Pe urmele Părintelui Arsenie Boca

CENTRUL PASTORAL-MISIONAR „ ARSENIE BOCA” – MIHAILESTI

Casa Memoriala „ Parintele Arsenie Boca ”

Parohia Draganescu, Jud. Giurgiu

Incearca aceste cautari:

biserica
http://harti.searchromania.net/search.php?location=biserica&page=1&harta=harti_harta
draganescu
http://harti.searchromania.net/search.php?location=draganescu&page=1&harta=harti_harta

http://harti.searchromania.net/search.php?location=biserica%20draganescu

-------------------------------------------------------------------------------------------------------

video:
http://video.crestinortodox.ro/RqcoP7OTaYg/Pictura_bisericii_Draganescu___Parintele
_Arsenie_Boca.html

---------------------------------------------------------------------------------------------

http://www.revistafelicia.ro/articol_1002867/parintele_arsenie_boca_vorbeste_prin_pict
ura_bisericii_din_draganescu.html

http://www.constiintaortodoxa.ro/component/content/35.html?t
ask=view
Parintele Arsenie Boca – o taina nedescifrata a ortodoxiei
romanesti
Autor Cristian Serban

-interviu cu preotul Lucian Răzvan Petcu, paroh al Bisericii Drăgănescu, pictată în întregime de cel
supranumit ,,Sfântul Ardealului”-

Pe urmele părintelui Arsenie Boca afli un om care a cunoscut sfinţenia călăuzind mii de oameni spre
bucuria pe care ţi-o dă credinţa şi privilegiul de a fi în marea familie a lui Hristos. Despre Arsenie Boca s-
a spus că este unul dintre cei mai mari sfinţi români, mulţi au vrut să–i scoată în evidenţă darul
înaintevederii şi al proorociei, alţii aşteaptă canonizatea sfântului de la Prislop; peste toate astea rămâne
însă dragostea specială pe care acest părinte a purtat-o fiilor şi fiicelor sale duhovniceşti. Mustra uneori,
mai dădea câte un canon, era uneori exigent şi hâtru, dar niciodată nu s-a dat în lături în a pansa rănile
duhovniceşti ale celor care îi cereau ajutorul. O carte deschisă despre acest minunat părinte este Biserica
„Drăgănescu”, situată nu departe de capitala României şi cunoscută ca fiind Capela Sixtină a ortodoxiei
româneşti. Şi redactorii Conştiinţa au vizitat anul trecut acest sfânt locaş şi bineînţeles nu au scăpat
ocazia de a realiza un interviu cu preotul paroh Lucian Răzvan Petcu, un părinte care l-a cunoscut
personal pe Arsenie Boca şi căruia i-a fost proorocit de către sfântul de la Prislop că va sluji aici. Misiunea
de a sluji la „Drăgănescu” nu este tocmai uşoară în condiţiile în care biserica este vizitată şi de turişti
veniţi chiar din Japonia. Părintele paroh nu-şi face un titlu de glorie din a vorbi despre pictura lui Arsenie
Boca şi nici nu pomeneşte des de minunile care s-au întâmplat aici în vremea în care sfântul a lucrat la
pictura bisericii. Părintele Arsenie a lucrat la ea vreme de 15 ani. Pe lângă scenele consacrate în pictura
bisericească, dar interpretate într-un stil personal, Părintele Arsenie a introdus aici şi compoziţii întru
totul originale, cu un vădit rol catehetic. Practic, vorbim de o predică vie în culori.

- Părinte Lucian Răzvan Petcu, este adevărat, sfântul locaş de la Drăgănescu are acest avantaj
uriaş legat de această pictură care face parte din tezaurul ortodoxiei româneşti. Trebuie însă
să recunoaştem că biserica nu arată exact aşa cum ar trebui!

- Biserica trece printr-o a doua fază de consolidare. Urmează să mai bat pe la nişte uşi pentru a obţine
nişte bani pentru încheierea lucrărilor în execuţie. Exteriorul trebuie refăcut, dar ne preocupă şi interiorul,
fiindcă peste pictura originală a părintelui Arsenie Boca s-a depus un strat de fum. Am luat măsura să nu
mai aprindem lumânări aici decât foarte rar, în Sâmbăta morţilor. Însă trebuie să recunosc, pictura nu
mai are strălucirea originală, oricât am îngrijit noi de ea.

- Ce materiale a folosit părintele Arsenie la această pictură?

- Nu ştiu să vă spun exact. Părintele avea o tehnică specială. Să reţinem că vorbim de tempera, nu de
frescă, iar tempera nu rezistă foarte mult. Avem de gând ca atunci când vom restaura şi pictura să nu
stricăm nimic şi să chemăm profesionişti în domeniu. Pe ici pe colo avem crăpături şi acolo se lucrează
mai greu la restaurare.

- De ce este considerată unicat Biserica de la Drăgănescu?

- Pentru că nu există nicăieri în lume o astfel de biserică. Pictura îi dă o notă de originalitate neîntrecută.
Este unicat fiindcă şi părintele Arsenie este unicat. Şi prahovenii au o legătură cu părintele Arsenie Boca
prin aceea că a fost trimis aici să picteze de Savian Bunescu, un preot care avea o soră, Maica Zamfira
care s-a nevoit la o mânăstire din Sinaia. Cât a pictat, părintele a stat în casa parohială de peste drum. A
locuit aici aproape 20 de ani şi e de reţinut că venea mult popor aici, sute, poate mii de oameni pe zi
care-l căutau pentru un sfat. Părintele avea un dar de la Dumnezeu mai rar întâlnit. Spunea păcatele şi
ale bunicilor celor cu care vorbea. Nişte lucruri pe care nu le ştiam despre bunicii mei le-am aflat chiar
din gura sa. Avea un har pătrunzător, o putere dumnezeiască de a cunoaşte omul într-o fracţiune de
secundă. În acelaşi timp era un om smerit, deşi a fost aproape Dumnezeu şi om urmând modelul lui Iisus
Hristos. Părintele Arsenie Boca este şi va rămâne o mare taină încă nedescifrată a Ortodoxiei româneşti.

--------------------------------------------------------------------------------------------

http://calindragan.wordpress.com/2009/08/07/parintele-arsenie-boca-maica-domnului-
cu-pruncul-iisus-in-zeghe/

August 7, 2009
Părintele Arsenie Boca: Maica Domnului cu pruncul Iisus în zeghe
Posted by calindragan under Gânduri de zi cu zi | Tags: Arsenie Boca, Iisus în zeghe |
[10] Comments
 Anul 1959. Un vant de teroare, ucigas, sufla peste
Romania. Tinta temnitelor este mereu aceeasi: elita patriotica a tarii – intelectuali, preoti, studenti, tarani – toti
cei ce se opun calailor rosii. La manastirea Prislop din Hateg, valul terorii il ajunge si pe parintele Arsenie Boca.
Desi il anchetasera si intemnitasera de atatea ori, comunistii ii luasera frica: miracolul de la Sambata de Sus, unde
parintele fusese staret, se repeta. “Toata tara lui Avram Iancu se misca in pelerinaj, cantand, cu zapada pana la
piept”, scrie marele poet Nichifor Crainic. Veneau toti sa ia lumina din harul celui numit, inca de-atunci, Sfantul
Ardealului. Asa ca parintele Arsenie trebuia sa plateasca. Este alungat din manastire si i se interzice pentru tot
restul vietii sa practice preotia. Reducerea la tacere a celui mai mare duhovnic al tarii ii indarjeste pe credinciosi.
Dar chiar si cu gura ferecata, parintele nu renunta la legamantul cu Dumnezeu, caruia ii inchinase viata. Avea
harul picturii, absolvise si Academia de Belle-Arte din Bucuresti, asa ca va picta pana la moarte icoane si biserici,
continuand in imagini predicile fierbinti cu care isi fericise credinciosii, predicile pe care nu le mai putea rosti. In
1959, parintele vine la Bucuresti, unde va ramane pana in 1967, lucrand o vreme si la atelierele de pictura ale
Patriarhiei. Apoi pleaca in campie, la Draganescu, unde cincisprezece ani, noapte de noapte, picteaza biserica din
sat, pe care o transforma, cu arta si cu credinta lui, intr-o adevarata “Capela Sixtina a ortodoxiei romanesti”: o
pictura tulburatoare si profetica. Dar daca biserica Draganescu e de-acum celebra, despre picturile realizate de
parintele Arsenie in Bucuresti nu s-a stiut multa vreme nimic! De parca icoanele si frescele pictate de el s-ar fi
volatilizat! Abia anul trecut, in 2007, a iesit la lumina o parte din mostenirea spirituala lasata Capitalei de
parintele Arsenie. O mostenire incarcata de povesti incredibile si zguduitoare. Adevarate taine care au asteptat
printre noi, in mod bizar nestiute amar de ani… Cel implicat in aceste descoperiri are 29 de ani si se numeste
Alexandru-Valentin Craciun. E un tanar linistit, cultivat si foarte credincios. Si care este convins de sfintenia
parintelui Arsenie, in care credea cu ardoare, desi nu l-a cunoscut si nu l-a vazut niciodata. Prima atingere cu
duhul parintelui s-a produs prin picturi. S-a intamplat acum cinci ani, cand a descoperit, din intamplare, intr-o
carte, o pictura de-a parintelui de la Draganescu. Era o “Inviere”. Pictura aceea l-a marcat pentru tot restul vietii.
Era o Inviere hieratica si apocaliptica totodata. “Nu s-a mai pictat asa ceva niciodata. E o imagine halucinanta. O
reprezentare unica a lui Hristos”, spune tanarul. “Prin aceasta pictura fabuloasa, m-am apropiat de parintele.
Sigur, multa lume e atrasa de el, dar trebuie sa-i si simti chemarea, sa intri in dialog prin rugaciune cu acest
calugar urias. Iar eu ma rog la parintele Arsenie in biserica, chiar daca nu-i canonizat. Il pomenesc ca pe-un sfant.
El e sfant, ca asa l-a facut Dumnezeu, nu oamenii”.

O raza de soare
“Sunt lucruri de-ale parintelui despre care nu stie nimeni nimic, dar care ies la iveala printr-un miracol. Asa s-a

intamplat si cu descoperirile despre care va voi

povesti. Multe mi-au fost “date”. Au fost revelatii. Eu n-am nici un merit. Iar daca au iesit abia acum la iveala,
aceasta e inca o minune, o lucrare dumnezeiasca a parintelui Arsenie. Asa a voit el, de acolo, de Sus, sa se intample
toate acum. Cand a crezut el ca-i lumea pregatita”. Toate au inceput de la o icoana a sfintei Paraschiva de la
biserica Sfantul Anton, de langa Curtea Veche din Bucuresti. Icoana fusese donata bisericii acum cateva zeci de ani
buni. Mai mult nu stia nimeni. Si nici cine era pictorul. “Intr-o dupa-amiaza de mai a anului trecut, ma dusesem la
biserica Sfantul Anton cu treburi de serviciu si, cum trebuia sa-l mai astept pe parintele paroh, m-am dus sa ma
inchin. Uitandu-ma in jur, mi-au cazut ochii pe icoana Sfintei Paraschiva. Sfanta e ocrotitoarea familiei mele, asa
ca am recunoscut-o imediat. Curios mi se pare acum ca, desi fusesem de atatea ori la biserica Sfantul Anton,
niciodata pana atunci nu observasem icoana. Asa ca eu cred ca acela a fost un moment ales. M-am apropiat, m-am
inchinat (icoana statea in biserica in naos, intr-o nisa cu fereastra, un loc mai ferit), m-am rugat indelung… Si
cand mi-am ridicat ochii, am intalnit privirea sfintei. De obicei, icoana aceea sta in tot timpul in penumbra
bisericii. Neluminata, pictura ei pare un pic stearsa, invaluita, stinsa. Dar in dupa-amiaza aceea, un snop de raze
se strecurase prin vitralii si batea din plin pe chipul sfintei. Scaldata in razele soarelui, icoana parca mustea de aur
si de lumina, stralucind magnific! Si sfanta Paraschiva avea un chip stralucitor, intarita de soare in icoana bogata,
toata numai foita de aur cu filigran. Lumina sfintei se adunase pe chip si-n privire. E parintele Arsenie, e icoana
lui! – mi-am zis de-odata, ca intr-o transa! N-aveam argumente. Figura aceea a sfintei imi amintise chipul lui
Cristos din scena Invierii, pe care o descoperisem, mai demult, intr-o carte. O expresie concentrata in privire. Asa
cum o avea si el, calugarul Arsenie cu ochii de foc”.

Hotarat sa afle adevarul, cateva zile mai tarziu, Alexandru-Valentin Craciun face cateva fotografii ale icoanei
Sfintei Paraschiva si merge la biserica Draganescu, la parintele Lucian Petcu, sa ii arate imaginile. Voia o prima
confirmare: era icoana pictata de parintele Arsenie Boca sau nu? Preotul cerceteaza icoana in amanunt, dupa care
o compara cu alta, tot a sfintei Paraschiva, din biserica lui. Era aceeasi imagine. Era mana parintelui. Pana si
modelul filigranului era facut cu o tehnica numai a lui. (In pragul razboiului, parintele Arsenie fusese la Chisinau,
sa invete metaloplastia si emailul, si de acolo a venit cu tipare speciale pentru filigranul icoanelor lui aurite si
foarte bogate.) Mai tarziu, icoana Sfintei Paraschiva ii este aratata si episcopului de Varset, Daniil Partosanu,
ucenic al parintelui Arsenie. “E a parintelui, nu incape indoiala!”, exclama episcopul. Apoi, destinul icoanei incepe
sa ia amploare. Peste cateva luni, Alexandru-Valentin Craciun publica un mic articol despre pictura parintelui
Arsenie Boca. La biserica Sfantul Anton incep sa vina valuri de oameni, lumea se inchina indelung la icoana
Sfintei Paraschiva, o fotografiaza, sfintesc fotografiile si le duc cu ei ca sa aiba in casa o icoana de-a sfantului
parinte Arsenie. Printre pelerini sunt si multi straini. “Intr-o zi, am vazut un grup de sarbi veniti special din tara
lor, pentru icoana parintelui”, spune tanarul. Caci faima de sfant a parintelui Arsenie a depasit mult granitele
Romaniei.
Si nu e o intamplare ca parintele sta prin icoana lui, intr-o biserica din inima Bucurestiului, biserica domneasca a
Curtii Vechi, cea mai veche ctitorie a orasului, crede Alexandru Craciun. “Pe cai doar ale lui, parintele a voit sa
ramana aici cu o icoana foarte frumoasa; cea mai luminoasa imagine a sfintei pe care mi-a fost dat sa o intalnesc.
E icoana absoluta a sfintei Paraschiva. O icoana mai completa nu exista. Si nu va mai fi. Aceasta icoana va avea un
destin special, la inaltimea celui care a pictat-o”.

Pe urmele pictate lasate de parintele Arsenie prin Bucuresti, Valentin Craciun ajunge in vara
anului trecut la catedrala Sfantul Elefterie Nou (de langa Opera). Exista o banuiala ca acolo
pictase parintele, in 1959, fresca cea mare din absida altarului a Maicii Domnului cu Pruncul. Tot
ce se stia era ca parintele lucrase la Sf. Elefterie ca pictor secund al lui Vasile Rudeanu, care a
pictat altarul si o parte din peretii laterali. In rest, nimic nu era sigur. Lucrurile incep sa se
precipite cand preotul Lucian Petcu descopera in biserica de la Draganescu o schita imensa, in
carbune, care nu corespundea nici unei picturi facute de parinte pe peretii locasului. Era Maica
Domnului cu Pruncul. Uriasa schita zacuse ani de zile, fara sa stie nimeni de ea, intr-unul din
nenumaratele suluri cu schite ramase de la pictura bisericii Draganescu. Preotul Lucian Petcu a
descoperit-o in ultima clipa, ca printr-o minune, salvand-o cand era gata sa fie distrusa. Se duce
cu schita la Elefterie, o compara cu fresca uriasa a Maicii cu Pruncul din absida altarului si se
lamureste. Desenul gasit de el era dovada imparabila ca parintele Arsenie isi avusese partea lui de
pictura si la Sfantul Elefterie. Era proiectul initial cu care parintele se prezentase acolo, pentru
fresca din absida altarului. Dar aventura de-abia incepe. Pentru ca parintele Arsenie adaugase
picturii cateva detalii cutremuratoare, neobservate, vreme de 60 de ani…

“Cand am intrat eu la Elefterie, era slujba”, isi continua Valentin Craciun povestea. “Fresca Maicii
Domnului cu Pruncul trona deasupra altarului, uriasa si impunatoare. Maica Domnului plutea
maiestuoasa si suverana pe niste nori gigantici, inrositi si intunecati, ca de bombardament ori de
Apocalipsa. Am privit-o si m-am cutremurat! Pe absida imensa, fresca era iluminata extraordinar.
Ce m-a frapat si m-a ravasit pentru prima oara a fost Pruncul! Pruncul care priveste cu bratele
deschise ca o cruce, chemand: “Veniti la Mine!”. Ca niciodata pana atunci, vesmantul Lui ma
contraria in chip deosebit. Simteam ca e ceva acolo, nu intelegeam prea clar, ceva ce-mi scapa si
mi se parea atipic. Oricum, multe lucruri sunt atipice in pictura parintelui Arsenie, dar acolo era
ceva mai mult. Am plecat descumpanit. Voiam chiar sa abandonez, sa nu ma mai gandesc la
pictura aceea, oricum, ma chinuiam destul de cateva luni sa-i dibui urmele parintelui Arsenie prin
Bucuresti, devenise, pur si simplu, o obsesie pentru mine. Pe urma, intr-o noapte, s-a mai
intamplat un miracol. Era foarte tarziu si eu eram intr-o stare de surescitare, dar nu ma gandeam
nici la parintele Boca, nici la pictura din altar. Si atunci, brusc, am gasit intelesul: vesmantul
Pruncului pictat de parintele Arsenie era o zeghe! O haina de puscarie!” Asta pictase parintele
deasupra altarului. Un mesaj tulburator. Iisus era in zeghe si asteptase rabdator, sub ochii nostri
orbiti ani de zile, sa il vedem. Sa ne cutremuram.

Vis din Ceruri

“Dar eu eram tot indoit”, spune Valentin Craciun. “Nu indrazneam inca sa ma intorc la Elefterie. Nu eram deloc

sigur ca voi fi inteles, ca va fi inteles ce voise sa arate

oamenilor parintele Arsenie. Am stat asa, framantandu-ma singur, saptamani la rand. Pana intr-o dupa-amiaza…
Incepusera caldurile alea de nesuportat de anul trecut si eu am adormit, stors de vipie. Visul a inceput brusc, nici
n-atipisem bine. Parca as fi trecut direct din trezie intr-un alt taram, lunecand usurel spre Rai. Se facea ca ma
dusesem la Elefterie si gasisem acolo un preot cu care ma contraziceam vorbind despre fresca. As fi vrut sa-i spun
si de zeghea Pruncului, dar nu stiam cum s-o fac. Stam amandoi in curtea de la Elefterie. Si, privind spre biserica,
deodata am inceput sa vad direct prin peretii ei, ca printr-un acvariu urias cu sfinti. Si vedeam fresca cea mare a
altarului, pictata de parintele, si fresca stralucea tot mai luminoasa pe masura ce timpul trecea, stralucea mai tare,
si mai tare, acum aproape ca te orbea! In vremea asta vesmantul Pruncului incepuse sa se schimbe si el, nu mai
era o zeghe. Atunci i-am spus si parintelui ce ma framanta, i-am spus de zeghea Pruncului.

“Sa comparam!”, zice parintele in visul meu. Si a scos o iconita din buzunarul de la piept. Iar pe iconita era pictata
intocmai chiar Maica cu Pruncul din altar. Eu priveam mai departe direct prin peretii translucizi ai bisericii, spre
fresca uriasa, si am vazut, n-o sa uit toata viata, am vazut Pruncul in vesmant ca Soarele, tot numai raze! Iar
dungile vesmantului se schimbasera – se stransesera intr-o cruce… o cruce facuta din gratii si din intuneric… Si
Pruncul Iisus era viu, traia, prinsese viata!… Iar crucea era vie si ea si se schimba intruna, la fel ca vesmantul.
“Vedeti, parinte, ca Iisus e in zeghe?”, i-a spus atunci preotul cu care vorbeam in vis altui preot de-acolo. Si in
aceasi clipa, din iconita aceea mica a inceput sa picure un fel de mir gros ca mierea… Iar eu am cazut in genunchi
si am plans. Apoi mi-am strans lacrimile ce cursesera pe jos, sa nu ramana nici una pe asfalt. Si mi-am uns cu ele
pleoapele. Si m-am trezit fericit”.
Magnificul vis ii da putere lui Valentin Craciun sa revina la Elefterie, unde intalneste si omul providential: pe
parintele Mihai Dragomir. “Are o dragoste deosebita pentru parintele Arsenie Boca. Cand i-am marturisit
parintelui despre zeghe, a ramas stupefiat. Nici el nu observase nimic neobisnuit pana atunci, desi slujea de ani
buni la Elefterie. Parca purtase un zabranic pe ochi. Dar dupa ce a privit cu atentie fresca, preotul a mai descoperit
inca un amanunt socant: Pruncul era tuns ca un detinut!”

“In temnita am fost si ati venit la Mine”

Cum s-a putut, totusi, ca in 60 de ani, nimeni sa nu vada Pruncul in zeghe?! Acest fapt ramane inexplicabil.
Nimeni n-a observat, nici preotii care s-au succedat la Elefterie, nici enoriasii, si nici macar comunistii si securistii
din vremea parintelui Arsenie. Nimeni, absolut nimeni! Desi e imposibil sa nu fi stiut cineva ce picta parintele
acolo, ca doar lucra in echipa! Dar cine a stiut a pastrat secretul, ducandu-l cu el in mormant. Uluitor este si ca
parintele Arsenie a avut curajul sa picteze ditamai fresca, fiind supravegheat permanent de Securitate. Si atunci,
cum a scapat, cum si-a sfidat tortionarii, facandu-i sa nu vada ce picta el acolo cu adevarat, cand ofiterii ii suflau in
ceafa zi de zi, clipa de clipa?!… Si atat asteptau, un prilej cat de mic sa-l intemniteze. Iar pentru un simbol ca
acesta – Pruncul Iisus in zeghe, credinta, intemnitata de comunisti, la fel ca si viata preoteasca a parintelui
Arsenie Boca -, pentru toate astea, l-ar fi inchis imediat! Insa, pur si simplu, nu au vazut! Sau, imi zice tanarul
Valentin Craciun, s-a intamplat ca in Scriptura: “Au vazut si n-au inteles”, ochii lor au fost tintuiti. Alta explicatie
rationala nu exista. Asa cum au fost tintuiti ochii tuturor 60 de ani dupa aceea.

“Dar aceasta infatisare a lui Iisus in zeghe si tuns ca un detinut nu e o excentricitate de-a parintelui Arsenie, si nici
n-a fost facuta pentru a soca”, spune Valentin Craciun. “Ea are acoperire, justificare teologica. Caci in Evanghelia
dupa Matei, spune Mantuitorul: “In temnita am fost si ati venit la Mine”. (Matei 25, 36). Asadar, Hristos a fost in
temnita si este in temnita alaturi de cei care sufera pentru El! A stat in inchisoare, dar a fost inchis si cand a
vegheat alaturi de toti Apostolii si de toti martirii crestini, inchisi si persecutati pentru el. Dar Hristos a fost si cu
toti cei care au suferit prigoana comunista. Si parintele Arsenie a voit sa arate ca Hristos e alaturi de cei multi si
nevinovati azvarliti in temnite. Caci fresca a fost pictata in 1959, atunci cand crivatul ucigas al terorii comuniste se
intetise. Parintele Arsenie n-avea cum sa nu se gandeasca la toate astea, mai ales ca fusese el insusi inchis. Stia ca
Hristos este acolo, langa cei aflati dupa gratii. “Nimeni altcineva decat parintele Arsenie n-ar fi indraznit macar sa
gandeasca, daramite sa si faca in acele timpuri de prigoana ucigasa o fresca uriasa cu Pruncul Iisus in straie de
detinut”. A fost un act de curaj venit dintr-o putere dumnezeiasca, prin care parintele a lasat o marturie in veac
despre acele timpuri crunte.

“Ii pictez asa cum i-am vazut”

Dar parintele Arsenie a lasat mult mai mult la biserica Elefterie decat o marturisire de credinta si curaj. S-a

petrecut acolo ceva care se intampla, de altfel, in

aproape toata pictura lui. Explicatia – profunda si tulburatoare – a dat-o odata chiar parintele Arsenie, atunci
cand a fost intrebat de mitropolitul actual al Ardealului, Laurentiu Streza, de ce picteaza astfel, surprinzator si
depasind canoanele. “Mie asa mi s-a aratat Maica Domnului, asa l-am vazut pe Mantuitorul si eu ii pictez asa cum
i-am vazut eu”, a raspuns parintele. La fel spunea parintele si despre sfinti: ca ii picteaza cum i-a vazut aievea.

Aceste cuvinte sparg o fereastra in Cer. Parintele, cu duhu-i vizionar, ajunsese in niste zone in care nimeni nu
ajunge. Pictura lui nu-i doar o predica in imagini. Parintele chiar L-a vazut pe Pruncul Iisus invesmantat aievea in
zeghe, ca intr-o haina a durerii, pentru urgia ce-i potopise pe romani! Cu forta lui teologica, parintele nu s-a inchis
in canoanele severe si inghetate ale picturii din Erminiile bizantine. Dar el nici nu a inventat imagini, ci doar le-a
transcris in fresca uriasa, asa cum numai el le-a vazut: Iisus in zeghe, ca un avertisment. Avertismentul lui
Dumnezeu, intunecat de durerea Golgotei lumesti.
“Acum, ca povestea mea se apropie de sfarsit, as vrea sa va mai spun ca parintele Arsenie are o lucrare foarte mare
de facut pe Lumea asta”, marturiseste tanarul meu interlocutor. “A facut-o si cat a trait si continua si acum, de
acolo, din Cer. Si daca parintele ne-a aratat cateva din picturile lui necunoscute in Bucuresti, aceasta e doar o
parte din planul pe care inca il are – planul lui de semne si minuni pentru romani. Iar simbolul lui Iisus intarcuit
in zeghe e valabil si azi, in vremuri de libertate. Azi, cand credinta pare iar ingradita, inchisa dupa gratii de un nou
ateism, ateismul acesta militant post-decembrist, un ateism secularizant, importat din Occident. Si care voieste sa
scoata din scoli si icoanele si invatamantul religios”.
Adevarurile zugravite in pictura parintelui Arsenie Boca nu-s comode, cum nu erau nici predicile furtunoase,
tinute la Sambata sau la Prislop, miilor de discipoli. Calugarul infocat si cu ochii de jar nu putea fi mintit si nu
putea sa ascunda adevarul. De altfel, el continua sa fie incomod si dupa moarte, inclusiv pentru unii oficiali ai
bisericii. In schimb, intr-o masura covasitoare, este extraordinar de iubit. Zeci de mii de oameni pornesc pe
urmele lui in pelerinaje, la Sambata si la Prislop. Vizionar in timpul vietii, parintele le vede si din cer suferinta.
Implineste, de fapt, ce le-a spus: “Rugati-va. De acolo, de sus, o sa va pot ajuta mai mult”.

Citește și articolul pe aceeași temă de pe blogul autorului Alexandru Valentin Crăciun.

------------------------------------------------------------------------------------------

http://www.afladespre.ro/parintele-arsenie-boca-si-biserica-de-la-draganescu-439.htm
Parintele Arsenie Boca si Biserica de la Draganescu
de Alexandru Mirea la 2010-03-21 17:07:46

Biserica parohiala din Draganescu, purtand hramul Sfantului Ierarh Nicolae este
binecunoscuta in intreaga tara datorita picturii deosebite realizate de parintele Arsenie Boca,
cel supranumit de mentorul sau N Crainic, in 1971 “zugravul de suflete”.
Biserica de la Draganescu a fost numita, datorita aceastei picturi inedite, “Capela Sixtina a
Ortodoxiei Romanesti”. Frescele sunt rupte parca din predicile fierbinti pe care parintele
Arsenie le rostea la Sambata de sus.Ele intruchipeaza pe langa iconografia obisnuita si scene
mai putin intalnite in pictura bisericeasca, unele dintre ele avand chiar semnificatii profetice.

Vechea biserica de lemn, a fost luata de apele revarsate ale Argesului, in 1866, iar patru ani
mai tarziu, Petre Danescu si Ion Dumitrescu au construit pe amplasamentul vechiului lacas, o
biserica noua din zid. Dupa instalarea preotului Savian Bunescu in parohie, in 1937 acesta
impreuna cu enoriasii, dar sprijinit si de oameni veniti de prin alte locuri, a inceput refacerea
sfantului lacas. Refacerea s-a incheiat odata cu finalizarea picturii si resfintirea bisericii la 2
octombrie 1983.

Parintele Arsenie Boca ajunge aici, la Draganescu in vremea prigoanei anticrestine, alungat de
la manastirea Sambata de sus unde fusese staret, si de la manastirea Prislop.El incepe
pictura bisericii in 1968 si lucreaza la ea vreme de 15 ani.Zugraveala in tempera facuta aici de
parintele Arsenie este unica in lume. Pe langa icoanele obisnuite reprezentand sfintii parinti
descoperim si picturi ce traduc sfanta scriptura la nivelul de intelegere a omului simplu, dar si
scene rupte din viata de zi cu zi a oamenilor si din pacatele lor.

Capacitatea profetica a parintelui Arsenie Boca este recunoscuta, vedem printre picturile sale
doua turnuri in flacari, care parca avertizeaza asupra momentului 11 septembrie.De asemenea
printre profetiile sale regasim “…zdreanta rosie, secera si ciocanul, steaua in cinci colturi o
sa dispara…” sau faptul ca a transmis lui Ceausescu printr-un om al securitatii ca nu va
apuca anul 1990. Puterea lui duhovniceasca o cunosteau insa si securistii care ii interziceau in
anii 80 sa vorbeasca cu oamenii.

Dupa desavarsirea picturii sale parintele Boca a mai ramas la Draganescu inca 5 ani, pana in
1988, iar la 28 noiembrie 1989 a trecut la cele vesnice. Se pare ca si asupra zilei plecarii sale a
avut a ne face o proorocire, a pictat in altarul bisericii de la Draganescu icoana Sfantului
Ierarh Stefan –fapt unic in biserica crestin-ortodoxa - plecat in lumea dreptilor tot intr-o zi de
28 noiembrie.

Parintele Arsenie Boca s-a intors la Prislop inaintea sarbatorilor de Craciun din 1988, ultimele
petrecute de el in aceasta lumea. Aici a plans pentru prima si ultima oara in fata multimii
adunate. A plans a despartire si a parere de rau pentru ceea ce stia ca va veni la Craciunul
viitor. Cu putina vreme inainte de a se muta la drepti parintele a mai facut o profetie, ultima:
“Imi pare rau pentru voi…Frica e de la diavol…Imi pare rau pentru voi, vor cadea multi
dintre cei alesi……Nu veti mai putea fi sfinti…Acum incepe timpul mucenicilor…”

Chiar daca in cei 20 de ani petrecuti la Draganescu a vorbit mai putin cu oamenii datorita
piedicilor puse de securitate, parintele Arsenie Boca a spus ce avea de spus, prin pictura sa
mai ales, dar si prin intermediul preotului paroh, parintele Savian Bunescu ce a slujit aici nu
mai putin de 67 de ani.Un om bland, de o modestie rara, inzestrat la randul sau cu mult har.

In ultimul deceniu de comunism cand multe biserici din Capitala erau amenintate cu
demolarea, micul lacas de la Draganescu reprezenta pentru bucuresteni, ca si pentru
credinciosii din localitatile limitrofe un loc de refugiu in liniste si rugaciune, un loc unde
primeau un cuvant de invatatura si imbarbatare si de unde se intorceau intotdeauna acasa
pregatiti sa mearga mai departe.Veneau insa aici oameni din toata tara.Oameni care il cautau
pe parintele Arsenie Boca, dar care l-au descoperit si pretuit si pe parintele Bunescu.
Actualul preot paroh, parintele Petcu pastreaza cu sfintenie mostenirea primita de la inaintasii
sai, ducand mai departe faima acestei micute biserici.

Din cuvintele Parintelui Arsenie, daruite de parintele Teofil de la Sambata in cartea “Ganduri
de altadata…”:”Conceptia de viata crestina =oxigen(aer bun), glicogen(hrana rationala),
somn, sa-ti pastrezi energia vitala (hormonii) si sa ai un program de viata crestina”; “In
mintea stramba si lucrul drept se stramba”; “Cea mai lunga cale este calea care duce de la
urechi la inima”; “ Un suflet trist este cu luminile stinse”; “Bobul lui se preschimba in
taciune, iar el se crede grau nedreptatit”; “Mustrarea invinge, dar nu convinge”;
“Dragostea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos este mai mare decat dragostea celui
mare sfant fata de Dumnezeu”.

http://www.ignus.ro/eseuri_media/draganescu/arsenie_boca_draganescu.html

INTELE ARSENIE BOCA - Pictura bisericii Draganescu

In 1968 Parintele Arsenie Boca a inceput pictarea bisericii parohiale din

localitatea Draganescu, din apropierea Bucurestiului. A lucrat la ea vreme de
15 ani.

Pe langa scenele consacrate in pictura bisericeasca, dar interpretate intr-un

stil personal, Parintele Arsenie a introdus acolo si compozitii inedite, cu un
vadit rol catehetic.

"Mica biserica de la Draganescu are zugravite pe zidurile ei predicile fierbinti

pe care miile de oameni le ascultau la Sambata de Sus. E o pictura noua, ca
si predica de atunci."

O ampla compozitie din absida altarului ne retine atentia in mod deosebit. Ea

ne prezinta momente din viata si patimirile Cuviosului Stefan cel Nou, care a
primit mucenicia la varsta de 53 de ani, intr-o zi de 28 noiembrie.

Deoarece, din cate stim, nici o alta biserica nu are zugravita pe absida
altarului mucenicia Cuviosului Stefan, este firesc sa ne gandim ca asezarea ei
aici nu este una intamplatoare.

Prin urmare, ce a dorit Parintele Arsenie sa ne puna in atentie?

Cautand impreuna un raspuns potrivit, nu putem sa nu observam

asemanarile dintre cele doua vieti – a Cuviosului Stefan cel Nou si a Parintelui
Arsenie – si mai ales faptul ca amandoi au plecat la Domnul in 28 ale lunii
noiembrie!

Este data de 28 o coincidenta? Sau Parintele Arsenie a fost asemenea

monahilor din Pustia Egiptului, care cunosteau dinainte momentul sfarsitului
lor si adesea il si anuntau?
In acest sens, pictura din altarul bisericii Draganescu ne da un raspuns discret
 si lamuritor.

Prezentarea de fata nu are rostul de-a accentua doar latura profetica a

Parintelui Arsenie. Aceasta a fost si este esentiala, dar ea se leaga de cea
duhovniceasca, de cea filocalica si de cea ortodoxa. Sfintia Sa a fost intai de
toate un mare duhovnic, un zugrav de suflete si un predicator de statura
patristica.

Text: pr. Ioan Gînscă

lectura: pr. Ioan Gînscă
bg music: Corul "Psalmodia" - Fericit barbatul

-------------------------------------------------------------------------------------------------------

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-draganescu-95957.html

Biserica din Draganescu

Mareste imaginea.

Biserica din , avand drept ocrotitor pe , este o simpla bisericuta de sat, ce pastreaza inca, in memoria vie a
comunitatii ei, evlavia si credinta celui ce a pictat-o, .

La iesirea din localitatea Mihailesti, aflata pe drumul ce leaga orasele Bucuresti si Alexandria, venind dinpre
Bucuresti, pe la kilometrul 28, un drum coteste brusc la dreapta. Drumul duce spre localitatea Malul Spart.
Indepartandu-ne de drumul national DN6 si trecand peste un camp pustiu, dupa 5 kilometri pe drumul judetean
412A, localitatea Draganescu se iveste parca in chip tainic. Draganescu este o micuta localitate din judetul
Giurgiu, asezata intre Mihailesti si Buturugeni, pe malul barajului zidit pe Arges, in acest punct al sau.
Biserica Sfantul Nicolae din Draganescu este o biserica de caramida, cu acoperis de tabla, avand pridvor, pronaos,
naos si Sfant Altar. Pridvorul acesteia, deschis inspre lumina, este sustinut de sase coloane de piatra. Fatada
superioara a bisericii pastreaza o icoana cu ocrotitorul ei, Sfantul Ierarh Nicolae, donata de Marcel Mihaiescu.

Doua turle mici strajuiesc pridvorul, in timp ce turla cea mare, centrala, este asezata peste naos. In capatul estic
al bisericii, un micut turnulet se inalta timid peste Sfantul Altar. Ferestrele largi, ce permit lumii sa se reverse in
valuri peste interiorul misterios, sunt dispuse cate patru pe fiecare latura, de miaza-zi si de miaza-noapte.

In curtea bisericii, pe marginea lacului, in partea vestica, se inalta o clopotnita. Acoperita cu tabla si avand etaj,
clopotnita este varuita in alb si galben, la parter avand o camara de depozitat diverse, in timp ce etajul este
inchinat clopotului si toacei de lemn. In partea de miaza-noapte a bisericii se afla o troita, frumos sculptata.
Pe crucea din curte stau asezate urmatoarele cuvinte: "Aceasta Sfanta Cruce s-a ridicat intru vesnica pomenire
Preacucernicului Preot Savian Bunescu, adormit in anul 2005, paroh al sfintei biserici, 62 de ani, si a
Preacuviosului Parinte Arsenie Boca de la , adormit in Domnul la 1989, cel ce a realizat pictura sfintei biserici, intre
anii 1968-1988. Vesnica lor pomenire.”

Pisania bisericii din Draganescu marturiseste urmatoarele: "Aceasta sfanta Biserica, cu hramul Sfantul Nicolae, din
satul Draganescu, s-a zidit din temelie in anul 1870, de catre Petru Danescu si Ion Dumitrescu, biserica veche de
lemn fiind luata de apele Argesului, cu cimitir cu tot, la o revarsare din anul 1866, cand a fost construit si podul
peste noul curs al raului..
.. S-a restaurat din temelie prin subzidire, inaltarea zidului exterior, construirea boltii din pronaos si arhitectura
acoperisului cu cele trei turle, toate din nou, prin osardia si grija preotului paroh Savian Bunescu care a pastorit
biserica din anul 1937, avand sprijinul material al enoriasilor si al altor buni crestini care au cercetat Biserica..
.. S-a zugravit in tempera de catre ieromonahul pictor , cu indelunga rabdare, in 15 ani, cu multa originalitate si
documentatie - o smerita marturisire ortodoxa de credinta exprimata plastic - s-a inzestrat cu mobilier,
catapeteasma, stranile si usa, sculptate in stejar de catre sculptorul in lemn Ion D. Circei din Grumazesti, judetul
Neamt..
.. Biserica s-a sfintit in ziua de 2 octombrie 1983 de catre Prea Sfintitul Episcop vicar Roman Ialomiteanul,
delegatul , cu un sobor de preoti, protoiereu fiind prea cucernicul parinte Sibianu Enache. Celor ce ne urmeaza le
lasam rugamintea sa pastreze cu sfintenie ceea ce le daruim, realizat cu atata dragoste si truda. "
Timp de 20 de ani, aici a vietuit si lucrat . Dupa ce a fost alungat din Manastirea Prislop, din pricina vremurilor
necrestine, in anul 1959, trecand mai intai pe la (1959-1960), el a ajuns sa lucreze la Atelierele Patriarhiei,
localizate in acel moment la . Parintele Arsenie Bica va ajunge la Draganescu prin purtarea de grija a Maicii
Zamfira, stareta de atunci a .

In anul 1968 el a inceput pictarea bisericii parohiale din localitatea Draganescu, lucrand la aceasta pentru mai bine
de 15 ani. Pe langa scenele tipice oricarui program iconografic, parintele a adaugat pe peretii interiori ai acestuia
o multime de scene inedite, vizand viata si pacatele zilnice ale oamenilor. Un parinte spunea, odata: "Mica
biserica de la Draganescu are zugravite, pe zidurile ei, predicile fierbinti pe care miile de oameni le ascultau la
Manastirea de la Sambata de Sus. Este o pictura noua, ca si predica de atunci."
Merita amintita aici una dintre multele reprezentari originale din aceasta bisrica. In partea de rasarit a Sfantului
Altar, parintele a asezat , iconar si el, o scena care nu este tipica acestui loc, in nici un registru iconografic. Prin
urmare, o parte dintre ucenicii acestuia au vazut in acest detaliu o profetie a mortii sale. Aceasta se spune
deoarece, atat Sfantul Stefan, cat si Parintele Arsenie Boca, au murit in aceeasi zi, 28 noiembrie.
----------------------------------------------------------------------------------------

http://alexandruvalentincraciun.wordpress.com/2009/05/26/pe-urmele-parintelui-
arsenie-boca-drumul-spre-draganescu-o-initiere-in-sufletul-romanesc/

Blogul lui Alexandru Valentin Craciun

“Căci viaţa se gândeşte şi gândul se trăieşte”

 Acasă
 Despre mine

Pe urmele Părintelui Arsenie Boca: Drumul spre Drăgănescu, o iniţiere în

sufletul românesc
Indicator Drăgănescu

Drăgănescu este o mică localitate din judeţul Giurgiu, situată între Mihăileşti şi Buturugeni
(punct de reper: Barajul de pe Râul Argeş), la doar 28 kilometri distanţă de Bucureşti. Până
mai deunăzi era aproape complet izolată din pricina drumului presărat la tot pasul cu
imprevizibile gropi şi denivelări. Dar acum lucrurile au început să se schimbe. O fermă
avicolă din apropiere a beneficiat de fonduri europene substanţiale (4.000.000 Euro), ocazie
cu care s-a trecut la refacerea drumului spre Drăgănescu (denumire oficială: Drumul Judeţean
412 A). Imprevizibilul s-a produs, iar drumul pare să întreacă orice aşteptări…

Drumul refăcut

Drăgănescu însă nu e doar un punct oarecare pe o hartă a României în tranziţie. Aici a locuit
şi lucrat – cu întreruperi – vreme de 20 de ani (1969-1989) marele duhovnic Arsenie Boca. O
dată cu îndepărtarea sfinţiei sale de la Mănăstirea Prislop (1959), după o scurtă (dar
semnificativă) contribuţie la pictura Bisericii Sf. Elefterie Nou (1959-1960) şi încă aproape un
deceniu de activitate (1960-1968) la Atelierele Patriarhiei situate în incinta Bisericii Schitul
Maicilor din Bucureşti, Părintele Arsenie ajunge la Drăgănescu – prin osârdia Măicuţei
Zamfira, stareţa Mănăstirii Prislop (1950-1959, respectiv 1976-2005) – înscriind numele
acestui loc în traiectoria destinului său. Astfel, Drăgănescu devine un popas duhovnicesc
necesar pentru cine vrea să înţeleagă biografia Părintelui Arsenie Boca.

Biserica Drăgănescu

Este un paradox faptul că o personalitate uriaşă ca Părintele Arsenie a ajuns într-o localitate
atât de „smerită” ca Drăgănescu. Acest lucru numai, şi ar trebui să ne dea de gândit. E ceea ce
face din Drăgănescu un loc al contrastelor. Pentru cine nu a avut curiozitatea (sau privilegiul)
de a ajunge la Drăgănescu, vom încerca o descriere a acestui drum-pelerinaj. Am putea spune
că drumul spre Drăgănescu este o iniţiere în sufletul românesc. E vorba însă de un suflet
românesc pustiit de ateismul ultimei jumătăţi de veac, şi de indiferenţa (la fel de „pustiitoare”)
a ultimelor decenii…

"Autostrada Soarelui"

De la ieşirea din Mihăileşti până la Drăgănescu sunt 5 kilometri. Aceşti kilometri pot fi
parcurşi în mai multe feluri. Drumul refăcut pare mai accesibil, mai îmbietor. Şi totuşi. Mai
există un „drum de acces” la Drăgănescu. La el m-am referit când am folosit expresia „iniţiere
în sufletul românesc”. E vorba mai degrabă despre o cărăruie (numită ironic „Autostrada
Soarelui”), care merge oarecum paralel cu drumul refăcut şi totuşi la o distanţă care îngăduie
deopotrivă solitudinea şi reflecţia. Cărăruia face o „buclă” prin câmp, intersectându-se cu
drumul asfaltat în două puncte: la ieşirea din Mihăileşti, respectiv la intrarea în Drăgănescu.
Acest itinerariu între două puncte reprezintă o „aventură” prin sufletul românesc. La fel ca în
celebrul film tarkovskian Călăuza, drumul devine (de la un punct încolo) o iniţiere, o
introspecţie nelipsită de ispite şi căderi…

Peisaj dezolant

Peisajul dezolant, abundă în elemente de decor bacovian. Stâlpi inutili străjuiesc drumul ca
nişte cruci risipite într-un cimitir. „Vegetaţia” pe care o întâlneşti la tot pasul sunt mărăcinii.
Iarba e contaminată şi ea de o uscăciune deprimantă. Vântul bate uneori cu putere, stârnind
mici „furtuni de praf”. Printre păsările care zboară în jur predomină corbii. Mi s-a întâmplat
chiar să simt în aer „parfum de pene arse” (Bacovia)! Un stâlp stingher proiectat pe fundalul
cerului cere parcă iertare, un altul exprimă dezolare, câteva ferme dezafectate se integrează
perfect în peisaj, iar strada care încheie acest traseu („Strada Abatorului”…) conduce evident
către un abator de păsări! Drumul spre Drăgănescu se prezintă pelerinului ca o „pustie” în
toată regula, la capătul căreia poţi ieşi purificat sau înfrânt.

Fermă abandonată

Dar, ca orice drum, şi drumul spre Drăgănescu se justifică prin însăşi „ţinta” lui. Aici se află
mica Biserică Drăgănescu, ce transfigurează prin prezenţa ei întreaga atmosferă dezolantă de
până acum. De fapt, imaginea bisericii constituie unicul reper luminos de-a lungul drumului.
Pare, de la distanţă, o biserică a unui alt „Bucur Ciobanul”, rătăcit pe meleaguri uitate…

Biserica văzută dinspre lac

Odată ajunşi, schimbarea de peisaj e evidentă: brazii (aduşi de Părintele Arsenie tocmai de la
Sinaia), frumoasa troiţă din curte, iarba neaşteptat de verde, cerul senin, aerul tare, cimitirul
îngrijit de alături, curăţenia exemplară a locului, totul exprimă o bucurie şi o bună aşezare
duhovnicească, de neuitat. Cine a parcurs până la capăt drumul spre Drăgănescu, va reveni cu
siguranţă!

Troiţa din curtea bisericii

Abia acum am înţeles că cei 5 kilometri şi-au avut rostul lor „ascetic”, de pregătire pentru
marea întâlnire cu „mica” biserică de la Drăgănescu. Nici nu se putea concepe altfel întâlnirea
cu locul în care Părintele Arsenie a realizat „cu atâta dragoste şi trudă” (pisania bisericii)
pictura atât de vizionară a secolului trecut.
Drumul spre Drăgănescu

Drumul spre Drăgănescu e acum liber, ceea ce implică avantaje şi riscuri. La Drăgănescu poţi
ajunge ca turist (direct cu maşina pe drumul proaspăt turnat) sau ca pelerin (la ieşirea din
Mihăileşti, pe cărăruia de lângă lac). Sunt 5 kilometri prin sufletul românesc. O nevoinţă
necesară oricui e dornic de întâlnirea cu pictura Părintelui Arsenie Boca. Drum bun!

Anul acesta (2009) se împlinesc 20 ani de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Arsenie
Boca.

Alexandru Valentin Crăciun

Mulţumesc Părintelui Lucian de la Drăgănescu pentru sugestiile oferite în realizarea acestui

articol. Mulţumesc de asemenea lui Sorin Savin (revista Lumea Credinţei) pentru ajutorul şi
încurajările pe care mi le-a acordat.

Cărţi creştine gratuite

Literatură creştină. Nu vindem nimic. Tot ce avem este gratuit.
www.rldbooks.org

Acest articol a fost scris pe marți, mai 26th, 2009 la 13:53 şi este înscris în Arsenie Boca. Poti urmari orice
raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

18 Responses to “Pe urmele Părintelui Arsenie Boca: Drumul spre

Drăgănescu, o iniţiere în sufletul românesc”

1. harlau625 spune:

06/10/2009 la 12:20

Imi place articolul si mai ales documentarea ce a stat la baza acestuia. Caut elemente
de documentare privind semnificatia cultica si estetica a troitelor. Ma intriga prezenta
 acestor troite peste tot, devenind un element de etalare a bogatiei si a statutului social a
ctitorilor acestor monumente. De asemenea kiciul pe care-l imbraca aceste
monumente. Materiale cum ar fi termopanul, materiale sintetice, gresie si fainata.
Toate sunt sfintite de un preot…..Ma gasiti pe harlau625.wordpress.com. Va
multumesc!

Răspunde

2. Petronela spune:

08/07/2009 la 14:50

Va multumesc foarte mult ptr articol, demult am vrut sa ajung la aceasta biserica si n-
am stiut drumul.

Doamne ajuta !

Răspunde

3. Adrian spune:

09/24/2009 la 12:07

Scuze pentru eventuala ignoranta, domnule Alexandru Valentin Craciun, sunteti

cumva scriitor, jurnalist, om de litere? Nu am ganduri ascunse, doar mi-a placut cum
ati scris acest “articol”… Doamne, iarta-ne si ajuta-ne pe toti!

Răspunde

o Alexandru Valentin Crăciun spune:

09/24/2009 la 12:15

Nici, nici, nici… Sunt (mai bine zis: incerc sa fiu) un biet crestin. Multumesc
pentru incurajare, l-am scris din suflet, si ma bucur sa constat ca a ajuns la
sufletul dumneavoastra. E singura multumire, credeti-ma. Daca va pot fi de
folos cu ceva, rog anuntati-ma. Cele bune!

Răspunde

4. Adrian spune:

09/25/2009 la 20:15

In primul rand, va multumesc pentru raspuns! Apoi, m-ar interesa cum pot citi
literatura religioasa de calitate, intrucat am inteles ca si din miile de carti aparute in
 ultimii ani multe nu sunt chiar in regula. Daca puteti, faceti-mi cateva recomandari. Si,
daca nu va incurc prea tare, sa-mi ziceti si de unde le-as putea procura. Multumesc!
Doamne, ajuta!

Răspunde

5. mircea spune:

10/01/2009 la 14:20

buna ziua am citit cartea Marturii din tara fagarasului despre parintele Arsenie si am
ramas surprins as dori sa stiu cum pot ajunge acolo la manastire si cel mai mult la
mormantul Sf sale multumesc

Răspunde

o Alexandru Valentin Crăciun spune:

10/02/2009 la 12:11

La Sf. Manastire Prislop, unde se afla mormantul parintelui Arsenie Boca,

puteti ajunge in mai multe feluri: cu trenul, pana la statia Subcetate, care se
afla la 5 km distanta de orasul Hateg (jud. Hunedoara). Din Hateg, mai sunt 16
km pana la Prislop. Pe ruta Hateg-Hunedoara. Nu aveti de ales decat autostop
sau taxi, din Hateg. Daca nu aveti masina. O alta varianta ar fi sa mergeti cu
trenul pana in Hunedoara. De acolo sa mergeti inspre Hateg, pana in Silvasul
de Sus. Care este in apropierea manastirii (la 3 km distanta). Oricum, daca
ajungeti in Hateg intrebati si oricine va va indruma pana la Prislop. Drum bun.

Răspunde

6. daniela spune:

10/06/2009 la 08:41

Valentin, sa te miluiasca Dumnezeu cu rugaciunile Sfantului Parinte Arsenie

Răspunde

o Alexandru Valentin Crăciun spune:

10/07/2009 la 11:43

Multumesc, chiar am nevoie! De mila lui Dumnezeu, dar si de rugaciunile

Parintelui… Tinem legatura. V. A.
 Răspunde

7. liliana morariu spune:

11/28/2009 la 14:55

Lectura articolului m-a transpus intr-o alta sfera, nepaminteana as spune. Azi, la
Manastirea Prislop, a fost parastasul de 20 de ani al sfintului Ardealului, adica a dragul
nostru parinte Arsenie. La Prislop am ajuns de mai multe ori, nu insa si la Draganescu.
Drumul spre suflet trebuie sa treaca neaparat pe la Prislop si Draganescu. Sper ca intr-
o buna zi sa ajung si la Capela Sixtina a Romaniei, cum a fost denumita biserica
pictata de parintele Arsenie.
Sa aveti parte de un Craciun fericit si luminos si de multi ani fericiti, domnule
Alexandru!

Răspunde

o Alexandru Valentin Crăciun spune:

11/30/2009 la 14:13

Multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase si adevarate, dea Domnul sa

ne ridicam la inaltimea „subiectului‟ (Pr. Arsenie) ca altminteri… ar fi pacat!
Tinem legatura, sper. Cele bune.

Răspunde

8. liliana morariu spune:

12/10/2009 la 19:26

La inaltimea acestui TITAN al ortodoxiei nu putem ajunge noi, cei mici si

neinsemnati. Putem insa sa urmam invataturile si modelul sfintului nostru drag, să
vorbim mai putin si sa gindim mai mult, sa ne autocunoastem si sa ne perfectionam
continuu.
Din vizitele nenumarate pe care le-am facut la Prislop, pot spune ca parintele este viu.
In viata mea si a familiei mele au intervenit schimbari, s-au intimplat lucruri la care
nici nu ne-am fi gindit.
E adevarat ca a luat tara foc de la Prislop!

Răspunde

9. Flori spune:

01/16/2010 la 10:25
 sarutmaninile pt informatii despre localizarea bisericii

Răspunde

10. Doina spune:

01/31/2010 la 21:48

Stie cineva care este adresa exacta unde a locuit in Sinaia pr Arsenie Boca (i se spune
Metocul manastirii Prislop)

va multumesc

Răspunde

o Alexandru Valentin Crăciun spune:

02/02/2010 la 16:38

Am sa va raspund pe mail, personal, nu se vrea ca adresa sa fie facuta publica.

Pe curand…

Răspunde

11. Doina spune:

02/07/2010 la 21:49

Multumesc pentru adresa,sper sa ajung acolo cat mai repede

Răspunde

12. Florin spune:

05/14/2010 la 11:39

Am o intrebare : Manastirea Sinaia este Metocul manastirii Prislop ? Daca nu este

aceasta si o stiti dumneavoastra imi puteti da si mie adresa va rog ?
Multumesc si Doamne ajuta !

Răspunde

13. Iordachescu spune:

06/01/2010 la 16:43
Cine doreste sa vina cu noi pe un traseu exceptional de frumos la Alba Iulia Aiud M-
rea Ramet si la Pr. Arsenie Boca la Prislop pe 5-6 iunie. Programul intreg aici:

http://paginadefolos.blogspot.com/2010/05/pelerinaj-transilvania-5-6-iunarsenie.html

Noi am mai facut traseul acesta pe 1-2 mai. Datorita solicitarilor de a-l repeta, vi-l
punem astazi inainte. Accesand linkul de mai jos veti putea vedea impresiile
pelerinilor si poze din pelerinaj

http://paginadefolos.blogspot.com/2010/05/impresii-si-fotografii-din-pelerinajul.html

Răspunde