Interpretarea si aplicarea legii civile

Interpretarea reprezinta o etapa premergatoare aplicarii normei juridice al carei

continut este dat de activitatea de cunoastere a vointei legiuitorului exprimata in
norma juridica si care are ca scop incadrarea corecta a situatiilor de fapt si aplicarea
corecta a legii civile. Necesitatea interpretarii rezulta din urmatoarele : -dinamica
vietii, astfel incat oricat de perfecta ar fi norma juridica in formularea sa nu poate
cuprinde toate cazurile la care se aplica.
-legiuitorul se exprima uneori in termeni prea generali, instanta de judecata nu
poate refuza judecarea deoarece legea nu prevede ori este insuficienta deoarece, in
caz contrar, s-ar face vinovata de denegare de dreptate.
-termenii, cuvintele folosite de legiuitor in cuprinsul normei au sensuri diferite,
formularile putand fi neclare, interpretarea este necesara si pentru a lamuri
eventualele contradictii ce pot sa apara intre diferite acte normative sau chiar intre
dispozitiile aceluiasi act normativ
Clasificarea interpretarii :
-criteriul fortei juridice : in functie de organul sau persoana de la care provine : 1.
interpretarea oficiala/autentica 2. interpretarea jurisdictionala 3. interpretarea
neoficiala/doctrinara

Interpretarea oficiala/autentica este aceea care provine de la insusi organul de stat

care a edictat norma juridica supusa interpretarii, concretizandu-se in norme de
interpretare. Interpretarea oficiala are caracter general si obligatoriu.

Interpretarea jurisdictionala este aceea care provine de la un organ de jurisdictie

(instanta sau un alt organ care, potrivit legii, are atributii jurisdictionale). Daca
interpretarea provine de la instantele judecatoresti, aceasta se numeste
interpretare judiciara si reprezinta principala componenta a interpretarii
jurisdictionale. O astfel de interpretare devine obligatorie numai pentru cauza in
care s-a pronuntat cu exceptia deciziilor asupra recursului in interesul legii
pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie precum si deciziile Curtii
Constitutionale pronuntate pe exceptii de neconstitutionalitate. In aceste doua
cazuri, interpretarea devine obligatorie pentru toate instantele.

Interpretarea neoficiala/doctrinara este aceea facuta in doctrina sau de catre avocat

in pledoariile sale in fata Instantei. O astfel de interpretare nu poate fi obligatorie,
dar poate fi insusita de organul caruia i se adreseaza.

-in functie de rezultatul interpretarii, distingem : 1. interpretarea literala (in litera

legii) 2. interpretarea extensiva (in spiritul legii) 3. interpretarea restrictiva (in
sprijinul legii)

Interpretarea literala se aplica atunci cand exista concordanta intre textul legal /
continutul normei si situatiile practice la care se aplica.

Interpretarea extensiva intervine atunci cand intre textul legal supus interpretarii si
cazurile la care se aplica nu exista concordanta , in sensul ca formularea legii este
prea restransa raportat la cazurile practice, motiv pentru care se impune o
extindere a textului legal si la alte cazuri care nu se regasesc in litera lui. Aceasta
interpretare, insa, nu este admisa in cazul normelor juridice care au in continutul lor
enumerari limitative.

Interpretarea restrictiva se aplica atunci cand exista neconcordanta intre popularea

legii si cazurile la care se aplica, in sensul ca formularea textului este prea larga.

-in functie de metoda de interpretare folosita : interpretarea gramaticala,

interpretarea sistematica, interpretarea istorica, interpretarea prin metoda analogiei
si interpretarea logica.

Interpretarea gramaticala consta in interpretarea continutului unei norme juridice pe

baza regulilor gramaticii.
Interpretarea sistematica consta in lamurirea continutului unei norme juridice avand
in vedere legaturile sale cu alte acte normative fie din acelasi act normativ fie
printr-un alt act normativ.
Interpretarea istorica consta in stabilirea sensului unei norme juridice in functie de
finalitatea urmarita de legiuitor, precum si de contextul istoric dat.
Interpretarea prin metoda analogiei se bazeaza pe ideea ca unde exista aceleasi
ratiuni trebuie aplicate aceleasi norme juridice si trebuie data aceeasi solutie.
Interpretarea logica presupune desprinderea intelesului unei norme juridice pe baza
logicii formale. In timp, s-au conturat anumite reguli si argumente de interpretare
logica dupa cum urmeaza:
1. Exceptiile sunt de strica interpretare si aplicare. Normele de exceptie trebuie sa-si
gaseasca aplicatie numai la ipotezele la care se refera fiind exclusa extinderea
acestora si la alte cazuri. Pe baza acestei reguli, se rezolva raportul dintre norma
generala si norma speciala deoarece norma speciala reprezinta exceptia iar norma

generala reprezinta regula, astfel incat norma speciala intotdeauna deroga de la

norma generala - se aplica asadar cu intaietate.
2. Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem. Regula se exprima in
ideea ca generalitatea formularii unui text legal conduce la generalitatea aplicarii
lui.
3. Norma juridica trebuie interpretata in sensul aplicarii, nu in sensul neaplicarii ei.

Argumente de interpretare logica :

1.Per a contrarium - acest argument se bazeaza pe legea tertului exclus in sensul
ca, atunci cand se afirma ceva, se neaga contrariul.
2.A fortiori ratione (cu atat mai puternica ratiunea / de la cel mai tare la cel mai
slab) - argumentul justifica extinderea aplicarii unei norme juridice la un
caz ................... deoarece motivele avute in vedere la stabilirea acelei norme
juridice se regasesc cu si mai multa tarie in cazul dat. O particularitate a acestui
argument este argumentul a majori ad minus (cine poate mai mult, poate mai
putin).
3.Argumentul reducerii la absurd - redutio ad absurdum - Reprezinta procedeul prin
care se ajunge la concluzia ca o anumita solutie propusa prin interpretarea data
este singura posibila, deoarece orice alta sustinere/solutie ar duce la concluzii
inadmisibile sau absurde.

Realizarea si aplicarea legii civile - Activitatea de infaptuire a dispozitiilor cuprinse in

norma juridica reprezinta un proces complex desemnat prin notiunea de realizare a
normelor juridice. Aplicarea normelor juridice consta in activitatea desfasurata de
organele de stat investite prin lege cu atributii si competente speciale pentru
transpunerea in practica a dispozitiilor si sanctiunilor normelor juridice. Formele
juridice de realizare sunt : respectarea si executarea prescriptiei normei juridice de
catre destinatarii sai, pe de o parte, iar pe de alta parte aplicarea normelor juridice
de catre organele de stat competente. Etapele aplicarii normei juridice sunt :
1.stabilirea situatiei de fapt 2.stabilirea situatiei de drept 3.emiterea actului de
aplicare
Daca in prima etapa s-a stabilit corect situatia de fapt, actul de aplicare va fi
temeinic.
.....................................................................................................................................
................credeam ca vorbea liber
A treia etapa - actul de aplicare reprezinta hotararea judecatoreasca. Temeinicia si
legalitatea reprezinta conditii de v/paliditate ale actului aplicat. Pentru valabilitatea
actului de aplicare, este necesara indeplinirea cumulativa a celor doua conditii.
Actul de aplicare nu trebuie confundat cu actul normativ si nici cu actul juridic civil,

care reprezinta o actiune omeneasca facuta cu intentia de a produce efecte juridice.

Orice contract este un act juridic civil !!!!!!!!!!!

In ceea ce priveste aplicarea legii civile, vom urmari analiza acesteia sub 3 aspecte :
aplicarea legii civile in timp, aplicarea legii civile in spatiu, aplicarea legii civile cu
privire la persoana.
Aplicarea legii civile in timp : Din punct de vedere al dreptului, legile se succed.
Legea se aplica in intervalul de timp cuprins intre momentul intrarii si momentul
iesirii din vigoare. Asadar, aplicarea legii civile in timp presupune: intrarea in
vigoare a legii, moment de la care aceasta devine obligatorie. Legea intra in vigoare
in 3 zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial sau de la data stabilita prin
dispozitiile sale finale. Prezumtia de cunoastere a legii, in sensul ca de la data
intrarii in vigoare, nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii. Iesirea din
vigoare a legii reprezinta cursul final al actiunii unei legi si poarta denumirea de
abrogare. Abrogarea poate fi expresa sau tacita, totala sau partiala. Abrogarea
expresa mai poate fi directa atunci cand, prin dispozitiile legii noi, sunt nominalizate
actele normative care se abroga. Abrogarea expresa indirecta intervine atunci cand,
in legea noua, legiuitorul foloseste expresia: "Orice norma juridica contrara
prezentei legi se abroga la data intrarii in vigoare a acesteia. Abrogarea tacita
intervine atunci cand normele cuprinse in legea veche ofera solutii contrare celor
prevazute in legea noua.
Legile temporale sau de suetudine ............