n grdina Ghetsemani

Iisus lupta cu soarta i nu primea paharul...

Czut pe brnci n iarb, se-mpotrivea truna.
Curgeau sudori de snge pe chipu-i alb ca varul
i-amarnica-i strigare strnea n slvi furtuna.

O mna nendurat, innd grozava cup,

Se coboar-miindu-l i i-o ducea la gur...
i-o sete uria st sufletul s-i rup...
Dar nu voia s-ating infama butur.

n apa ei verzuie jucau sterlici de miere

i sub veninul groaznic simea c e dulcea...
Dar flcile-nclestndu-i, cu ultima putere
Btndu-se cu moartea, uitase de via!

Deasupra fr tihn, se frmntau mslinii,

Preau c vor s fug din loc, s nu-l mai vad...
Treceau bti de aripi prin vraitea grdinii
i uliii de sear dau roate dupa prad.

tiu, fr ca s pricep

tiu, fr ca s-o pricep, Treimea

i pe Ea viaa mi aez,
Cum mi cred, cu toat adncimea,
Inima, pe care nu mi-o vz:

Tainica, neistovita ei lucrare

ntr-o ran mi s-a-mprtit:
Rodnicul de via fr ncetare
Snge, n trei fee, dar nedesprit...
 Doamne

n vrful copacului Tu sunt o floare...

Pe cea mai nalt ramur a lumii
M leagn n talazul de azur i soare.
Slav ie c n-am rmas n temnia humii,
Ci slobod, spre cer, nfloritoare
Inima mea nu mai ntrzie:
Zbucnete afar n limpezi petale
S lege rod tainic, bob de poezie
Hrana zburtoarelor mpriei Tale.
Petala mi-e cu aripa rud,
Miresme, cntec gata s s-aud.
Zmbesc sub luceafar visarile-mi grele,
Beau apele lunii, se umfl n ele
Punii nopii cu cozile-n stele.
...Scuturai-m vnturi mladii ori haine,
Singur moartea e o dincolo de fire
Prpastie cu adnc de fericire.
Furtuna extazului m va urca, poate,
Peste vamile i stavilele toate,
ntr-o pal de parfum, Doamne, pna la Tine,
Cerul arunce-mi napoi jos ruina.
Floarea czut din mprie
A vazut Cerul i a srutat Lumina.

Contemporan

Nu m-nspimnt cerul, nici pmntul;

Pe unul calc, pe cellalt l strpung;
Sunt slab, smna care-o sufl vntul
Pe stepele vieii ndelung,
Dar el m sufl unde vreau s-ajung!

Chiar dac eti la infinit de mine,

Dar tiu c eti i-i cat mpria,
Nu-mi mai triesc n van nimicnicia.
O, Doamne, sunt contemporan cu Tine
i sunt contemporan cu Venicia.

iparul

Tu care smulgi iparii din nmolurile noastre

i mpini de un fr de mpotrivire alean
i ntorci peste orice stavile i dezastre
Sub meridianele pururi albastre
La batina lor cald din Ocean,
Nu ne uita n aceste trmuri cu vin
ipari nostalgici unor trmuri sfinte
Strmut-ne-n batina noastr cea din-nainte
Acolo unde-am vzut paradisiaca lumin
n oceanele nesfritei fericiri din snul Tu, Printe.
 Dimensiunea religioas a poeziilor lui Vasile Voiculescu

La nceput era Cuvntul i Cuvntul era la Dumnezeu i Dumnezeu era Cuvntul. Acesta era
ntru nceput la Dumnezeu. Toate prin El s-au fcut; i fr El nimic nu s-a fcut din ce s-a fcut.
ntru El era via i viaa era lumina oamenilor. i lumina lumineaz n ntuneric i ntunericul nu a
cuprins-o. (Sfanta Evanghelie dupa Ioan, capitolul 1).

n zorii civilizaiei, la nceputuri, oamenii s-au speriat de fulger, i de tunet, i de furtun, i de

animalele slbatice, i de foc, i de eclips, i de orice altceva ce nu puteau nelege. Erau speriai de
ntuneric, de frig, de secet. Se bazau pe fora lor fizic pentru a rzbi ntr-o lume ostil vieii pentru
ca, mai apoi, s descopere, de fapt, c tria lor, i ceea ce i-a fcut s evolueze ca specie este fora
spiritual, dobndit atunci cnd, n btlia pentru supravieuire, au descoperit dimensiunea
religioas a existenei umane.

Poezia apare in volumul "Prga" (1921), volum care marcheaza afirmarea

originalitatii stilului lui Voiculescu. Desi majoritatea temelor si motivelor erau
anticipate in primele sale volume, poetul depaseste traditionalismul samanatorist prin
spiritualizarea imaginii si innoirea expresiei.

2. Sursa de inspiratie

Punctul de plecare al poeziei "In gradina Ghetsemani" se afla in Evanghelia

Sfantului Luca. Radacinile poemului de inspiratie religioasa se afla in universul
copilariei, cand religia era pravila, enc 17417k102r iclopedie a vietii practice; cartea
oamenilor de la tara este Biblia.

Motivul rugaciunii lui Isus in gradina Ghetsemani apare frecvent in arta; V.

Voiculescu mentine in structura poemului majoritatea detaliilor din textul biblic pe
care le dezvolta intr-o tesatura poetica strabatuta de o mistica devotiune.

3. Tema

"In gradina Ghetsemani" este o meditatie pe tema conditiei umane, o drama

existentiala ce foloseste motive si scene biblice ca alegorii ale nelinistilor omului in
aspiratia sa catre Dumnezeu. Poezia in intregul ei este o optiune intre real si ideal,
fiind preferat idealul.

4. Semnificatii

Poetul se opreste asupra rugaciunii din gradina Ghetsemani, moment in care

Isus apare inspaimantat de patimile care i-au fost predestinate pentru izbavirea de
rele a oamenilor. Intreaga poezie se concentreaza asupra naturii duale a lui Isus:
indoielile si nelinistea, teama de moarte sunt ale omului, iar depasirea momentelor
de zbucium este de natura divina.

Cele patru strofe ale poeziei il prezinta pe Mantuitor (personaj simbolic,

intotdeauna asociat cu tema durerii) in agonie.

In prima strofa poetul compune imaginea lui Isus accentuand zbuciumul

omenesc, lupta cu un destin care-l inspaimanta: "Cazut pe branci in iarba, se-
mpotrivea intr-una". Prin contrast vizual se pun in opozitie omenescul (rosul sangelui
- simbol al vietii umane) si divinul (albul - simbol al puritatii ceresti).

Tendinta generala a poetului este de hiperbolizare, pentru ca astfel sa se

sublinieze si mai mult efortul de a ocoli ispita. Ca urmare chinurile Mantuitorului sunt
inchipuite la proportii cosmice in primele doua strofe: Isus "lupta cu soarta si nu
primea paharul", cazut "se-mpotrivea intr-una", sufletu-i e mistuit de "o sete uriasa",
respinge incrancenat, cu falcile inclestate "infama bautura" si intensitatea durerii sale
face sa rasune intreaga natura: "Si amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna".

Lupta cu moartea depaseste limitele unei drame omenesti, ea reprezentand

alegoric esenta eternului conflict dintre suflet si trup, dintre spirit si materie.

Strofele doi si trei dezvolta tragedia omului inspaimantat de patimile

crucificarii, dar si depasirea acestui moment prin intelegerea sensului misiunii divine
a lui Isus. "Paharul chinurilor se asociaza in viziunea lui Voiculescu si cu Graalul";
astfel in paharul cu otrava, simbol al patimilor ce trebuie indurate, apar "sterlici de
miere" si cupa devine o cale spre vietia vesnica: "Batandu-se cu moartea, uitase de
viata".

Ultima strofa completeaza cadrul traditional evanghelic din prima strofa.

Amplificarea tragismul trairilor lui Isus se face prin imaginea maslinilor

care "pareaui ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada", simbol al lumii vegetale ce il
insotea candva in Ierusalim alaturi de osanalele cu care era primit de multime.

Vantul care framanta lumea anunta martiriul care va schimba destinul omenirii
si ultimul vers: "si ulii de seara dau roate dupa prada" e incarcat de sugestii
premonitorii.

Indoiala, suferinta, zbatere, frica, credinta, pacat, amagire, iluzie, speranta, incredere,
om si fiu al lui dumnezeu. "In gradina Ghetsemani" este o meditatie pe tema conditiei
umane, o drama existentiala ce foloseste motive si scene biblice ca alegorii ale nelinistilor
omului in aspiratia sa catre Dumnezeu. Poezia in intregul ei este o optiune intre real si ideal,
fiind preferat idealul. Intreaga poezie se concentreaza asupra naturii duale a lui Isus: indoielile
si nelinistea, teama de moarte sunt ale omului, iar depasirea momentelor de zbucium este de
natura divina.

Poetul pune in opozitie omenescul si divinul printr-un profund contrast vizual

determinat de imaginea rosie a sangelui - simbol al vietii umane si albul - simbol al puritatii
ceresti. Tendinta generala a poetului este de hiperbolizare, pentru ca astfel sa se sublinieze si
mai mult efortul de a ocoli ispita. Ca urmare chinurile Mantuitorului sunt inchipuite la
proportii cosmice in primele doua strofe: Isus "lupta cu soarta si nu primea paharul",
cazut "se-mpotrivea intr-una", sufletu-i e mistuit de "o sete uriasa", respinge incrancenat, cu
falcile inclestate "infama bautura" si intensitatea durerii sale face sa rasune intreaga
natura: "Si amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna".

Lupta cu moartea depaseste limitele unei drame omenesti, ea reprezentand alegoric

esenta eternului conflict dintre suflet si trup, dintre spirit si materie.

Versurile urmatoare dezvolta tragedia omului inspaimantat de patimile crucificarii, dar

si depasirea acestui moment prin intelegerea sensului misiunii divine a lui Isus. "Paharul
chinurilor se asociaza in viziunea lui Voiculescu si cu Graalul"; astfel in paharul cu otrava,
simbol al patimilor ce trebuie indurate, apar "sterlici de miere" si cupa devine o cale spre
vietia vesnica: "Batandu-se cu moartea, uitase de viata".

Ultima strofa completeaza cadrul traditional evanghelic din prima strofa.

Amplificarea tragismul trairilor lui Isus se face prin imaginea maslinilor care "pareaui
ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada", simbol al lumii vegetale ce il insotea candva in
Ierusalim alaturi de osanalele cu care era primit de multime.

Vantul care framanta lumea anunta martiriul care va schimba destinul omenirii si
ultimul vers: "si ulii de seara dau roate dupa prada" e incarcat de sugestii premonitorii.