Dreptul comerțului internațional

Incoterms 2010

Precizări prealabile:

- Incoterms sunt termeni care apar sub forma unor inițiale în contractele de vânzare
internațională de mărfuri, reglementați prima dată în 1936 de către Camera Internațională de
Comerț (ICC);

- Ultima versiune apărută este din 2010 și este aplicabilă atât vânzărilor naționale cât și vânzărilor
internaționale;

- Există și reguli Incoterms reglementate de SUA (Uniform Commercial Code), ca atare părțile
trebuie să menționeze la care reguli se referă.

Incoterms au ca obiect:

a) organizarea transferului riscurilor între vânzător și cumpărător;

b) repartizarea costurilor de transport și a costurilor administrative (ex.costuri ocazionate de

import/export) între vânzător și cumpărător;

c) definirea obligațiilor de transport și întinderea acestora între vânzător și cumpărător.

Incoterms nu reglementează:

1) transferul de proprietate a mărfurilor vândute;

2) orice alte clauze contractuale referitoare la preț sau la neexecutarea obligațiilor părților;

3) legea aplicabilă contractului;

4) instanța competentă să soluționeze eventuale litigii.

Aceste reguli se vor aplica doar dacă părțile fac referire în mod expres la ele! Formarea
unei clauze incoterms este întotdeauna formată dintr-un grup de litere urmat de un loc unde
urmează să aibă loc livrarea.

Regulile Incoterms pot fi clasificate în funcție de două criterii: (i) în funcție de mijlocul de
transport (unde există o categorie de reguli aplicabile oricărui mijloc de transport și o categorie
aplicabilă numai transportului maritim) și (ii) grupele din sistem (unde sunt clasificate în funcție de
întinderea obligațiilor părților în 4 grupe: E, F, C, D).

În cazul Incoterms poate exista identitate între locul de livrare și locul de recepționare al
mărfurilor (pentru grupele E,F,D) sau se poate ca aceste locuri să fie diferite (clauzele C). Riscurile
trec întotdeauna de la vânzător la cumpărător la locul de livrare.

Incoterms reglementează obligațiile părților referitoare la transport (incluzând dar fără a se

limita la obligații generale, licențe, costuri de livrare, asigurare, transferul riscurilor) prin trecerea în
oglindă a obligațiilor părților și termenii prin care sunt reglementate aceste obligații.
Termenul de „livrare” este utilizat pentru a indica momentul în care riscul asupra mărfurilor
este preluat de cumpărător.

I. Termeni care pot fi utilizați indiferent de modalitatea de transport

1) EXW - EX WORKS (…named place of delivery) - vânzătorul are obligația de a livra marfa
prin punerea la dispoziția cumpărătorului la sediul vânzătorului sau într-un loc arătat (fabrică,
depozit). Marfa trebuie însoțită de factura comercială a mărfii, iar vânzătorul poate fi obligat să
ambaleze și să marcheze marfa dacă acest lucru este uzual. Vânzătorul nu are obligația de a
încărca, transporta, asigura marfa. Transferul riscurilor se face în momentul punerii la
dispoziția cumpărătorului.

2) FCA - FREE CARRIER (…named place of delivery) - vânzătorul livrează mărfurile pregătite
pentru export (ca atare are și obligația de a obține documentele necesare exportului, fără a se
preocupa de formalitățile de import) unui transportator determinat de către cumpărător, la
locul stabilit prin contract. Acest loc poate fi fie fabrica vânzătorului (unde livrarea se va realiza
în momentul încărcării mijlocului de transport pus la dispoziție de cumpărător) sau atunci când
marfa este pusă la dispoziția transportatorului într-un loc stabilit de părțile contractante.
Vânzătorul nu are deci obligația de a încheia un contract de transport sau de a asigura marfa.

3) CPT - CARRIAGE PAID TO (… named place of destination) - vânzătorul are obligația de a

livra mărfurile, împreună cu toate documentele justificative ale acesteia, către transportator
(sau o altă persoană desemnată de cumpărător) la locul și la data stabilită prin contract și să
încheie și să plătească toate costurile necesare transportului până la destinația stabilită de
Page 1 of 3
 Dreptul comerțului internațional

părți. În acest caz, locul livării mărfurilor este diferit de locul de destinație a acestora, iar
transferul riscurilor intervine la momentul predării (livrării) către primul transportator.
Transportul cade în sarcina vânzătorului atât în ceea ce privește contractarea cât și prețul
până la momentul livrării. Părțile nu au obligația de a se asigura marfa în cadrul prezentului
transport. Autorizația de export este obținută de vânzător iar cea de import de cumpărător.

4) CIP - CARRIAGE AND INSURANCE PAID TO (…named place of destination) - vânzătorul

livrează marfa unui transportator sau unei alte persoane pe care o desemnează vânzătorul la
locul convenit de părțile contractante. Vânzătorul asigură și plătește transportul de la locul de
livrare către locul destinației. Transferul riscurilor este efectuat în momentul în care vânzătorul
predă marfa către primul transportator, nu în momentul în care marfa ajunge la destinație.
Vânzătorul obține autorizația de export, iar cumpărătorul autorizația de import. Vânzătorul este
obligat să asigure bunurile contra pieirii și distrugerii pe perioada transportului (de la punctul
de livrare, până la punctul de destinație), însă numai pentru o sumă minimă; dacă
cumpărătorul dorește să aibă o asigurare mai largă, el trebuie să menționeze acest lucru
vânzătorului.
5) DAT - DELIVERED AT TERMINAL (… named terminal at port or place of destination) -
vânzătorul își îndeplinește obligația de livrare a mărfurilor, o dată ce marfa este pusă la
dispoziția cumpărătorului, după ce a fost descărcată de pe mijlocul de transport sosit la
terminalul/portul numit sau la locul de destinație. Prin „terminal” se va înțelege „orice loc
acoperit sau nu, cum ar fi un chei, un depozit, un depozit de containere sau un terminal de
mărfuri rutiere, feroviar sau aerian.” Vânzătorul suportă riscurile mărfii pe parcursul
transportului acesteia și pe parcursul descărcării la terminal, în portul numit sau în locul de
destinație. Vânzătorul trebuie să obțină licențele de export, iar cumpărătorul licențele de
import. Vânzătorul este cel care contractează și plătește transportul mărfurilor, precum și
descărcarea lor la locul stabilit, însă nu are obligația de a încheia un contract de asigurare. Nici
cumpărătorul nu are obligația față de vânzător de a asigura marfa.

6) DAP - DELIVERED AT PLACE (…named place of destination) - vânzătorul efectuează

livrarea mărfurilor atunci când acestea sunt puse la dispoziția cumpărătorului pe/în mijlocul de
transport gata pentru a fi descărcat la locul stabilit pentru destinație. Vânzătorul suportă toate
riscurile până în momentul livrării, în acest caz, aducerea mărfurilor la locul desemnat.
Vânzătorul contractează și plătește transportul mărfurilor și o pune la dispoziție
cumpărătorului într-un interval de timp sau la o dată stabilită de părți în contract. Nici
vânzătorul, nici cumpărătorul nu au obligația de a asigura marfa.

7) DDP - DELIVERED DUTY PAID (…named place) - vânzătorul efectuează livrarea mărfurilor
atunci când acestea sunt puse la dispoziția cumpărătorului, cu toate autorizațiile de import,
pe/în mijlocul de transport gata pentru descărcare la locul stabilit de destinație. Vânzătorul
suportă toate riscurile și toate costurile ce sunt implicate în transportul bunurilor la locul de
destinație și are obligația de a obține atât licența de export cât și pe cea de import, de a plăti
orice taxă vamală și să îndeplinească toate formalitățile vamale. Este regula care implică cele
mai multe obligații pentru vânzător. Vânzătorul nu este obligat să asigure bunurile.
Cumpărătorul nu este obligat nici să asigure bunurile, nici transportul.

II. Termeni care sunt utilizați exclusiv pentru transportul maritim și pe căile navigabile
interioare
8) FAS - FREE ALONGSIDE SHIP (…named port of shipment) - vânzătorul își îndeplinește
obligația de livrare atunci când marfa este plasată de-a lungul navei nominalizată de cumpărător
(ex. pe chei, pe barjă), în portul de origine/de încărcare desemnat. Riscul de pieire sau deteriorare
a mărfurilor este transmis în momentul în care mărfurile sunt plasate de-a lungul navei/vasului.
Cumpărătorul suportă toate riscurile și costurile din momentul în care marfa este livrată.
Vânzătorul are obligația de a obține autorizația de export, iar cumpărătorul autorizația de import.
Vânzătorul nu are obligația de asigura marfa sau de a contracta transportul acesteia -
cumpărătorul contractează și plătește transportul, din portul de livrare desemnat și îl notifică pe
vânzător cu privire la numele vasului, punctul de încărcare și data (perioada) stabilită pentru
livrare.

9) FOB - FREE ON BOARD (…named port of shipment) - vânzătorul livrează marfa atunci când
aceasta ajunge la bordul vasului nominalizat de cumpărător, la portul desemnat de părți ca fiind
portul de expediere, sau achiziționează marfa livrată deja în acest fel. Riscul pieirii sau deteriorării
mărfurilor trece de la vânzător la cumpărător în momentul în care marfa se află la bordul vasului.
Din acel moment, cumpărătorul suportă toate riscurile și costurile. Vânzătorul are obligația de a
Page 2 of 3
 Dreptul comerțului internațional

obține licența de export, iar cumpărătorul licența de export. Vânzătorul nu are nicio obligație de a
asigura marfa sau de a încheia un contract de transport pentru transportul mărfurilor.
Cumpărătorul are obligația de a încheia contractul de transport al mărfurilor din portul de
expediție până la destinație și trebuie să-l înștiințeze pe vânzător cu privire la numele vasului,
punctul de încărcare și data (perioada) de livrare.

10) CFR - COST AND FREIGHT (…named port of destination) - vânzătorul livrează mărfurile la
bordul vasului sau procură marfa deja livrată în acest fel. Astfel, riscul de pieire sau deteriorare a
mărfurilor trece de la vânzător la cumpărător când marfa este pusă la bordul vasului. Însă,
vânzătorul trebuie să contracteze și să plătească transportul, navlul și toate costurile aferente
mărfii, inclusiv dar fără a se limita la costurile de încărcare și descărcare a mărfurilor, până la
portul de destinație stabilit. Vânzătorul asigură licența de export și cumpărătorul licența de import.
Nici vânzătorul, nici cumpărătorul nu au obligația de a asigura marfa.

11) CIF - COST, INSURANCE AND FREIGHT (…named port of destination) - vânzătorul
livrează marfa la bordul vasului sau procură marfa astfel livrată. Riscul pieirii sau deteriorării
bunurilor trece la cumpărător în momentul în care marfa este la bordul vasului. Vânzătorul are însă
obligația de a contracta și de a plăti transportul, navlul și de a asigura toate costurile aferente
aducerii mărfurilor în portul de destinație. Vânzătorul este de asemenea obligat să încheie o
asigurare împotriva pieirii sau deteriorării bunurilor pe perioada transportului (asigurarea trebuie să
fie pentru 110% din prețul contractului, adică la standardul minim prevăzut de Istitute Cargo
Clauses). Vânzătorul obține licența de export, iar cumpărătorul licența de import. Cumpărătorul nu
trebuie să contracteze transportul, nici să asigure marfa. Cu toate acestea, dacă dorește o
asigurare mai vastă, el poate contracta o asigurare suplimentară.

! În cadrul tuturor regulilor din clasa C (CPT, CIP, CFR, CIF) vânzătorul își îndeplinește obligația de
livrare în momentul în care marfa este predată transportatorului conform contractului și NU în
momentul în care marfa ajunge la destinație.

Page 3 of 3