Unde se afla chilia secreta in care a murit Arsenie Boca: locul nu poate fi vizitat si

nici macar asternutul patului nu a fost schimbat de 27 de ani

Diana Frincu,

Despre viata tumultuoasa a parintelui Arsenie Boca s-au scris in ultimii ani mii de pagini, multi dintre autori
valorificand in special legendele care s-au construit in jurul acestei personalitati a vietii monahale si mai putin
aspectele reale, concrete.

Putin stiu ca Arsenie Boca si-a petrecut ultimii ani din viata in Prahova, la Sinaia, nu la manastirea Prislop,
acolo unde enoriasii merg sa se reculeaga la mormantul Sfantului Ardealului, asa cum a fost numit de
credinciosi.

Undeva la poalele muntelui, la intrare in Sinaia, la liziera unei paduri dese de brazi, se pastreaza si in zilele
noastre un asezamant monahal ridicat de parintele Arsenie Boca spre finele anilor `60. Aici, in aceasta cladire,
ascunsa de un imens gard din lemn, construita dupa planul parintelui, se afla chilia unde Sfantul Ardealului a
pictat icoane, a scris, s-a rugat si in cele din urma, in data de 28 noiembrie 1989, s-a ridicat la cer.

Arsenie Boca nu primea in vizita pe nimeni la Sinaia

Este un loc inca neatins de curiosi si asta pentru ca nimeni din afara nu are acces in incinta asezamantului, nici
macar fetele bisericesti. Totul este ingrijit si pastrat cu sfintenie de o mana de maici in varsta, multe dintre ele
martore la ultimele clipe din viata parintelui Arsenie Boca.

Nimic din afara nu tradeaza ca, in spatele portilor din lemn sculptat, se afla chilia unde Sfantul Ardealului si-a
petrecut ultima parte a vietii. Taina este pastrata tocmai pentru ca asezamantul sa nu fie transformat intr-un loc
de pelerinaj asa cum se intampla la Prislop.

Aceasta a fost randuiala lasata de parinte care, asa cum spun maicutele de aici, nu primea in vizita pe nimeni la
Sinaia. Era locul considerat acasa, credinciosii fiind primiti fie la Prislop, fie la biserica Draganescu din judetul
Giurgiu.

,,Prislopul e deja invadat de oameni, maicile nu-si mai gasesc timp sa se adune sufleteste. Nu se poate asa,
afluxul acesta de mireni si nu vrem sa se intample si aici acelasi lucru. Lucrurile sunt mult mai sfinte si mult mai
serioase si parintele insusi a fugit de slava asta desarta de doi bani. A fost de o inaltime sufleteasca deosebita",
spune maicuta Maria.

Aceasta este explicatia pentru care tot ceea ce se intampla in jurul chiliilor de la Sinaia se face cu mare discretie
si departe de tot ceea ce nu este laic.

In chilia parintelui totul a ramas neschimbat

Din cand in cand, pe poarta din lemn sculptat mai intra cate cineva. Nu sunt turisti sau credinciosi favorizati, ci
oameni din partea locului care aduc fie lapte, fie oua sau alte produse necesare maicutelor. Sunt printre putinii
care au acces in curtea chiliilor, in rest, celor care ar dori sa intre sa viziteze chilia li se explica politicos ca acest
lucru nu este permis.

Chilia unde parintele Arsenia Boca avea atelierul de pictura, unde a scris si sculptat in lemn, unde s-a rugat si
unde s-a stins a ramas neschimbata. Niciuna dintre maicutele care l-au ingrijit pe patul de moarte nu a indraznit
sa se atinga de lucrurile duhovnicului.

Maicuta Maria, cea care intampina oaspetii la poarta, a marturisit ca in chilie nici macar asternutul de pe pat nu
a fost schimbat din ziua mortii parintelui Arsenie Boca. ,,A ramas exact asa cum a fost ca in ziua in care a murit.
Nu ne permitem sa facem acolo modificari si nu va fi data spre vizitare", spune maicuta Maria.

Aceasta a lasat sa se inteleaga faptul ca decizia nu le apartine, nu este un act de egoism din partea comunitatii de
maicute de la Sinaia, ci asta a fost vointa duhovnicului lor si este respectata cu sfintenie. "Nu pe asemenea
lucruri punea pret parintele si ar fi trist din partea noastra sa facem acest lucru", a precizat maicuta Maria.

De cine s-a ascuns parintele Arsenie Boca in padurea de la Sinaia

Decizia de a se retrage in munti, pe Valea Prahovei, a venit dupa indelungi cautari, povestesc maicutele de la
Sinaia. Este cunoscut faptul ca regimul anilor 50-60 nu era deloc favorbail fetelor bisericesti, cu atat mai mult
un calugar care reusea sa adune in jurul sau mii de oameni nu putea fi agreat.

A fost acuzat ca fraternizeaza cu miscarea legionara, a fost aruncat in temnita (la Ocnele Mari si Canal), iar in
anul 1952 se intoarce la Prislop, unde va ramane pana in 1959, cand manastirea este desfiintata de securitate, iar
maicutele alungate. Toate s-au retras la rude, in special in zona Ardealului, dar intr-un fel sau altul au reusit sa
tina legatura cu duhovnicul sau, care avea domiciliu fortat in Bucuresti.

Pentru ca acea comunitate de la manastirea Prislop sa ramana unita, Arsenie Boca decide sa caute un loc ascuns
unde sa pastreze acel duh monahal unic. Dupa indelungi cautari descopera o casa aflata in constructie la poalele
muntelui, undeva la intrare in Sinaia. Imobilul, ar fi trebuit sa fie vila de vacanta a unui arhitect.

Din cauza unui afectiuni medicale grave, prorpietarul hotarase sa vanda totul. Cu bani adunati de la maicute si
rude, parintele Arsenie Boca a cumparat casa, iar ulterior mai construieste in aceeasi curte un corp de cladire
dupa un proiect realizat chiar de el.

In aceeasi curte totul pastreaza urmele lasate de parinte. De la masa din piatra naturala, adusa de undeva din
zona Fagarasului, pana la magazia, gardul si poarta din lemn. Maicutele care au ramas alaturi de el pana in
ultma clipa spun ca parintele era un gospodar desavarsit care nu se dadea la o parte de la muncile grele dintr-o
gospodarie.

Manuscrisele parintelui, gasite in chilie

In cladirea din Sinaia, unde si-a amenajat chilia, parintele Arsenie Boca si-a dat obstescul sfarsit. Maicuta Maria
povesteste ca parintele sufera de inima inca din tinerete, iar cu un an inainte sa moara si-a presimtit sfarsitul.
"Cu o luna inainte inca se plimba prin curte. Si-a prevazut sfarsitul, e adevarat, si in 88 si-a luat ramas bun din
Prislop si in primavara lui 89 din Draganescu, de la credinciosii de acolo. Dansul stia ca se va duce", spune
maicuta Maria.

A muit linistit in chilia lui din Sinaia, unde au ramas si acum icoanele pictate de calugar, dar si manuscrie
publicate ulterior de maicutele care l-au ingrijit. "Ingerul cu cadelnita de aur" sau "Omul imbracat in haine de
in", prefatata de presfintitul Daniil Stoenescu de la Varset ,cuprind manuscrise de-ale parintelui, asa cum au fost
gasite in chilia de la Sinaia.