Domol se misca zeii namolului fecund.

Le picura pe frunte amurgul luat n coarne,

Ca parc-ar vrea deodata n aur sa se-ntoarne
Elementarul negru ce-a rabufnit din fund.
Salbatica stihie din smrcuri s-a ales,
Ia chipuri smoala hada si umbla pe picioare,
Mugesc catre lumina huidume visatoare,
Noroi cu ochi nostalgici porneste peste ses.
Ies doi, ba trei
O turma, haotice vedenii,
De varsatori zanatici scapati de dedesupt
si scrie zodiacul cu malul tot ce-a supt.
Pe drumurile noastre
Spaimntatoare genii
Aduc n sate noaptea dospita-n vraji de stele.
Opriti la porti, asteapta,
ca soarta-n ceasuri grele.
Simt sufletul cum prin adncul din mine curge, ca un rau,
Ce-si mna turburele-i ape spre-o nestiuta mare moarta,
Cnd deserturi blestemate si cnd prin holde mari de gru,
nchis n albia vietii, ncolacita ca o toarta.
Cu vaduri largi si limpezisuri lin revarsate peste prund
Sa-l poata trece orisicine, intoata voia, cu piciorul,
Sau cu vultori nebanuite si ochiuri repezi, fara fund,
E-att de nghetat pe-alocuri ca nu-l poti sparge cu toporul.
Departe, la o cotitura, un nainte-mergator,
Cu mna dreapta ridicata n semn de mistica minune,
Vegheaza tainic peste ape si ochiul lui fulgerator
Stralumineaza malul negru, nseamna aurul si spune:
"Nu stiu n piscul sterp, de unde tsnesti, nici cine te-a suit,
Nici cine-alaturi cu scateia te-a pus n cremenea pustie,
si-apoi te stoarce si te-mpinge pe praguri, nezagaduit,
Ca iar din sesuri sa te-nalte n munti, asa de-o vesnicie...
Nu-ntreb ce tari vei mai strabate calatorind astfel mereu,
Nu-ti numar morile pe tarmuri si daca marea e aproape,
Dar, suflete, tu azi esti raul n care-un Fiu de Dumnezeu
Va cobor sa se boteze si, gol, salaslui-va-n ape!
Din Piatra Arsa pna-n Omul colan de munti se tot nsira,
Cu late cefe sprijinite n citra cerurilor goale,
?i-asa vntosi, ca parca singuri adncul slavilor boltira
n opintirea lor nebuna, la nceput, cnd sa se scoale!
Mugeau nfierbntati de viata si nazuiau mai sus trufasii,
Sa duca-n inima tairei, la zei, napraznica lor para,
Dar rabufniti fara de veste, asa cazura uriasii,
Ca a plesnit sub ei pamatul si pan-la bru se ingroapara.
De atunci ntepeniti ca-n scoabe si scot doar trunchiurile sparte.
Ci tot semeti ramn de-a pururi: un pas nu le nfrunta clina.
Pereti cu seninari ca sticla de lumea noastra i desparte,
si nu-i atinge dect vntul, cu ploaia, cu umbra si lumina.
Tot trupul lor e numai gherle cu funduri nca nezarite,
Prapastii oarbe, guri de iadurui, ce nu vad nici o aurora,
Cazane groaznice si ocne, n jurul carora cumplite
Namestii sure, nclestate, s-au prins de gt si-ncing o hora.
Pusi ca o vama roditoare n calea slobodelor vnturi,
Asupra lor n toata vremea si varsa trasetul viersunul...
Balane stive de ninsoare si vulturi negri fara cnturi
Sunt rarii oaspeti cu popasuri ce le mai mngie surghinul.
Ca un imens arici de piatra pe zari ei si resfira tipii...
ntregul arc e ca o falca, si fiecare pisc, un dinte...
Dar peste toti, batuti n slava, strapungatori se-nalta Jepii,
nfipti n cerul singuratec ca doua vechi, enorme tinte.
Fratelui Andrei Scrims
Launtrica bataie nu s-a sfr?it : du?man
Mi-e cugetul de-a stnga, de-a dreapta-mi sta sim?irea,
?i nu pot ntre ele deloc sa-ncheg unirea,
Ci ma rotesc pe valuri, vas spart, catnd liman.
Dar orice mi-ar fi mintea, mi-e inima cre?tina
Ea sa nu piarda calea-n lumescul ocean,
Ci pururi sa ma-ndrepte, prin bezna ?i catran,
Ca o busola vie spre ve?nica lumina.