Arsenie Boca, omul care a dus o lumanare aprinsa prin furtuna

Mihai Mincan, Simona Suciu, Daniel Guta,

Este considerat de multi credinciosi drept ,,ultimul sfant al romanilor". Duhovnicul Arsenie Boca si-a dus viata
printre fapte considerate miracole de cei care le-au vazut si vorbe cu talc, balansandu-se intre renumele profetic
si durerile simtite in temnitele comuniste.

,,Intr-o zi, oamenii i s-au plans: <<Parinte, nu mai avem nisip de constructie, ce ne facemu Numa daca s-ar
abate raul asta din loc, am mai putea gasi ceva nisip...>>. Parintele s-a dus in deal, pe apa, la vreo douazeci de
metri, si s-a lasat in genunchi. A facut rugaciunea cateva ore. Si, va jur!, asta am vazut-o cu ochii mei, spre
seara, apa a intrat in pamant si a iesit putin mai incolo, lasand la suprafata un nisip fin, stralucitor ca argintul.
Muncitorii s-au inchinat cu totii, speriati, nevenindu-le sa-si creada ochilor. <<Rugati-va, postiti si veti putea si
voi!>>, le-a spus tuturor."

Astfel de istorii, precum cea spusa de muncitorii care lucrasera la refacerea manastirii din localitate, puteau fi
auzite, la Prislop, pe 28 noiembrie 1989. Atunci, toti cei prezenti acolo, proveniti din toate zonele tarii,
infrigurati de la vremea de afara si extenuati de lipsurile unui regim politic ce mai avea de supravietuit mai putin
de o luna, participau la ceva mai mult decat o inmormantare.
Senzatia era ca Romania a pierdut un sfant, o persoana in relatie directa cu divinul, un facator de minuni. Din
sicriu, trupul lui Arsenie Boca trada perioadele lungi de interogatorii, anchete si intemnitari, al caror subiect
fusese inca din anii 1950.

Despre miracole

Cum si-a castigat insa renumele acest duhovnic care, pentru o uriasa parte a credinciosilor din Romania,
reprezentase, vreme de decenii, speranta ca religia si credinta vor intra din nou in legalitate si firescr O parte
dintre raspunsurile la aceasta intrebare pot fi exemplificate prin doua momente ale vietii sale.

Mai intai, printr-o intalnire, din decembrie 1988, dintre Boca si ucenicul sau, Preasfintitul Daniil Stoenescu.
Parintele ar fi plans si ar fi spus, profetic: ,,Imi pare rau pentru voi. Frica e de la diavol... Imi pare rau pentru
voi. Vor cadea multi dintre cei alesi. Va vor pune impozite, taxe si alte dari. Nu veti mai putea fi sfinti... Acum
nu mai e timpul sfintilor. Acum incepe timpul mucenicilor".

Un al doilea exemplu se gaseste pe peretii bisericii de la Draganescu, Giurgiu, pictata in intregime de Boca,
dupa ispasirea suferintelor din temnitele comuniste. Intr-una dintre picturi figureaza moartea martirica a
Sfantului Stefan cel Nou, tot la 28 noiembrie, si al carui destin seamana izbitor cu cel al lui Arsenie Boca.

Miracolul este ceea ce privirea stiintei nu poate cuprinde, se explica in cartile de misticism. Pentru Boca insa,
asa cum reiese din spusele si cartile sale, supranaturalul nu avea nicio legatura cu vreo separare intre intelect si
sentiment, ci devenea insasi o parte fundamentala a ,,adevaratei vieti": cea condusa sub numele Domnului.

,,Fa-te ca focul!"

29 septembrie 1910. Intr-o gospodarie de pe varful unui deal, in Vata de Sus, judetul Hunedoara, se nastea Zian
Boca, fiul lui Iosif Boca si al Cristinei. Aproximativ 19 ani mai tarziu, in curtea Liceului ,,Avram Iancu", din
Brad, seful de promotie al absolventilor din acel an, acelasi Zian Boca, planta, in cadru festiv, un gorun ce avea
sa se numeasca, prin hotarirea tuturor celor de fata, ,,Gorunul lui Zian". Acel gorun exista si astazi.

Dupa absolvirea Institutului Teologic din Sibiu, Mitropolitul Nicolae Balan il trimite pe tanarul Zian, cu bursa,
la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti. Tot aici va urma si studii de medicina, dezvoltand o pasiune
pentru stiinte, ce-l va cuceri pana la moarte.

Zian este hirotonit pe 19 septembrie 1929 si, dupa terminarea Academiei de Arte Frumoase, isi incepe ucenicia
in monahism, petrecand trei luni la Sfantul Munte Athos. Se spune ca acolo ar fi dat de un duhovnic aspru, care
i-a zis: ,,Ma, tu nu esti in stare de nimic! Nici la maturat nu esti bun!", la care tanarul si-a spus in sinea lui: ,,Aici
e de mine, la asta stau!".

Amintindu-si relatia cu primul sau duhovnic, Boca avea sa exclame mai tarziu, intrebat cum ar trebui sa fie un
calugar: ,,Mai, nu toti cei din lume se prapadesc, nici toti cei din manastire se mantuiesc... Unii dintre calugari
nu sunt calugari, ci cuiere de haine calugaresti... De vrei sa te faci calugar, fa-te ca focul!".

Se intampla in 1940, cand cel transformat din Zian in Arsenie (in greaca: ,,cel plin de barbatie") era trimis la
Sambata de Sus, judetul Brasov, pentru a intra in adevarata viata monahala. Iar din acest loc, incepe destinul
celui considerat de multi, astazi, drept ,,ultimul sfant al romanilor".

Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de
Dumnezeu.
Arsenie Boca, duhovnic

,,Aceasta caciula a mitului nu vreau sa o port"

Arsenie Boca (primul preot din stanga), in timpul unei slujbe la Sambata de Sus

In iunie 1939, Zian Boca intra in obstea Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus, judetul Brasov. Un an
mai tarziu, este tuns in monahism si primeste numele de Arsenie, iar la 10 aprilie 1942 este hirotonit preot. Este
inceputul a ceea ce istoria ortodoxismului din Romania avea sa numeasca ,,Miscarea de reinviere duhovniceasca
de la Sambata".

Arsenie Boca, imbracat intr-o reverenda alba, prinsa cu o centura, si cu parul taiat scurt la spate, contrar
obiceiului calugarilor din epoca, devine, la inceput, duhovnicul a sute de oameni, transformati ulterior in
adevarate multimi ce invadau curtea manastirii din Sambata de Sus. De la Sarbatoarea Floriilor si pana la
sfarsitul verii, mii de oameni dormeau pe patura, in curtea asezamantului religios, contribuind, in timpul zilei, la
treburile gospodaresti din zona.

Sfidand legile fizicii

Renumele lui Boca se raspandeste rapid, la inceput in zona Fagarasului, apoi in cea a Ardealului de Sud,
ajungand, in curand, in toata tara. Imaginea sa este construita pe marturiile celor care il cunoscusera direct,
inchegate pe o combinatie de exaltare si senzatia de a fi atins, chiar si pentru o secunda, promisiunile din
Sfintele Scripturi. ,,Iti dadea impresia ca este un cuvios venit din lumea sfintilor. Vederea lui te atragea si te
cucerea. Ceea ce spunea era ca si un cuvant de Evanghelie", ne-a spus parintele Ioan Sofonea, din Sibiu.

La statura de duhovnic cu har, pe care o dobandise din partea credinciosilor din zona, contribuie si cateva istorii
personale, redate, in general, de catre cei care i-au fost ucenici in acea perioada. Aspazia Otel Petrescu, detinut
politic pe vremea comunistilor, povesteste cum l-a vazut pe parinte sfidand legile fizicii: obisnuia sa ia flacara
unei lumanari direct pe deget ca sa aprinda cu ea alta lumanare.

Tot Aspazia l-a vazut pe Arsenie Boca, intr-o noapte, purtand prin furtuna o lumanare aprinsa. ,,Era de groaza,
bubuia furtuna, iar salciile pur si simplu maturau aleea cu coroanele lor. Parintele a luat din sfesnic o lumanare
groasa si ne-a tinut-o noua, sa avem lumina. La vijelia aia, flacarile lumanarii se involburau in toate felurile, se
ridicau, cadeau pe lumanare, mergeau in dreapta, in stanga, in tot felul de vartejuri, dar reveneau tot pe
lumanare. Apoi mi-a spus: <<Tine si tu lumanarea asta si nu te mai mira atat>>. La mine, lumanarea s-a stins
imediat. <<Vezi, a adaugat, trebuie sa inveti sa tii o lumanare in furtuna>>. Imi vorbea codificat parintele, dar
eu nu stiam inca. El se referea la cei 14 ani de puscarie care aveau sa vina peste mine. Despre acea furtuna si
acea lumina vorbea", a povestit Aspazia Petrescu.

Miracolele de pe munte

Parintele Oprea Craciun, cel care a trecut a murit anul trecut, are o alta istorie de acest fel. ,,Un om din sat a
adus-o la parinte pe fiica sa, de 16 ani, care suferea de paralizie infantila. Parintele Arsenie l-a trimis acasa si a
dus-o pe fata intr-o chilie, unde un calugar batran se ocupa de ea, ii dadea de mancare si apa cu care sa se spele.
In timpul zilei, o carau cu roaba la noi, care munceam prin curtea manastirii, ca sa nu stea singura. Intr-o zi, am
vazut roaba intrand in interiorul manastirii. Si, o ora mai tarziu, am vazut fata, iesind in picioare, sprijinindu-se
de bratul parintelui Boca."

Renumele lui Boca se raspandeste in toata tara si in toate cercurile sociale. Este vizitat de Regele Mihai, Ion
Antonescu si Lucian Blaga. Cu acesta din urma are urmatoarea conversatie: ,,Fericit esti, parinte, ca ai ajuns un
mit", i-ar fi spus poetul si filosoful. ,,Maestre, aceasta caciula a mitului nu vreau sa o port", ar fi replicat Boca,
intrerupt imediat de Blaga: ,,Ba o sa o porti, pentru ca neamul romanesc are nevoie de asa ceva".

Sute de femei umplu zilnic curtea manastirii, ingrijorate de situatia sotilor, plecati pe front. Acelasi parinte
Oprea Craciun povesteste cum Boca nu avea timp sa vorbeasca in tihna cu fiecare in parte, insa le spunea: ,,Tu
pune o cruce dupa casa. Tu pune pachet, ca sotul tau e ranit, dar traieste. Si, cand au sosit scrisorile, s-a vazut ca
spusele parintelui fusesera intru totul adevarate".

Umorul unui parinte

Arhimandritul Paisie Tinca a ajuns la Manastirea Brancoveanu in 1945, cand avea doar 16 ani. Cauta linistea
sufleteasca. Aici a deprins tainele bisericii si a urmat Seminarul Teologic din Cluj si apoi Facultatea de Teologie
din Sibiu. Spune ca este un om care greu se impresioneaza, dar ca parintele Arsenie Boca i-a atins sufletul.

,,Parintele Arsenie era un om deosebit. Stateam cu el de vorba de cate ori putea, pentru ca era foarte ocupat. Mi-
a ramas in minte un lucru pe care mi l-a spus el: <<Mai, acelasi duh e si in mine, si in tine>>. Mi-aduc aminte
ca atunci cand am venit la manastire am tinut post 40 de zile numai cu apa si paine si m-am slabit tare. Am fugit
in padure si parintele m-a adus inapoi. M-a intrebat: <<Dar cine ti-o spus sa postestin>>. Eu am spus ca
poruncile bisericii spun sa tii toate posturile. Si mi-a spus zambind: <<Daca vei mai posti asa iti trage clopotul,
ai noroc sa esti tanar>>", ne-a povestit parintele Paisie.

,,Citea" oamenii dupa trasaturile ochilor

Parintele Paisie confirma miile de oameni care veneau la Arsenie Boca pentru spovedanie si pentru un sfat.
,,Foarte multa lume venea la el. Tinea predicile la altarul din padure. In special, parintele Arsenie le spunea
oamenilor trecutul lor. Am gasit in biblioteca un caiet cu schitele parintelui. Erau desenati ochi ai oamenilor. Si
apoi scria ca trasatura cutare arata ceva din viata omului respectiv. Veneau multi oameni bolnavi care, dupa ce
discutau cu el, se simteau mai bine. A fost un om foarte muncitor. Pana sa vina el, manastirea a fost 100 de ani
in ruina. El a ridicat-o, cu oamenii din sat. Pe toti ii punea la munca. Era dur cu cei care erau asa, mai increzuti,
dar si cu cei care vroiau sa ramana la manastire si nu calcau precum un calugar, dupa cum spunea chiar el",
adauga parintele Paisie.

Studiul e una - il pot face toti. Acoperirea cu viata insa o pot face din cand in cand abia cate unii, unde si unde,
cate unul intr-o suta de ani.

Arsenie Boca, duhovnic

Anii vietii nu mai au rabdare: plecarea din Brasov

Aurica Tinca, sora parintelui Paisie, a ajuns la Manastirea Brancoveanu pe cand avea doar 25 de ani. A plecat
special de la Brasov pentru a-l cunoaste pe parintele Arsenie Boca, staretul asezamantului.

Au trecut de atunci aproape 70 de ani, iar sora Aurica este tot la manastire. A ramas aici pentru ca asa i-a cerut
parintele Arsenie Boca. ,,Eu atunci locuiam la Brasov, la o familie germana. Am auzit ca multa lume mergea la
Sambata sa il cunoasca pe parinte. Am zis sa merg si eu."

Sora Aurica isi aduce aminte cu drag de intalnirea cu parintele Arsenie Boca. ,,Era foarte muncitor si mereu
ocupat. El a ridicat manastirea. Toata piatra care este aici el a adus-o de la rau. Lua oamenii din sat si munceau
tot timpul. M-am dus si eu sa ajut si de fiecare data ma trimitea la bucatarie. Nu intelegeam de ce. Odata mi-a
spus <<Eu vreau sa te crut>>. Probabil ca ma vazuse cat eram de slaba. Venea multa lume la parinte. Era foarte
iubit. Un an am stat cu el la Sambata. Apoi, in 1948, cand l-au trimis la Prislop, le-a spus maicutelor sa se duca
la Bistrita. M-am dus si eu la el si i-am spus sa ma trimita si pe mine. Mi-a spus: <<Pe tine nu te trimit. Ramai
sa stai aici, sa rabzi anii vietii>>. Si am ramas, daca asa a spus parintele", ne-a spus sora Aurica, ajunsa acum la
93 de ani.

Izvorul, loc de pelerinaj

Nu departe de manastire, la vreo 500 de metri, se afla izvorul denumit dupa parinte. Sute de oameni vin aici in
fiecare zi si iau apa. Se spune ca parintele a lovit cu toiagul in pamant si asa a izvorat apa, care are proprietati
vindecatoare. Unii istorici spun insa ca izvorul a existat mereu acolo si ca parintele l-a curatat si a sfintit apa.

,,Mereu venim sa luam apa de aici. Cam o data pe luna. Se spune ca te vindeci de boli, dar trebuie sa crezi cu
adevarat ca minunea sa se infaptuiasca", spune Filofteia Corbu, 47 de ani, venita din Agnita. ,,Am auzit si am
citit multe despre parinte. Am venit aici sa ne rugam in liniste, sa luam apa de la izvor si sa ne tamaduim", a
spus Maria Balan, 51 de ani, venita tocmai din Vaslui.

Incep anchetele

In anul 1943, la izvorul Vaii Sambata, langa un povarnis aproape vertical, parintele Arsenie Boca teraseaza
stanca. In interiorul masivului, scobeste o deschizatura pe care o largeste in interior, cu intentia de a realiza o
chilie in inima muntelui. Planuia sa se retraga acolo, sa lase manastirea pe mana altcuiva, sa-si dedice restul
vietii rugaciunii.

N-a mai apucat. Chilia exista si astazi, ba chiar a devenit loc de pelerinaj, cand vremea o permite, insa, pe langa
multimile de oameni care-l trageau inapoi, catre spovedanii, sfaturi sau slujbe, Boca mai avea o problema. Mult
discutata si niciodata pe deplin elucidata, aceasta problema se lega de modul in care doua regimuri politice
diferite, cel monarhist si cel comunist, vedeau in el o amenintare, prin prisma presupuselor relatii legionare.

Arsenie Boca s-a aparat intotdeauna cu acelasi argument: lipsa distinctiilor intre orientarea politica a oamenilor
care ii solicitau sfatul, insa, cand la Bucuresti a ajuns informatia potrivit careia la Sambata de Sus ar fi fost
ascunsi legionari urmariti de autoritati, Boca a intrat in dizgratia celor care, pana atunci, ii calcasera pragul ca
invitati de marca.

Daca regimul monarhist s-a rezumat la atentionari, cand comunistii au preluat puterea, Boca a devenit automat
,,persona non grata". Atitudinea comunistilor a fost sustinuta si de o serie de predici ale lui Arsenie Boca, in
care noii detinatori ai puterii politice vedeau potential pericol: ,,Lupii vor fi sfasiati de catre oile atacate.
Credinciosii, desi mai putini ca numar, nu vor putea fi suprimati de puterea numerica a celor lepadati de
credinta, atata timp cat vor sta stransi in jurul Bisericii".

Este anchetat de mai multe ori, intre 1945 si 1948, la Ramnicu Valcea, Brasov si Fagaras. In final, pentru a-l
salva, Mitropolitul Nicolae Balan il aduce, pe 25 noiembrie 1948, la Prislop, in judetul Hunedoara. Credea ca il
poate proteja, insa adevaratele probleme ale lui Boca abia urmau sa inceapa. ; (A contribuit Simona Suciu)

Ma priveau doi ochi albastri, incontestabil doi ochi albastri de om, dar privirea aceea nu avea final, nu avea
fund, un fundal.

Aspazia Otel Petrescu, scriitoare

Anchetele Securitatii, detentia si umilirea

Arsenie Boca, la Prislop, in judetul Hunedoara

Pe 25 noiembrie 1948, Arsenie Boca ajungea la Manastirea Prislop, din Tara Hategului. Calugarii greco-
catolici, prigoniti de regimul comunist, lasasera locul in paragina. Initial, manastirea trebuia sa fie una de
calugari, insa, pana la urma, este transformata intr-un asezamant pentru maicute, sub conducerea staretei Julieta
Constantinescu, numita Zamfira, dupa calugarire. Arsenie Boca isi reia titulatura de preot duhovnic.

Multimile ce-l urmau orbeste la Sambata de Sus incep sa-si faca aparitia si in Hunedoara, iar Securitatea se pune
in miscare. Pe numele lui Boca este inchegat un dosar de urmarire, numarul 564, pe a carui coperta, colonelul
Gheorghe Craciun scria: ,,A se strange material compromitator contra lui Arsenie Boca", adaugand apoi, intr-un
raport separat: ,,Arsenie Boca este un element ostil si dusmanos regimului, care cauta sa deruteze oamenii de la
munca, infiltrandu-le in suflet misticismul si fanatismul, speculandu-le in acelasi timp ignoranta. Fata de cele de
mai sus s-au luat masuri pentru a se face o retea informativa serioasa in mediul acestuia, in sensul de a trimite la
el elemente bine instruite, eventual travestite, care sa caute a-l compromite (...) Mutarea lui Arsenie Boca in alta
parte nu rezolva problema, atata vreme cat nu e compromis".

Din rapoarte rezulta ca Arsenie Boca era urmarit pas cu pas, zi si noapte, prin prieteni sau simpli observatori, in
biserica sau pe strada, in atelier sau in intimitate. Intreaga sa viata era recompusa: la ce ora a iesit din casa, cum
era imbracat, in ce tramvai s-a suit, ce loc a ocupat, cine a trecut pe langa el. La dosar exista delatiuni de la
apropiati ai parintelui, de tipul: ,,Fachiristul Arsenie Boca" sau ,,Paranoic, voia si el sa aiba aureola de mare
duhovnic". Cand materialul informativ a fost suficient, Securitatea s-a pus in miscare.

Privind spre cer, nemiscat

Pe 16 ianuarie 1951, la ora 5 dimineata, 10 securisti spargeau usa chiliei in care dormea Arsenie Boca. Parintele
este trimis, fara judecata, la munca, la Canalul Dunare-Marea Neagra, pentru mai bine de un an.

Eliberat in aprilie 1952, Boca revine la Prislop, insa pentru scurt timp: este din nou arestat si anchetat la
Timisoara, Jilava si Oradea. Doua marturii dateaza din aceasta perioada, ambele reproduse in documentarul
,,Parintele Arsenie Boca, Omul lui Dumnezeu", in regia lui Nicolae Margineanu.

Prima ii apartine parintelui Nicolae Bordasiu, de la Biserica Sfantul Silvestru, din Bucuresti. ,,Eram inchis la
Timisoara. Intr-o dimineata, un gardian m-a trimis cu tineta spre spalator. Am trecut pe culoarul lung, iar la
capat am vazut geamurile deschise. In general, in timpul programului, geamurile erau inchise, insa acum
probabil ca cineva le uitase asa, sau lasase sa se aeriseasca. Iar peisagiul pe care l-am vazut de acolo... Orice
detinut viseaza sa vada cerul liber de la fereastra. Si l-am vazut, intr-adevar. Iar in peisajul oribil de jos, in
curtea inchisorii, statea Arsenie Boca, privind si el spre cer, nemiscat."

Un alt preot, Viorel Trifa, reda spusele unui fost gardian, angajat la una dintre inchisorile la care fusese detinut
Boca. ,,I-au spus parintelui sa le spuna ceva despre Dumnezeu, ca sa-i faca sa creada. Si parintele le-a spus ca la
al doilea rand de porti ale inchisorii, se afla doua femei. Le-a descris, cu lux de amanunte, ce avea fiecare in
desaga. Cei doi gardieni au fugit si le-au scotocit femeilor in saci. La intoarcere, au reclamat la conducerea
inchisorii ca printre detinuti se afla un parinte care vede prin ziduri."

Singur pe drum

Arsenie Boca este eliberat dupa alte sase luni. Se intoarce, din nou, la Prislop. In luna mai 1959, printr-o decizie
a Episcopiei Aradului, i se interzice sa mai poarte haina monahala si sa slujeasca la altar ca preot, pedepse
aplicate, in mod normal, celor viciosi sau cu grave abateri disciplinare.

Scena este descrisa de maicuta Celestina, cea care a adunat zicerile lui Arsenie Boca din cartea ,,Seminte
duhovnicesti": ,,Parintele a iesit din altar si, in fata iconostasului, ne-a citit hartia pe care o primise cu o zi
inainte: trebuia sa paraseasca manastirea in 48 de ore, fiindca era un element daunator vietii monahale de la
Prislop! Sa nu poata face nici macar Pastile cu noi! Ce caini! Insa Dumnezeu si parintele n-au voit aceasta si, pe
cand ne tanguiam noi, a venit in graba o maica sa ne spuna ca avva (n.r. - duhovnicul) a cazut de pe o scara si si-
a rupt cateva coaste! Voia Domnului, voia parintelui! A mai ramas astfel cu noi avva inca doua saptamani, pana
cand au venit cativa indivizi imbracati la costum, cu o caruta, sa-l ia".

Manastirea de la Prislop este inchisa, iar maicutele, obligate sa se intoarca in lume. Asezamantul devine azil de
batrani. Iar Arsenie Boca este din nou pe drumuri, de data aceasta fara haina monahala."

Necazurile ne vin pe urma greselilor noastre. Noi suntem candele stinse, inimi de iasca. Nu va jucati cu focul,
calti fiind. Intoarceti-va de catre trup catre Dumnezeu, ca sa aiba mila de voi sa nu va lepede celui viclean.

Arsenie Boca, duhovnic

In vizita la Prislop, la mormantul duhovnicului

An de an, mii de pelerini vin la mormantul lui Arsenie Boca, la Manastirea Prislop

Manastirea Prislop pare izolata intr-o vale racoroasa, departe de civilizatia cu care ne-am obisnuit, de forfota din
orase si de atmosfera incarcata a acestora. Si totusi, in ciuda locului retras in care a fost ridicata, manastirea a
devenit, dupa moartea lui Arsenie Boca, un adevarat centru de intalnire al pelerinilor.

In fiecare duminica din apropierea Sarbatorilor de Paste, mii de oameni trec pragul manastirii. Autocarele cu
pelerini incep sa soseasca odata cu rasaritul soarelui, iar pana la orele pranzului, cei trei kilometri ai drumului
care leaga Silvasul de Sus de manastire sunt ocupati de masini si de autocare parcate.

In zilele de sarbatoare, vizitatorii intarziati trebuie sa isi lase autoturismele la o distanta considerabila de poarta
manastirii, pentru a porni pe jos spre locul de pelerinaj.

Locul de rugaciune

Chiar daca drumul pare istovitor, rasplata pe care o primesc pelerinii e pe masura. ,,Manastirea ii atrage pe
crestini datorita lui Arsenie Boca, parintele care a slujit la manastire si a fost inmormantat aici. La Prislop vin
pelerini din intreaga tara pentru a se ruga la mormantul parintelui si pentru ca stiu de minunile acestuia, si au
credinta ca vor fi ajutati daca ajung aici", explica preotul Gabriel Miricescu.

In curtea manastirii, fiecare dimineata de duminica e o sarbatoare traita la intensitate maxima. Florile aduse de
pelerini si candelele purtate de acestia dau aceasta senzatie. Oamenii asteapta zeci de minute la rand, pentru a
depune flori si a se ruga la mormantul parintelui Arsenie Boca.

E o liniste deplina in gesturile lor, e o sobrietate intalnita in putine locuri de pelerinaj. Nimeni nu se calca in
picioare, nimeni nu se grabeste sa ajunga in fata celorlalti la mormantul acoperit de flori al celui considerat
,,sfantul Ardealului".

Rabdarea este cuvantul de ordine al pelerinilor. ,,Pare destul de greu sa ajungi la mormantul parintelui. Urci
pana la el si pare o povara pentru oamenii batrani si bolnavi, dar stim ca la intoarcere suntem mai usurati si
pentru ca poteca pe care mergem coboara, dar si fiindca am apucat sa ne rugam la parintele Arsenie Boca",
spune Maria, una dintre varstnicele obisnuite cu pelerinajele la Prislop.

Multi dintre cei care ajung aici pastreaza credinta ca suferintele lor vor disparea sau isi vor gasi linistea datorita
preotului Arsenie Boca, de numele caruia este legata istoria Manastirii Prislop.

Unicul duhovnic

Preoteasa Anisoara Craciun are 83 de ani si a fost sotia preotului Oprea Craciun din Cincis (decedat in urma cu
un an), unul dintre colegii de suferinta din inchisorile comuniste ai parintelui Arsenie Boca.

Anisoara l-a cunoscut pe preotul Arsenie Boca in anii 1950, cand parintele era staret al Manastirii Prislop, iar
calvarul persecutiilor din regimul comunist incepea sa se rasfranga asupra lui. De atunci, preotul Arsenie Boca i-
a fost duhovnic femeii, iar ceea ce a marcat-o cel mai mult pe aceasta a fost harul parintelui.

,,Pe atunci, oamenii pareau mult mai apropiati de credinta. Imi amintesc ca veneau la parintele Arsenie Boca sa
isi marturiseasca pacatele si, inainte de a vorbi, el le spunea unora: <<Cu care pumn ai dat in tatal taua>>.Aceia
carora le spunea asa, recunosteau si sa caiau", povesteste preoteasa.

Anisoara Craciun a ramas cu o amintire impresionanta despre parintele Arsenie Boca. L-a intalnit pentru ultima
data la Prislop, in vremea postului Pastelui din 1989, in anul in care preotul a decedat. Femeia venise sa se
spovedeasca si nu stia ca parintele se afla acolo. Maicile din Prislop au instiintat-o de prezenta duhovnicului,
care insa nu mai purta hainele preotesti si avea barba rasa. Era urmarit si hartuit permanent de Securitate.

,,Maicile mi-au spus ca, atunci cand o sa il vad, sa aplec capul, iar daca el va ridica mana dreapta, inseamna ca
poate sta cu mine pentru a imi asculta spovedania. L-am intalnit si mi-a facut semnul. Cateva minute mai tarziu
ne-am asezat pe una din bancile din fata bisericii si am vorbit. Era ora douasprezece, ma uitasem la ceas. De
emotii, nici nu mai stiam ce sa vorbesc. Apoi, mi-a spus ca el se va retrage in chilie si ne-am luat ramas bun, dar
mi s-a parut totul ciudat. Parca trecusera doar cateva minute in care am vorbit si ma miram ca a stat atat de putin
cu mine, desi nu il mai vazusem de ani buni. Insa cand m-am uitat la ceas, am vazut ca trecusera aproape trei
ore, pe nesimtite", isi aminteste Anisoara.
Hunedoreanca este unul dintre pelerinii obisnuiti ai Manastirii Prislop, iar pentru ea, ca si pentru multi dintre
ceilalti crestini care ajung aici, manastirea se identifica cu imaginea de sfant a parintelui. (Daniel Guta)

Asta imi este toata misiunea si rostul pe pamant, pentru care m-a inzestrat cu daruri - desi eu sunt nevrednic.
Pentru asta sunt solicitat in toate partile, ca sa propovaduiesc iubirea lui Dumnezeu si sfintirea oamenilor prin
iubire. De alte ganduri si rosturi sunt strain.

Arsenie Boca, duhovnic

Marturia unui pelerin: ,,Locul in care timpul isi pierde valoarea"

,,Se spune ca romanii sunt oameni credinciosi, cu frica lui Dumnezeu, iar numarul mare de enoriasi intalniti la
manastirile din tara noastra mi-a intarit aceasta convingere. Desi mereu mi-am planificat calatoriile, ceva sau
cineva m-a determinat sa plec din senin, singura, cu trenul de la miezul noptii, spre judetul Hunedoara. Nu stiam
foarte multe lucruri despre locul unde aveam sa ajung, dar intuiam ca sunt pe cale sa patrund intr-o altfel de
lume.

In prezent, Prislopul este o manastire de maici, care ingrijesc cu multa daruire imprejurimile. Interiorul bisericii
este pictat de parintele Arsenie Boca, fiind foarte diferit de al altor lacase de cult ortodox. Picturile sunt
zugravite in culori foarte deschise, iar chipul Mantuitorului, extrem de luminos, iti induce o stare de inaltare. In
fata micutei biserici se deschide un drum spre un deal ce urca la cimitir. Clipocitul unui parau te insoteste pana
in varful dealului, unde te asteapta imaginea unui Colt de Rai. Uimirea mea venea din faptul ca, desi in fata
ochilor aveam o marturie a faptului ca toti suntem trecatori pe pamant, mi se parea ca intrasem pe un taram de
vis.

Si, intr-un astfel de decor mirific, nu am putut decat sa imi doresc sa tac, sa ascult si sa ma rog. Povestile
pelerinilor care veneau la mormant erau multe, unii dintre ei aducand doar multumiri, altii plangand si cerand
ajutor. Dar marturisirea unei tinere mamici, care tinea de mana un baietel de 2 ani, cu fata rumena si atitudine
cuminte, mi-a atras atentia. Chipul femeii radia de fericire in timp ce spunea celor prezenti ca ani de zile
incercase sa ramana insarcinata prin multe metode si tratamente, pana cand a venit la Prislop si s-a rugat. La
scurt timp, a ramas insarcinata si a nascut un baietel, iar acum vine sa ii multumeasca parintelui.

Cand am revenit in Bucuresti m-am simtit un alt om. Un om mai calm, impacat cu soarta sa si dornic sa le
vorbeasca tuturor de parintele Arsenie Boca. Am mers pentru prima data la Prislop in urma cu patru ani, iar de
atunci am incercat sa ajung cat mai des. Acolo intri parca intr-o alta dimensiune, in care timpul isi pierde
valoarea."

acest text a fost preluat de pe blogul jurnalistei Magda Campeanu

Ultimii ani: ,,Nu s-a mai pictat asa ceva niciodata"

Celebra pictura ,,Iisus in zeghe", de la Biserica ,,Sfantul Elefterie Nou", din Bucuresti

Arsenie Boca revine in Bucuresti, in iarna lui 1959. Poarta haine civile, transformandu-se, peste noapte, intr-un
domn elegant, cu ochelari de soare. Este surprins de angajatii Securitatii mergand la cinematograf, la cofetarie,
pentru o inghetata, sau in excursii in Muntii Bucegi si la mare.

Pe urmele sale sunt, constant, peste 10 informatori, unii adusi din provincie, cativa dintre ei chiar fete
bisericesti. Lui Boca ii este cenzurata corespondenta, ii sunt refuzate sute de scrisori si acatiste si i se cerceteaza
periodic locuinta, in lipsa sa.

Este angajat, la Bucuresti, sa picteze altarul Bisericii ,,Sfantul Elefterie". Simptomatic pentru situatia sa din acea
perioada, pe tot parcursul muncii, Boca poarta un ecuson pe care scrie: ,,Nu raspund la intrebari".

Este angajat la atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor din Bucuresti, iar in 1968 iese la pensie. In acelasi an,
incepe pictura bisericii parohiale de la Draganescu, Giurgiu, nu departe de Bucuresti. Avea sa fie ultima urma
majora a trecerii sale prin viata. Astazi, biserica de la Draganescu este supranumita ,,Capela Sixtina a
Ortodoxiei Romanesti".

,,E icoana lui!"

Parintele Lucian Petcu, preot la Manastirea Draganescu, ne-a povestit ca Arsenie Boca a lucrat, vreme de 15 ani,
noapte de noapte. Cumva tipic pentru modul in care modelele culturale din Romania sunt raspandite, a trebuit sa
ajungem in 2007, pentru ca picturile lui Boca sa fie cunoscute.
Cel implicat in aceste descoperiri se numeste Alexandru-Valentin Craciun si avea, la acel moment, 29 de ani.
Craciun a descoperit, din intamplare, intr-o carte, o pictura facuta de Boca la Draganescu: ,,Invierea". Pictura
aceea l-a marcat pentru tot restul vietii. ,,Nu s-a mai pictat asa ceva niciodata. E o imagine halucinanta. O
reprezentare unica a lui Hristos", povesteste tanarul.

Craciun isi neaga orice merit in descoperirea picturilor lui Arsenie Boca si pune totul pe seama ,,miracolului", a
revelatiilor care permit, din cand in cand, ca anumite lucruri ,,sa-ti fie date". Asa s-a intamplat si cu o banala
vizita la Biserica ,,Sfantul Anton", din Bucuresti.

,,Era o icoana acolo, ce fusese donata bisericii acum cateva zeci de ani buni. Mai mult nu stia nimeni. Si nici
cine era pictorul. Cum trebuia sa-l mai astept pe parintele paroh, m-am dus sa ma inchin. Uitandu-ma in jur, mi-
au cazut ochii pe icoana Sfintei Parascheva. Desi fusesem de atatea ori la biserica <<Sfantul Anton>>, niciodata
pana atunci nu observasem icoana. M-am apropiat, m-am inchinat... Si cand mi-am ridicat ochii, am intalnit
privirea sfintei. De obicei, icoana aceea sta tot timpul in penumbra bisericii. Neluminata, pictura ei pare un pic
stearsa, invaluita, stinsa. Dar, in dupa-amiaza aceea, un snop de raze se strecurase prin vitralii si batea din plin
pe chipul sfintei. Scaldata in razele soarelui, icoana parca mustea de aur si de lumina! Si Sfanta Parascheva avea
un chip stralucitor, intarita de soare. Lumina sfintei se adunase pe chip si-n privire. <<E parintele Arsenie, e
icoana lui!>> - mi-am zis deodata, ca intr-o transa! N-aveam argumente. Figura aceea a sfintei imi amintise de
chipul lui Hristos din scena Invierii, pe care o descoperisem mai demult, intr-o carte."

Boca este redescoperit

Cateva zile mai tarziu, Alexandru-Valentin Craciun mergea cu cateva fotografii ale icoanei Sfintei Parascheva la
Biserica Draganescu, la parintele Lucian Petcu, sa ii arate imaginile. Voia o prima confirmare: era icoana pictata
de parintele Arsenie Boca sau nua Preotul cerceteaza icoana, dupa care o compara cu alta, tot a sfintei
Parascheva, din biserica lui. Era aceeasi imagine.

Peste cateva luni, Alexandru-Valentin Craciun publica un mic articol despre pictura parintelui Arsenie Boca. La
Biserica ,,Sfantul Anton" incep sa vina valuri de oameni, lumea se inchina indelung la icoana Sfintei Parascheva
si o fotografiaza. A fost declansatorul unei noi descoperiri a lui Boca: o noua generatie intra in contact cu
invatamintele sale, de data aceasta prin picturi.

Convins ca o noua menire i s-a deschis inainte, Craciun ajunge la catedrala ,,Sfantul Elefterie Nou". Exista
banuiala ca acolo pictase Boca, in 1959, fresca din absida altarului, cea reprezentand ,,Maica Domnului cu
Pruncul".

,,Cand am intrat eu la Elefterie, era slujba. Fresca Maicii Domnului cu Pruncul trona deasupra altarului, uriasa si
impunatoare. Am privit-o si m-am cutremurat! Ce m-a frapat pentru prima oara a fost Pruncul! Pruncul care
priveste cu bratele deschise ca o cruce, chemand: <<Veniti la Mine!>>. Vesmantul Lui ma contraria in chip
deosebit. Simteam ca e ceva acolo, nu intelegeam prea clar, ceva ce-mi scapa. Pe urma, intr-o noapte, s-a mai
intamplat un miracol. Era foarte tarziu si eu eram intr-o stare de surescitare. Si atunci, brusc, am gasit intelesul:
vesmantul Pruncului pictat de parintele Arsenie era o zeghe! O haina de puscarie!"

Nimeni nu observase asta pana atunci: nici preotii care s-au succedat, nici enoriasii, nici macar comunistii si
securistii. Sau, spune Alexandru-Valentin Craciun, ,,au vazut si n-au inteles". Ar putea parea o excentricitate,
dar reprezentarea lui Iisus in zeghe si tuns ca un detinut are justificare teologica. Este foarte probabil ca Arsenie
Boca sa se fi ghidat dupa cuvintele din Evanghelia dupa Matei: ,,In temnita am fost si ati venit la Mine".

Pe de alta parte, fresca respectiva fusese pictata in 1959, atunci cand teroarea comunista se intetise, ba chiar
insusi Arsenie Boca fusese inchis. Singura explicatie ,,oficiala" a picturii, oferita chiar de catre autor, i-a fost
data mitropolitului Ardealului, Laurentiu Streza: ,,Mie asa mi s-a aratat Maica Domnului, asa L-am vazut pe
Mantuitorul si eu Ii pictez asa cum I-am vazut eu".

Picturile socante

Scena ,,Invierii" poate fi vazuta la Biserica Draganescu

Un alt exemplu al unicitatii raportarii lui Boca la pictura bisericeasca sunt frescele de la Draganescu. Fara a
apartine vreunui stil de pictura, imaginile expuse sunt profetice. La Draganescu, pe pojghita varului de fresca
din pronaosul bisericii am regasit cateva imagini neobisnuite prin actualitatea lor, mai ales avand in vedere ca
fusesera pictate in 1968: Turnurile Gemene incendiate pe 11 septembrie 2001 sau naveta ,,Discovery".

Cu litere de un rosu sangeriu, sta scris: ,,Faradelegile atrag pedeapsa pe pamant". Alaturi, intr-o completare
socanta, par sa se prefigureze toate evenimentele care vor cutremura iremediabil lumea moderna: terorism,
modificare genetica, globalizare.

In centru este scena Invierii, cu un alt mesaj, cel putin neobisnuit pentru un astfel de context: ,,Sa nu credeti ca
veti intra dupa moarte in Imparatia in care nu ati trait pe pamant".
Omul modern si izolarea sa fata de lumea spirituala, in viziunea lui Boca

Deasupra, apare pictata Apocalipsa, reprezentata prin cativa zgarie-nori arzand. O alta scena inspirata din viata
moderna ilustreaza celebra chemare la cina: ingerul Domnului il cheama pe om la Cina de Sus, dar el, asezat
confortabil in fotoliu, inconjurat de lux si descoperirile tehnicii, ii spune acestuia, prin telefon, ca are de
,,rotunjit tarina", de stapanit Pamantul, de incercat milioanele de cai-putere ai rachetelor, de populat alte planete.
,,Avem alte preocupari", apare altundeva pe perete.

70

este locul pe care a fost plasat Arsenie Boca, in 2006, in topul ,,100 mari romani", realizat de Televiziunea
Romana.

Era foarte tarziu si eu eram intr-o stare de surescitare. Si atunci, brusc, am gasit intelesul: vesmantul Pruncului
pictat de parintele Arsenie era o zeghe!

Alexandru-Valentin Craciun, student la Facultatea de Teologie Bucuresti

,,Caracterul picturilor este unic in lume"

Pictura de la Draganescu iti ia cu siguranta ochii, insa valoarea ei artistica este neclara. Multi spun ca ar fi opera
unui geniu, altii, precum, criticul de arta ortodoxa Richard Barrett, o considera ,,intortocheata si neclara".

Criticul de arta Sorin Albu, din Cluj-Napoca, ne-a explicat care sunt elementele definitorii ale picturii
duhovnicului. ,,Arsenie Boca are, cel putin aparent, un stil de pictura neo-bizantina. Spun aparent, pentru ca
stilul sau este unic in pictura romaneasca. O astfel de pictura nu se mai gaseste nicaieri in lume, nu neaparat
datorita stilului de pictura, ci, mai degraba, prin caracterul profetic. Din punct de vedere tehnic, Boca foloseste
pasteluri, uneori in culori vii, alteori estompate, in functie de tematica, dar si stilul pointilist, adica pictura prin
puncte, in varful penelului. Spre exemplu, ,,Invierea Domnului" este realizata in aceasta tehnica. Sunt mai multe
planuri, prin care il putem vedea pe Iisus iesind din mormant, dar fiind, in acelasi timp, inautru. Mormantul in
sine este transparent, iar asta este o alta tehnica des utilizata de Boca. Priviti, de exemplu, aureola dimprejurul
lui Iisus: nu este niciodata opaca", spune Albu.

Criticul isi exprima si incertitudinile legate de anumite aspecte ale operei lui Boca. ,,Ce as avea de reprosat este
nerespectarea canoanelor iconografiei. Insa nu in sens dogmatic, ci, mai degraba, inlocuirea acestora cu o latura
de imaterial-spiritism, ceva de tip new-age. Asta se intampla si in scrierile sale, de exemplu in ,,Cararea
Imparatiei", unde se pot gasi citate din spiritisti si ocultisti luate ca bune, dar si teme precum preexistenta
sufletului sau determinismul spiritual", incheie Albu.

Ce ramane dintr-un om dupa zeci de ani de anchete ale Securitatii

In 1969, obstea de maici de la Prislop se reorganizeaza la Sinaia, unde Arsenie isi organizeaza o chilie si un
atelier de pictura, in care se retragea la rastimpuri. Face plimbari prin zona si, o data pe luna, se duce la
Bucuresti pentru a-si ridica pensia derizorie. Securitatea nu renunta sa-l urmareasca in mod constant, pana la 7
octombrie 1989, cind este scos oficial de sub ,,supravegherea informativa". In 1988, Boca sufera un preinfarct si
face o paralizie partiala (fata si piciorul stang), fiind internat in mai multe rinduri la spital, la Bucuresti. Pe 28
noiembrie 1989, la varsta de 79 de ani, Arsenie Boca moare la Sinaia, fiind inmormantat pe 4 decembrie, in
cimitirul Manastirii Prislop, in prezenta unei impresionante multimi de credinciosi.

Dan Lucinescu, in cartea sa ,,Parintele Arsenie Boca, un sfant al zilelor noastre", descrie efectul nenumaratelor
ore de anchete si ani de temnita, vizibile la momentul inmormantarii: ,,Degetele mainilor i-au fost distruse.
Aratatorul de la mana dreapta a fost singurul scos din patrafir, in sicriul Parintelui, pentru a fi sarutat. Pe figura
Parintelui, al carui corp era asezat in sicriu, se vedeau pe pometii obrazului arsuri circulare, in diametru de circa
doi centimetri, iar pielea fetei avea urmele unor traumatisme".

Cel care ar putea deveni un sfant

Arsenie Boca, in ultimii ani de calugarie, la Prislop

Ce ramane insa in urma lui Arsenie Boca si, mai ales, cum se va raporta Patriarhia Romana la persoana celui
considerat deja, de multi credinciosi, un sfantd In fapt, in prezent, exista mai multe campanii, declansate
deopotriva de admiratori si organizatii non-guvernamentale, de canonizare. Care sunt insa sansele reale pentru
ca un astfel de demers sa se transforme in realitatec

Mici, s-ar parea, cel putin pentru moment. In prezent, la Patriarhia Romana nu exista o astfel de intentie de
canonizare, cel putin una declansata temeinic.

Radu Preda, teolog, conferentiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Cluj-Napoca, explica ce ar
presupune o astfel de initiativa: ,,Din cate stiu si eu, nu exista <<pe rol>> niciun demers vizand canonizarea
parintelui Arsenie Boca. Exista insa un uimitor curent de evlavie populara, inclusiv printre oameni care nu l-au
cunoscut. De fapt, printre criteriile care trebuie <<bifate>> in cazul canonizarilor, cultul local este important. Se
adauga minunile, verificate din mai multe surse, viata exemplara, alte marturii. Ortodoxia este mai lenta - si face
bine! - atunci cand este cazul sa proclame sfinti. Cu toate ca, asa cum este cazul celor care au murit sau au
suferit in puscarii marturisindu-L pe Hristos, indiferent de cauza politica pentru care au fost condamnati de
regimul comunist abuziv, poate ca o mai mare prezenta de spirit nu ar strica. Oamenii au nevoie de modele".

Exista un uimitor curent de evlavie populara, inclusiv printre oameni care nu l-au cunoscut, pentru canonizarea
lui Arsenie Boca.

Radu Preda, teolog

Acest articol a fost publicat in ,,Weekend Adevarul".

CITESTE SI:

Nicolae Steinhardt, ,,ovreiul" ce a gasit crestinismul intr-o ranga

Spovedanie cutremuratoare: povestea tanarului bantuit de sinucidere, care a ajuns preot dupa ce
"Dumnezeu l-a atins" la mormantul lui Arsenie Boca