr-un regim
intermediar numit critic.Aparitia momentului critic depinde de viteza fluidului,de
diametrul conductei si de viscozitatea cinematica a fluidului; acesti parametri formeaza
numarul Reynolds (Re) care delimiteaza regimurile de curgere a fluidelor.Astfel:
Re=VD ;
= v ;
v
g
V viteza mijlocie a fluidului [m/s];
D diametrul conductei [m];
v viscozitatea cinematica [m/s];
viscozitatea dinamica [kgsm];
densitatea fluidului [kg/m3];
g acceleratia gravitatiei [9,81 m/s].
Punctul de trecere de la regimul laminar la cel turbulent este reprezentat de Recrt= 2320.
Curgerea este laminara pentru Re < 2320 si turbulenta pentru Re > 2320.
Regimul de miscare laminara sau turbulenta este determinat de viteza,de
diametrul conductei,de viscozitatea fluidului,iar in anumite conditii si de rugozitatea
peretilor conductei.
Viteza critica de la care curgerea devine turbulenta in functie de temperatura si
diametrul conductei se arata in tabelul XXIII.1.3.
Temperatura
apei
[C]
0
20
60
100
Vitezele critice in conductele de apa [m/s]

Diametrul conductei [mm]
10
50
100
200
0,42
0,23
0,11
0,07
0,083
0,046
0,022
0,014
0,042
0,023
0,011
0,007
0,021
0,012
0,0056
0,0035
300
0,0140
0,0077
0,0037
0,0023
Conductele instalatiilor de alimentare cu apa se gasesc,de regula,in regim

turbulent,fiind calculate la viteze economice,care sunt mai mari decit vitezele critice.
Debitul conductei:
Q = AV =D V;
4
3
Q debitul [m /s];
V viteza medie [m/s];
D diamentrul interior al conductei [m];
A aria sectiunii de curgere a apei [m].
Debitul de apa pentru stingerea incendiilor (la capetele de debitare):
Q=A2gH =D2gH=0,000012D4H=KH;
4
Q debitul capului de debitare a apei [l/s];
H presiunea de intrare a apei in capul de debitare a apei [m H2O];
D diametrul orificiului [mm];
K un coeficient egal cu 0,000012 D la a4a;

A sectiunea orificiului [mm la patrat2];
- coeficient de debit al orificilui capatului de debitare la incendii (0,951,00).
Valorile lui K pentru diferite diametre ale capului de debitare a apei se arata in
tabelul XXIII.1.4.
Valorile lui K pentru diferite diametre ale capetelor de debitare
4
5
6
8
10
12
14
16
18
20
28
Dia32
metr
ul
[m
m]
K 0,00 0,00 0,01 0,05 0,12 0,25 0,46 0,79 1,27 1,94 5,54 12,7
31
76
57
Pentru a se evita aparitia unor dificultati la exploatarea conductelor,datorita
fenomenelor de cavitatie,loviturile de berbec si coroziunii,se recomanda sa nu se
depaseasca,la incendiu,viteya de 3 m/s,cu exceptia instalatiilor de sprinklere si drencere la
care se admit viteze maxime de 5 m/s.
La miscarea apei in conducte au loc pierderi liniare si locale de sarcina.Acestea
depind de debitul si diametrul conductei (de viteza apei) si de natura peretilor (rugosi sau
netezi,cu sau fara depuneri de piatra),curgerea producindu-se,de regula,in regim
turbulent.
La curgerea apei prin furtunurile de refulare se produc pierderi de sarcina.Ele sunt
formate,ca si in cazul conductelor rigide,din pierderi liniare de sarcina si pierderile
locale,datorita rezistentelor locale produse la racordurile de asamblare si la curbele
furtunului formate ca urmare a denivelarii de teren,a trecerii peste diferite obstacole sau a
punerii sub presiune a dispozitivului de interventie la incendii.
Pierderea de sarcina a unei linii de furtun este egala cu produsul dintre rezistenta
specifica,lungimea furtunului si patratul debitului.Astfel:
hr pierderea de sarcina totala in conducta [mm H20];
i panta hidraulica [mmH2O/m];
a rezistenta specifica a furtunului pentru debite de apa exprimate in litrii pe
secunda,
L lungimea furtunului [m];
q debitul de incendiu [l/s];
Rezistentele specifice a ale furtunurilor de refulare din cinepa pentru debite [l/s]
sunt date in tabelul XXIII.1.5
Rezistentele specifice ale furtunurilor de refulare din cinepa pentru debite [l/s]
Tipul furtunului
Furtun de cinepa
necaucicat:
- tip C
- tip B
Furtun de cinepa
cauciucat:
Diametrul nominal [mm]
Rezistenta specifica a
50
75
0,0154
0,0015
50
75
0,00677
0,00077
- tip C
- tip B
Rezistentele specifice pot varia intre limite destul de largi chiar la acelasi tip de
furtun,in functie de presiunea de lucru.Aceasta se datoreste faptului ca furtunurile de
refulare fiind flexibile se deformeaza marindu-si diametrul sub actiunea presiunii
interioare.
Diametrul intrind in expresia pierderilor de sarcina la numitor,acestea vor fi mai
reduse atunci cind se lucreaza la presiuni mari.
Datorita acestei situatii nu este posibil sa se faca un calcul exact al pierderilor de
sarcina in furtunurile de refulare,pentru toate situatiile care se pot ivi in practica.In
general se recurge la calcule aproximative efectuate cu valorii medii.De regula,pierderile
de sarcina pentru linii de furtun de anumite lungimi se determina prin incercari practice.
In ultima perioada de timp se fabrica si se folosesc furtunuri de refulare din fibre
sintetice care au o elasticitate mai mare decit furtunurile de cinepa.Ca urmare a
deformatiilor mult mai mari ale acestor furtunuri,pierderile de sarcina sunt mai reduse.De
exemplu,pierderile de sarcina la furtunurile cauciucate executate din fire de relon
supraetirate sunt circa 15 20% mai reduse decit la cele din cinepa cauciucate.Pentru ale
genuri de fibre artificiale pierderile de sarcina pot fi si mai mici,ajungind chiar la 1/3 din
valorile date pentru furtunurile clasice executate din fibre naturale.
Pierderile de presiune pe furtunuri in at sunt date in tabelul XXIII.1.6
Debitul
[l/min] Cauciucat
1 linie
100
0,025
150
0,058
200
0,105
250
0,155
300
0,220
350
0,290
400
0,365
460
0,475
500
0,555
560
0,675
600
0,760
700
1,050
800
1,35
900
1,70
1000
2,10
1250
3,10
1300
3,30
1460
3,80
1500
4,40
1600
5,00
1700
5,60
1800
6,20
Furtunul B
Necauciucat
2 linii
1 linie
2 linii
0,050
0,115
0,025
0,210
0,050
0,038
0,310
0,077
0,058
0,440
0,115
0,080
0,580
0,160
0,105
0,740
0,205
0,135
0,970
0,270
0,155
1,130
0,310
0,185
1,400
0,380
0,220
1,600
0,435
0,285
2,200
0,582
0,365
2,80
0,74
0,455
3,50
0,93
0,555
4,30
1,13
0,83
6,50
1,75
0,90
7,00
1,90
1,05
8,10
2,20
1,20
9,30
2,50
1,35
10,60
2,80
1,50
12,00
3,15
1,70
13,20
3,50
Furtunul C
Cauciucat
Necauciucat
1 linie
2 linii
1 linie
2 linii
0,17
0,380
0,35
0,775
0,62
0,17
1,350
0,380
0,95
0,25
2,000
0,560
0,40
2,800
0,775
1,38
0,48
3,800
1,000
1,83
0,62
4,180
1,350
2,38
0,81
6,100
1,740
3,10
0,95
7,100
2,000
3,70
1,18
8,800
2,500
4,60
1,38
10,000
2,800
5,20
1,83
13,600
3,800
7,10
2,38
17,80
4,80
9,50
2,96
5,85
12,10
3,70
7,10
14,70
5,60
4,00
6,00
11,80
7,10
13,60
8,20
15,60
9,50
17,80
10,80
20,00
12,10
-
1900
2000
2500
3000
6,80
7,50
12,00
18,00
1,90
2,10
3,10
4,40
14,50
16,00
-
3,90
4,30
6,50
9,30
13,40
14,70
-
In tabelul XXIII.1.7 sunt aratate debitele in functie de presiunile si diametrele

ajutajelor.
2.INALTIMEA DE ASPIRATIE
Inaltimea de aspiratie este cel mult egala cu inaltimea unei coloane de lichid care
face echilibrul presiunii atmosferice (echivalenta cu o coloana de mercur de 760 mm la
temperatura de 0C) si depinde de densitatea lichidului,de presiunea atmosferica si de
tensiunea de vapori a lichidului la presiunea si temperatura de la suprafata lichidului.
Debitele conductelor si arterelor in functie de diametrele si de vitezele uzuale
Presiunea
Diametrul ajutajului [mm]
la teava
8
10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32
de refulare
[mH2 [N/c
Debitul de apa [l/min]
O]
m]
15
14,71 55 81 116 158 206 260 322 390 464 544 631 725 825
20
19,61 58 93 135 182 238 301 372 450 536 629 729 837 952
25
24,52 65 104 151 204 266 337 416 503 599 703 815 936 107
30
29,42 71 114 165 223 292 369 456 551 656 770 893 102 9
35
34,32 77 123 178 241 315 399 492 595 708 832 964 4 116
40
39,23 82 132 190 258 337 426 526 636 758 889 103 110 6
45
44,13 87 139 202 273 357 452 558 675 803 943 1
7 126
50
49,03 92 147 213 288 376 476 588 712 848 994 109 118 0
55
53,94 97 154 224 302 395 500 617 746 888 104 3
4 134
60
58,84 101 161 234 316 413 522 644 779 928 2 115 122 7
65
63,74 105 168 243 329 429 543 671 811 966 108 2
0 142
70
68,65 109 174 253 341 445 564 693 842 100 9 112 132 8
75
73,55 113 180 261 353 461 583 720 871 5 113 6
3 150
80
78,45 116 186 269 365 476 603 744 900 103 3 126 138 6
85
83,36 120 192 278 376 491 621 767 928 1 117 2
8 157
90
88,26 124 197 286 387 505 639 789 955 107 0 131 145 9
100 93,07 130 208 302 408 532 657 811 981 1 121 4
0 164
105 102,9 133 213 310 418 545 690 852 102 110 7 136 150 9
110
7
- 218 316 427 556 707 872 2
5 125 3
9 171
115 107,8 140 223 324 437 571 723 892 105 113 7 141 156 7
120
7
143 228 330 446 583 738 911 5
6 129 1
6 178
125 112,7 - 233 337 456 595 753 930 107 116 6 145 162 1
130
8
- 237 344 465 607 768 948 9
6 133 7
1 184
135 117,6 - 242 350 474 619 783 966 110 122 3 157 167 4
140
8
- 246 357 482 630 797 984 2
8 137 2
4 190
150 122,5 - 255 369 499 652 825 101 112 125 0 154 172 4
8
9
6
6 144 6
5 196
127,4
9
132,3
9
137,2
9
147,1
0
114
7
116
9
119
0
123
2
128
4
131
2
133
0
136
6
139
2
141
7
148
7
1
147
6
150
7
154
0
157
2
160
3
163
3
166
3
172
2
158
8
167
0
170
9
174
7
178
5
182
2
185
8
189
3
192
8
196
6
177
5
182
4
191
8
196
3
200
7
205
0
209
2
213
4
217
4
221
4
229
2
3
202
0
207
5
218
2
223
2
228
2
233
3
231
1
242
8
247
4
251
9
260
8
Practic se intelege prin inaltime de aspiratie,diferenta de nivel dintre axa corpului unei
pompe si nivelul sursei de apa.
Inaltimea maxima de aspiratie la care practic o pompa se poate alimenta dintr-o
sursa cu nivel liber este determinata de numerosi factori,dintre care cei mai importanti
sunt: presiunea atmosferica,temperatura apei,pierderile totale de sarcina in conducta de
aspiratie,etanseitatea dispozitivului si tipul pompei.
Teoretic,inaltimea de aspiratie poate atinge 10,33 m,adica inaltimea
corespunzatoare coloanei de apa care poate fi echilibrata de presiunea atmosferica,dar
practic nu depaseste,in general,7 8 m.
Inaltimea coloanei de apa este mai mica in localitatile situate la mare altitudine.
Asupra inaltimii de aspiratie mai influenteaza si temperatura apei.Cind temperatura
apei este aproape de temperatura de fierbere,aspiratia devine imposibila,deoarece
tensiunea vaporilor emanati este egala cu presiunea atmosferica.Ca urmare,la temperatura
de 100C apa nu se mai ridica in tubul de aspiratie,deoarece pe masura ce se face
vidul,aerul este inlocuit de vaporii de apa degajati a caror tensiune compenseaza
presiunea atmosferica.
Pentru sursele naturale a caror temperatura poate ajunge pe timp de vara la
temperatura de 20 - 25C,inaltimea de aspiratie se reduce cu circa 0,30 m H2O.
Valoarea inaltimii de aspiratie influenteaza si asupra debitului de apa.
Debitul de apa primit va fi cu atit mai mare cu cit inaltimea practica de aspiratie
este mai mica,cu atit dispozitivul este mai scurt si cu cit diametrul conductei este mai
mare.
Pompele de alimentare cu apa pot fi montate deasupra sau sub nivelul apei.Cind
axa pompei este situata sub nivelul apei,pompa se considera omecata si in acest caz,atit
conducta de aspiratie,cit si corpul pompei,fiind pline cu apa,agregatul este permanent

amorsat si poate fi pus in functiune fara pregatiri speciale din acest punct de vedere.
Daca axul pompei este situat la o cota superioara fata de nivelul apei,trebuie sa se
faca mai intii amorsarea pompei.
La pompele cu piston amorsarea se realizeaza prin insasi functionarea lor.
La pompele centrifuge amorsarea trebuie realizata insa cu mijloace auxiliare.
In cazul pompelor mobile de incendiu sau la unele statii de pompare
mici,amorsarea se realizeaza cu ajutorul pompelor de vid,legate direct la conducta de
aspiratie.La amorsarea unei pompe cu ajutorul pompei de vid,pe masura ce aerul se
elimina din conducta de aspiratie,locul lui este luat de apa,impinsa de presiunea
atmosferica care se exercita pe suprafata libera a apei,in jurul conductei.
3.LOVITURA DE BERBEC
Lovitura de berbec este un fenomen ondulatoriu de crestere (scadere) a presiunii in
conductele fortate ale hidrocentralelor sau ale statiilor de pompare, produs prin
incheierea(deschiderea) brusca a vanelor la capatul aval al conductelor respective.
Lovitura de berbec este deci o suprapresiune (alternativ pozitiva si negativa), care
se adauga presiunii in miscarea de regim permanent si independenta de aceasta presiune.
Loviturile de berbec se produc la inchiderea rapida a hidrantilor,la trecerea peste
furtunuri a vehiculelor grele,la formarea coturilor pe liniile de furtun,la inchiderea tevilor
cu robinet si in alte situatii.La deschiderea brusca a unui robinet se poate produce o turtire
datorita vidului partial creat in conducta si apasarii aerului din exterior.In acest caz avem
de a face cu o lovitura de berbec negativa.Lovitura de berbec este cu atit mai violenta,cu
cit conducta este mai lunga si inchiderea mai rapida.In schimb,lovitura de berbec este mai
redusa la conductele scurte si la manevrarea inceata a vanelor si robinetelor.Oprirea
brusca a apei pe furtunurile de incendiu poate sa provoace perturbatii elastice,care se
manifesta printr-o succesiune de suprapresiuni si depresiuni propagate in ambele sensuri
cu mare viteza,dupa care se atenueaza pina la disparitie.
La dilatarea furtunurilor sub presiune,ca urmare a supratensiunii aparute dupa
inchiderea robinetului de la teava,de refulare a apei,aceasta poate fi smulsa din miinile
servantului,provocind accidente.Seful de teava poate actiona astfel incit sa nu se produca
supratensiuni prea mari.Acest lucru se poate realiza printr-o inchidere progresiva a
robinetului de la teava de refulare.
Pe masura ce creste debitul,in furtunuri se maresc si supradimensiunile.
Suprapresiunea se poate determina cu relatia:
H=+ a V0 ;
g
H cresterea presiunii [m H2O];
a viteza de propagare a undei de soc in furtun [m/s];
V0 viteza circulatiei apei in furtun [m/s];
g acceleratia gravitatiei pamintesti [m/s la patrat];
Pentru conductele de hotel,viteza undei de soc atinge valori cuprinse intre 900 si
1100 m/s (scade la 600 700 m/s in cazul unor diametre mari) si rareori scade sub 1000
m/s pentru conductele de fonta.
Vitezele de propagare a undei de soc,in limitele presiunii de regim,pentru

furtunurile necauciucate sunt de 220 250 m/siar cele cauciucate de 180 200 m/s.
In furtunurile de incendiu,cauciucate si necauciucate,suprapresiunea creata in urma
loviturii de berbec poate sa ajunga la valori de 2 pina la 2,5 at la o viteza de curgere a
apei de 1 m/s.Astfel:
p=(2 2,5) V0 [at].
Loviturile de berbec sunt mai puternice in furtunurile cu diametre mai mari,prin
care se refuleaza apa sub presiune si in special la cele in care posibilitatile de alungire a
tesaturii sunt epuizate,la cele imbatrinite natural,ca si la cele care nu se intretin si nu se
exploateaza corespunzator.
Lovitura de berbec in conducta (socul hidraulic) se produce si la deschiderea
brusca a hidrantilor de incendiu.Daca ventilele hidrantului sunt inchise,fenomenul are loc
chiar si in corpul acestuia.
O manipulare brusca a cheii de hidrant,ventilele hidrantului fiind
inchise,favorizeaza uneori producerea loviturii de berbec,care se poate solda cu
smulgerea hidrantului.De aceea,se impune ca manipularea cheii de hidrant sa se faca
progresiv si cu multa atentie.
Manipularea progresiva a cheii de hidrant,intretinerea permanenta si in mod
corespunzator a furtunurilor de incendiu,manevrarea progresiva a ventilelor de la
pompele de refulare,respectarea regulilor de folosire a furtunurilor si accesoriilor la
presiuni de regim normale sunt masuri care impiedica formarea loviturilor de berbec
(socuri hidraulice).
4.JETURI DE APA.FORTA DE REACTIE A TEVILOR
Jeturile de apa refulate asupra focarelor de incendiu pot fi compacte sau
pulverizate.In deplasarea lor spre focar ele trebuie sa invinga rezistenta aerului,mai ales
cind acesta este impurificat de fum si de particule nearse.
Din cauza diferentei mari dintre temperatura zonei de incendiu si cea din apropiere
se produc curenti puternici de aer care influenteaza asupra deplasarii jetului de
apa.Traiectoria jetului este deviata si micsorata fapt ce face imposibil,uneori,un atac
direct (precis) asupra focarului de incendiu.
Jetul de apa in miscarea lui prin aer,dupa un anumit parcurs de la iesirea din
ajutaj,se disperseaza (pulverizeaza) mai intii in particule mari,apoi din ce in ce mai
fine.Acestea se produc din cauza rezistentei aerului si fortelor interne cauzate de
turbulenta.La formarea picaturilor contribuie si tensiunea superficiala a apei.
Inaltimea jetului de aer (varianta I):
Hj = H ;
1+H
Hj inaltimea jetului in aer (bataia pe verticala),[m];
H presiunea la teava [mH2O];
coeficientul a carui valoare se arata in tabelul XXIII.4.1.
Inaltimea jetului de aer (varianta II):
Hj = H (1 b H) ;
D
b un coeficient egal cu 11,310-5 ;
D diametrul ajutajului [m].

Lungimea jetului compact (bataia pe orizontala):
Lj=x`Hj ;
x` este un coeficient determinat experimental a carei valoare se da in tabelul
XXIII.4.2.
Diametrele ajutajelor in functie de valorile coeficientului
Diametrul
ajutajului
[mm]
10
11
12
13
14
15
16
17
Valoarea
coeficientulu
i
0,0228
0,0203
0,0183
0,0165
0,0149
0,0136
0,0124
0,0114
Diametrul
ajutajului
[mm]
Valoarea
coeficientulu
i
0,0105
0,0097
0,0090
0,0077
0,0066
0,0061
0,0057
0,0050
18
19
20
22
24
25
26
28
Diametrul
ajutajului
[mm]
30
32
34
36
38
40
44
50
Valoarea
coeficientulu
i
0.0044
0,0038
0,0034
0,0030
0,0027
0,0040
0,0019
0,0014
Tabelul XXIII.4.2.
Valorile coeficientului x`
Unghiul dintre raza de
actiune a jetului si orizontala
Valoarea coeficientului x`
15
30
45
60
75
90
1,40
1,30
1,20
1,12
1,06
1,02
1,00
In anexa 3 sunt date valorile lui H3 si L pentru diferite presiuni si diametre de

ajutaje.
Forta de reactie (recul) .Eficacitatea unei tevi de refulare la un incendiu nu poate fi
asigurata decit daca teava respectiva este manipulata corespunzator.Seful de teava depune
efort pentru a mentine teava de refulare in directia focarului,ferindu-se totodata de un
eventual accident.
In principiu manevrabilitatea tevii de refulare depinde de forta de reactie dezvoltata
de teava,care este preluata de miinile sefului de teava.
Forta de reactie:
R=2AP[kgf].
Forta de reactie este egala cu dublul suprafetei ajutajului inmultit cu presiunea
P,masurata la ajutaj.Sau:
R= 2D P=1,57DP[kgf].
4
Rezulta ca forta de reactie creste cu patratul diametrului ajutajului.Daca diametrul
se mareste de trei ori,forta de reactie creste de noua ori.
Forta de reactie in functie de presiunea la teava de refulare si debitul tevii este data
in tabelul XXIII.4.3.
Fortele de reactie [kgf] in functie de presiunile la tevile de refulare si de diametrele

tevilor [mm]
D [mm]
10
11
12,5
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
34
36
38
40
45
50
30
4,8
5,7
7,5
9,3
10,5
12
13,5
15,3
17,1
18,9
20,8
22,8
24,9
27
29,5
31,8
34,2
36,9
41,7
42,1
45,3
48,3
54,3
61
68
75,3
95,5
108
40
6,4
7,6
10
12,4
14
14
18
20,5
22,8
25,2
27,6
30,4
33,2
36
39
42,5
45,4
49
55
56,5
60,5
64,5
72,5
81
90,5
100
127
157
50
8
9,5
12,5
15,5
17,5
20
22,5
25,5
28,5
31,5
44,5
38
41,5
45
49
53
57
61,5
69
70,5
75,5
80,5
90,5
101,5
113,5
125,5
159
196,5
Presiunea [mH2O]
60
70
9,6
11,2
11,4
13,3
15
17,5
18,6
21,7
21
24,5
24
28
27
31,5
30,6
35,7
34,2
40
37,8
44
41,4
48,3
45,5
53,3
49,7
58
54
63
58,5
68,5
63,5
74
68,5
80
74
86
83
96,5
84,5
98,5
90,5
106
96,5
113
108
127
121,5
142
136
159
150,5
175,5
191
222
236
275
80
12,8
15
20
24,8
28
32
36
41
45,5
50,4
55,2
60,8
66,5
72
78,5
85
91
98,5
110
113
120
129
145
162
181,5
201
254
314
90
14,4
17
22,5
27,9
31,5
36
40,5
46
51,3
56,7
62
68,5
75,5
81
83
95,5
102,5
111
124
127
136
145
163
182,5
202
224
286
354
100
16
19
25
31
35
40
45
51
57
63
69
76
83
90
98
106
114
123
138
141
151
161
181
203
227
251
318
393
La o forta de reactie cuprinsa intre 30 si 50 kgf trebuie sa se depuna o forta

considerabila pentru minuirea tevii de refulare.Daca forta de reactie depaseste 50
kgf,seful de teava trebuie asigurat cu cordita.La o forta de reactie de peste 80 kgf,trebuie
sa se foloseasca tevi de refulare speciale (pe afet,tunuri de apa).
5.RETELE EXTERIOARE DE DISTRIBUTIE
Reteaua de distributie se compune din:
- conducte principale (artere) care transporta apa de la rezervorul de compensare
sau de la statia de pompare in sectoarele de consum;
- conducta de serviciu,care transporta apa de la conductele principale pina la
punctele de bransament.
La conductele principale cu Dn> 250 mm nu se admit,in

general,bransamente.Conductele de serviciu au diametrele cuprinse intre 80 si 200 mm
inclusiv.Pe aceste conducte se executa bransamente pentru consumatori.
Hidrantii de incendiu se vor monta,de regula,pe conductele de serviciu,in special in
intersectia strazilor.
Presiunea maxima admisa in retea este de 60 mH2O.
Pentru centralele industriale,in retelele exterioare se admit in mod exceptional si
presiuni mai mari,cu conditia sa se ia masuri ca armaturile interioare sa nu fie solicitate la
presiuni mai mari de 60 m H2O.
In cazul in care pentru asigurarea debitului necesar stingerii incendiilor se prevede
folosirea hidrantilor cu Dn70 mm,se admite montarea lor direct pe conductele principale.
Se practica urmatoarele scheme de distributie de a retelelor de apa: ramificate;
ramificatie cu distributie inelara; inelare cu distributie inelara.
Debitele conductelor si arterelor in functie de diametrele si de vitezele uzuale de
circulatie a apei sunt aratate in tabelul XXIII.5.1.
Debitele conductelor si arterelor in functie de diametrele si de vitezele uzuale de
circulatie a apei
Schem Diametrul
a
[mm]
Condu
cte
Artere
80
100
150
200
250
300
400
500
600
650
700
800
900
Viteza
normala
[m/s]
Debitul
normal
[l/min]
0,60
0,75
0,85
0,90
1
1,1
1,25
1,5
1,6
1,7
1,7
1,8
1,9
180
360
900
1700
3000
4000
10000
17000
27000
32000
38000
53000
74000
Viteza
maxima
economica
[m/s]
1
1,2
1,37
1,44
1,6
1,76
2
2,4
2,56
2,7
2,7
2,9
3
Debitul
economic
[l/min]
Observatii
300
600
1400
2700
4800
6400
16000
27000
43000
51000
Numarul de
masini de
incendiu x
care se pot
alimenta de
la fiecare
conducta
sau artera
se stabileste
in functie
de debit.
Se
considera
pentru
fiecare
masina un
debit de
600-1000
l/min.
118000
Metodologia controlului tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a

incendiilor
1.PREGATIREA CONTROLULUI
Se asigura:
- studierea prevederilor legale si celorlalte acte normative care reglementeaza
activitatea de prevenire a incendiilor in legatura cu specificul unitatii sau localitatii ce
urmeaza a fi controlate;
- studierea problemelor de prevenire si stingere a incendiilor legata de procesele
tehnologice si proprietatile fizico-chimice ale materiilor prime si produsele finite
folosite,cu accent de cunoasterea pericolelor si cauzelor specifice de incendiu si a
masurilor de prevenire si stingere,indeosebi in punctele vitale vulnerabile la incendii;
- informarea privind situatia operativa din unitate (localiate) prin prisma existentei
starilor de pericol si altor nereguli,consultind documentele de control intocmite
anterior,datele privind incendiile sau inceputurile de incendiu izbucnite,precum si cele
referitoare la organizarea si functionarea organismelor P.S.I.;
- stabilirea concreta a scopurilor si obiectivelor controlului sarcinilor si
raspunderilor fiecarui participant,a modalitatilor de finalizare a controlului;
- informarea conducerii administrative asupra perioadei controlului si a scopurilor
acestuia in legatura,dupa caz,cu celelalte organe cu care se coopereaza.
2.EXECUTAREA CONTROLULUI
2.1. EXECUTAREA CONTROLULUI LA CONDUCEREA ADMINISTRATIVA
A
UNITATII SAU LA PRIMARIA LOCALITATII
Solicitarea sa prezinte datele legate de:
- preocuparea pentru apararea impotriva incendiilor,a vietii si bunurilor;
- modul de organizare si desfasurare a activitatii de prevenire si stingerea
incendiilor,precum si a controlului acestuia;
- aprecierile privind capacitatea de autoaparare impotriva incendiilor a unitatii
(localitatii);
- aprecierile privind activitatea compartimentului de prevenire si stingere a
incendiilor;
- masurile luate pentru asigurarea securitatii,punctelor vitale si vulnerabile la
incendiu si solutionarea starilor de pericol;
- problemele deosebite cu care se confrunta privind starea
constructiilor,instalatiilor,procesul tehnologic si altele care pot influenta negativ protectia
impotriva incendiilor.
Stabilirea programului de indrumare si control,pe zile,pentru:
- verificarea realizarii masurilor stabilite de conducere si a planului de autoaparare
- controlul activitatii si al capacitatii de actiune a compartimentului P.S.I. (comisiei
tehnice,formatiei civile de pompieri,cadrelor tehnice),indrumarea si sprijirea acestuia.
- controlul respectarii normelor de prevenire si stingerea incendiilor;
- sprijinirea activitatii de informare,instruire si educare;
- acordarea asistentei tehnice de specialitate;
- finalizarea controlului.
Cooperarea in control a factorilor de raspundere si specialistilor si punerea lor in
tema.
2.2.VERIFICAREA PLANULUI DE AUTOAPARARE IMPOTRIVA

INCENDIILOR
Se urmareste:
- legalitatea continutului si existenta pieselor necesare,conform normelor specifice;
- calitatea masurilor de autoaparare impotriva incendiilor stabilite: daca vizeaza
solutionarea problemelor si perfectionarea activitatii; concretizarea si incadrarea in
termen; precizarea responsabilitatii si posibilitatea verificarii indeplinirii lor; completarile
facute pe parcursul anului pe baza dispozitiilor organelor tutelare,controalelor proprii si a
constatarilor organelor specializate de control;
- planificarea actiunilor concrete ce se vor desfasura; controalelor (de fond,tematice
si inopinate),autocontroalelor,pregatirea profesionala a formatiei civile de pompieri si
personalului (exercitii si aplicatii de alarmare,evacuare,salvare si stingere a
incendiilor),actiuni de informare,instruire si educare etc.;
- organizarea pe principiul autoapararii a interventiei pentru stingerea
incendiilor,limitare si inlaturarea efectelor calamitatilor naturale si catastrofelor; misiuni
si sarcini concrete pentru personalul de la locurile de munca,formatiile civile de pompieri
si celelalte forte; modul de utilizare a mijloacelor
initiale,instalatiilor,dispozitivelor,masinilor de utilajelor de prevenire si stingere a
incendiilor,surselor de apa,precum si a altor mijloace din inzestrare; stabilirea concreta a
conceptiei de interventie in ipotezele stabilite;
- situatia dotarii obiectivului cu sisteme de protectie impotriva incendiilor,instalatii
speciale,masini,utilaje,aparatura,echipament de protectie si substante de
stingere,alimentare cu apa,mijloace initiale de interventie si alte sisteme;
- evidenta incendiilor,inceputurilor de incendiu,exploziilor si avarierilor
produse,cauzele si consecintele acestora si a masurilor preventive stabilite
2.3. EXECUTAREA CONTROLULUI LA COMISIA TEHNICA DE APARARE
IMPOTRIVA INCENDIILOR
Se verifica:
- cunoasterea obligatiilor,atributiilor si masurilor ce revin membrilor comisiei
tehnice,gradul de implicare a acestora,in indeplinirea sarcinilor;
- stadiul realizarii actiunilor preventive stabilite in sarcina comisiei tehnice si
eficienta acestora;
- indeplinirea atributiilor si sarcinilor de catre cadrele tehnice special incadrate
(angajate) sau documente pentru indrumarea si controlul activitatii de prevenire si
stingerea incendiilor,indeosebi privind controlulu respectarii normelor,pregatirea
formatiei civile de pompieri,si instruirea personalului incadrat in munca.
2.4.EXECUTAREA CONTROLULUI LA FORMATIA CIVILA DE POMPIERI
Se verifica:
- organizarea,incadrarea si dotarea formatiei civile de pompieri;
- respectarea programului zilnic al formatiei si prezenta pompierilor,ordinea
interioara;
- stadiul executarii programului de instruire a formatiei,caracterul practic aplicativ

a procesului de pregatire; aportul conducerii administrative,comisiei tehnice si
specialistilor la instruirea formatiei;
- cunoasterea atributiilor si raspunderilor pompierilor civili,precum si a
problemelor parcurse prin programul de instruire profesionala;
- activitatea de prevenire a incendiilor desfasurata de pompierii civili (instruirea
personalului incadrat in munca,controlul respectarii normelor,supravegherea unor
instalatii tehnologice sau lucrari periculoase,actiuni executate pentru popularizarea
regulilor de prevenire si stingere a incendiilor etc.);
- organizarea zilnica a interventiei,cunoasterea conceptiei de actiune pe principiul
autoapararii,eficienta actiunilor de interventie,la care a participat formatia civila de
pompieri;
- intretinerea si starea de functionare a mijloacelor de protectie impotriva
incendiilor din dotarea formatiei; executarea si calitatea lucrarilor de asistenta tehnica
planficata; participarea la verificarea si intretinerea sistemelor de prevenire si stingere a
incendiilor din unitate (localitate);
- capacitatea de actiune a formatiei civile de pompieri si a celorlalte forte proprii
obiectivului,printr-o aplicatie practica de prevenire si stingere a incendiilor executata pe
timpul controlului;
- existenta la formatia a documentelor stabilite (planul de autoaparare; programul
lunar de pregatire profesionala; organizarea zilnica pe ture a controlului respectarii
normelor; organizarea zilinca a interventiei si programului de activitate pe ture si ore;
tabela de dotare; evidenta lucrarilor cu foc deschis; notele de anuntare a incendiilor;
evidenta interventiilor.registrul de control),precum si a materialelor necesare pregatirii de
specialitate.
2.5.VERIFICAREA RESPECTARII NORMELOR DE PREVENIRE SI
STINGEREA INCENDIILOR
Organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca urmareste:
- cunoasterea obligatiilor generale ale personalului incadrat in munca,precum si
regulilor si masurilor specifice de autoaparare,indeplinirea acestora;
- exercitarea autocontrolului respectarii normelor si a indeplinirii sarcinilor;
- existenta si functionarea mijloacelor de alarmare a personalului si de anuntare a
incendiilor,cunoasterea modului de folosire a acestora de catre personalul desemnat;
- existenta mijloacelor de prevenire si stingere a incendiilor prevazute (instalatii de
detectare,semnalizare,avertizare,de protectie etc.),starea de functionare a acestora si
cunoasterea folosirii lor;
- organizarea interventiei in caz de incendiu pe ture,cu sarcini si responsabilitati
concrete;
- organizarea evacuarii persoanelor si bunurilor;
- capacitatea practica de actiune a personalului de pe locul de munca in caz de
incendiu;
- afisarea organizarii autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca,precum
si a materialelor de popularizare a regulilor de prevenire a incendiilor;
Preocuparea factorilor de conducere pentru asigurarea autoapararii impotriva
incendiilor, a sectiilor,a atelierelor,instalatiilor,depozitelor si celorlalte locuri de munca
de care raspund,urmarind:
- cunoasterea obligatiilor si atributiilor legale,a masurilor de autoaparare si a sarcinilor

stabilite,a modului de indeplinire a acestora;
- actionarea pentru inlaturarea operativa a cauzelor de incendiu si a altor neajunsuri in
respectarea normelor;
- organizarea autoapararii impotriva incendiilor,instruirea periodica a personalului si
verificarea insusirii sarcinilor stabilite;
- asigurarea dotarii locurilor de munca cu toate mijloacele de prevenire si stingere a
incendiilor stabilite si a intretinerii acestora in starea de utilizare;
- executarea periodica a personalului din subordine a exercitiilor practice pentru
prevenirea si inlaturarea cauzelor generatoare de incendiu; evacuarea persoanelor si
bunurilor; stingerea incendiilor; lichidarea urmarilor accidentelor tehnice,avarieriilor si
exploziilor;
- exercitarea controlului sistematic al respectarii normelor pe locurile de munca.
Verificarea cu prioritate a respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor la:
- instalatiile tehnologice cu grad ridicat de pericol in exploatare,precum si la cele la
care se executa lucrari de reparatii si punere in functiune;
- punctele vitale vulnerabile la incendiu din sectoarele productiei de
baza,cercetare,inginerie tehnologica si proiectare;
- sectoarele cu mari aglomerari de persoane si bunuri de mari valori;
- instalatiile utilitare care pot genera incendii (electrice,de incalzire etc.) sau care pot
contribui la propagarea acestora (exhaustarea,ventilatie,transporturi etc.);
- instalatiile si dispozitivele de protectie impotriva incendiilor cu care sunt echipate
constructiile si tehnologiile de producte,si spatiile de depozitare;
- celelalte sectoare de activitate,constructii si instalatii ale obiectivului precum si
gospodaria de apa incendiu.
2.6.VERIFICAREA LUCRARILOR DE
INVESTITII,DEZVOLTARE,MODERNIZARE,REPLOFILARE SI REPARATII
La proiectarea si realizarea lucrarilor de investitii se verifica,se evalueaza si se acorda
asistenta tehnica de specialitate privind:
- masurile organizatorice si tehnice luate referitor la:
stabilirea obligatiilor,atributiilor,sarcinilor si raspunderilor privind prevenirea si
stingerea incendiilor,ce revin proiectantilor,constructorilor si beneficiarilor,inclusiv
conducerilor administrative si tehnice ale unitatilor respective;
metodologia de urmarire,verificare si analiza a activitatii desfasurate pentru
protectia impotriva incendiilor,a lucrarilor de investitii proiectate sau executate;
cunoasterea de catre specialisti a proiectelor si cauzele care pot genera incendii si
explozii in cadrul tehnologiilor,instalatiilor si constructiilor proiectate,precum si a
prevederilor actelor normative si prescriptiilor tehnice privind masurile de prevenire si
stingere a incendiilor ce se impun pentru functionarea noilor obiective in conditii de
siguranta;
modul de conlucrare cu organele de directivare,indrumare si controlul in domeniul
investitiilor;
- respectarea prevederilor legale si a prescriptiilor tehnice la proiectarea si realizarea
obiectivelor de investitii,in raport cu importanta,marimea,vulnerabilitatea si pericolul de
incendiu urmarind masurile luate:
stabilirea caracteristicilor substantelor periculoase utilizate ori depozitarea,precum si

a conditiilor si masurilor specifice de prevenire si stingere a incenndilor;
stabilirea gradului de rezistenta la foc al cladirii,in strinsa corelare cu categoria
pericolului de incendiu sau destinatia cladirii,suprafata construita si numarul de nivele;
asigurarea compartimentarii constructiilor si incaperilor impotriva propagarii
incendiilor si efectuarea exploziilor;
limitarea la minimum necesar a substantelor si materialelor combustibile (din
procesul tehnologic,finisaje,mobilier si alte dotari) existente la constructii;
stabilirea,dimensionarea si amenajarea corespunzatoare a cailor de evacuare si de
interventie in caz de incendiu;
echiparea cu sisteme,instalatii si dispozitive de siguranta in exploatare si de
protectie intrineasca;
dotarea cu masini,instaltii,utilaje,aparatura cu substante chimice de prevenire si
stingere a incendiilor,echipament de protectie si mijloace de salvare evacuare;
- stabilirea sau complectarea compartimentului de prevenire si stingere a
incendiilor,indeosebi a formatiei civile de pompieri si dotarea acestora; cuprinderea in
graficul de asigurare a fortei de munca a necesarului de personal pentru pompierii
angajati in cadrele tehnice P.S.I.;
- imbinarea si solutionarea conjugala a cerintelor de productie si de utilitate
functionala cu cele de protectie impotriva incendiilor;
- elaborarea schemelor si instructiunilor de functionare,exploatare si intretinerea
sistemelor si dispozitivelor de protectie impotriva incendiilor;
- corelarea graficelor de aprovizionare,executie si punere in functiune a mijloacelor de
protectie impotriva incendiilor cu ale lucratorilor de baza; realizarea la termen a
sistemelor de protectie prevazute in proiecte; pregatirea personalului de deservire a
acestora;
- intocmirea planurilor de evacuare in caz de incendiu,precum si elaborarea planurilor
si documentatiilor privind interventia la calamitati,interventii si incendii de mari
proportii;
- organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe timpul lucrarilor,probelor
tehnologice,rodajul,precum si in vederea punerii in functionare sau darii in exploatare a
noilor obiective.
La organizarile de santier si spatiile de cazare se verifica cunoasterea starilor de
pericol si a cauzelor potentiale de incendiu ce pot sa apara,precum si conceptia stabilita
pentru asigurarea prevenriiri si stingerii incendiilor,avind in vedere:
- periculozitatea tehnologiilor de executie a lucrarilor de constructii montaj si finisaj la
obiectivele de baza mai ales cele care implica utilizarea focului deschis,lichidelor
inflamabile si materialelor combustibile;
- modul de amplasare,gradul de rezistenta la foc si compartimentarea constructiilor din
organizarea de santier si a celor de cazare;
- numarul de persoane si categoriile socio profesionale aflate in organizarea de
santier si cazare,si posibilitatile de evacuare a acestora in caz de incendiu;
- clasele de combustibilitate si calitatile de materiale si substante depozitate,precum si
modul de organizarea a depozitarii;
- modul de realizare,exploatare si intretinere a sistemelor de incalzire,instalatiilor
electrice si a altor instalatii utilitare,indeosebi a deficientelor care pot genera incendii;
- asigurarea mijloacelor de alarmare,anuntare si interventie in caz de incendiu;
- construirea,dupa caz a formatiei civile de pompieri,inzestrarea,activitatea si

capacitatea de actiune a acestuia.
2.7.ACTIVITATEA DE INFORMARE,INSTRUIRE SI EDUCARE PRIVIND
PREVENIREA SI STINGEREA INCENDIILOR
Se verifica:
- elaborarea tematicii de instruire periodica,diferentiata pe categorii socio
profesionale,a personalului incadrat in munca,precum si de instruire a personalului in
obiectiv si oportunitatea temelor prevazute;
- respectarea graficelor de instruire si testare,cuprinderea intregului personal,pregatirea
metodica a factorilor care executa nemijlocit instruirea si consemnarea in fisele
individuale de instructaj;
- realizarea masurilor si actiunilor de informare,instruire si educare a personalului
(cetatenilor),prevazute in planul de autoaparare; contributia adusa de comisia
tehnicam,formatia civila de pompieri,cadrele tehnice PSI si alti factori de informare;
- utilizarea posibilitatilor existente in unitati (localitati) pentru popularizarea regulilor
de prevenire si stingere a incendiilor si combaterea cauzelor specifice de incendiu;
- valorificarea materialelor si mijloacelor specifice primite in unitati (localitati);
- executarea nemijlocita de catre organul de control a unor actiuni de informare si
instruire indeosebi cu factorii de raspundere,compartimenul PSI,electricieni si cu alte
categorii de personal si cetateni.
3.FINALIZAREA CONTROLULUI TEHNIC
Controlul tehnic se finalizeaza printr-o varietate de cai,forme si mijloace,adaptate
specificului unitatii (localitatii),nivelului de autoaparare a acesteia,sarcinilor rezultate din
prevederile legale si nevoilor de perfectionare a activitatii de prevenire a incendiilor.
Procedee de intrerupere a procesului de ardere
Procesul de ardere este posibil numai daca:
- exista substante sau materiale combustibile;
- exista substante care intretin arderea (oxigen sau substante care cedeaza oxigen);
- se ajunge la temperatura de aprindere.
Procesul de ardere poate fi intrerupt prin diferite procedee.Prin procedeu de
intrerupere a procesului de ardere se intelege un proces fizic sau chimic aplicat printr-o
serie de actiuni succesive,care urmeaza sa se finalizeze prin incetarea arderii (tabelul
XXV.1).
Nr.
crt.
Denumirea
procedeului
0
1
1
Racirea
zonei de
ardere
Procedeele de intrerupere a procesului de ardere

Modul de actiune si domeniul de utilizare
Substantele
(agenti) de
stingere
2
3
Folosirea unor substante cu o temperatura mai
Apa
joasa si cu caldura specifica mai mare,pentru a Dioxid de carbon
prelua caldura necesara continuarii procesului
refulat sub forma
de ardere
La arderea eterogena (incandescenta) agentul
de stingere preaia caldura din intreaga zona de
ardere,
scazind temperatura sub cea de aprindere
La arderea omogena (cu flacara) preluarea
temperaturii depinde de natura si starea
substantei combustibile
Realizarea contactului direct al agentului de
racire cu stratul de la suprafata al materialului
sau substantei combustibile
Se actioneaza asupra materialului combustibile
solide si lichide cu exceptia celor cu
temperatura de inflamabilitate foarte scazuta
Izolarea
Izolarea materialului care arde,de aerul
materialelor atmosferic
si
Racirea stratului de la suprafata substantelor si
substantelor materialelor care ard
combustibile Crearea unui strat izolant pe suprafata
de aerul
substantelor si materialelor combustibile
atmosferic
Oprirea accesului aerului si a gazelor
combustibile in spatiile in care s-a produs
incendiul (umplerea spatiilor incendiate cu
spuma cu coeficient mare de infoiere)
Se actioneaza asupra lichidelor combustibile si
a unor materiale solide
Reducerea
Introducerea de substante care nu intretin
continutului arderea in amestecul de vapori-aer sau in aerul
minim de
care participa la ardere,in incaperi relativ
oxigen
inchise
La realizarea unui continut in jur de 15%
oxigen in aer,arderea inceteaza
Se actioneaza asupra substantelor si
materialelor combustibile in spatiu inchis
Introducerea Introducerea unor substante denumite
de inhibitori inhibitori,deosebit de active,in spatiu in care se
in spatiile in produc reactii de ardere.Prin acesta procesul de
care se
ardere poate fi intrerupt la o concentratie de
produc
oxigen de numai 20,6% la incendiile din spatiul
reactii de
inchis
ardere
Folosirea
substantelor
explozive
Formarea unei unde de soc care exercita un

puternc efect mecanic in zona de ardere asupra
materialelor si substantelor combustibile
Se actioneaza la incendiile de paduri,in special
la partea de coronament,la incendiile de la
sondele in eruptie sau la rezolvarea unor situatii
de zapada
carbonica
Zapada,atunci cind
lipseste apa
Spuma
Pulberi stingatoare
Prelate de azbest si
paturi umezite
Spuma cu
coeficient mare de
infoiere
Nisip,pamint la
inceputurile de
incendiu
Dioxid de carbon
Abur
Azot
Apa pulverizata
fin
Hidrocarburi
halogenate care nu
au proprietati
toxice,prea mari
(bromura de
etil,bromura de
metilen,tetraflorur
a de dibrometan)
Substante
explozive speciale
deosebite
Reducerea
Amestecarea straturilor de combustibil,fie prin
temperaturii circulatia aceluiasi lichid,fie cu ajutorul aerului
substantelor sau al gazelor inerte introduse pe fundul
aprinse prin rezevoarelor.In acest fel se egaleaza
amestecarea temperatura in straturile de lichid
maselor de
Straturile reci se amesteca cu stratul superior
lichid aprins incalzit.Odata cu scaderea temperaturii
lichidului se reduce si viteza de evaporare si
deci si intensitatea de ardere
Este eficient numai daca se actioneaza in
primele momente asupra lichidelor
combustibile
Indepartarea Indepartarea substantelor combustibile care vin
substantelor in contact cu zonele de ardere,putindu-se opri
combustibile astfel propagarea incendiului
din zona de
ardere
Aer
Gaze
inerte,procedeul
necesitind
instalatie speciala
Nota:
1)
2)
Pentru intreruperea procesului de ardere,in unele situatii,se pot folosi mai

multe procedee deodata,unul dintre ele fiind hotaritor.
Alegerea unuia sau altuia dintre procedee depinde de natura,situatia si
proportiile incendiului,de proprietatile substantelor care ard,de calitatea
agentilor de stingere,de mijloacele si personalul care participa la
stingere,de gradul de instruire a acestuia,de conditiile meteorologice etc.
Substante de stingere
1.SUBSTANTE DE STINGERE PRIN RACIRE

1.1 APA
Apa este cel mai vechi agent de stingere.Se gaseste in cantitati considerabile,este
ieftina si relativ usor de procurat,si are o mare putere de racire.
Caldura specifica a apei la presiunea atmosferica normala si la temperatura de 20C
este egala cu 1 kcal/kg.La temperatura de 100C si 1 at trece in stare de vapori; 1 l de apa
la temperatura de 10C are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kcal,formindu-se
aproximativ 1600 1700 l abur.Apa poate fi pulverizata pina la ceata.
Efectul de stingere a incendiilor cu apa se realizeaza prin:
- racirea materialului care arde;
- izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer;
- actiunea mecanica,in special cind apa se foloseste sub forma de jet compact.
Efectul principal al apei la stingerea incendiilor il constituie racirea materialului
care arde.Apa care vine in contact cu materialul aprins absoarbe caldura,o transforma in
vapori si prin saturarea spatiului inconjurator limiteaza accesul aerului spre focarul
incendiului.Capacitatea de patrundere a apei in focarul incendiului depinde de
dimensiunile picaturilor,de presiunea dinamica jetului,de miscarea curentilor de aer si a
produselor de ardere,de viteza de miscare a picaturilor,de gradul de evaporare a apei,de a

prelua caldura de la suprafata substantei care arde si de proprietatile materialelor
combustibile aprinse.
Apa poate fi folosita la stingerea incendiilor de materiale solide,de lichide
combustibile miscibile cu apa,si la alte materiale,cind se afla sub forma pulverizata sau
abur.Daca apa nu poate stinge un complet de incendiu,se foloseste adesea impreuna cu
alte substante stingatoare (pulberi stingatoare etc.).
Proprietatile apei care-i limiteaza domeniul de utilizare:
- densitatea relativ mare (la 4C are greutatea specifica de 1gf/cm3,iar la 100C de
0,958 gf/cm3);
- buna conducatoare de electricitate;
- reactioneaza cu o serie de substante chimice,generind dupa caz,hidrogen sau
oxigen;
- reactioneaza la temperaturi joase cu unele metale ca sodiu,potasiu,putindu-se
ridica temperatura local pina la 600C si degaja,in unele cazuri,hidrogen;
- reactioneaza cu carbon de calciu,exotermic,cu degajare de acetilena.
Apa se refuleaza asupra zonelor de ardere sub forma de jet compact si jet pulverizat
(ceata sau ploaie),solutii de apa neumectate si solutii ale substantelor apoase ale sarurilor.
Jetul compact se caracterizeaza prin viteze mari a curentului neintrerupt de
lichid,printr-o insemnata forta de soc,prin concentrarea unei mari mase de apa pe o
suprafata mica si prin posibilitatea de refulare la distanta mare.
Capacitatea de patrundere a jetului de apa in focarul incendiului depinde de
dimensiunile picaturilor,de presiunea dinamica a jetului,de presiunea flacarilor,a
curentilor de aer si a produselor de ardere,de viteza de miscare a picaturilor si de gradul
de evaporare a apei in zona flacarilor.
Jetul compact se foloseste la stingerea incendiilor de substante solide,gazoase si
lichide.
Jetul pulverizat este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul de 1 mm.Cerinta este
ca la o presiune de 5 N/cm jetul sa atinga distanta de 8 9 m.
Fata de jetul compact,jetul pulverizat prezinta urmatoarele avantaje: mareste de mai
multe ori randamentul de stingere; micsoreaza simtitor consumul de apa; nu provoaca
deteriorarea obiectelor; poate fi folosit in incaperi unde exista praf combustibil.
Pulverizarea apei pina la ceata se poate realiza prin:
- folosirea aerului comprimat;
- folosirea inaltei presiuni,de la 50 pina la 120 at;
- folosirea unei presiuni reduse,de la 2 pina la 10 at.
Pentru stingerea incendiilor in incaperi este nevoie de circa 5 l/m suprafata a
pardoselii si de 2,5 pina la 7,3 l/m pentru incendiile de motorina in rezervoare.Jeturile
pulverizate se folosesc pentru stingerea incendiilor de lichide combustibile
nemiscibile,insolubile in apa si cu densitatea mai mica decit aceasta si care au
temperaturi de inflamabilitate superioara valorii de 60C.
Apa pulverizata se mai foloseste si la:
- dispersarea in atmosfera a gazelor si vaporilor de combustibili grei;
- precipitarea fumului rezultat din arderea substantelor incendiate;
- protectia personalului care actioneaza la incendiu,in zone cu temperaturi mari;
- racirea elementelor de constructie si a celor metalice.
1.2.APA IMBUNATATITA CHIMIC
Pentru a mari puterea de patrundere a apei in masa materialelor cu care vin in

contact s-a actionat asupra tensiunii superficiale a acesteia.Practic,exista posibilitatea
de a reduce simtitor tensiunea superficiala a apei prin tratarea ei cu diversi detergenti
(alchil-aril,sulfonat de sodiu-solutie 33% - denumit Dero 73,care folosit in procent de
0,2-0,3% reduce tensiunea superficiala apei de la 72,8 pina la 39,8 dvn/cm,reducinduse astfel timpul de patrundere pina la 3 ori).
Utilizarea apei imbunatatite chimice duce la scaderea cu 35-50% a cantitatilor de
apa folosite la stingerea incendiilor.
Apa imbunatatita chimic este recomandabil a se folosi la stingerea incendiilor de
materiale bogate in celuloza,cum este lemnul,textilele ,bumbacul,hirtia, etc.
1.3. INTENSITATEA DE REFULARE A APEI LA STINGERE
cantitatea de substanta stingatoare [l sau kg] refulata in unitatea de timp [s sau min]
pe unitatea de suprafata incendiata [m],a perimetrului [m] sau a volumului [m3] pentru
stingerea incendiului ,reprezinta intensitatea de refulare a apei de stingere.
Valorile acestei intensitati in raport de natura materialelor si substantelor
combustibile se arata in tabelul XXVI.
Intensitatile de refulare a apei la stingerea unor materiale combustibile
Denumirea
materialelor,obiectelor
si natura incendiilor
Mobila si la incendii in
interiorul cladirilor
Pereti exteriori la cladiri
combustibile,soproane de
lemn ,depozite de materiale
solide la o intensitate medie a
incendiului
Acoperisuri mari combustibile
din lemn rotund in stive (cu
spatii intermediare de 10 m):
- peste 30% umiditate
- sub 30% umiditate
Scinduri in stive:
- peste 30% umiditate
- sub 30% umiditate
Stive de scinduri cu urmatoarele
spatii intermediare:
- pina la 10 m
- pina la 25 m
- pina la 40 m
Instalatii de pe cheiuri
Incendii in interiorul navelor
Incendii la suprastructura
Intesitatea de refulare a apei

Pe suprafata [l/s si m]
In perimetrul [l/s si m
liniar]
0,06 0,10
0,08 0,10
0,40 0,50
0,13 0,15
-
0,65 0,75
0,80
1,40
0,21
0,45
0,08 0,20
0,08 0,20
0,18 0,20
0,20
0,60
0,20
0,40 1,00
-
navelor
Incendii la corpul avioanelor
Textolit,carbolit si deseuri de
mase plastice
Hirtie infoiata
Stive de cauciuc si produse
tehnice din cauciuc
Folii din celuloid
Incendii in pivnitele cladirilor
de gradul II de rezistenta la foc
Cladiri de productie de gradul
III,IV si V de rezistenta la foc
Sali de teatru (spectacole)
Garaje
Alcool etilic (incendii la
depozitele de alcool in fabrici
de alcool)
0,20 0,30
0,06 0,10
0,07 0,10
0,16 0,18
0,8 0,9
0,06 0,20
0,30 0,10
0,06 0,20
0,10 0,15
0,05 0,14
0,20 0,40
Pentru reusita stingerii incendiilor trebuie indeplinita conditia:

ir > inec ;
ir > inec reprezinta intensitatea reala si respectiv cea necesara de refulare a substantei
de stingere.
2.SUBSTANTE DE STINGERE PRIN IZOLARE
2.1 SPUMA CHIMICA
Spuma chimica este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse,fiecare bula
fiind invelita intr-o membrana lichida umpluta cu dioxid de carbon,care se formeaza pe
cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaya spuma (substanta acida si
substanta bazica).Substanta acida este formata,re regula,din sulfat de aluminiu sau acid
sulfuric de o anumita concentratie,iar cea bazica din bicarbonat de sodiu sau
potasiu.Astfel:
Al2(SO4)3 + 6NaHCO3 = 6CO2 + 2Al(OH)3 + 3Na2SO4
H2SO4 + 2NaHCO3 = Na2SO4 + 2CO2 + 2 H2O
Ca stabilizatori,care se adauga solutiilor,se folosesc: glucoza,saponina; extractul de
lemn dulce; spumanti pe baza de albumine etc.
Pentru instalatiile fixe si semifixe se foloseste praful unic (amestec format din
sulfat de aluminiu,bicarbonat de sodiu si stabilizatori).
Pentru stingatoare,substantele chimice din care se obtine spuma sunt cunoscute sub
numele de incarcaturi: A (acid) si B (baza).
Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei formate si
volumul solutiilor produselor A si B:
Coeficientul de infoire = V .
Va+Vb
2.2.SPUMA FIZICA SAU MECANICA
Aceasta se obtine prin dispersarea aerului in solutii din spumanti in apa,si ale caror
concentratii de natura chimica sunt determinate de caracteristicile lor fizicochimice.Aceste spume sunt formate din bule,al caror invelis contine molecule de
spumant umplute cu aer.Spumele fizice sau spumele mecanice sunt mai
persistente,necorozive.Ca spumant se foloseste spumogenul lichid sau spumogenul
praf.Cel mai bun spumogen se obtine din proteine (faina de copite si coarne).
In raport de coeficientul de infoiere se obtin urmatoarele spume:
- spuma grea,cu coeficientul de infoiere pina la 20;
- spuma medie,la care coeficientul de infoiere este de 20 200;
- spuma usoara,la care coeficientul de infoiere este de 200 1000.
Spumele mecanice si chimice se folosesc la stingerea substantelor lichide
aprinse,care nu distrug invelisul de lichid al bulelor spumei,precum si a substantelor
solide,care nu reactioneaza cu solutiile apoase ale sarurilor,ca si de gaze in regim reduse
de presiune.
Spuma se mai poate folosi la protectia materialelor si elementelor de
constructie,impotriva caldurii radiate.
Lichidarea incendiilor se realizeaza prin jeturi de spuma,refulate pe suprafata
combustibililor care ard,prin deversarea din utilaje generatoare special construite.
Efectul de stingere al spumei consta in realizarea unui strat de o anumita
grosime,care provoaca racirea partiala a suprafetei aprinse,impiedica iesirea vaporilor in
zona de flacari sau accesul oxigenului atmosferic.
Se recomanda 3 moduri de refulare a spumei pe suprafetele incendiilor:
- sub forma de jet sau tangent la suprafata incendiului;
- deversare lina,pe planuri verticale sau inclinate,in zona de ardere;
- refularea spumei de la distanta,din tunuri de stins incendii pe suprafata incendiata.
Spuma trebuie sa aiba urmatoarele calitati: fluiditate; coeficient de infoiere;
densitate; persistenta; aderenta; timp de stingere minim etc.
Eficienta spumei depinde de: caracteristicile instalatiilor existente pe masinile
speciale de incendiu; presiunea apei; proportia de spuma si apa; temperatura mediului
ambiant.
Spuma trebuie sa fie dirijata cu vintul in spate,pentru a se putea scurge incet.
Spuma cu coeficient mare de infoiere sau spuma usoara se utilizeaza pentru
stingerea incendiilor izbucnite in incaperi prin inundarea acestora,in magaziile navelor,in
subsoluri,in canale de cabluri,la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide si
lichide.
Folosirea spumei usoare prezinta urmatoarele avantaje: utilitazarea unei cantitati
minime de apa (1 2 l pentru 1000 l spuma); stingerea rapida a incendiului si
impiedicarea reaprinderii; lipsa actiunii corozive (spre deosebire de spuma chimica);
patrunderea spumei in locuri greu accesibile (pivnite,coridoare,canale etc); lipsa unor
efecte nocive asupra organismului uman.
Dezavantaje: greutate redusa,deci instabilitate cind bate vintul; pret de cost relativ
mare; dificultati la indepartarea spumei ,dupa stingerea incendiilor; distanta relativ
limitata de actiune a generatoarelor.
2.3.APA USOARA (LIGHT-WATER)

Acesta se obtine dintr-un spumant fluorurat.Se refuleaza asupra lichidelor
nemiscibile cu apa,formind la suprafata acestora o pelicula care impiedica evaporarea lor;
volatilitatea lichidului aprins scade pina la valori ce reduc aproape total intensitatea
arderii.Apa usoara cu coeficient redus de infoiere se poate folosi si la stingerea
incendiilor de aeroporturi.
Cind substanta tensioactiva pe baza de fluor se amesteca cu o substanta spumanta
proteinica,apa usoara are mare eficienta la stingerea incendiilor.
Apa usoara cu coeficient mediu de infoiere are efect mai mare la stingerea
incendiilor de lichide combustibile declansate pe suprafete mari.Ea persista mult si
asigura o regenerare permanenta a peliculei pe o durata mare de timp.
Apa usoara este compatibila cu spuma proteinica si intr-o oarecare masura si cu
pulberile stingatoare.
In general,pelicula de apa usoara poate rezista pe suprafata lichidului timp de 5 6
min,dupa care este indicat ca lichidul sa fie acoperit cu spuma proteinica.
Efectul de stingere al apei usoare trebuie obtinut in decurs de 5 min.
2.4.PULBERI STINGATOARE
Componentul de baza al unor pulberi stingatoare este bicarbonatul de sodiu.In afara
pulberii pe baza de bicarbonat de sodiu se mai fabrica pulberi pe baza de bicarbonat de
potasiu,sulfat de amoniu,carbonat de sodiu,uree si din diferiti compusi ai borului.
La noi in tara s-a fabricat pulberea stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu
denumita Pulvogen.
Sub actiunea caldurii bicarbonatul de sodiu se descompune conform relatiei:
2Na HCO3 Na2CO3+CO2+H2O
In descompunerea totala a 1 kg de pulbere de bicarbonat de sodiu se degaja 0,26 kg
dioxid de carbon si se consuma o cantitate de caldura necesara pentru evaporarea a 300
cm3 apa.Acestor cantitati le corespunde un efect de racire de 95 kcal.Pulberea pe baza
de bicarbonat de potasiu este cu 30 50% mai eficace la stingerea incendiilor,decit
pulberea pe baza de bicarbonat de sodiu.
Florexul ,o pulbere stingatoare care se fabrica la noi in tara,foarte eficienta la
stingerea incendiilor,are la baza bicarbonatul de potasiu,ureea tehnica si alte substante
chimice.Actiunea de stingere instantanee a flacarilor produse pe timpul incendiilor se
datoreste aductului potasiu carbamic obtinut prin reactia chimica solid sodiu,in faza
microcristalina,in prezenta unui catalizator cu continut de fluor,la temperatura de 60C.
Aductului potasocarbamic i se mai adauga o serie de componente chimice cum ar fi
dioxidul de carbon,azotul,si alte gaze inerte care au rolul de a mari mobilitatea
florexului,in stare netasata,in mod deosebit in stare fluidizata,precum si rezistenta la
actiunea umiditatii atmosferice si a agentului de vehiculare.
Efectul de stingere al florexului este atribuit unor fenomene fizico-chimice,
speciale ale aductului potasocarbamic,care maresc viteza de intrerupere a reactiilor
chimice de ardere,prin efectul absortiei pe suprafata particulelor de pulbere a radicalilor
liberi din flacari si de inhibare a particulelor de oxidare.
La efectul de stingere mai contribuie natura si finetea particulelor de pulbere (100
60 microni - ),capacitatea de a degaja gaze inerte si vapori de apa,substante care si
dilueaza mediul in care exista focarul de ardere.
Pulberea stingatoare Florex se foloseste la stingerea incendiilor de: combustibili

petrolieri lichizi (benzine,petrol lampant,motorina,combustibil de calorifer,pacura,uleiuri
etc.): lichide organice utilizate ca solventi in industria de lacuri si vopsele
(benzen,toluen,solvent nafta etc.); produse polare (metanol,acetona,butanol,acetati de
etil,metil,butil etc.).
Se mai poate folosi si la stingerea incendiilor de gaze combustibile
(metan,propan,butan,gaze de sonda,acetilena,gaz de caroserie,de cracare etc.).
Restrictie.Florexul nu se utilizeaza la stingerea incendiilor de sulfura de
carbon,pentasulfura de fosfor,metale piroforice si substante reductoare.
Pulberile stingatoare trebuie sa indeplineasca conditiile de: eficacitate mare de
stingere,determinata de proprietati chimice si de gradul de dispersie; fluiditate buna in
conducte; capacitate de a forma un nor compact in suspensie de aer; stabilitate la umezire;
stabilitate termica; conductibilitate termica redusa.
3.SUBSTANTE FOLOSITE LA REDUCEREA CONTINUTULUI MAXIM DE
OXIGEN
3.1. DIOXIDUL DE CARBON
Dioxidul de carbon,gaz inodor si incolor,introdus in incaperea in care a izbucnit
incendiul inlatura incendiul inlatura aerul,micsoreaza viteza de ardere,viteza de degajare a
caldurii si scade temperatura de ardere si in final procesul de oxidare se intrerupe.CO2
actioneaza asupra focarului si prin efectul de innabusire si racire.Efectul de racire a 1 kg
CO2 corespunde cu 15% din efectul de racire a 1 kg apa (629 kcal/kg).
Din dioxidul de carbon comprimat,prin detenta se obtine zapada carbonica.
Calitatiile dioxidului de carbon,ca agent de stingere,sunt: patrunde in orificiile
obiectului aprins,fiind mai greu decit aerul (greutatea specifica 1,53); nu distruge
obiectele si materialele asupra carora se refuleaza; nu este conducator de electricitate; nu
se deterioreaza pe timp de conservare indelungata; nu este sensibil la actiunea
temperaturilor scazute.
Cea mai eficace actiune de stingere se obtine inchis.In medie se considera ca pentru
stingerea incendiilor la majoritatea substantelor este suficienta o concetratie de 30 35%
in volum de CO2 in aer.
Dioxidul de carbon se foloseste ca substanta stingatoare refulata prin intermediul
instalatiilor fixe de stingere,ca agent de vehiculare a pulberilor stingatoare din
stingatoarele de incendiu si masini speciale de stins incendii.
Pentru stingerea incendiilor,dioxidul de carbon se foloseste la: depozit de materiale
amenajate in incaperi cu suprafata redusa; incaperi cu documente de importanta deosebita
(arhive,muzee,biblioteci,laboratoare etc.); masini si aparate electrice amplasate in
incaperi inchise; transformatoare si generatoare electrice; statii de distributie; centrale
telefonice; centre de calcul; incaperi de productie fara supraveghere continua a
productiei; instalatii sau utilaje de mare volum cu un rol important economic; recipiente
cu lichide combustibile cu o temperatura de inflamabilitate a vaporilor scazuta,avind un
volum de maximum 500 m3,magazii din navele maritime.
Nu se utilizeaza la incendii de: sulf,metale usoare ca
magneziu,titan,plutoniu,uraniu,toriu,in apropierea cianurilor pentru ca reactioneaza cu
acestea.
3.2.AZOTUL
Gaz fara culoare si miros,mai usor ca aerul,se foloseste la stingerea incendiilor
izbucnite in instalatii tehnologice,fiid refulat din instalatii fixe speciale de stins
incendii.Concentratia de stingere ajunge pina la 31% in volum.
3.3.ABURUL
Ca agent de stingere este folosit in industria chimica,petrochimica, de lacuri si
vopsele,in camere de uscare,in statii de pompe si la uneleinstalatii tehnologice.
Efectul de stingere al aburului se bazeaza mai ales pe diluarea concentratiei de
oxigen,pina la limita la care continuarea arderii devine imposibila.
Concentratia eficienta pentru stingerea incendiului este de pina la 35% in volum.Se
foloseste atit abur saturat cit si cel supraincalzit.
Aburul ca substanta de stingere se foloseste in instalatii fixe,semifixe,in special
acolo unde exista permanent o instalatie tehnologica de abur.
3.4.APA PULVERIZATA
Ca substanta de stingere prin reducerea continutului de oxigen,trebuie sa aiba
particule pina la 100,obtinute prin pulverizarea apei sub inalta presiune sau prin
utilizarea unor tevi pulverizatoare speciale.Efectul de stingere depinde de uniformitatea
aparitiei picaturilor in flux,si de densitatea jetului de apa.
4.SUBSTANTE DE STINGERE PRIN INHIBITIE CHIMICA
Dintre mijloacele de stingere prin inhibitie chimica se citeaza hidrocarburile
halogenate.Mijloacele de inhibitie chimica au punctul de fierbere coborit,stabilitatea
termica scazuta cu formarea radicalilor si atomilor,care la incalzire trec usor in stare
gazoasa.
Hidrocarburile halogenate au fost denumite haloni.Dintre acestia cei mai utilizati
sunt halonii 1301 si 1211.
Halonul 1301 pastrat sub presiune sub forma lichida are proprietati,superioare fata
de dioxidul de carbon.Se citeaza slaba lui toxicitate,putindu-se refula concomitent cu
evacuarea persoanelor din incaperea incendiata.Eficienta unei butelii cu halon 1301 este
echivalenta cu 5 butelii de dioxid de carbon de aceeasi marime.
Halonul 1211,denumit BCF,este o substanta stingatoare foarte eficicace pentru
stingerea incendiilor.
Stingerea incendiilor cu hidrocarburi halogenate se poate face cu: jet compact,jet
pulverizat,sub forma de aerosoli.Hidrocarburile halogenate se refuleaza asupra
incendiului din stingatoare si instalatii fixe.
Procesul de intrerupere a arderii se datoreste: vaporizarii picaturilor de substante
stingatoare; amestecarii vaporilor substantei cu vapori de combustie; interactiuni fizicochimice dintre vaporii de haloni si de combustibili.
Cu cit concentratia de stingere este atinsa mai repede,cu atit stingerea se realizeaza
intr-un timp mai scurt,iar descompunerea hidrocarburilor halogenate este mai redusa.
Restrictie.Este indicat ca halonul 1301 sa nu fie folosit in concentratii mai mari de
10%,in zonele ocupate normal si unde evacuarea nu se poate realiza in mai putin de 1min.
Din cauza toxicitatii,utilizarea hidrocarburilor la stingerea unor categorii de

incendii se restringe din ce in ce mai mult.
27.Pompe si aparate folosite la stingerea incendiilor
1.POMPE CU PISTON
Se construiesc pompe aspiratoare,refulante si aspiratoare refulante.
Pompa aspiratoare.La curba ascendenta a pistonului se face vid potential.Apa
patrunde prin conducta de aspiratie in corpul pompei si impinge supapa in sus.Apa care
se gaseste deaspupra pistonului este mai ridicata pina la conducta de refulare.
La cursa descendenta a pistonului supapa de aspiratie m se inchide si apa aspirata
in cursa anterioara trece prin supapa n in partea de deasupra pistonului de unde,la cursa
urmatoare a acestuia este refulata din pompa.
Pompa refulanta.Este o pompa cu piston la care inaltimea de aspiratie este aproape
nula,aspiratia facindu-se direct prin corpul de pompa.
In cursa ascendenta a pistonului supapa de aspiratie m este deschisa si n este
inchisa.La cursa descendenta supapa m se inchide,iar supapa n se deschide,apa fiind
trimisa in conducta de refulare.Pompele refulante se folosesc pentru pomparea apei de la
nivelul solului,din mine ca pompe de incendiu etc.
Pompa aspiratoare refulanta.Dupa cursa ascendenta a pistonului in corpul de
pompa se formeaza un vid partial.Locul aerului este luat de apa.Supapa m este deschisa si
supapa n inchisa.La cursa descendenta supapa m este impinsa in jos oprind intrarea
lichidului in tubul de aspiratie,iar supapa n se deschide si apa trece in conducta de
refulare.
Pompele aspiratoare refulante se construiesc cu simplu efect (actiune simpla) si
ca dublu efect sau actiune dubla.
Pompa cu dublu efect este astfel construita incit fiecare cursa este completa a
pistonului se produce o refulare si o aspiratie ,adica apa este actionata alternativ de doua
fete ale pistonului in ambele sensuri,si la fiecare cursa a pistonului.In acest mod se obtine
circulatia continua a apei.Pompele cu simplu efect au doua supape,iar cele cu dublu efect
patru supape.
Inaltimea de aspiratie este in medie de 4-5 m si nu poate depasi 7 m.
Debitul pompelor cu piston:
1) Cu actiune simpla:
Q=Asn [m3/s];
60
3
Q debitul [m /s];
A - sectiunea pistonului [m];
s cursa pistonului [m];
n numarul de curse ale pistonului.
2) Cu actiune dubla:
Q= (2A-A`)sn [m3/s];
60
A` sectiunea tijei pistonului,care de regula se ia egala cu 0,1 A.
2.POMPE CENTRIFUGE
Din punct de vedere al inaltimii de ridicare a apei se cunoaste:

1) Pompe centrifuge de joasa presiune,la care inaltimea de ridicare a lichidului este
de pina la 20 m H2O.Se construiesc cu un etaj.Ele se folosesc ca pompe de irigatii.
2) Pompe centrifuge de medie presiune,la care inaltimea de ridicare a lichidului
este cuprinsa intre 20 si 60 m H2O.Ele se construiesc cu unul sau mai multe etaje si se
folosesc pentru alimentarea cu apa a retelelor de distributie etc.
3) Pompe centrifuge de inalta presiune,la care inaltimea de ridicare a lichidului este
de peste 60 m H2O.Se construiesc cu mai multe etaje si se folosesc pentru alimentarea
caldarilor cu abur,la alimentarea centralelor hidraulice,ca pompe pentru incendiu etc.
Din punct de vedere constructiv se deosebesc:
1) Pompe centrifuge radiale.
2) Pompe cu intrare axiala si iesire radiala.
3) Pompe axiale.
In general,pompa centrifuga folosita la masinile de incendiu se compune din:
1)Corpul de aspiratie,prevazut cu doua sau mai multe racorduri tip A pentru
alimentarea cu apa,pe ambele laturi,una sau doua conducte in forma de T,orificiile de
comunicare cu pompa de vid si respectiv pentru intrarea apei la corpul de presare si
refulare.
2) Corpul de presare refulare,in care se gasesc,montati pe axul pompei un numar
de rotori si de statori care maresc viteza de curgere a apeisi respectiv dirijeaza apacu
presiune la conductele de refulare,variabil,in functie de tipul masinii.
3) Instalatia de incalzire a pompei si de racire suplimentara a motorului (la unele
tipuri de masini),robinetele pentru golirea pompelor de apa si aparatura de control.
Principiile care stau la baza constructiei si functionarii pompelor centrifuge constau
in admisia lichidului pe la centrul rotorului cu o viteza redusa si antrenarea lui pe palete
sub influenta fortei centrifuge,determinata de rotatia rotorului.
Apa,care datorita presiunii atmosferice intra in tubul de aspiratie,este primita de
corpul de aspirare si de aici trece in rotor,pus in miscare de motor.Rotorul pompei este
prevazut cu palete care au rolul de a antrena si conduce lichidul in strator.Apa intra in
corpul pompei in directia axiala si este condusa apoi de catre paletele rotorului catre
exterior,dind lichidului si o miscare de rotatie in jurul arborelui.
Presiunea care se formeaza in exteriorul rotorului este proportionala cu patratul
vitezei unghiulare.
O pompa centrifuga cu un singur rotor,in mod obisnuit nu poate asigura o presiune
mai mare de p = 12,5 at.
Daca p este presiunea de intrare in rotor,presiunea maxima care se poate obtine
p1+p=p1+12,5 at.
La pompele centrifuge pentru incendii se cer presiuni mai mari de 12-13 at.Deci
este necesar construirea unor pompe cu rotori in serie.Primul rotor trimite apa cu o
presiune egala p+p1 in cel de al doilea rotor; aceasta o impinge mai departe cu
p+p1+p2.Numarul etajelor este de pina la 10-12.In conducta de aspiratie viteza apei nu
depaseste de regula 2m/s,iar in cea de refulare in jur de 3m/s,in schimb in corpul pompei
este mai mare.
Puterea pompei centrifuge:
P= QH [CP] ;
P= QH [kW] ;
75
102
3
Q debitul pompei [m /s];
H inaltimea de refulare [m];

randamentul pompei centrifuge;
greutatea specifica a apei [kgf/m3];
Randamentul pompei variaza dupa natura constructiei,intre 0,60 si 0,80.
3.POMPE DE VID
Pompele centrifuge pentru a debita apa trebuie amorsate.Amorsarea consta in
umplerea lor si a conductei de aspiratie cu apa,inainte de pornire,evacuindu-se mai intii
aerul din sorb,conducta de aspiratie si pompa.
La masinile de incendiu ca pompe de vid,auxiliare,la pompele centrifuge,se
folosesc de regula pompele de vid cu rotor si palete mobile si pompele cu ejector de gaze.
3.1. POMPA DE VID CU ROTOR SI PALETE MOBILE
Pompa de vid cu rotor si palete mobile este compusa din: carcasa in interiorul
careia se invirte rotorul; blocul pompei de vid; axul; palete (aripioare); canal de evacuare
a aerului; canalul de legatura dintre pompa de vid si pompa centrifuga; locasul cilindrului
pompei de vid.
Functionarea.Se pune in functiune pompa de vid,dupa care axul pompei de vid se
cupleaza cu axul pompei centrifuge.Cuplarea se face in sisteme diferite in raport de tipul
constructiei pompei.
Prin sistemul de antrenare se imprima rotorului o miscare de rotatie, forta
centrifuga proiectind paletele la periferia carcasei,inchizind spatii variabile datorita
amplasarii excentrice a rotorului fata de carcasa; in spatiile in care volumul creste are loc
procesul de aspiratie,iar cele in care volumul scade are loc refularea aerului aspirat.
Fiecare compartiment transporta o anumita cantitate de aer existenta in sorb,tubul
de aspiratie si pompa centrifuga si o evacueaza in atmosfera.
Dupa efectuarea vidului,apa din sursa este impinsa de presiunea atmosferica in
pompa,fapt confirmat prin iesirea apei din orificiul de evacuare.Vidul fiind facut,pompa
de vid se decupleaza.
La fiecare actionare a pompei de vid o parte din uleiul din rezervor este
consumat,deci se impune ca inainte de o noua actionare sa se complecteze si sa se
restabileasca nivelul initial.
Functionarea pompei de vid nu trebuie sa depaseasca 3 min,deoarece se poate
incalzi.
Pompa de vid trebuie bine intretinuta prin: verificarea si complectarea nivelului de
ulei; actionarea periodica timp de citeva secunde pentru a evita griparea paletelor.
3.2.POMPA DE VID CU EJECTOR
Aceasta se compune din: corpul pompei si coloana de ejectie cu ajutajul de ejectie
a gazelor de esapament,ajutajul divergent prin care gazele si aerul aspirat se evacueaza in
atmosfera,clapeta cu ajutorul careia gazele de esapamentse dirijeaza spre ejector si
conducta de legatura cu pompa centrifuga.
Functionarea.Se pune in functiune pompa centrifuga si apoi se cupleaza pompa de
vid cu ajutorul unei manete,deschizindu-se robinetul vacuummetrului si
manometrului.Cantitatea de gaze de ardere necesara unei ejectii corespunzatoare se

obtine prin actionarea motorulului dupa nevoie.
Dirijarea gazelor de ardere din conducta de esapament catre coloana de ejectie a
pompei de vid se face prin clapeta monatat in teava de esapament,actionata de maneta de
cuplare.Gazele de ardere iesite cu o anumita viteza,antreneaza aerul din pompa centrifuga
si-l evacueaza in atmosfera.In acest mod se realizeaza vidul in sorb,conducta de aspiratie
si pompa centrifuga; dupa aceasta se inchide robinetul vacuummetrului.
Oricare ar fi pompa de vid folosita trebie sa se realizeze vidul in cel mai scurt timp.
4.EJECTOARE
Ejectorul este un aparat cu ajutorul caruia se poate absorbi si deplasa o cantitate de
lichid,folosind o cantitate de apa cu presiune si viteza mare.
Ejectorul se compune dintr-un ajutaj convergent de inalta presiune
(confuzor),denumit si ajutaj de ejectie,alimentat cu apa de la o pompa sau de la o retea de
apa; ajutaj convergent de joasa presiune pus in legatura cu lichidul care trebuie ejectat
prin intermediul unei conducte sau a unei camere de aspiratie de forma adecvata; camera
de amestec ; difuzorul ejectorului pus in legatura cu conducta de refulare a apei
amestecate.
Functionarea.Lichidul primar (ejectant),avind de regula un debit relativ scazut si o
presiune mare curge prin ajutajul de inalta presiune,patrunzind in camera de amestec,cu
viteza mare.Ajutajul de ejectie fiind convergent,viteza lichidului creste treptat si drept
urmare energia cinetica a apei se mareste in timp ce presiunea statica scade.
La iesirea din confunzor,viteza apei fiind foarte mare,presiunea statica are o
valoare mai redusa decit presiunea atmosferica.Din cauza depresiunii formate in
interiorul aparatului,lichidul care trebuie ejectat se ridica in camera de aspiratie si
patrunde in camera de amestec.In camera de amestec,cele doua lichide intra sub forma de
curenti diferiti.Treptat acesti curenti patrund unul in celalalt ,se amesteca astfel incit in
partea finala a camerei de amestec miscarea se egaleaza,distributia vitezelor capatind
aspectul caracteristic regimul de curgere.
Miscarea lichidelor fiind permanenta,viteza medie in lungul camerei de amestec
este constanta.
Desi au un randament scazut,ejectoarele sunt mentinute in dotarea pompierilor
datorita unor avantaje ca: constructie simpla fara organe in miscare; siguranta in serviciu;
se pun in functiune imediat; pot functiona bine si in cazul apelor mici si cu impuritati etc.
5.HIDROFOARE
Instalatia de hidrofor se compune din: rezervor metalic de presiune pentru apa si
aer; compresoare de aer; automate pentru functionarea instalatiei; pompe pentru
pomparea apei in rezervorul de presiune (cel putin doua,una de functionare si a doua de
rezerva).
Functionarea.La partea inferioara a rezervorului de presiune se gaseste apa,iar
deasupra apei aer.Presiunea initiala a aerului din rezervor este mai mare decit presiunea
apei in conducta.Pe masura ce apa din rezervor se consuma,aerul din interior ocupa un
volum mai mare si deci forta de apasare asupra apei se micsoreaza.Presiunea scade pina
la o anumita limita ,dinainte stabilita,la care intra in functiune,in mod asutomat,pompa
care pompeaza apa in rezervor.Asupra automatului de pornire actioneaza automatul de

presiune.
Comprimind stratul de aer in rezervor,se ajunge la o presiune maxima admisa,dupa
care se actioneaza imediat asupra automatului de pornire si pompa se opreste.
In timpul dintre cele doua pozitii limita,instalatia mentine presiunea necesara in
retea prin elasticitatea pernei de aer comprimat aflat in partea superioara a rezervorului de
presiune.
Se folosesc hidrofoare cu presiune constanta si hidrofoare cu presiune variabila.
La rezervoarele de presiune se prevad: ventile de siguranta,conducte de
golire,manometre si indicator de nivel al apei.Consumul se stabileste in functie de
numarul maxim de declansari pe ora (10-15 declansari automate pe ora).Recipientele de
hidrofor pe linga rolul de a asigura presiunea in retea,de a reglementa pornirea si oprirea
pompelor,permit acumularea apei pentru o perioada de consum relativ scurta.
La instalatiile de hidrofoare se racordeaza si instalatiile de hidranti
interiori,instalatiile de sprinklere si drencere pentru asigurarea apei de stingere a
incendiilor in primele minute.
Manometre,barometre si debimetre
1.MANOMETRE
Manometrul este un instrument care se foloseste,fie la masurarea presiunilor unui
lichid intr-un recipient,fie la masurarea diferentei de presiune.
Se cunosc diferite clasificari ale manometrelor.De exemplu,din punct de vedere al
modului de indicare al rezulatului masurarii se construiesc: manometre
comparatoare,indicatoare si inregistratoare.
Dintre cele mai uzuale sunt: manometrele cu tub curbat; manometrele cu tub
elicoidal; manometrele cu tub spiral; vacuummetrele; manovacuummtrele.
Manometrul cu tub curbat este format dintr-un tub curbat,elastic,in forma de arc de
cerc,cu sectiunea transversala plana,ovala sau eliptica (tub Bourdon),care se deformeaza
sub actiunea diferentei dintre presiunea interioara masurata si cea exterioara (de
obicei,presiunea atmosferica).
Capatul fix al tubului curbat este in comunicatie cu fluidul din recipient,iar capatul
liber inchis este articulat cu un mecanism de transmitere si amplificare a deplasarilor lui.
Fluidul patruns in tub exercita o anumita presiune.Sub actiunea diferentei dintre
presiunea exercitata de fluid in interiorul tubului si cea atmosferica din exterior,tubul se
destinde daca presiunea masurata este mai ridicata decit presiunea atmosferica sau se
curbeaza mai mult daca este scazuta.In primul caz,instrumentul se utilizeaza ca
manometru,iar in al doilea caz ca vacuummetru.
Manometrul cu tub elicoidal.Elementul elastic al manometrului este construit dintrun tub elicoidal cu un capat fix si unul mobil,artiuculat cu un mecanism de transmisie si
amplificare.
Manometrul cu tub spiral.Elementul elastic este format dintr-un tub metalic spiral.
Sub actiunea diferentei dintre presiunea masurata,capatul liber al tubului spiral se

deplaseaza mai mult decit capatul curbat,mecanismul de transmisiune si amplificare este
mai simplu.Capatul liber al spiralei elastice esre legat direct de axul acului indicator.
Vacuummetrul.Este un tip de manometru care poate fi folosit pentru determinarea
presiunilor de ordinul unui milimetru coloana de mercur si mai scazute.
Functionarea vacuummetrului se bazeaza pe deformatia elastica a tubului
curbat,deformare care se transmite la indicator printr-un mecanism.Tubul curbat,prin
intermediul suportului,este pus in legatura cu spatiul in care se afla vidul.
In timpul realizarii vidului,tubul se curbeaza,se stringe si extremitatea lui,in punctul
de legatura cu tija de articulatie se deplaseaza in jos,facind ca miscarea sa se transmita si
la sectorul dintat,care actioneaza rotita dintata care face sa se mieste indicatorul de scala
de la dreapta la stinga.
Scala vacummetrului se gradeaza,de regula in milimetri coloana de mercur
[mmHg] incepind de la 0 la 760 mm.
Tubul curbat este construit dintr-un material elastic,care dupa functionare revine la
forma initiala (eliptica) sau (ovala).
Manovacuummetrul.Aceasta se poate folosi ca manometru si ca vacuummetru.Din
punct de vedere constructiv nu se deosebeste prea mult de un vacuummetru.Scala
Manovacuummetrului se gradeaza in partea stinga in mm Hg,folosindu-se pentru
masurarea vidului (depresiunii),partea dreapta fiind gradata in atmosfere tehnice
[kgf/cm],pentru masurarea presiunilor.Pozitia normala a indicatorului marcheaza 0 pe
scala.
Manovacuummetrul este pus in legatura prin suportul lui cu instalatia.
2.BAROMETRE
Barometrul este un instrument pentru masurarea presiunii atmosferice.Se
deosebesc: barometre cu lichid si barometre metalice.
Barometrele cu lichid se construiesc de doua tipuri: cu tub in forma de U si
barometru cu rezervor.Cel mai utilizat este barometrul cu rezervor cu scara
gradata,fixa,care este format dintr-un singur tub barometric de sticla,inchis la partea
superioara introdus intr-un rezervor cu diametrul mult mai mare.Tubul de sticla este
inchis intr-o carcasa metalica.Paralel cu tubul de sticla se gaseste o scara gradata in
milimetrii coloana de mercur sau torr si in milibari.Citirile efectuate cu un barometru cu
lichid trebuie corectate.Principalele corectii: corectia de temperatura,corectia de menisc si
coretia de altitudine si latitudine.Valorile acestor corectii sunt date in tabele.
Barometrele metalice se mai numesc barometre aneroide.Ele sunt barometre in care
presiunea atmosferica este echilibrata prin tensiunile elastice ale anumitor piese
metalice.Ca elemente elastice de masurare se folosesc tuburi Bourdon sau capsule.Ca
element aneroid cel mai mult se foloseste capsula elastica de maturat.Dupa evacuarea
aerului din interior,presiunea atmosferica comprima capsula.Pentru fiecare valoare a
presiunii atmosferice corespunde o anumita grosime a capsulei.Deplasarile capacului
capsulei catre fundul acesteia sunt amplificate printr-un sistem de pirghi si transmise
acului indicator,care se poate misca in fata unei scari gradate.Acul indicator se roteste
proportional cu variatia presiunii atmosferice.Deplasarile sunt foarte mici,in general de
ordinul a 0,005 mm pentru o variatie a presiunii atmosferice de 1 mm Hg.
Barometrul altimetru are o scara interioara gradata in mmHg sau in mbar,pe care
masoara presiunea atmosferica si o alta scara gradata in m pe care altitudinea.Pentru
masurarea temperaturii pe cadran este fixat un termometru cu mercur in forma de arc de

cerc.
3.DEBIMETRE
Debimetrul este un aparat pentru masurarea debitelor.
Debimetrele care au un dispozitiv de inregistrare se numesc contoare si masoara
cantitatea de fluid trecuta printr-o anumita sectiune intr-un interval de timp.
Debimetrele,in raport de principiul de functionare,se impart in:
1) Aparate volumetrice pentru lichide si gaze ale caror indicatii sunt aratate in
unitati de volum.
2) Aparate de viteza pentru lichide si gaze,montate numai pe conducte inchise
(curgere fortata).
3) Aparate duferentiale pentru fluide,care masoara variatia energiei potentiale a
fluidului ce se scurge dintr-un dispozitiv de strangulare (masoara presiunea inainte si
dupa punctul de strangulare,dupa care se determina debitele).
4) Aparate gravimetrice,care masoara volumul fluidului ce trece prin
aparate,indicatiile fiind exprimate in unitati de greutate.
Cele mai uzuale aparate de masurare a debitelor fluidelor in conducte sunt
contoarele volumetrice.Principiul lor de functionare consta in umplerea si golirea
succesiva a unei camere de masurare de un anumit volum.
Pentru masurarea debitelor de lichide,contoarele volumetrice au un disc oscilant,un
piston rotativ sau dinti ovale,care se pun in miscare de catre lichidul al carui debit se
masoara.
Contoarele volumetrice se monteaza,in general,pe conducte inchise.Lichidul care
curge prin conducta patrunde cu presiune in aparat datorita diferentei dintre presiunea de
la intrare si cea de la iesirea din camera are loc miscarea organului masurator.Cantitatea
de lichid care trece prin aparat se indica pe un cadran.
Stingatoare de incendii
1.STINGATOARE DE INCENDIU PORTATIVE CU PULBERE (P)
Tabelul XXIX.1
Caracteristicile stingatoarelor de incendiu portativa cu pulbere P
Stin
gatoarele
Caracteristica
Masa incarcaturii tip
FLOREX
Capacitatea buteliei
de CO2
Masa minima a
incarcaturii de CO2
Timpul de descarcare
Lungimea minima a
U
M
[kg
]
[l]
[kg
]
[s]
P1
PF2
P3
PF6
PF10
10
0,06
0,1
0,1
0,18
0,325
0,04
0,07
0,075
0,130
0,240
6-8
6-8
8-10
12-15
15-20
jetului de pulbere
Masa maxima a
stingatorului fara
pulbere
Masa maxima a
stingatorului cu
incarcatura
Temperatura
mediului ambiant
pentru o buna
functionare
Dimensiunea
[m]
3,5
3,5
3,5
[kg
]
1,36
2,62
4,20
5,85
8,60
[kg
]
2,40
4,70
7,28
12,00
18,85
160 x
475
200 x
548
[C
]
-20...+55
[m
m]
80 x
330
120 x
460
140 x
420
2.STINGATOARE DE INCENDIU PORTATIVE CU DIOXID DE CARBON (G)

Tabelul XXIX.2
Sting
atoarele
Caracteristica
1
Capacitatea
buteliei
Masa incarcaturii
de CO2
Bataia jetului de
zapada carbonica
Masa
stingatorului:
- fara incarcatura
- cu incarcatura
Temperatura de
functioare
Timpul de
descarcare
Inaltimea
Diametrul buteliei
U
M
G1
2
[l]
3
1
[kg
]
[m]
[kg
]
[kg
]
G2
Tip I
G3
Tip II
Tip III
Tip I
Tip II
5
4
6
4
7
4
8
8
9
8
4
13,6
4
14,0
4
14,6
4
24,3
4
23,5
5,8
8,0
16,6
17,0
17,6
30,3
29,5
[C
]
[s]
[m
m]
[m
m]
G6
-40...+50
8,30 s
340
373
575
850
575
850
520
495
495
495
800
800
Nota:
1) Tipul I are butelia confectionata din teava cu miner declansator fara manta de
protectie.
2) tipul II are butelia confectionata din teava cu roata declansator fara manta de protectie.
3) Tipul III are butelia confectionata din teava cu miner declansator si cu manta de
protectie
4) Pe locomotive Diesel si Diesel electrice se utilizeaza stingatorul G3 III-LDE.
3.STINGATOARE DE INCENDIU PORTATIVE CU SPUMA CHIMICA (SC) SI APA
PULVERIZATA (AP)
Tabelul XXIX.3
Stinga
toare
UM
SC 9
SC 9 NF
[l]
[l]
[l]
[s]
[m]
[mm]
[kg]
[C]
[g]
1,2
7,5
1,2
7,5
AP 10
de
incendiu
Caracteristica
Capacitatea utila a
stingatorului:
- solutia acida A
- solutia bazica B
- apa
Timpul de refulare
Lungimea maxima a jetului
Dimensiunea
Masa stingatorului incarcat
Temperatura de functionare
Masa incarcaturii de CO2
50 60
8
175 x 630
15,2
+ 4... + 60
10
20 40
46
175 x 630
15
+ 4... + 60
130
50 60
8
175 x 630
16,1
+ 4... + 60
Nota.
Stingatorul SC 9-NF se foloseste,in special,in domeniul naval si feroviar,fiind
asigurat impotriva eventualelor declansari prin rastunarea accidentala.
4.STINGATOARE DE INCENDIU TRANSPORTABILE CU PULBERE (P),SPUMA
CHIMICA (SC) SI APA
PULVERIZATA (AP)
St
ingatoare
UM
P50
P125
SC90
SC180
AP60
AP100
[kg]
[kg]
50
3
125
3
103
206
1,2
1,2
50
100
de
incendiu
Caracteristica
1
Masa incarcaturii cu
substante de stingere
Masa incarcaturii de
CO2
Capacitatea utila
Numarul necesar de
90
180
incarcaturi A+B
Timpul de descarcare
per.
[min]
10
0,66
1
6 10
20
1,33
1,66
6 10
12
24
Lungimea jetului
Capacitatea totala a
recipientului
Capacitatea minima a
tubului central
Masa stingatorului
incarcat
Temperatura de
functionare cu:
- incarcatura de vara
- incarcatura de iarna
[m]
[l]
120
205
[l]
[kg]
16
190
35
326
150
[C]
238
20...+55
+4...+60
[C]
107
175
+4...+6 +5...+6 +5...+60

0
0
Cu adaos de
10...+40 antigel pina la
15C
-20...+40
5.DOMENIUL DE UTILIZARE AL STINGATOARELOR IN RAPORT CU

CLASELE DE INCENDIU SI
CULORILE DE MARCARE PE ETICHETELE STINGATOARELOR
Domeniul de utilizare al stingatoarelor
Substanta de
stingere
Apa
pulverizata
Spuma chimica
Spuma
mecanica
Dioxid de
carbon
Pulbere
Haloni
A
++
+
+
0
+ )
+
Clasele de incendiu
B
C
+
++
+ +1)
0
++
++
+
+
+
0
+
++
D
-+
+ +)
+
Pericol de Culoarea
electrocuta de marcare
re
Albastru
-Galben
-Galben
+
Negru
+
Alb
++
Verde
Legenda:
+ + indicat a se folosi;
+ se poate folosi,dar cu eficienta ridicata;
0 se poate folosi,dar cu eficienta mai ales in mediile inchise;
- nu este indicat;
- - interzis a se folosi.
) Pentru alcooli si alte lichide combustibile sunt necesare spume speciale.

) Cu destinatie speciala.
6.ARIILE MAXIME PROTEJATE SI DISTANTELE MAXIME DE

AMPLASARE
A STINGATOARELOR IN RAPORT CU PERICOLUL DE INCENDIU
Tabelul XXIX.6
Ariile maxime protejate si distantele maxime de amplasare a stingatoarelor
Pericolul de
incendiu
Clasa de incendiu
Tipul stingatorului
folosit
Aria maxima
protejata [m]
Redus
Mediu
A
AP101)
P6
Ridicat
A
AP101)
G3
P2
B
SC9
P3
B
G6
P10
A
AP1001
400
300
300
200
SC90
SC 180
200
20
10
15
10
10
B
P50
P125
G100
100
10
Distanta maxima
[m]
1
) Numai pentru clasa A si B.
7.DETERMINAREA CAPACITATII DE STINGERE A STINGATOARELOR PE

FOCARE TIP (STAS 11959-83),FUNCTIE DE CLASA DE INCENDIU (STAS
11841- 83)
Focare tip A.Standul de incercare este realizat dintr-un suport metalic,construit din
profile cornier 50x50x4 mm,cu inaltimea de 250 mm,latimea 800 mm si lungimea
maxima de 5500 mm,sub care se amplaseaza o tava metalica cu latimea de 600
mm,adincimea 100 mm si lungimea 100 mm mai mare decit cea a focarului (ori mai
multe tavi cu aceeasi latime,adincime si lungime echivalenta).
Materialul combustibil este lemnul de brad cu umiditatea de 10 15% taiat in rigle
cu sectiune patrata,avind latura de 40 + 2mm,asezate ordonat in 14
straturi,suprapuse,perpendiculare.Lungimea riglelor transversale este de 500 mm,iar a
celor longitudinale este egala cu lungimea focarului conform tabelului XXIX.7.1
Elemente pentru determinarea capacitatii de stingere a stingatoarelor
Simbolul marimii
focarului tip
3A
5A
8A
Numarul de rigle
transversale din
fiecare strat
3
5
8
Lungimea focarului
[m]
300
500
800
Cantitatea de
benzina necesara
amorsarii [l]
0,6
1,0
1,6
13 A
16 A
21 A
27 A
34 A
43 A
55 A
13
16
21
27
34
43
55
1300
1600
2100
2700
3400
4300
5500
2,6
3,2
4,2
5,4
6,8
8,6
11,0
Nota:
1) Se observa ca cifrele care caracterizeaza marimea focarului reprezinta numarul
de rigle transversale din fiecare strat si sutele de milimetri din lungimea focarului.
2) Focarele tip 16 A si 27 A si 43 A sunt marimi intermediare
In tava de sub stiva se introduce un strat de apa 30 mm,deasupra careia se toarna
benzina,pina acesta ajunge la un strat de circa 5 mm.Dupa 2 min. de la aprindere,tava de
benzina este indepartata si se lasa stiva sa arda in continuare inca 6 min (in total 8
min),dupa care incepe operatia de stingere,de la o distanta initiala de 3 m,stingatorul
apropiindu-se progresiv de focar atit cit este posibil.
Incercarea este considerata reusita dupa incetarea stingerii,timp de 3 min nu apare
flacara.
Eficienta unor stingatoare cu apa pulverizata si cu spuma chimica aflata in
exploatare,determinata de focare tip A,functie de lungimea L a focarului este data in
tabelul XXIX.7.2.
Tabelul XXIX.7.2.
Lungimea eficienta L a focarelor
Stingatorul
L [m]
AP 10
0,8
AP 100
3,4
SC 9
0,5
SCNF
0,5
SC 90
2,7
SC 180
4,3
Focare tip B.Standul este format din tavi metalice,circulare,in care se deverseaza
benzina,cu interval de fierbere de la 90 la 105C,intr-un strat gros de 33 mm.Cantitatea de
combustibil si dimensiunile tavilor sunt aratate in tabelul XXIX.7.3
Tabelul XXIX.7.3
Simbolul
marimii
focarului tip
1
8B
13 B
21 B
27 B
Elementele pentru determinarea eficienta a stingatoarelor

Cantitatea de
Dimensiunile tavii metalice
combustibil
Diametrul
Adincimea
Grosimea
Suprafata
aproximativ
[mm]
peretelui
[m]
[mm]
[mm]
2
3
4
5
6
8
560
100
2
0,25
13
720
150
2
0,40
21
910
150
2
0,65
27
1040
150
2
0,85
34 B
43 B
55 B
70 B
89 B
113 B
144 B
183 B
233 B
34
43
55
70
89
113
144
183
233
1200
1310
1500
1700
1900
2120
2400
2720
3000
150
150
150
150
200
200
200
200
200
2,5
2,5
2,5
2,5
2,5
2,5
2,5
2,5
2,5
1,07
1,35
1,73
2,20
2,79
3,55
4,52
5,75
7,32
Nota:
1) Pentru incercarea stingatoarelor cu apa pulverizata,in locul benzinei se utilizeaza
motorina cu punct de inflamabilitate a vaporilor de peste 55C.
2) Pentru testarea stingatoarelor cu spuma rezistenta la actiunea alcoolilor,cetonelor
si altor hidrocarburi hidrofile (produse polare),benzina este inlocuita cu acetona.
3) Focarele tip 27 B,43 B,70 B,113 B si 183 B sunt marimi intermediare.
4) Se observa ca cifrele care caracterizeaza marimea focarului reprezinta cantitatea
de combustibil.
Stingerea incepe dupa trecerea unui minut de la aprinderea focarului,de la o
distanta de 3 m,apropiind progresiv stingatorul de focar,atit cit este posibil.
Incercarea este considerata reusita daca flacarile au fost lichidate complet,si
daca,timp de 1 min. dupa stingere,focarul nu se aprinde.
Eficienta unor stingatoare cu apa pulverizata,spuma chimica,gaze inerte si
pulberi,determinata de focare tip B,functie de suprafata S a focarului este aratata in
tabelul XXIX.7.4
Tabelul XXIX.7.4
Eficienta stingatoarelor in functie de suprafata focarului
Stingat
orul
AP 100
AP 100
SC 90
SC 180
G1
G2
1,73
P2
SC 9
SC 9
NF
0,65
P3
S [m]
Stingat
orul
S [m]
0,65
P1
0,40
0,40
P 10
G3
G3
LDE
0,65
P 50
2,79
P5
4,52
P7
0,65
1,07
1,77
2,20
G6
1.07
P 125
2,79
12,00
25,00
Nota.Stingatoarele cu apa pulverizata s-au incercat pe motorina.

Focare tip C.Standul se realizeaza dintr-un ajutaj metalic cu diametrul de 22,5
mm,racordat la o conducta Dn 50 de gaz metan cu o presiune de 0,1 bar situat in pozitie
verticala la o inaltime de 0,8 m fata de sol.Conducta are un robinet cu cep si mufa Dn
50,amplasat la minimum 2 m pe orizontala fata de pozitia ajutajului.
Aprinderea gazului se faca cu o facla avind tija cu lumgimea de minimum 1,5 m.
Stingerea incepe dupa 30 s de la aprindere.
Testul se considera reusit daca dupa stingere focarul nu se reaprinde.
Focarul de tip D.Standul si determinarile se realizeaza in conditii speciale,tinind

seama de natura metalelor si modul in care urmeaza a se face interventia.
Posibilitatea de folosire a echipamentului electric sub tensiune.Standul de incercare
consta dintr-o placa metalica cu suprafata de 1 m patrat,sustinuta prin izolatori,conectata
la un transformator care permite stabilirea unei tensiuni alternative de 35 kV cu frecventa
de 50 Hz,intre plasa si pamint.Impedanta circuitului trebuie sa fie astfel,incit atunci cind
secundarul transformatorului este scurtcircuitat si primarul alimentat la o tensiune egala
cu 10% din tensiunea normala de alimentare,curentul secundar sa fie cel putin egal cu 0,1
mA.
Stingatorul este fixat pe un suport izolat si dispus astfel incit ajutajul de refulare
sau orificiul difuzorului (tromblonului) sa fie la o distanta de 1 m de placa metalica,fiind
dirijat catre centrul acestuia.
Stingatorul se considerea corespunzator pentru a fi folosit la stingerea incendiilor la
care exista pericol de electrocutare,daca valoarea curentului de conductie electrica
masurat intre partea metalica a stingatorului (recipient sau duza de refulare) si pamint,in
momentul refularii substantei de stingere ,nu depasete 0,5 mA.
Determinarea capacitatii de stingere a stingatoarelor se realizeaza in laboratoare
autorizate,de personal calificat si echipat corespuzator.
8.VERIFICAREA SI INTRETINEREA STINGATOARELOR
Stingatoarele de incendiu constituie mijloace principale de incendiu pentru
stingerea inceputurilor de incendiu.Pentru a fi eficiente trebuie sa existe in stare de
functionare.Acest lucru se asigura printr-o buna si permanenta intretinere,verificare
amanuntita a elementelor componente,precum si a functionalitatii in asamblu.Modul de
verificare si intretinere a stingatoarelor de incendiu pe tipuri se arata in tabelul XXIX.8.1.
Verificarea si intretinerea stingatoarelor
Tipul
stingator
ului
1
Toate
tipurile
Operatia efectuata
Modul de
efectare
2
Verificarea existentei si
amplasarii corecte a
stingatorului,urmarindu-se
cu precadere
vizibilitatea,accesibilitatea
,precum si asigurarea
conditiilor de mediu
pentru care este garantat
Verificarea aspectului
exterior si a starii de
integritate a
subamsamblelor,constatin
du-se eventualele folosiri
prealabile
(neincarcat,sigiliu
3
Vizual
Periodicitatea
Alte precizari
4
5
Lunar
La
(saptaminal
stingatoarele cu
pentru
spuma se va
punctele vitale
verifica si
si vulberabile)
existenta
cuiului pentru
desfundat
ajutajul (la
cele portative)
si a etichetei
privind
incarcarea cu
solutii de varaiarna
deteriorat),fixarea
necorespunzatoare a
reperelor demomtabile
(capac,furtun supapa
etc),infundarea duzelor de
refulare,existenta unor
scurgeri sau a unor supape
in stare de nefunctionare
(blocate,sparte etc.)
Verificarea existentei
etichetelor conform STAS
11959/1-83
Curatirea si reprotejarea
Prin
adecvata (vopsire,ungere)
demontarea
Verificarea amanuntita a
completa a
starii de integritate si
stingatoarelor,c
functionalitatii
u exceptia
subansamblelor
celor cu CO2
componente
care se verifica
(recipient,sistem de
conform
declansare,supapa,asambl prevederilor si
ari filetate,elemente de
prescriptilor
cauciuc,materiale plastice
ISCIR
sau sticla etc)
Prin supunerea
Incercarea la rezistenta
treptata a
interna a recipientului cu
stingatorului
exceptia celor pentru CO2
complet
care se verifica conform
asamblat si cu
prevederilor prescriptiilor
orificile
tehnice ISCIR
astupate
Cu
spuma
chimica
Verificarea calitatilor
solutiilor spumante
Verificarea cantitatii
solutiilor spumante
Inlocuirea substantelor in
functie de conditiile de
temperatura (vara-iarna)
Prin prelevare
de probe in
proportie de
1:7 si
amestecul lor
intr-un vas
gradat
Vizual
Anual
La cinci ani
sau ori de cite
ori starea de
integritate o
impune
Semestrial
Cu acest prilej
se vor actiona
dispozitivele de
declansare si se
vor unge
piesele aflate in
miscare
relativa,la
montaj sau la
punerea in
functiune
Operatia se
executa in
ateliere
specializate,du
pa golirea si
curatirea
prealabila a
stingatorului;
nu sunt permise
neetansitati;
rezultatul se
consemneaza
intr-un registru
sau in fisa de
evidenta (cu
seria si tipul
stingatorului)
Volumul de
spuma trebuie
sa fie cel putin
de 6 ori mai
mare decit al
substantei A +
B initial
amestecate
Conform
indicatiilor
furnizorului
substantei A+
B
Cu
pulbere
Verificarea starii de
incarcare a buteliei cu
CO2
Verificarea starii calitative
a pulberii
Inlocuirea pulberii
Prin
demontarea si
cintarirea
buteliei
Prin palpare
manuala
Manual sau
mecanizat
Anul,maximu
m la 2 ani
Cu CO2
incarcare
Prin cintarirea
stingatorului
complet
asamblat
Anual
Cu apa
pulveriz
ata
incarcare a buteliei cu
CO2
Verificarea cantitatii de
apa
Prin
demontarea
buteliei si
cintarire
Prin masurarea
volumetrica
Anual
In cazul cind
conditiile nu o
impun,schimba
rea se va face
cel tirziu la 2
ani
Se adminte o
abatere de 1%
fata de
greutatea
inscriptionata
Nu se permit
tasarea
pronuntata sau
aglomerarea
pulberii
Pulberea
trebuie sa fie
bine uscata si
cernuta inainte
de incarcare
Cantitatea va fi
cea indicata de
capacitatea
stingatorului +
10%
Se adminte o
abatere de 1%
fata de
greutatea
inscriptionata
pe recipient
Se adminte o
abatere de 1%
fata de
greutatea
inscriptionata
Se adminte o
abatere de 1%
fata de valoarea
capacitatii
stingatorului
30. Masini si utilaje de stingere a incendiilor

1.SIMBOLURI UTILIZATE PENTRU DENUMIREA MASINILOR SI
UTILAJELOR DE
STINGERE A INCENDIILOR
Tabelul XXX.1
Simbolurile utilizate pentru denumirea masinilor si utilajelor de stingere a
incendiilor
Denumirea masinii (utilajului)
Autopompa cisterna
Autopompa cisterna de alimentare cu apa
Autopompa cisterna de alimentare cu apa
cu tun
Autopompa cisterna cu tun
Autotun de incendiu
Autopompa de interventie
Autopompa de interventie la incendii
Autospeciala cu fum,gaze si iluminat
Autospeciala cu jet de gaze
Autospeciala de lucru cu spuma
Autospeciala de praf si azot
Autospeciala cu praf si dioxid de carbon
Autoscara mecanica
Autocisterna pentru transport substante
stingatoare
Cisterna remorcabila cu pompa
Electrogenerator de spuma usoara
Hidrogenerator de spuma
Hipocisterna
Motogenerator de spuma usoara
Minihidrogenerator de spuma
Motopompa de incendiu
Motopompa de incendiu remorcabila
Motopompa usoara de incendiu
Pompa manuala
Tun remorcabil de apa si spuma
Tun fix de apa si spuma
Tun telecomandat de apa si spuma
Remorca auto de stins incendii cu praf
Remorca auto pentru transport substante
stingatoare
Simbolul
APC
APCA
APCAT
APCT
ATI
API
APII
ASpFGI
ASpJG
ASpLS
ASpPA
ASpCO2
AScM
ACTS
CRP
EGSU
HG
HC
MGSU
MHG
MP
MPR
MPU
PM
TRAS
TFAS
TTAS
RSP
RTS
2.AUTOPOMPE DE STINGERE A INCENDIILOR CU APA SI SPUMA PE

SASIU TIP
STEAGUL ROSU SR 101,104-211 SI 132
Tabelul XXX.2
Autopompele de stingere a incendiilor cu apa si spuma pe sasiu tip Steagu Rosu SR
101,104/211 si 132
Autopompa
Caracteristica
APC
SR 101
APC
SR 132
APC
SR 104
ATI
SR
104/211
6650
2490
3000
10340
3000
75 kg
Lungime [mm]
Latime [mm]
Inaltime [mm]
Greutate [kg]
Rezervor de apa [l]
Rezervor pentru
spumant lichid (1)/praf
(kg)
Rezervor pentru benzina
[l]
Viteza maxima [km/h]
Viteza medie [km/h]
Consum mediu la 100
km [l]
Consum mediu la ora:
- in sarcina [l]
- fara sarcina [l]
Raza de viraj [m]
Debitul pompei
centrifuge:
- la iesirea libera [l/min]
- la 8 at si inaltime de
absortie 1,5 m [l/min]
Presiumea maxima a
pompei [at]
Turatia maxima a
pompei
[rot/min]
Inaltimea maxima de
absortie [m]
Timpul de realizare a
vidului [s]
Debitul maxim de
spuma [l]
7100
2410
2460
9250
2300
100 l
6200
2300
2600
7500
1500
45 kg
140
65
40
46
100
100
50
35
6720
2540
2600
10000
2100
100 l
60 kg
150
60
40
47
14
11
8
12
8
8,5
15
11
14
16
12
14
15
11
2350
2800
2500
3200
2500
2000
17,5
2500
16
2100
18
2800
24
2100
18
3000
8,20
60
5000
2500
8,2
60
5000
3000
8,20
60
5000
3000
60
10000+
6000
2
4
2
4
2
4
2500
8,20
60
25000
(la tun)
2
2+tun
150
70
50
50
ASpLS
SR 104
6720
2540
2580
10500
500 l
1500 kg
150
60
40
47
Numarul gurilor de
intrare tip A
Numarul gurilor de
iesire tip B
SASIU TIP
STEAGUL ROSU SR 114
2
2
Tabelul XXX.3
Autopompele de stingere a incediilor cu apa si spuma pe sasiu tip Steagu Rosu SR
114
Autopompa
Caracteristica
Lungime [mm]
Latime [mm]
Inaltime maxima (descarca)
[mm]
Garda de sol [mm]
Ampatament [mm]
Ecartament fara/spate [mm]
Unghi minim de atac/de
degajare
Masa totala (cu plinurile
facute si echipat),[kg]
Masa proprie (fara
substante,accesorii si
servanti,[kg])
Rezervor pentru apa [l]
Rezervor pentru spumogen
praf [kg]
Rezervor pentru detergenti
[l]
Rezervor pentru benzina [l]
Echipaj (numar maxim de
persoane)
Debitul de apa al pompei
centrifuge
la 8-10 kgf/cm [l/min]
Presiunea maxima realizata
de pompa centrifuga
[kgf/cm]
Turatia maxima a pompei
centrifuge
[rot/min]
Turatia optima a pompei
centrifuge
(nominale) [rot/min]
Inaltimea maxima de
absortie (aspiratie),[m]
Timpul de amorsare a
pompei centrifuge la 8,25 m
[s]
Presiunea de lucru pentru
ATI
SR-114
APCT
SR-114
APCA
SR-114
6850
2490
2985
270
4000
1780/1750
44/2630`
7850
2850
3170
270
4000
1780/1750
40/23
7360
2475
2630
270
4000
1780/1750
11600
11400
11400
7180
3500
300
7400
2500
100
5800
5000
170
4
170
8
150
2
2800
2500
2500
25
20 24
22
2500
2500
2500
2100
2100
2100
8,25
8,2
8,2
40
60
10 12
10 12
30 35
20 - 25
130 170
15
10
70
60
65 70
50 55
producerea spumei [kgf/cm]

Debitul de praf spumant
consumat [kg/min]
Cantitatea totala de spuma
obtinuta din 300 kg [m]
Debitul maxim de spuma
la tun [m3/min]
Bataia tunului de apa [m]:
- pe orizontala (la 30)
- pe verticala (la 30)
Bataia tunului cu spuma
[m]:
- pe orizontala
- pe verticala (la 30)
inaltime
Numarul gurilor de
alimentare tip A
Numarul gurilor de refulare
tip B
Debitul trombei de apa la 8
kgf/cm/[l]
Debitul apei la tromba de
spuma
la 10 12 kgf/cm [l]
Debitul tunului cu ciuperca
de
pulverizare a apei la 6
kgf/cm,cu
autoprotectia in functiune
[l/min]
Viteza maxima de deplasare
[km/h]
Viteza medie de deplasare
[km/h]
Raza minima de viraj
stinga/dreapta [m]
Consum mediu de carburant:
- la 100 km [l]
- la ora cu sarcina [l]
- la ora fara sarcina [l]
Tuburi de absortie
Furtun tip B (3``)
Furtun tip C (2``)
Furtun tip D) (1``)
Tevi de apa tip B
Tevi de apa tip C
Tevi de apa tip D
Tevi de spuma 5000/min
48
35
2
2
2700
35 40
2
4
2
2A
80
45 50
10,50/9,80
80
50
36
50
16
12
4
200
200
2200 2400
2000
85
10,50/9,80
4
200
100
3
2
2
1
1
4
300
200
30
3
2
1
1
1
1
1
2
2
1
1
Amestecator de linie tip B

Hidranti portativi tip A
Hidranti portativi tip B
SASIU
ROMAN
Tabelul XXX.4
Autopompele de stingere a incendiilor cu apa si spuma pe sasiu tip ROMAN
Aut
APCT
R-8135
FA
APCT
R-10215
F si FA
APCA
(APCAT)
R-12215
DFA
ATI
R-12215
DFA
0
Lungime [mm]
Latime [mm]
Inaltime maxima
(descarcat)[mm]
Garda la sol
Ampatament[mm]
1
8200
2370
2
8500
2500
3
8600
2500
4
7730
2500
3160
330
4000
3500
305/320
4500
3010
310
3667
Ecartament
fata/spate [mm]
1844/
1664
1900/
1761
3100
300
3665+
1270
1910/
1664
1920/
1980
28/22
26/16
30/23
30/37
12500
16400
21500
(22000)
21400
10000
9000
(9000)
800 l
11300
7500
opompa
Caracteristica
Consola fata/spate
[mm]
Unghi minim de
atac
de degajare
(incarcat)
Masa totala (cu
plinurile facute si
complet echipat[kg]
Masa proprie (fara
substante accesorii
si servanti),[kg]
Rezervor pentru apa
[l]
2800
100 kg
praf
150
140
10800
3500
800 l
100
220
100
ATI ASpL
RS
19259
DF
DF
R19255
R19256
DF
5
6
9080 9220
2500 2500
3250 3450
350
4500+ 4500+
1350 1350
2065/ 2050/
1765 1761
1620/ 1540/
2285 1830
30/22
25340
26850
500 kg
praf
300
220
13580
10000
6000
4000
2000 l
220
8
2500
8
5000
4
5000
5000
6
5000
Rezervor pentru
(la 10
spumant
bar
lichid [l] sau praf
[kg]
20-25
Rezervor pentru
detergent [l]
2500
Rezervor pentru
motorina [l]
Echipaj
2100
(nr.maximum de
persoane)
Debitul de apa al
pompei centrifuge la
8 bar (nominal),
[1/min]
Presiunea maxima
realizata de pompa
centrifuga [bar]
Turatia maxima a
pompei centrifuge
[rot/min]
Turatia optima a
pompei centrifuge
(nominala),
[rot/min]
Debitul normal de
spumant al pompei
autoabsorbante
[l/min]
Presiunea nominala
70
a pompei absorbante (1 coloana
[bar]
tip A
Turatia maxima a
10
pompei
autoabsorbante
[rot/min]
Adincimea de
20 (kg
aspiratie maxima a
praf)
pompei autoabsorbante (pentru
spumogen lichid),
[m]
Adincimea maxima
de amorsare a
pompei cen-trifuge
[m]
Timpul de amorsare
a pompei centrifuge
70
(5000)
23
23
5000
23
23
23
3000
3000
3000
3000
3000
2600
2600
2600
2600
2600
250
250
2,2
2,2
1500
1500
7
5
40
30
30
40
90
90
90
90
90
30
30 (6
tevi),
10 (pe
tun)
300
25(tun)
30
(tun)
60 (kg
praf)
300
56
56
25
25
80
60
(70)
80
30
(tun)
cu fiecare pompa de
vid [s]:
- de la 1,5 m
adincime
pe 4 coloane de
absotie
tip A
- de la 7,5 m
adincime,pe 2
coloane de absortie
tip A
Debitul maxim de
spuma
pe tun sau tevi
manuale
[m3/min]
Consumul maxim
de spu-mogen lichid
(din rezer-vorul
masinii),[l/min]
Concentratia optima
de spumogen lichid
in apa [%]
Concentratia optima
de substanta
tensioactiva
(detergent aditiv) in
apa [%]
Bataia tunului cu
apa:
- pe orizontala,la
30
- pe verticala,la 80
Bataia maxima a
tunului cu spuma:
- pe orizontala,la
30 [m]
- pe verticala,la 80
[m]
Numarul gurilor de
ali-mentare tip A
Numarul gurilor de
refulare tip B
Viteza maxima de
deplasare [km/h]
Viteza medie
50 60
50
2
2+tun
60
60
40
4
4+tun
86
80
60
(50)
60
40
4
2B+2A
4
2+tun
60
40
4
6+tun
(80)
80
40
9
85
9,25
8
30,33
30,33
73/84
8,5
40,5
44
22
2
6+tun
(covo
r
spum
a)
40,5
44,5
45
10
9,7
40,5
45,5
41
45
31,5
31,5
8,0
6,0
22
6,0
8,8
6,0
8,2
6,0
9,0
1
6,5
6,5
7
6,5
6,5
6
30
30
7,00/8
,00
6,75/6
,75
-40C
-40C
6,2
26
8
4
300
200
30
3
2
300
200
30
3
2
1
8
100
300
200
3
2
4
30
-40C
200
200
2
2
8
240
160
economica [km/h]
Raza minima de
viraj [m]
Norme de consum
carburant
(motorina):
- la 100 km parcursi
vara
- la 100 km parcursi
iarna
- la o ora de
functionare in regim
mediu de incarcare
a pompei centrifuge
- la o ora de
functionare in gol
vara
- la o ora de
functionare in gol
iarna
- la o ora de
functionare cu
aeroterma
Presiunea nominala
in pneuri [bar]:
- fata
(diagonal/radial)
- spate
(diagonal/radial)
Presiunea minima a
aerului in sistemul
de frinare [bar]
Rampa maxima
tehnic admisibil [%]
Temperatura de
congelare a
lichidului antigel
Tuburi de absortie
tip A (2,5m)
Furtun tip A (4``)
Furtun B (3``)
Furtun tip C (2``)
Furtun tip D (1``)
Tevi de apa tip B
Tevi de apa tip C
Tevi de spuma 5000
l/min
2
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
2
2
6+3
medie
infoie
re
1
1
1
1
Tevi de apa tip D

Tevi lansatoare de
spuma 10000 l/min
Amestecator de linie
tip B
Hidrant portativ tip
A
Hidrant portativ tip
B
POMPA DE STINS INCENDII DE 5000 l/min (PSI 50/8).Pompa de stins incendii
PSI 50/8 este centrifuga,in simplu flux cu doua etaje,avind rotoarele dispuse spate in
spate si carcase spirale peentru fiecare etaj,iar aspiratia este bilaterala.Cu aceasta pompa
sunt echipate autopompele cisterna de stins incendii cu apa si spuma construite pe sasiu
ROMAN si este antrenata de la priza de putere a autosasiului,prin intermediul unei
transmisii cardanice.
Principalele caracteristici functionale ale pompei PSI 50/8,determinate
experimentat,sunt aratate in tabelu XXX.4.1
Tabelul XXX.4.1.
Caracteristicile pompei
Inaltimea de
aspiratie [m]
Numarul
coloanelor de
aspiratie
Presiunea de
refulare
[daN/cm]
1
1,5
2
2
3
6
10
14
7,5
1,5
0
Conducta 150
(Alimentare din
de legatura
propriul cazan)
intre cazan
si pompa
Debitul maxim [l/min]

corespunzator turatiei axului
pompei de:
2640
3000 rot/min
rot/min
4
5
4600
4600
4400
4400
2500
4000
4
6
10
1000
1800
1600
1400
1800
1600
6
10
14
6
10
14
5000
4800
2900
5000
4800
2900
5200
5000
3600
5200
5000
3600
Pompa PSI 50/8 este amorsata de pompa de amorsare (de vid) 90x70 cu palete
culisabile,avind urmatorii parametrii functionali:
- debitul maxim de aer aspirat
Q = 31 m cubi/h;
- presiunea absoluta minima
H = 110 mmHg;
- turatia nominala
M = 2500 rot/min.
Pentru antrenarea lichidului spumant se utilizeaza pompa autoabsorbanta TPAL a
250 A cu o putere de 5 kW.
5.AUTOSPECIALE DE STINGERE A INCENDIILOR CU PRAF SI AZOT.
Tabelul XXX.5.1
Autospeciale de stingere a incendiilor cu praf si azot
Autospeciala
ASpPA
SR-114
11000
2x1250=2500
2x10=20
1x7,5=7,5
2x5=10
ASpPA
R-12215
DFA
3
8860
2500
3220
300
3665+1270
1912/1664
30/19
20000
4x1250=5000
2x7,7=15,4
4x5,1=20,4
4x4,8=19,2
10
11-12
10
10-12
150 (2x4 butelii)

4-6 (1 butelie)
45-50 (2 tevi)
30-40 (1 teava)
130-150 (4x4 butelii)

5-10 (1 butelie sau
compresor aer)
50 (2 tevi)
35 (4 tevi)
15-20 (2 tevi)
25 (4 tevi)
60-80
60
120 m
300 m
80
Caracteristica
1
Lungimea [mm]
Latimea [mm]
Inaltimea [mm]
Garda la sol [mm]
Ampatamentul [mm]
Ecartamentul fata/spate [mm]
Unghiul de atac/de degajare
Masa totala echipata [kg
Masa pulberii stingatoare
Debitul pe tevile tunului [kg
Debitul pe tevile de autoprotectie [kg/s]
Debitul pe tevile(pistoalele) manuale
[kg/s]
Presiunea de lucru a recipientelor [bar]
Presiunea de comanda a recductoarelor
[bar]
Presiunea azotului in butelii de 40 l [bar]
Presiunea azotului sau aerului pentru
comenzi [bar]
Bataia maxima a tunului [m]
Bataia maxima a tevilor de autoprotectie
[mm]
Bataia maxima a tevilor (pistoalelor)
manuale [mm]
Timpul maxim de presurizare a unui
rezervor [s]
Furtun 34 mm (C)
Viteza maxima de deplasare a masinii
[km/h]
2
6850
2500
3100
270
4000
1780/1750
Viteza medie economica [km/h]

Raza minima de viraj [m]
Rezervor combustibil [l]
Consumul mediu de carburant:
- la 100 km,vara/iarna
- la o ora de functionare pe loc
Presiunea in pneuri fata/spate [bar]
Presiunea minima a aerului din instalatia
de frinare[bar]
10,5/9,8
150
40
9,25
220
40/44
6
7/6,5
6
6.AUTOSPECIALE DE STINGERE A INCENDIILOR CU JET DE GAZE

Tabelul XXX.6.1
Autospecialele de stingere a incendiilor cu jet de gaze
Aut
ASp JG
ASp JG
ospeciala
SR-114
R-12215-DFA
ASp JG
RD-45
R-35
R-37
Caracteristica
1
2
3
4
Lungimea [mm]
6900
10615
8300
Latimea [mm]
2450
2500
2500
Inaltimea maxima
3100
3750
3600
[mm]
Masa totala
8300
16400
12500
(echipata),[kg]
Masa proprie (fara
accesorii si echipaj),
7400
12650
9500
[kg]
Rezervor
combustibil (petrol
900
900
3000
special),[l]
Unghiul de atac,de
47/30
30/16
30/16
degajare
Tevi refulare tip B si
furtun [m]
1/80
1/80
Tevi refulare pulberi
tip C si furtun [m]
2/100
2/100
Instalatia de stingere
1 inel toric cu 3
1 inel toric cu 2
1 inel toric cu 4
cu apa jet compact
ajutaje reglabile
intrari B
intrari A
sau pulverizat
alimentata prin
racorduri tip B de la
alta masina
Instalatia de stingere 2 tevi cu racorduri 2x1250 kg ;9 butelii 2 tevi cu 2 intrari tip
cu pulberi
tip C
azot
C
alimentata de la
masina cu praf si
azot
Motor
turboreactor,avind:
- turatia de mers in
gol (relanti),
[rot/min]
- turatia de croaziera
(mers continuu),
[rot/min]
- turatia maxima
[rot/min]
- forta de tractiune
(reactiva) [kgf]
- temperatura
gazelor arse
- viteza gazelor de
iesire din ajutaj
[m/s]
- debit de gaze arse
[kg/s]
- greutatea proprie
-autonomie de
unctionare[h]
- comanda miscarii
- manevrabilitate
turboreactor:
in plan vertical
in plan orizontal
Tip RD-45F
Tip R-35
JET
Tip R-37
JET
2250
4100
3500
11600
12300
10400
11150
10500
11200
2050 2250
570 - 640
2600
640
4500
650
600
800
Hidraulica
540
43
850
0,5
Hidraulica
500
65
1000
1,0
Telecomandata
+ 45; - 15
30 stinga
30 dreapta
+ 45; - 15
30 stinga
30 dreapta
+ 45; - 15
360
7.AUTOSPECIALE PENTRU EVACUAREA FUMULUI SI GAZELOR LA

INCENDII SI
ILUMINAT
Tabelul XXX.7.1
Autospeciale pentru evacuarea fumului si gazelor la incendii si iluminat
Aut
ospeciala
Caracteristica
Lungimea [mm]
Latimea [mm]
Inaltimea [mm]
Masa totala echipata
[kg]
ASp FGI
SR 104
ASp FGI
R-8135 FA
ASp FGI
R-12215 DFA
6720
2540
2740
8300
8100
2500
3250
11360
8860
2500
3180
15600
Viteza maxima de
deplasare a masinii
[km/h]
Viteza medie
economica [km/h]
Rezervorul de
combustibil [l]
Consumul mediu de
carburant:
- la 100 km
vara/iarna
- la o ora de
functionare in
sarcina/in gol
Tevi de refulare tip
C
Furtun tip B [m]
60
80
40
150
200
47
30/32
39,5/43,0
15/11
10/4
14/6
40
80
Autospecialele de fum,gaze si iluminat sunt dotate cu cite un generator de curent

alternativ trifazic,precum si diferentiat cu agregate,echipamente si accesorii specifice
pentru:
1) Iluminat: proiectoare de 1000 W,virtelnite (bobine) cu cabluri,trepiede.
2) Evacuare fum si gaze fierbinti: exhaustoare,ventilatoare,tuburi din pinza.
3) Salvare evacuare persoane: coarda,cordite,targa,detector geofonic de forta
vie,centuri de siguranta,aparate izolante si de inhalat oxigen,barca pneumatica de
salvare,complet de salvare,trusa sanitara.
4) Efectuarea unor lucrari: bormasina,motoferastrau cu disc abraziv sau cu
lant,foarfeca speciala pentru cabluri electrice,topor,tirnacop,toporas,spit pentru spart
beton,ciocane etc; cazmale,canci,pompe submersibile.
5) Protectia personalului: masti contra fumului si gazelor,costum de protectie
anticalorica,cizme si manusi electroizolante,trusa pentru electricieni etc.
Agregatele speciale de pe Asp FGI R-12215 DFA au caracteristicile principale
aratate in tabelul XXX.7.2.
Tabelul XXX.7.2.
Caracteristicile principale ale agregatelor speciale
Agregatul
Generator siveron
de curent alternativ
trifazat (1 buc)
Grup electrogen
pentru sudura si
forta (1 buc)
Exhaustor (4 buc)
Tipul
Puterea sau
tensiunea
SCR 38/400
38 KVA
GSFG
S/160-400
5 KVA
400V
VAN 450
3 kW
Presiunea
[mmH2O]
Debitul [m3h]
75
5600
Ventilator (4 buc)
Pompa sumersibila
(4 buc)
Grup convertizor de
sudura (1 buc)
Masina de gaurit
Proiector (10 buc)
V 425
EPET 65
0,37 kW
4 kW
CSC 350
MGN-23 N
P300C2
13,5 kW
35/32/30 V
0,4 kW
1 kW
220 V
650
20000
630
0,65
Placile cu prize:
- trifazice de 4 kW (4 buc) de 25 A (1 buc),de 1,4 kW (3 buc),de 0,4 kW (3 buc)
- monofazice de 1 kW (12 buc).
8.AUTOSCARI MECANICE
Tabelul XXX.8.1
Autoscarile mecanice
Autoscara
Caracteristica
Lungimea [mm]
Latimea [mm]
Inaltimea [mm]
Masa totala [kg]
Rezervor de motorina
[l]
Viteza maxima [km/h]
Viteza medie sau
minima [km/h]
Consumul mediu la 100
km [l]
Consumul mediu la ora
in sarcina ,fara sarcina
[l]
Raza minima de viraj
Unghiul de rotire a
scarii la plan orizontal
Unghiul de inclinare
maxima admisa in plan
vertical
Incarcatura maxima
admisa la virful scarii
la inclinarea maxima
AScM
MAN
DIESEL
ASc-M
ZIL-157
AM-32
ASc-M
R-8135
FA
10100
2400
3400
12300
130
8900
2500
3450
8940
70
40
9640
2990
3000
9800
150
(benzina)
65
40
32
42
10/8
14/10
12
360
360
360
360
360
78
80
75
75
78
325
350
ASc-M
MAGIRU
S
DEUTZ
DL-37
9760
2480
3300
15000
80
ASc-M
MAGIRU
S
DEUTZ
DL-44
9950
2500
3400
17500
150
82
4,7
(minima)
2 persoane
1 persoana in nacela
[kg]
Inaltimea maxima de
lucru [m]
Raza maxima de
actiune:
- cu scara in pozitie
libera [m]
- cu scara in pozitie
rezemata [m]
Ampatamentul [mm]
Calea fata/spate
44,5
30,2
30
37
44
4600
4800
1968/1809
12
15
4000
1644/164
4
28/26
Unghiul de atac/de
degajare
9.NAVE MARITIME SI FLUVIALE DE STINS INCENDII

Tabelul XXX.9.1
Nave maritime si fluviale de stins incendii
Nava
Maritima tip catamaram
Fluviala
1
Viteza de deplasare
Autonomia de functionare
neintrerupta [h]
Pescajul maxim [m]
Siguranta la navigatie pe:
- o stare a marii pina la
- forta vintului pina la
Deplasamentul navei [t
Capacitatea totala a tancurilor de
combustibil [m3]
Echipajul (nr. de persoane
Motoare principale
Debitul total al pompelor centrifuge
la 8 at [m3h]
Numarul tunurilor de apa si spuma
Bataia tunurilor:
- jet de apa [m]
- jet de spuma [m
Rezervorul lichid spumant [kg]
2
15 Nd (27,5 km/h)
50
3
25 km/h
24
2,40
1,7
Gradul 5
Gradul 6
300
33,5
140
7,67
15
2x195 CP
4x300=1200
6+4
2x420 CP
2x5+1x1,4=11,4
Rezervorul de pulbere Florex [kg

Buteliile de azot de 40 l [buc]
Cantitatea totala de spuma
2500
17
Caracteristica
80
60
15000
7000 l + 2000 l in
butoaie
1250
5
aeromecanica ce se obtine [m3]

Bataia norului de praf prin 4 linii de
furtun cu debit de 20 kg/s [m]
Lungimea maxima [m]
Latimea maxima [m]
Inaltimea totala a navei [m]
Inaltimea de montare fata de nivelul
apei a tunurilor pe platforma
superioara a turnului [m]
3000
1200
30-40
37,3
11,680
25
32,63
5,80
16
10.TRENURI DE STINS INCENDII

Tabelul XXX.10.1
Trenurile de stins incendii
Trenul
Caracteristica
Lungimea totala [mm]
Numarul vagoanelor
amenajate:
- pentru stingatoare cu apa
si spuma:
rezerva apa [m3]
spumogen [kg]
grupuri de pompare
debit pompa la 8 bari
[l/min]
bataia tunului
- pentru stingere cu
pulbere,avind 6 module P
1250,precum si un generator
electric de 38 kVA
- pentru echipaj
Viteza maxima de circulatie
[km/h]
Varianta completa
Varianta redusa
100.760
6
4
90
1000
2
3000
50.380
2
2
2x51=102
2 (UMT-60)
2x1500
74 m distanta / 63 m
inaltime
1
1
1
100
11.MOTOPOMPE PENTRU STINGEREA INCENDIILOR

Tabelul XXX.11.1
Motopompele pentru stingerea incendiilor
M
otopompa
MPU
400
MP
ELTIM
800
MP
IMB-59
IMB-53
UMT-60
MP
1400
(MP70)
MPR
1300
(MP-73)
MPR
1600
(MOPSI
-100)
Caracteristica
1
Lungimea cu accesorii
[mm]
Latimea cu accesorii
[mm]
Inaltimea fara
accesorii [mm]
Greutatea,complet
echipata[kg]
Motorul,nr. de timpi si
putere
Consumul de
carburanti [kg/h]
Debitul nominal al
pompei centrifuge
[l/min]
Inaltimea maxima de
aspiratie [m]
Presiunea maxima cu
vanele complet inchise
la 3000
rot/min[daN/cm]
Timpul maxim de
aspiratie pentru
inaltimea de 6,5 m [s]
Rezervorul de benzina
[l]
Numarul de
intrari/iesiri
Tub de aspiratie tip A
[buc]
Role de furtun de 20 m
tip B [buc]
Role de furtun de 20 m
tip C [buc]
Tevi de refulare tip B
[buc]
Tevi de refulare tip C
[buc]
Sorb tip A [buc]
Distribuitor
Hidrant portativ
Viteza maxima de
transport [km/h]
2
1900
3
1900
4
3430
5
3480
6
3430
7
3680
1210
1210
1500
1550
1500
1500
1000
1070
1150
1270
1255
1420
250
308
1010
885
885
800
2 timpi
7,5 CP
6
2 timpi
15 CP
6
4 timpi
45 CP
7,5
4 timpi
50 CP
7,5
4 timpi
50 CP
4 timpi
55 CP
400
800
1200
1400
1300
1600
6,5
6,5
8,2
7,5
4,4
6,5
16
16
16
16
90
90
60
90
90
16
30
30
1B/2C
1A/2C
2 A/2B
2A/2B
2A/2B
1A/2B
4 (tip B)
4
1
4
1
4
1
3
1
1 (tip B)
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
4-10
40
60-70
12.GENERATOARE DE SPUMA USOARA

Tabelul XXX.12.1
Generatoarele de spuma usoara
Generatorul
Caracteristica
1
Tipul motorului
MGSU 100
EGSU 40
MG 100
MHG 50
2
S 18
Presiunea de lucru
[bar]
Debitul de aer
[m3/min]
Debitul de apa [l/min]
Debitul de spuma
Consumul de spumant
[l/min]
Tipul spumantului
3,5
3
Asincron,trifazat
2,2MW
3,5
4-10
3-6
Dimensiunile L x l x
h [mm]
2805 x
1610 x
1500
395
Masa neta cu
accesorii [kg]
4,5
110-200
170-180
100
20
90
40
10
295-475
60-115
10-18,3
Cu coeficient mare de infoiere
1735 x 1135 x 995

218
220-260
40-50
4-6
De medie si
mare
infoiere,prot
eine
275 x 835 x 550 350 x 350 x
350
70
18
13.TUNURI DE APA SI SPUMA

Tabelul XXX.13.1
Tunurile de apa si spuma
Tunul
Caracteristica
Debitul maxim de
apa [l/min]
Debitul maxim de
spuma [l/min]
Lungimea maxima a
jeutului de spuma:
- vertical [m]
- orizontal [m]
Lungimea maxima a
TRAS 3000
TFAS 3000
TTAS 2850
3000
30000
2850
21000
22000
20000
38
58
38
58
80
jetului de apa:
- vertical [m]
- orizontal [m]
Presiunea maxima de
lucru [bar]
Actionarea
Viteza maxima de
transport [km/h]
Dimensiunile L x l x
h [mm]
Unghiul de rotire al
tevilor:
- in plan vertical
- in plan orizontal
Masa neta cu
accesorii [kg]
47
67
75
10
Manuala
10
Normala
40
4900 x 1512 x 1690
3515 x1130 x 1640
80
360
515
16
Servomotoare 3 x
380 V
- 65 + 85
- 170
270
300
14.MASINI USOARE SI ALTE UTILAJE PENTRU INTERVENTII LA

INCENDII
Autopompe de prima interventie (API/TVD 12 M sau ARO),avind o viteza
maxima de 90 km/h,o pompa cu debit nominal de 600 l/min,cu rezervor cu 50 l
detergent,furtunul de refulare (80 m tip B,120 m tip C si 20 m tip D) si tevi de refulare (2
B,2 C si 1 D).
Autospeciale de stingere cu pulbere si CO2 (ASp P 400/TV D 12 F),avind 400 kg
pulbere stingatoare care este antrenata cu dioxid de carbon (4x6 kg) si refulata cu pistolul
de pulbere (200 kg/min).
Autospeciale pentru interventii la incendii (ASp II) pe sasiu TVD 12 M sau ARO si
dotate cu accesorii adecvate.
Autocisterne pentru stocaj si transport substante chimice stingatoare lichide ACTS
(5000 10000 l).
Remorci auto de stins incendii cu pulberi RPS 2x1250 = 2500 kg refulate cu azot
din butelii (+ o butelie de comanda) sau cisterne remorcabile 3600 cu agregat de
pompare CRP 3600.
Remorci auto pentru transport substante stingatoare RTS (2500 l spumogen lichid)
motopompa de 8 l/min pentru transvazare si echipament de protectie (costume
anticalorice,costume de protectie impotriva apei,aparate izolante,masti contra
gazelor,corzi,cordite,accesorii etc.).
Pompe manuale PM si hipocisterne HC (in mediul rural) cu debite de 150 180
l/min si presiuni de lucru 4 bar.
31.Alimentarea cu apa a masinilor de incendiu
Alimentarea cu apa a masinilor de incendiu se poate realiza : direct,releu naveta si
mixt.
1.ALIMENTAREA DIRECTA CU APA
Masina de incendiu se amplaseaza la sursa de apa si de aici refuleaza apa cu

ajutorul pompelor si prin furtunuri asupra focarului.
Posibilitatile tehnice ale masinilor de incendiu sunt ridicate,ele putind sa refuleze
apa la mari distante,dar acest lucru este limitat de dotarea cu furtun de refulare si
incadrarea cu personal.
Parametrul cel mai important care trebuie stabilit,de care depinde distanta de
refulare,este presiunea la care trebuie sa lucreze pompa pentru a asigura la teava debitul si
presiunea neceasara stingerii incendiilor.
La alimentarea directa trebuie avute in vedere distanta de sursa de apa si focar,ca si
diferenta de nivel.Cu cit distanta este mai mare,cu atit pierderile de presiune sunt mai
mari.
Pierderile de presiune sunt reduse in cazul folosirii liniilor de furtun cauciucat,cu
diametre mari.
Pentru transportul apei este necesar sa se foloseasca linii de furtun cauciucat tip A
sau tip B si distribuitorul amplasat cit mai aproape de focar.
Presiunea la pompa se calculeaza astfel :
Pp=pt + pfr + pn ;
Pp presiunea la pompa [at];
pt presiunea la teava [at];
pfr pierderile de presiune [at];
pn presiunea corespunzatoare diferentei de nivel [at].
Presiunea la teava este fixata de seful stingerii in raport de natura incendiului,de
volumul de apa existent la dispozitie si de nevoile tactice.Pierderile de presiune
corespunzatoare debitelor de la 100 la 3000/min sunt arate in tabelul XXIII.1.6.
Debitul de apa care trece prin distribuitor se imparte in mod egal prin cele trei
iesiri,in cazul cind linia de furtun,tevile de refulare si inaltimea lor a amplasare sunt
identice.
Presiunea pe care trece prin distribuit are valoarea presinii la care lucreaza
pompa,din care scad pierderile de preisune prin frecare (de la pompa pina la distribuitor)
si presiunea corepsunzatoare diferentei de nivel dintre locul de amplasare a pompei
distribuitorului.
Presiunea cu care apa iesi din fiecare racord al distribuitorului si intra linia de
refulare se calculeaza astfel:
Pr = Pp (pfr + pn).
Presiunea din distritor nu se imparte cum se imparte debitul,ci se transmite integral
spre fiecare linie de refulare,care se racordeaza la iesirile distribuitorului.
Cunoscind presiunea si debitul necesare lucrului la incendiu se poate alege ajutajul
tevii de refulare.
2.ALIMENTAREA IN RELEU CU APA.
Alimentarea in releu este sistemul prin care refularea apei de la sursa la locul
incendiului se face la o masina de incendiu la alta.Ea se foloseste atunci cind distanta de
la sursa la focar este mare si nu este posibila alimentarea directa,fiind nevoie,de regula,de
2 4 masini.
Distanta maxima pina la care se poate folosi alimentarea in releu este in functie de
numarul masinilor de lupta de care se dispune si de cantitatea de furtun din dotare.
Distanta maxima se poate calcula cu relatia:

Dmax = B1 + B2 + Bn + C1+C2+Cn 25 m;
n
B1,B2...Bn si C1,C2...Cn lungimea de furtun de tip B,respectiv de tip C,existenta pe
masini;
n numarul de masini;
25 m lungimea de furtun pentru coturi la o masina.
De-a lungul releului se disting 3 sectoare: de alimentare,intermediar si de lucru la
incendiu.
Pentru a realiza un releu in bune conditii trebuie sa se respecte urmatoarele reguli:
- folosirea pe cit este posibil a masinilor de incendiu care dau acelasi debit;
- asezarea la sursa de apa a masinilor de incendiu cu debitul cel mai mare;
- folosirea de furtunuri cauciucate tip A si B in perfecta stare,chiar linii duble;
- amplasarea in sectorul de alimentare a masinilor fara cazan si in sectoarele de
lucru la incendiu cu cazan mai mare;
- instalarea ventilelor de presiune pe liniile de refulare pentru protejarea
furtunurilor;
- cuplarea pompelor si functionarea masinilor lent si progresiv pentru a se evita
producerea socurilor pe liniile de furtun;
- intinderea liniilor de furtun cit mai corect,evitindu-se coturile bruste;
- folosirea legaturii radio intre sectorul de alimentare si cel de lucru la incendiu;
- stabilirea presiunii cu care lucreaza fiecare masina de incendiu,tinindu-se seama
de pierderile de presiune prin fiecare si de lungimea si diametrul liniilor de refulare;
- calcularea corecta a debitelor si presiunilor,si instruirea subunitatii care trebuie sa
realizeze releul in bune conditii.
Daca debitul realizat prin releu este egal cu cel obtinut prin naveta,este
recomandabil sa se foloseasca naveta,deoarece liniile de furtun,in cazul releului,sunt greu
de intins si de supravegheat.
3.ALIMENTAREA IN NAVETA CU APA
In cazul in care distanta de la incendiu pina la sursa de apa este prea mare si nu se
dispune de furtun sufiecient pentru releu,se poate folosi alimentarea in naveta.
Naveta este procedeul de alimentare cu apa care se foloseste,pentru transportul apei
de la sursa la zona de lucru,cazanele masinilor de incendiu.
Alimentarea cu apa in naveta devine eficienta numai daca se indeplinesc
urmatoarele cerinte:
- sa existe un numar suficient de autopompe cisterne cu cazane de capacitate mare;
- sa se foloseasca pe cit posibil,masini de acelasi tip,pentru a se putea lucra
sincronizat;
- sa existe o autopompa puternica la sursa de apa,care asigura umplerea cazanelor
intr-un timp minim (cel putin 1000 l/min);
- sa permita circulatia normala a masinilor de incendiu pe drumurile de acces din
sectorul de lucru la incendiu si pe cel de alimentare;
- sa fie bine organizat serviciul de ordine si circulatie;
- sa se pastreze disciplina in ceea ce priveste folosirea debitului si presiunii
stabilite;
- sa fie permanent dispozitivul la incendiu,masina care intra in pozitia de lucru sa

se cupleze imediat la dispozitivul deja intins;
- sa se asigure in permanenta o masina in pozitia de lucru,una in asteptare si alta la
alimentare (cerinta minima).
Alimentarea cu apa in naveta este posibila si recomandabila intre doua limite.
Distantele maxime si minime se pot calcula cu relatiile:
Dmax=tmax(n-1)-t V;
2
Dmin=B1+B2+ C1+C2 50 m;
2
tmax timpul maxim de lucru printr-o masina de incendiu in conditiile de debit si
presiune cerute [min];
n numarul masinilor de incendiu folosite pentru naveta;
t timpul necesar de alimentare al unei masini de incendiu,care cuprinde
racordarea tubului de aspiratie,efectuarea vidului si umplerea cazanelor cu apa [min];
V viteza de circulatie a masinilor de incendiu [min/min];
B1,B2,C1,C2 lungimea furtunurilor de tip B si C in m,din dotarea a doua masini
de incendiu.
4.ALIMENTAREA MIXTA CU APA
Alimentarea mixta cu apa se organizeaza in special la marile incendii,cind se
concentreaza pentru indeplinirea misiunii un numar mare de masini .
Acest mod de alimentare necesita folosirea simultana a mai multor sisteme de
alimentare.
Alegerea cuplului de sisteme depinde de distanta dintre sursa de apa si incendiu,de
numarul misinilor de incendiu si debitul necesar pentru stingerea incendiilor.
De exemplu,se pot folosi simultan urmatoarele sisteme de alimentare: direct si
releu; direct si naveta; releu,naveta,direct; releu si naveta.
In cazul adoptarii modului de alimentare mixta,fiecare sistem din cadrul cuplului
respectiv se organizeaza ca si cum s-ar folosi singur.
32.Dotarea cu mijloace de prevenire si stingere
1.CRITERIILE GENERALE DE DOTARE
La stabilirea dotarii unitatilor economice si social-culturale cu
masini,instalatii,utilaje,aparatura,echipament de protectie,substante chimice si alte
mijloace destinate prevenirii si stingerii incendiilor,in functie de specificul fiecarei
unitati,se va tine seama de urmatoarele criterii generale:
a) importanta economica si sociala a unitatii;
b) categoriile de pericol de incendiu ale produselor tehnologice; clasele de
periculozitate ale materialelor si substantelor existente in unitate; clasele lichidelor
combustibile; proprietatile fizico chimice ale materialelor si substantelor care determina
comportarea la foc a acestora; sarcina termina de incendiu;
c) inzestrarea de produse combustibile din instaltatiile tehnologice si categoriile

depozitelor de lichide si gaze combustibile din unitate; posibilitatea de golire rapida sau
de transvazare a produselor din instalatii ori rezervoare si de evacuare a materialelor;
d) gradul de rezistenta la foc al constructiilor si limita de rezistenta la foc a
elementelor portante ale instalatiilor tehnologice;
e) inaltimea si numarul de niveluri ale constructiilor si instalatiilor
tehnologice,posibilitatile de acces;
f) gradul de protectie impotriva incendiilor asigurat prin proiectare si
executie,precum si timpul exploatarii,inclusiv prin modernizari,reprofilari,schimbari de
destinatie si marirea gradului de siguranta; caracteristicile tehnico-tactice si parametrii de
functionare ai sistemelor de protectie impotriva incendiilor (pompe si retele de
apa,masini,instalatii si utilaje de stingere etc.);
g) gradul de siguranta si protectie intrinseca al instalatiilor tehnologice;
h) gradul de ocupare al teritoriului unitatii cu constructii,instalatii,depozite;
dispersarea constructiilor,instalatiilor si depozitelor;
i) sursele de alimentare cu apa (debite,presiuni,capacitate) ce pot fi utilizate in caz
de incendiu,existente in unitate sau in apropierea acesteia;
j) alimentarea cu energie electrica a instalatiilor tehnologice cu foc continuu sau cu
grad ridicat de pericol in exploatare,precum si a sistemelor de protectie impotriva
incendiilor;
k) alimentarea cu energie electrica a instalatiilor tehnologice cu foc continuu sau cu
grad ridicat de pericol in exploatare,precum si a sistemelor de protectie impotriva
incendiilor;
l) existenta si starea drumurilor si a celorlalte cai de acces pentru interventii;
practibilitatea acestora;
m) substantele periculoase ce se pot degaja in caz de
incendiu,explozie,avarie,accidente tehnice,calamitati naturale sau manevre in instalatii;
n) numarul de incendii simultane,estimat conform normelor si prescriptiilor;
o) capacitatea de autoaparare a unitatii impotriva incendiilor; taria primei
interventii cu toate fortele si mijloacele existente in unitate,conform schemelor de
interventie sau a planului de autoaparare impotriva incendiilor;
p) conceptia de interventie stabilita prin variantele planului (unic) de interventie
(dimensiunile incendiului,fortele si mjiloacele necesare,durata concentrarii
acestora,timpul de interventie,procedee si tehnici utilizate,substante stingatoare etc.;
r) amplasarea unitatii in cadrul platformei industriale si fata de obiectivele sau
localitatile apropiate (distante,existenta drumurilor si starea acestora),precum si dotarea
obiectivelor vecine cu masini de stingere a incendiilor;
distanta fata de unitatea militara de pompieri cea mai apropiata;
s) posibilitatile de acces pentru interventia la stingerea incendiilor,peste si printre
liniile de cale ferata;
t) numarul,marimea,complexitatea si dispersarea instalatiilor tehno-logice de
producere si prelucrare,existenta metalelor in stare topita si a produselor
incanndescente,protectia mijloacelor de transport utilizate;
u) necesitatea interventiei cu masini,utilaje si alte mijloace in caz de calamitati
naturale.
Alegerea tipurilor cu masini,instalatii,utilaje si mijloace de interventie,precum si a
substantelor de stingere,se face in raport cu:
a) caracteristicile constructive ale constructiilor si instalatiilor;
b) proprietatile fizico-chimice ale substantelor si materialelor combustibile

existente,precum si a elementelor de constructii si materialelor care trebuie racite;
c) pericolul producerii unor explozii,avarii,reactii chimice sau alte fenomene care
pun in pericol securitatea personalului si integritatea bunurilor materiale;
d) posibilitatea de actionare in spatii inchise,in subsoluri,la inaltime sua in medii cu
nocivitate marita;
e) eficienta substantelor stingatoare si compatibilitatea acestora,corelate cu
optiunea economica prioritara pentru folosirea apei,apei pulverizate,spumei
(mecanice,chimice),spumei usoare,aburului,gazelor inerte,pulberilor sau substantelor
organo-halogenate;
f) posibilitatile de utilizare in timp a utilajelor in timp a utilajelor de interventie
prevazute a fi folosite,de catre personalul desemnat.
Dotarea unitatilor economice,social-culturale si localitatilor cu
masini,instalatii,utilaje,aparatura,echipament de protectie si substante chimice pentru
prevenirea si stingerea incendiilor se face pe baza normelor de dotare emise potrivit
prevederilor legale.
In continuare se prezinta orientativ principalele criterii si domenii de dotare,in
aplicarea lor fiind obligatorie consultarea si rspectarea prevederilor normelor in
vigoare,pentru unitatile (localitatile) in cauza.
2.INSTALATII PENTRU ALARMARE,AVERTIZARE,SEMNALIZARE SI
STINGERE
Sistemul de alarmare,avertizare si anuntare a incendiilor se asigura in toate
unitatile,in raport cu criteriile generale mentionate anterior,putind avea legaturi
simple,duble si triple.In principal,se folosesc urmatoarele mijloace:
- sonerii obisnuite sau polarizante;
- sirene,hupe si alte mijloace de avertizare sonora;
- telefoane directe,cap la cap,conectate la centrala telefonica a obiectivului ori la
centrala urbana;
- statii radio-telefon fixe,mobile si portabile;
- instalatii de alarmare si de semnalizare a incendiilor;
- semnalizarea intrarii in functiune a instalatiilor automate de stingere,ori alte
semnalizari optice;
- statii de amplificare sau de radioficare;
- interfoane;
- televiziunea cu circuit inchis.
Sistemul adoptat trebuie sa asigure anuntarea si alarmarea in cel mai scurt timp a
personalului de la locurile de munca,a formatiilor civile de pompieri,proprii si
vecine,dispeceratele obiectivului si unitatile militare de pompieri,precum si conducerea
unitatii respective.
Instalatiile de semnalizare a incendiilor se prevad,de regula,in urmatoarele cazuri:
a) in unitatile care au incaperi din categoriile A,B si C pericol de incendiu,cu arie
totala mai mare de 20.000;
b) in unitatile sau depozitele,indiferent de categoria de pericol de incendiu,daca aria
incintei este mai mare de 10 ha;
c) in depozitele inchise de materiale,cu suprafata desfasurata mai mare de
750,avind sarcina termica totala data de bunurile depozitate,inclusiv
ambalajele,rafturile,rastelele,paletii si substantele de conservare combustibile peste

2100 MJ/m (500 Mcal/m),daca costul instalatiei de semnalizare nu depaseste 2% din
valoarea bunurilor protejate si a lucrarilor de constructrii-montaj;
d) in depozitele cu stive inalte,in care se pastreaza bunuri combustibile sau in
ambalaje combustibile,ori paleti combustibili;
e) in depozitele inchise de lichide combustibile cu capacitatea mai mare de 25003
pentru lichidele din clasele I-II (cu temperatura de inflamabilitate sub 55) si 125003
pentru lichide combustibile din clasele III-IV (cu temperatura de inflamabilitate peste
55C).In cazul depozitarii lichidelor combustibile din ambele grupe,se considera ca 1m3
lichid din clasele I-II este egal cu 5 m3 din clasele III-IV;
f) in cladirile industriale blindate,din categoriile A,B si C pericol de
incendiu,indiferent de aria construita;
g) in cladirile civile sau industriale cu inaltimea mai mare de 28m,indiferent de aria
construita,atunci cind exista incaperi in care sarcina termica depaseste 840 MJ/mde aria
construita,atunci cind exista incaperi in care sarcina termica depaseste 840 MJ/m (200
Mcal/m) sau in care se afla aparate sau utilaje de mare valoare;
h) in spatiile de parcare sau de garare care adaposetesc mai mult de 50 autovehicule
(se asimileaza 1 autovehicul cu 1 autocamion sau cu 2 autoturisme 2 electrostivuitoare
2 motostivuitoare 3 electrocare 1 tractor 1 autobasculanta 1 automacara 1
autocisterna 3 motociclete 1 locomotiva etc.);
i) in incaperile in care se manipuleaza echipament de calcul electronic,de tip mare
sau mijlociu si in arhivele de prgrame si date inregistrate;
j) in gospodariile de cabluri electrice (subsolurile,podurile,tunelurile,puturile si
galeriile de cabluri),precum si in incaperile de comanda si de actionari electrice aferente;
k) in gospodariile de ungere si actionari hidraulice;
l) in incaperile pentru confectionarea sau depozitarea modelelor din lemn,cu o
suprafata desfasurata de peste 750m; m) in magazine universale generale,de textile
incaltaminte,de marfuri ,metalochimice,de produse alimentare si de mobila avind
suprafete mai mari decit limitele prevazute in norme;
n) in complexele hoteliere,de odihna si tratament;
o) in cladirile cu Sali aglomerate sau cu aglomerari de persoane,teatre,sali
polivalente,case de cultura,studiouri de film.radio si TV etc.
p) in expozitiile permanente,muzee,arhive cu obiecte de mare valoare.
Detectoarele automate de incendiu se monteaza in incaperile cu pericol ridicat de
incendiu,cum sunt cele speciale de cabluri electrice (subsoluri,tuneluri,partere etc.) din
gospodariile importante de cabluri electrice,subsoluri de ungere si actionari hidraulice
,centre de calcul electronic cu calculatoare mari si mijlocii,marile magazine
comerciale,salile de spectacol sau polivalente si spatiile aferente,depozitele inchise cu
bunuri de valori etc.
3.INSTALATIILE DE STINGERE A INCENDIILOR
Instalatiile de hidranti echipeaza in general toate cladirile civile si
industriale,instalatii tehnologice si depozitele de materiale si substante
combustibile,inclusiv unele constructii pe timpul lucrarilor de investitii.Se
execepteaza,conform normelor,unele cladiri industriale cu pericol redus de
incendiu,cladiri social-culturale cu niveluri putine sau cu numar mic de persoane,depozite
cu cantitati mici de materiale.
Instalatiile fixe de stingere cu apa pulverizata se prevad in principiu in urmatoarele

cazuri:
a) in incaperile speciale (subsoluri,tuneluri,puturi,galerii etc.),ale gospodariilor
importante de cabluri electrice;
b) in incaperile (statii de pompe,rezervoare etc.) ale gospodariilor de ungere si
actionari hidraulice,avind o zestre de peste 10m3 ulei combustibil,cu temperatura de
inflamabilitate mai mare de 55C;
c) in transformatoare (autotransformatoare) de mare putere,conform normelor
Ministerului Energiei Electrice.
Instalatiile de apa pulverizata pot fi utilizate pentru:
a) stingerea incendiilor de materiale combustibile,lichide combustibile cu
temperatura de inflamabilitate peste 55C,lichide inflamabile,hidrofile etc.;
b) limitare posibilitatilor de propagare rapida a incendiilor,prin stropirea zonei de
ardere;
c) protectia contra incalzirii excesive,prin racirea imensa a materialelor elementelor
de constructie,instalatiilor tehnologice si a altor bunuri amenintate de incendiu;
d) prevenirea incendiilor prin stropirea cu apa a zonei in care,in caz de avarie,se pot
produce scapari de lichide ori gaze combustile,sau metale topite;
e) in incaperi de productie si depozitare,din categoriile B sau C de incendiu,unde
stingerea cu capa sub forma de jet compact nu se recomanda.
Montarea instalatiilor tip sprinkler este oportuna in urmatoarele cazuri:
a) in sectiile de timplarie din lemn si derivatele acestuia,cu suprafata desfasurata de
2000 m si mai mult,cind sunt situate in cladiri independente sau cu suprafata desfasurata
de 500 m si mai mult,cind sunt situate in cladiri cu alte destinatii,fara a fi separate de
acestea prin peretii antifoc;
b) in sectiile pentru confectionarea modelelor din lemn cu suprafata desfasurata de
1000 m si mai mult,cind sunt situate in cladiri independente sau de 500 m si mai
mult,cind sunt situate in cladiri industriale cu alte destinatii fara a fi separate de acestea
prin pereti antifoc;
c) in depozitele pentru modele din lemn cu o suprafata desfasurata de 300 m si mai
mult;
d) in depozitele inchise de materiale cu suprafata desfasurata mai mare de 750
m,avind sarcina termica totala data de bunurile depozitate inclusiv ambalajele,paletii si
substantele de conservare combustibile peste 525 MJ/m (125,5 Mcal/m),daca costul
instalatiei sprinkler nu depaseste 2% din valoarea bunurilor protejate si a lucrarilor de
constructii-montaj;
e) in depozitele inchise cu inaltimea de depozitare mai mare de 4 m (stive inalte),in
care se pastreaza bunuri materiale combustibile sau materiale incombustibile in
ambalajele combustibile;
f) in cladirile industriale blindate sau monobloc din categoria A,B sau C pericol de
incendiu,daca sarcina termica este mai mare de 125,5 MJ/m (30 Mcal/m);
g) in garajele sau parcajele cu peste 50 autovehicule,amenajate in subsoluri;
h) in incaperile din cladirile foarte inalte,cu inaltimi mai mari de 45m,in care
sarcina termica depaseste 2100 MJ/m (500 Mcal m);
i) in incaperile din categoriile A,B si C pericol de incendiu,situate la inaltimi de
peste 30 m;
j) in incaperile din categoriile A,B si C pericol de incendiu din cadrul sectiilor
chimice,petrochimice in raport de importanta si vulnerabilitatea sectiilor;
k) in morile de cereale de mare capacitate.

l) in cladirile cu sali aglomerate (teatre,cluburi,case de cultura,sali polivalente etc.)
cu capacitate mai mare de 400 locuri,studiouri de filmare,radio si TV;
m) in magazinele universale generale,te textile,incaltaminte,de mobila,de produse
alimentare si marfuri metalo-chimice cu suprafetele mai mari decit limitele prevazute in
norme.
Instalatiile de drencere pentru stingerea incendiilor se prevad in incaperile cu
pericol mare de incendiu,unde din cauza propagarii rapide a focului sau din alte
considerente,nu pot fi utilizate cu eficienta alte sisteme de stingere,sectii si depozite de
produse din clasa C4 de combustibilitate.
Drencerele pentru perdele de protectie se prevad la:
a) protejarea golurilor (usi,ferestre etc.) din peretii despartitori,pentru a impiedica
transmiterea focului de la o incapere la alta;
b) protectia cortinelor,usilor sau obloanelor din peretii antifoc;
c) protectia cladirilor in exterior,cind nu sunt amplasate la distante corespunzatoare
d) protejarea unor portiuni din incaperile cu pericol de incendiu;
e) limitarea propagarii incendiilor prin benzile transportoare de cocs,carbuni si alte
materiale combustibile;
f) protectia unor instalatii,utilaje si coloane tehnologice,fascicule de conducte ce
vehiculeaza gaze sau lichide combustibile,fluxuri de cabluri electrice si elemente de
sustinere a acestora.
Instalatiile de racire cu apa se prevad la:
a) rezervoarele (sferele) supraterane sau semingropate de gaze lichefiate,care
trebuie protejate impotriva radiatiei termice pentru a nu depasi temperatura admisa de
stocare;
b) rezervoarele supraterane sau semiingropate cu lichide combustibile,neizolate
termic cu capacitatea totala de 2500 m pentru clasele I-II si de 5000 m3 pentru clasele
III-IV.Rezervoarele cu capacitatea de 5000 m3 si mai mari se prevad cu instalatii fixe de
racire cu apa;
c) stilpii mecanic portanti neprotejati termic,amplasati in zone expuse in contact cu
metal topit sau in apropierea unor puncte cu pericol potential ridicat de izbucnire a
incendiilor,avind sarcina termica peste 420MJ/m (100 Mcal/m).
Nu se prevad cu instalatii de racire depozitele de lichide combustibile avind:
a) capacitatea pina la 50 m3;
b) capacitatea pina la 100m3,daca sunt amplasate,izolat,fata de unitati sau
localitati,la o distanta de 300 m sau cind sunt in incinte unde nu este obligatorie
alimentarea cu apa pentru stingerea incendiilor;
Instalatiile de abur se folosesc pentru stingerea incendiilor provocate de substante
gazoase,lichide sau solide combustibile din incaperi inchise,prin inundarea spatiilor
respective,in urmatoarele cazuri:
a) in spatiile inchise cu volum pina la 500 m3,unde se utilizeaza substante
gazoase,lichide sau solide combustibile;
b) in rezervoarele ingropate de pacura sau de combustibil special,cu volumul de cel
mult 6000 m3;
c) in subsolurile hidraulice (ungere,actionari hidraulice etc.) cu volumul mai mic de
3000 m3;
Aburul se utilizeaza pentru stingerea incendiilor sub forma de jeturi sau perdele de
protectie ori pentru prevenirea formarii amestecurilor explozive,dupa cum urmeaza:
a) coloane tehnologice de prelucrare a produselor combustibile din uzine

chimice,petrochimice,cocsochimice;
b) rapme cai ferate de incarcare-descarcare pentru lichide combustibile;
c) batale si decantoare pentru captarea reziduurilor de lichide combustibile.
Instalatiile de stingere a incendiilor cu spuma se prevad la:
a) cladirile,incaperile sau instalatiile tehnologice in care se utilizeaza lichide
combustibile din clasa de inflamabilitate I-II,in cantitati mai mari de 10 m3 sau din clasa
de inflamabilitate III-IV,in cantitati mai mari de 50 m3;
b) depozitele combustibile cu capacitatede 50 m3 sau mai mult (tabelul XXXII.3.1);
c) rampele auto sau caile ferate,cu mai mult de 5 guri de incarcare-descarcare
pentru lichidele combustibile;
d) incaperile speciale importante de cabluri electrice,cu volum redus sau in care
utilizarea apei nu este indicata.
Tabelul (XXXII.3.1)
Instalatiile de stingere a incendiilor cu spuma pentru depozite de lichide
combustibile
Capacitatea depozitului
[m3]
51 500
501 2500
2501 5500
5501 100000
Peste 100000
Modul de asezare a
rezervoarelor
Supraterane,semiingropate
sau ingropate
Supraterane sau
semiingropate
Ingropate
sau ingropate
Ingropate
sau ingropate
Tipul instalatiei de stingere

Mobila
Semifixa pentru cl. I-II
Mobila pentru cl. III-IV
Mobila
Semifixa
Fixa
Semifixa
Fixa
Instalatiile de stingere a incendiilor cu gaze inerte,prin inundare totala sau

actionarea locala,se vor adopta atunci cind alte mijloace de stingere nu sunt eficace sau
sunt contraindicate si se prevad in urmatoarele cazuri:
a) in arhivele,muzeele si bibliotecile cu documente si bunuri de importanta
deosebita,in depozitele de materiale de mare valoare,amenajate in incaperi care au o
suprafata mica de goluri si in care nu se poate efectua un control permanent;
b) in incaperile intreprinderilor,laboratoarelor sau institutelor de cercetari stiintifice
din categoriile A si B pericol de incendiu,in care se afla instalatii de aparataj de mare
valoare;
c) la masinile si instalatiile electrice care se afla in incaperi inchise si care
indeplinesc un rol important in asigurarea continuitatii productiei (transformatoare,statii
de distributie etc.);
d) in centrele de calcul electronic de tip mare sau mijlociu si la alte instalatii si
aparate electronice,care au un rol important in asigurarea continuitatii productiei,centrale
telefonice automate,centrale electrodinamice din statii CF;
e) in sectiile de prelucrare a metalelor piroforice,in cazul in care rezulta particule

fin divizate;
f) la instalatiile sau utilajele cu proces tehnologic din categoria A,B sau C,care
constituie mare pericol pentru restul instalatiilor si utilajelor,apriderea lor putind provoca
extinderea rapida a incendiului;
g) in incaperile importante de cabluri electrice cu volum redus,care cuprinde
aparate sau echipamente electrice necapsulate ori cu grad de protectie mai mic de IP33,precum si in spatiile care se afla deaspura unor astfel de instalatii;
h) in incaperile in care se prelucreaza sau se utilizeaza substante,care in contact cu
apa sau aerul dau reactii exoterme;
i) in incaperile de productie si depozitare fara supraveghere continua,cu produse
importante pentru continuitatea productiei,unde se impune stingerea rapida a eventualelor
incendii,in vederea reluarii imediate a activitatii ;
j) in statiile de pompare pentru lichide tehnologice combustibile,in incaperile
inchise,a caror functionare conditioneaza desfasurarea activitatii de productie;
k) la bazinele si rezervoarele tehnologice cu lichide tehnologice combustibile calde.
Instalatiile de stingere a incendiilor cu pulbere sau cu haloni se prevad in cazurile
cind celelalte substante stingatoare (apa,spuma,abur sua gaze inerte) nu sunt eficiente.
4.MASINI DE STINGERE A INCENDIILOR
Dotarea unitatilor economice cu masini de stingere a incendiilor se asigura pe baza
criteriilor generale a urmatoarelor criterii specifice:
a) debitele de apa pentru stingerea din exterior a incendiilor,rezultate conform
STAS 1478,in ipotezele de stingere cele mai defavorizate;
b) suprafata incintei si suprafata construita a unitatii,inaltimea constructiilor si
instalatiilor;
c) numarul de incendii simultane stabilit potrivit prevederilor STAS 1478.De
exemplu,in unitatile siderugice si metalurgice se considera ca poate avea loc un incendiu
(avarie sau accident tehnic) care implica interventia masinilor de stingere,la o suprafata
de 250 ha,iar in cele chimice si petrochimice la 150 ha;
d) caracteristicile si performantele tehnico-tactice ale masinilor de stingere
existente si a celor ce urmeaza a fi introduse in dotare;
e) oportunitatea dispersarii masinilor si utilajelor de stingere,in apropierea celor
mai importante si vulnerabile instlatii tehnologice;
f) modernizarile survenite in dotarea unitatii,cu instalatii fize de prevenire si
stingere a incendiilor
g) necesitatea supravegherii cu masini de stingere a unor operati tehnologice si
lucrari periculoase.
In raport cu debitul maxim de apa calculat Q pentru stingerea din exterior a
incendiilor la cladiri si depozite,se stabilesc in principiu grupele de dotare cu masini de
stingere indicatie in tabelul XXXII.4.1
Grupele de dotare cu masini
Grupa
I
[Q [l/s]]
5 10
Dotarea cu masini
1 motopompa cu debit de
II
11 20
III
21 33
IV
V
31-40
Peste 40
800 l/min
1 motopompa cu debit de
1000 l/min
1 autopompa cisterna sau 2
motopompe din care una cu
debit 1500 l/min
2 autopompe cisterna
3 autopompe cisterna
Dotarea unitatilor cu masini de stingere a incendiilor se majoreaza,in cazurile in

care suprafata incintei depaseste limita considerabila si s-a stabilit posibilitatea producerii
incendiilor (avariilor,acciendetelor tehnice) simultane.
In aceste situatii,majoritatea dotarii cu masini de stingerea incendiilor,se face,in
principiu,in raport cu suprafata incintei industriale suplimentare fata de 150 ha sau de
250ha si de posibilitatea de cooperare.De exemplu:
a) cite 1 autopompa cisterna la 50 ha,pentru suprafata suplimentara de 150 ha (300
ha in total);
b) cite 1 autopompa cisterna la 75 ha,pentru suprafata suplimentara de 150 ha,fata
de aliniatul anterior (450 ha);
c) cite 1 autopompa cisterna la 100 ha,pentru suprafata suplimentara de 200 ha,fata
de aliniatul anterior (650 ha in total)
d) cite 1 cisterna la 125 ha,pentru suprafata suplimentara de 250 ha,fata de aliniatul
anterior (900 ha total);
e) cite 1 autopompa cisterna la 150 ha,pentru suprafata incintei de peste 900 ha.
Nota.In stabilirea suprafetelor suplimentare,nu se iau in calcul ariile neocupate de
constructii,instalatii si depozite,drumuri si cai ferate.
In raport cu particularitatile incendiilor,procedeele si metodele de stingere adecvate
si conceptia de interventie stabilita,autopompele cisterna si motopompele pot fi inlocuite
cu autotunuri de stins incendii sau cu autospeciale de stins cu spuma,respectiv cu
motogeneratoare ori hidrogeneratoare de spuma.De asemenea,dotarea cu masini pentru
stingerea incendiilor se complecteaza cu autospeciale de stins cu praf si gaze inerte; cu
dioxid de carbon; pentru evacuarea fumului,gazelor si iluminat; autocisterne pentru
transport substante chimice stingatoare; tunuri mobile cu apa si spuma.
Pentru asigurarea interventiei la stingerea incendiilor la constructii industriale sau
instalatii cu procese tehnologice din categoriile A,B sau C pericol de incendiu si care au
inaltimi mai mari de 20 m,unitatile se doteaza si cu autoscari.
Dotarea localitatilor cu masini de stingere a incendiilor se face in principiu functie
de puterea economica si marimea localitatii,numarul locuitorilor,combustibilitatea
materialelor de constructii utilizate la cladiri,distantele fata de subunitatea militara de
pompieri si fata de formatiile civile de pompieri,vecine,starea drumurilor si posibilitatile
de acces pe parcursul anului,operativitatea ce o poate asigura interventia in sectorul
increndintat,conditiile existente pentru incadrarea cu personal operativ si adapostirea
masinilor respective.
5.MIJLOACE DE PROTECTIE SI SALVARE
Pentru asigurarea protectiei personalului de interventie si salvarea persoanelor

periclitate de incendiu,toate unitatile se doteaza conform normelor cu mijloace indicate in
tabelul XXXII.5.1
Nr. crt
0
1
Mijloace
1
Costum de protectie
contra apei
Costum anticaloric
aluminizat tip apropiere
normal (AN)
Costum anticaloric
aluminizat tip
patrundere normal (PN)
Costum anticaloric
aluminizat tip apropiere
usor (AU)
Costum anticaloric
aluminizat tip
patrundere greu (PG)
Casca fara vizor
Casca cu vizor si gluga
Masca din cauciuc cu

bretele (tip M-74),cu
cartuse
Protectie asigurata si caracteristicile pincipale

2
Protectie contra apei
Bluza si pantaloni talii I V; grosimi 44 48;
Masa 1,6 kg
Protectie la apropiere normala pina la vecinatatea
surselor radiante foarte intense de caldura,in contact
accidental cu flacarile
Bluza,pantaloni,gluga detasabila cu casca interioara
din textolit si vizor duplex antisol fumuriu,manusi cu
un deget,cizme scurte,masa 7 kg
Protectie la patrundere normala in culoare de flacari
sau incinte pina la 250C,contact caloric
intermitent,atmosfera irespirabila
Bluza cu gluga atasata,locas pentru aparatul de
respiratie si vizor duplex metalizat (relexie
90%),pantaloni,manusi cu un deget,cizme
scurte,masa 10 kg
Protectie la apropiere usoara pina la 2 3 m de
sursele radiante puternice,cu evitarea contactului
caloric
Haina lunga pina la genunchi,gluga detasabila cu
casca interioara din textolit si vizor duplex
antisol,cizme inalte pina la sold,manusi cu un deget
masa 7 kg
Protectie la patrunderile grele in flacari pe durate
scurte sau in incinte incalzite peste 250C,atmosfera
irespirabila
Combinezon avind gluga cu casca interioara si vizor
metalizat,locas pentru aparatul de respiratie si
cizme,manusi cu un deget,masa 15 kg
Protectie contra impactului
Masa 600 g
Protectia impotriva impactului,apei si caldurii
flacarilor
Gluga impermeabila si vizor din stiplex incorporate
in casa; masa 1,2 kg
Protectia impotriva gazelor,vaporilor si aerosolilor cu
actiune nociva,asupra cailor respiratorii si
digestive,fetei si ochilor
Cimp vizual relativ 85% talie III; masa circa 530 g
Filtru tip CF 4 racordat direct la masca,retine
fumul,aerosoli si diverse substante chimice (acid
cianhidric,clor,oxizi de azot)
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
Filtru tip EO-13 racordat de masca prin tub

gofrat,retine numai oxidul de carbon,pina la cresterea
greutatii cu 40 g
Jena de aspiratie circa 23 mm H2O la tip CF 4 si 14
mm H2O la tip EO-13
Masa circa 320 g la tip CF 4 si 740 g la tip EO-13
Aparat de respiratie
Protectia aspiratiei pe durate scurte si mijlocii in
izolant cu aer
medii nocive
comprimat
Durata de utilizare 60 min
Dimensiuni 600 x 270 x 120 mm
Masa 14 kg (cu 2 butelii)
Aparat de respiratie
Protectia respiratiei pe durate lungi in medii nocive
izolant cu oxigen
Durata de utilizare 100 min
Masa 2,5 kg (cu 1 butelie)
Centuri de siguranta tip
Asigura lucrul la inaltime
pompier
Lumgime 1300 mm; latimea 85 mm
Forta de sustinere 800 kg; masa 1 kg
Cizme de protectie cu
Protectia contra apei,noroiului si obiectelor
talpi neperforabile
Confectionate din cauciuc poliizoprenic cu talpi avind
brat metalic
Inaltimea 40 cm; masa 2,4 kg
Coarda dinr relon pentru
Lungimea 25 m,diametrul 12 mm; masa 2,1 kg
salvare (tip S)
Cordite din relon pentru
Lungimea 25 m,diametrul 10 mm; masa 1,7 kg
salvare (tip S)
Cirlig de siguranta
Sarcina utila 300 daN; masa 200 g
Coboritor cu role de
Inaltimea de actionare 18 20 m
fringhie
Viteza de coborire 1,5 2 m/s
Masa 41,8 kg (fara cordita si cirlig de siguranta)
Cos de salvare
Salvarea persoanelor din cladiri inalte
Diametrul 540 mm,inaltimea 1050 m,masa 8 kg
Cadru universal de
Asigura suspendarea si prinderea la inaltime a
salvare
mijloacelor de salvare
Dimensiuni 1000 x 700 x 500 mm; masa 45 kg
Tub expandabil de
Salvarea persoanelor din cladiri inalte
salvare
Lungimi ale tronsoanelor 20;10 si 2,5 m
Latimea aplatisata 800 mm; masa 2,5 kg/m
Perna pneumatica de
Suprafata 36 m (6x6 m)
salvare
Inaltimea in stare umflata 2 m
Perna pneumatica de
Suprafata 80 m (8 x 10 mm)
salvare PS 80/4
Inaltimea in stare umflata 4 m
Miniperna pneumatica
Inaltimea de ridicare 24 cm
pentru ridicat
Sarcina maxima de ridicare 13,5 t
Dimensiunile 520 x 470 x 25 mm
Presiunea de lucru 6 bar,de la butelii de aer
23
Distantor hidraulic
actionat de o pompa cu
dublu efect
comprimat (250 bar) cu reductor de presiune

Presiunea de lucru 350 bar
Forta de deschidere sau inchidere a bratelor 1500 daN
Presiunea maxima dezvoltata de pompa 500 bar
Actionarea pompei manuale sau de picior
33.Organizarea interventiei pentru stingerea incendiilor

1.CERINTE SI MASURI TEHNICO-ORGANIZATORICE
Interventia constituie forma principala de actiune a unitatilor si subunitatilor
militare de pompieri si a formatiilor civile de pompieri,prin care se realizeaza stingerea
incendiilor si lichidare urmarilor accidentelor tehnice,avariilor,exploziilor,fenomenelor
meteorologice negative,calitatilor si catastrofelor.
In raport cu marimea,durata si consecintele incendiului sau a evenimentului
negativ,precum si cu nivelul si taria fortelor si mijloacelor participante la actiune,acestea
pot fi esalonate astfel: prima interventie,urgenta I,urgenta II,urgenta III.
Prima interventie cuprinde actiunea personalului aflat la locul izbucnirii
incendiului,a formatiei civile de pompieri,a celorlalte forte din obiectiv (subunitati de
garzi patriotice,formatii de aparare civila,cabinetul medical etc.),precum si a formatiilor
civile de pompieri din obiectivele invecinate cu care se coopereaza.
Misiunile primei interventii se stabilesc de conducerea administrativa a unitatii si
se inscriu in planul de autotaparare impotriva incendiilor al obiectivului,cu acordul
unitatii de pompieri militari.
Prima interventie se organizeaza si se pregateste din timp.
Prin organizarea primei interventii se intelege ansamblul masurilor luat in cadrul
unitatii pentru stingerea anuntarii incendiilor,alarmarii personalului,formatiei si a
celorlalte forte care participa la stingerea incendiilor si deplasarii fortelor si muijloacelor
la locul incendiului precum si pentru adoptarea conceptiei optime de actiune in vederea
stingerii incendiilor si inlaturarea efectelor,avariilor,exploziilor,accidentelor
tehnice,calamitatilor naturale si catastrofelor.
La organizarea si pregatirea primei interventii se tine seama de cerintele pe care
trebuie sa le indeplineasca aceasta actiune,cum sunt: caracter permanent,activ si
ofensiv,operativitate,promptitudine,capacitate maxima de actiune si eficienta maxima.
Astfel,pe fiecare loc de munca se constituie echipa de prevenire si stingere a
incendiilor,pe fiecare schimb,careia i se stabilesc sarcini concrete de interventie pentru
fieacare incendiu si i se asigura instruirea practica privind modul de lucru cu mijloacele
aflate in dotare.
De asemenea,la fiecare formatie,civila de pompieri,se asigura permanent
receptionarea corecta a anunturilor de incendiu prin toata sistemele existente in unitate
(telefon,sonerii,centrala de avertizare,radio,dispecerat etc.).Primirea si notarea datelor
despre incendiu se face de catre dispecerii-telefonistii,in unitatile mari,iar in celelalte
unitati de catre unul din pompierii din tura de serviciu,caruia i s-au stabilit sarcini exprese
in acest sens.Consemnarea datelor referitoare la incendiu se face obligatoriu in nota de
anuntare.Dupa primirea anuntului,de incendiu se alarmeaza imediat personalul formatiei
civile de pompieri,inclusiv a celui care se desfasoara in obiectiv diferite activitati
(control,exercitii,aplicatii,intretinerea mijloacelor de interventie etc.),precum si a
pompierilor cu activitate obsteasca.Fortele formatiei care desfasoara diferite activitati in

obiectiv trebuie sa mentina permanent legatura cu sediu acesteia prin telefon,radiotelefon
sau prin alt mijloc de anuntare pentru a putea fi alarmate in cel mai scurt timp.De
asemenea,la locul de munca al pompierilor cu activitate obsteasca se asigura mijloace de
alarmare si anuntare (sonerii polarizante,telefon,sirena etc.).
Anuntarea incendiului la pompierii militari se face obligatoriu din primele
momente,cunoscind find ca indeosebi in industrie,agricultura si in alte categorii de
obiective orice inceput de incendiu poate deveni in scurt timp un incendiu de proportii.
Atit la primirea si transmiterea anuntului de incendiu,cit si la comunicarea datelor
ulterioare,referitoare la evolutia acestuia,deosebit de important este sa se dea si sa se
receptioneze corect datele,mai ales cele care primesc locul izbucnirii si proportiile
incendiului.
Una dintre primele masuri ce se intreprind la serviciu a fiecarui schimb (tura) al
formatiei este organizarea interventiei zilnice,care consta in stabilirea nominala a
pompierilor civili care vor indeplini in schimbul respectiv functiile prevazute in decizia
de constitutie a formatiei.Complectarea organizarii interventiei zilnice intra in sarcinea
sefului de formatie.Cind acesta lipseste,complectarea se face in ordine de catre seful de
tura,seful de grupa sau mecanicului de motopoma,dupa caz.
Pentru stabilirea pompierilor civili cu activitate obsteasca (voluntari) se ia in
prealabil legatura cu acestia,iar in cazul lipsei de la serviciu a unor pompieri,se solicita
conducatorilor locurilor de munca sa-i inlocuiasca cu altii din rezerva formatiei.
In unitatile care nu au regim de functionare continua pe timpul zilelor de repaus se
asigura completarea incadrarii masinilor si utilajelor de stingere a incendiilor cu
personalul de serviciu existent,in obiectivele respective.
Cu prilejul sarbatorilor nationale si religioase,precum si pe timpul situatiilor
deosebite,se ia masuri pentru incadrarea complecta cu personal a formatiei de pompieri si
uneori chiar de inainte a capacitatii de interventiei a acesteia,prin introducerea in serviciu
a pompierilor din turele libere si de rezerva.
Personalul prevazut sa asigure interventia ia cunostinta despre aceasta sub
semnatura,actiune care trebuie incheiata de regula,in maximum 15 min de la intrarea in
serviciu intrucit la un eventual incendiu izbucnit,in acest interval de timp,mai pot fi
mobilizati si pompieri care au iesit din serviciu.
Potrivit dispozitiilor legale,pompierii incadrati pe functii operative (profesionisti)
au obligatia de a nu-si parasi postul pina la sosirea schimbului si predarea
serviciului.Predarea si primirea masinilor si utilajelor din dotare formatiei civile,precum
si a mijloacelor de anuntare si alarmare se face pe baza de proces verbal.
2.STABILIREA CONCEPTIEI DE INTERVENTIE LA INCENDII
Conceptia de actiunea a formatiei civile de pompieri in caz de incendiu se stabileste
in ipotezele de stingere.Astfel:
1) La stabilirea numarului ipotezelor de stingere a incendiilor si a sectoarelor
pentru care se intocmesc se tine seama de urmatoarele:
- variantele existente in planurile unice de interventie sau in planurile de interventie
intocmai de unitatile si subunitatile militare de pompieri;
- numarul punctelor vitale vulnerabile la incendiu din unitate si eventual
asemanarea dintre acestea;
- numarul teoretic de incendii simultane determinat potrivit numerelor si

prescriptiilor tehnice;
- posibilitatile scoaterii din functiune a sistemelor de alarmare cu apa pentru
stingerea incendiilor din cauza unor calamitati naturale,avarii,explozii sau alte asemenea
evenimente;
- cerintele pregatirii fortelor de interventie pentru a actiona in conditii dificile si
grele de lucru,determinata de situatiile complexe care se poate afla obiectivul sau unele
sectii si instalatii ale acestuia.
Stabilirea conceptiei de interventie se face pe baza studiului tactic amanuntit si a
analizei situatiei concrete din obiectiv.
2) La adaptarea conceptiei de interventie pentru fiecare ipoteza de stingere a
incendiilor se au in vedere o serie de criterii si elemente cum sunt:
- stabilirea locului izbucnirii incendiului in punctul de control potential cel mai
ridicat de producere a acestuia.Exemple: locurile in care s-au produs frecvent inceputuri
de incendiu,locurile in care exista in conditii normale surse de aprindere ori imprejari care
pe pot genera etc.
- delimitarea incendiului in functie de natura si proprietatile materialelor si
substantelor combustibile existente si modul de distrugere a acestora; viteza de ardere si
directiile principale probabile de propagare a incendiului; timpul de realizare a primei
interventii;
- luarea in calcul a eficientei si a consumului de substante stingatoare a instalatiilor
de stingere a incendiilor (cu spuma,apa pulverizata sau abur,tip sprinkler si
drencer,tunuri,hidranti); prioritatea punerii in functiune a acestor instalatii inaintea
masinilor si utilajelor mobile sau,dupa caz,prin alimentarea directa a unei instalatii de la
mijloacele mobile de interventie;
- amplasarea tuturor masinilor si utilajelor din prima interventie la sursele de apa
cele mai apropiate de locul izbucnirii incendiului,urmarindu-se sa nu se scoata in
functiune instalatiile fixe de stingere si sa nu se reduca capacitatea lor de actiune;
ingroparea masinilor si utilajelor pe sectoare,a interventiei pentru a se asigura conducerea
mai operativa a acestora; asigurarea posibilitatilor de acces pe linga masinile din prima
interventie,a celorlalte masini si utilaje din urgenta; stabilirea ordinelor de deplasare la
incendiu a masinilor si utilajelor,precum si a baremului (timpului operativ);
- adaptarea,in functie de situatia tactica creata a celor mai adecvate si eficiente
procedee de stingere a incendiului,cum sunt: reducerea temperaturii din zona de ardere;
izolarea substantelor combustibile fata de aerul din atmosfera; reducerea continutului
minim de oxigen sub limita de aprindere sau de ardere; introducerea de inhibitori (gaze
interne,abur,substante chimice etc) in spatiile in care se produc reactii de ardere; oprirea
accesului substantelor combustibile in zona de ardere;
- corelarea ipotezei de stingere cu datele si elementele din schema de interventie
intocmita pentru instalatiile cu pericol deosebit de incendiu si explozie sau cu organizarea
prevenirii si stingerii incendiilor la locul de munca in cauza;
- stabilirea concreta a misiunilor formatiilor civile de pompieri pe sectoarele,pe
grupe de lucru (salvare si evacuare,salvatori,specialisti),si dupa verificarea executarii
operatiilor prevazute pentru personalul de la locul de munca (punerea in functiune a
instalatiilor de racire si de stingere a incendiilor,intreruperea alimentarii cu energie
electrica si combustili,golirii,purjarii,inetizarii,inchiderea unor elemente antifoc etc):
localizarea si lichidarea incendiilor,precizindu-se mijloacele si substantele de
stingere,evacuarea bunurilor materiale,protectia vecinatatilor;
- stabilirea mijloacelor de protectie utilizate de catre personalul de interventie si

masurilor de tehnica a securitatii muncii;
- precizarea misiunilor precum fortele care coopereaza cu formatiile civile de
pompieri cum sunt: sprijinirea grupelor de lucru si de salvare si evacuare,efectuarea unor
lucrari ce implica un volum de munca mai mare (deschideri,deblocari,evacuari etc.) sau o
pregatire specializata (primul ajutor medical,paza bunurilor evacuate si a zonei
incendiului,transportul persoanelor accidentate etc.),intimpinarea fortelor de interventie
din afara obiectivului si indicarea traseului cel mai scurt spre locul incendiului si altele;
- folosirea masinilor si utilajelor din dotarea formatiilor civile de pompieri la
capacacitatea lor maxima de interventie,in functie de caracteristicile si performantele
tehnico-tactice ale acestora,nivelul de incadrare cu personal propriu la sursele de apa la
locul incendiului,dispozitivul optim adoptat (nr. de linii de furtun,tipul acestora si al
tevilor substanta stingatoare utilizata,inaltimea la care se lucreaza;
- adaptarea formei dispozitivului de interventie,care poate fi circular,in linie,pe un
nivel sau etajat,urmarindu-se: folosirea posibilitatilor maxime existente de contact a
tevilor de stingere (cu apa,spuma sau pulberi si gaze inerte) cu suprafata incendiului;
organizarea si desfasurarea energic,in continua miscare,la timp si pe directiile principale
de dezvoltare a incendiului,crearea conditiilor favorabile pentru efectuarea manevrei
rapide a fortelor si mijloacelor pe noi pozitii de lucru in cazul in care evolutia incendiului
implica sau cind locul izbucnirii incendiului ori situatia reala (ori marcata) a acestuia
difera fata de elementele stabilite initial in ipoteza de stingere.
3) Principalele elemente ale conceptiei de interventie ale formatiilor civile de
pompieri se marcheaza si grafic in planul de autoaparare impotriva incendiilor.Astfel,pe
schita fiecarei ipoteze se marcheaza in plan ori prin semne conventionale urmatoarele:
- amplasarea la scara a constructiei,instalatiei sau depozitului in care a izbucnit
incendiul,precum si a celor vecine; denumirea ori destinatia acestora; cailor de access in
constructii si instalatii (usi,scari);
- locul izbucnirii incendiului,suprafata incendiata si directiile principale de
propagare;
- amplasarea tututor surselor de apa naturale si artificiale care pot fi utilizate la
stingerea incendiului si capacitatea sau parametrii acestuia;
- amplasarea la sursele de apa a masinilor si utilajelor care utilizeaza apa; locul de
amplasare a masinilor si utilajelor pentru stingerea cu pulberi si gaze inerte,pentru
evacuarea fumului,gazelor si iluminat,pentru lucrul la inaltime si dupa caz,a acelor de
rezerva;
- traseele dispozitivelor de interventie de la fiecare masina si utilaj,timpul acestora
si felul substantelor stingatoare ce le refuleaza;
- amplasarea punctelor de actionare ale instalatiilor fixe si semifixe de stingere a
incendiilor,precum si a dispozitivelor exterioare de interventie ale acestora (ziduri de
apa,perdele de apa sau de abur etc.);
- traseele de evacuare si locurile de depozitare ale bunurilor evacuate din zona
incendiului;
- punctele cardinale,(nordul,directia si viteza vintului predominant);
- timpul operativ (baremul);
- amplasarea punctului de comanda,punctului sanitar si a celorlalte elemente de
coorperare;
- legenda cu semnele conventionale utilizate.
Verificarea viabilitatii ipotezelor de stingere a incendiilor se face prin exercitii si

aplicatii practice,precum si la eventualele inceputuri de incendii,sau incendii.Pe baza
concluzilor desprinse cu aceste prilejuri,precum si a rezultatelor obtinute in controale si
verificari privind modificarile survenite (modernizarea tehnologiei,reprofilarea procesului
tehnologic,dezvoltarea capacitatii de productie,dotarea cu noi mijloace de stingere etc.) se
complecteaza si se actualizeaza ipotezele de stingere astfel incit conceptia de interventie
materializata in acestea sa fie in permanenta in concordanta cu realitatea din obiectiv.
Pentru a se asigura accesul actiunii de stingere a incendiilor este necesara ca
ipotezele de stingere si modul practic de aplicare a acestora sa fie cunoscute temeinic,in
partile cel privesc,de catre intregul personal care participa la prima interventie.Eficienta
aplicarii ipotezelor de stingere depinde totodata de modul cum se asigura conducerea
unitatii si permanenta a fortelor si mijloacelor de interventie.
3.ORGANIZAREA INTERVENTIEI LA CALAMITATI NATURALE
Organizarea interventiei pentru limitarea si lichidarea efectelor provocate de
calamitati natural se inscrie de asemenea in planul de aparare impotriva incendiilor si
cuprinde nominalizarea constructiilor,instalatiilor sau zonelor care pot fi afectate,masurile
specifice care se iau in caz de inundatii,inzapeziri si cutremur,precum si planurile
cladirilor intocmite potrivit prevederilor legale.
Planurile cladirilor se intocmesc in trei exemplare si contin:
- descrierea detaliilor constructive (tipul si natura structurii de rezistenta si a
acoperisului,numarul de niveluri si inaltime a cladirii),numarul de persoane pe
schimburi,lista cu organele si unitatile cu care se coopereaza si modul de realizare a
legaturii cu acestea;
- planurile constructiilor sau instalatiilor realizate la scara pe forma A4 pe care se
marcheaza pozitia cailor de acces si a intrarilor,retelele de alimentare cu apa,de
canalizare,de gaze,de energie electrica si de incalzire cu punctele de intrerupere
(actionare) a acestora,punctele de oprire a alimentarii instalatiilor din constructii cu
substante periculoase (combustibile,toxice etc.) si de evacuare rapida a acestora din
cladire.
Planurile cladirilor se intocmesc de catre conducerea unitatii prin comisia tehnica
P.S.I. si compartimentul de proiectare sau de investitii al unitatii,ori de catre institulul de
proiectari de specialitate care a proiectat si constructia si instalatiile tehnologice
respective.In unitatile mari planurile se pastreaza,de regula,la compartimentul
administrativ sau la cel tehnic.
Pentru noile obiective de investitii,planurile cladirilor se intocmesc de proiectant.
Insusirea elementelor din planurile de situatie si actualizare acestora se face prin
recunoasteri,exercitii si aplicatii.

Agenda Pompierilor Pompiliu Balulescu PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Agenda Pompierilor Pompiliu Balulescu PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Conceptul de prevenire a incendiilor pag.

1.Continut,scop,obiective si elemente componente

Unitati de masura,greutati volumetrice,formule matematice si specifice activitatilor de

1.Pericolul de incendiu pag.32

Pericolul de incendiu si explozie al principalelor prafuri combustibilepag.40

1.Procese de descompunere termica pag.56

Instalatii de protectie a constructiilor contra trasnetului pag.68

1.Notiuni privind principalele proprietati fizico-mecanice ale materialelor,conexe

Combustibilitatea materialelor plastice

1.Parametrii pericolului de incendiu pag.93

1.Clasificarea instalatiilor de stingere a incendiilor

Cauzele tehnice ale incendiilor pag.102

1.Reglementarea folosirii focului deschis si fumatului pag.106

1.Pericolul prezentat de fum pag.127

Alimentarea cu apa pentru stingerea incendiilor

1.Notiuni de hidrostatica si de miscare a lichidelor in conducte

Metodologia controlului tehnic de specialitate al activitatilor de prevenire si stingere a

Procedee de intrerupere a procesului de ardere

1.Substante de stingere prin racire pag.141

Stingatoare de incendiu pag.149

1.Simboluri utilizate pentru denumirea masinilor si utilajelor de stingere a incendiilor

4.Alimentarea mixta cu apa

Dotarea cu mijloace de prevenire si stingere a incendiilor

1.Criterii generale de dotare pag.166

1.Cerinte si masuri tehnico-organizatorice

- diminuarea surselor potenstiale de aprindere;

- evidentiaza importanta activitatii de prevenire a incendiilor ca o componenta a

- principiul prioritatii in desfasurarea controlului;

- convorbiri,dezbateri,consultatii si alte forme de dialog;

2.Organizarea autoapararii impotriva incendiilor

- coordonarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor.

La instalatiile tehnologice complexe cu grad ridicat de pericol de incendiu si

1.2.UNITATI ALE MARIMILOR DE SPATIU SI TIMP

1.3.UNITATI ALE ALTOR MARIMI UZUALE

1.4.RELATII DE TRANSFORMARE INTRE VALORILE TEMPERATURILOR

1.5.MULTIPLII SI SUBMULTIPLII UNITATILOR DE MASURA CU

2.GREUTATI VOLUMETRICE SI SPECIFICE [km/m3]

2.4.ZIDARII,BETOANE SI PLACI PENTRU PERETI

Caramizi pline si caramizi de zgura de furnal

2.7.DIVERSE MATERIALE COMBUSTIBILE

2.8.GREUTATI SPECIFICE ALE LICHIDELOR [kgf/m3]

3.3.VALORI NUMERICE UZUALE

4.VALORILE UNOR MARIMI DIN

t diferenta dintre temperatura degajata prin incalzire si temperatura normala

Ecuatia generala a gazelor perfecte:

S suprafata de radiatie a flacarii [m];

Miscarea rectilinie uniforma:

4.3.RELATII DE CALCUL ALE MARIMILOR ELECTRICE

Legea lui Ohm:

Legea a II a a lui Kirchoff:

Rk rezistenta pe latura k [];

- monofazat c.a: P=UI cos ;

Forta de reactie a tevii de refulare (reculul tevii):

Pierderile de lichide prin orificii de suprafete necunoscute:

t timpul de la inceputul incendiului pina la punerea in functiune a mijloacelor

L circumferinta rezervorului [m];

VH2 = 0,357 kcr Qnn10-3 [m3/h];

VH2 cantitatea de hidrogen degajata de acumulatoare [m3/h];

Oxidarea lenta este o combinatie a unei substante cu oxigenul care se produce la

H+O2+M=H2O+MIntreruperea in volumul reactant prin formarea unui

distanta pina 1m,ca apoi datorita arderii si dilatarii produselor de ardere,propagarea sa se

corpurilor combustibile,procesul de autoaprindere se intensifica,in final producindu-se

Zahar pudra ambalat in lazi