Arhivistica este disciplina care are drept domeniu de investigaie izvoarele scrise pe supori friabili (uor

deteriorabili) i pe baza crora se efectueaz cercetri fundamentale i aplicative n vederea stabilirii soluiilor optime
de selecionare, ordonare, inventariere, conservare i valorificare a documentelor. Arhivistica, ca disciplin tiinific,
dar i ca activitate practic, presupune cunoaterea unor discipline conexe cum ar
fi: epigrafie, bibliologie, paleografie, cronologie i altele.
Primele lucrri care trateaz modul de organizare al cancelariilor i registraturilor sunt: Johan Peter Zwengel New
Grosse Formular, 1568; Iacob de Raemingen (Jacob von Rammingen) Von der Registratur und jren Gebwen und
Regimenten, 1571, ns arhivistica se fundamenteaz ca tiin abia n secolul al XIX-lea cnd s-au formulat primele
reguli cu privire la pstrarea i folosirea documentelor, atunci aprnd i terminologia necesar. Despre
Rammingen [1]
Arhivistica are trei ramuri principale:

Arhivologia (Teorie arhivistic) - cerceteaz istoria arhivelor i a arhivisticii, istoria dreptului arhivistic,
precum i istoria fondurilor arhivistice.
Arhiveconomia - cerceteaz i stabilete condiiile optime de pstrare i conservare a documentelor.

Arhivotehnica (Tehnica arhivistic) - se ocup cu problemele tiinifice, juridice i practice ale crerii,
selecionrii, organizrii i valorificrii documentelor.
Documentaristica sau informarea documentar, ca i arhivistica, are drept sfer de cercetare documentele scrise
ns studiaz informaiile, datele cuprinse n documente, n publicaii, elabornd apoi mijloace de cercetare eficiente
de prelucrare analitic i sintetic, de regsire a datelor i de transmitere a lor ct mai bine la beneficiar.