Sunteți pe pagina 1din 3

n coliba ntunecoasa

Din carne si os lucrata


A intrat Hristos deodata
Nu faclie ce se stinge,
Nu icoana ce se frnge,
Ci El nsusi, trup si snge
Preschimbat pentru faptura
ntr-o scumpa picatura,
Dulcea Cuminecatura.
Coliba cum L-a primit
S-a facut cer stralucit
Cu bolta de margarit
Si pe ea soare si stele
Cu luceferi printre ele.
n mijloc tron luminos
Si pe el Domnul Hristos
Care mult se bucura
Duhul Sfnt Se alatura
Si acolo ramnea
Si acum si pururea.
Si noi Doamne ne-am sculat
Colibele am *atat
Usi, ferestre, toate-s noi.
Doamne, intra si la noi!
Trup tu dormi, Domnul te paste!
Suflete, scoli si cunoaste
Luminos Prunc ca Se naste
n pestera inimii, n palatul Treimii.
Dara Pruncul cine mi-I?
Mi-e Hristosul Dumnezeu
Cobort n pieptul meu.
Maica Sfnta-n brate-L tine,
Duhul Sfnt cu drag L-alina,
ngeri cu raze se-nchina.
Nu dorm, trupul meu mi spune
Ci-nclestat de grea minune
Stau n muta rugaciune
Sa mai misc nu se cuvine,
Caci cu harul care vine,
Raiul tot se afla-n mine.
De-acolo, din pajistea de aur a durerii,
Unde gndurile pasc n turme nestiute,
Smulse din florile tainei si iarba tacerii,
Coboara cuvintele, negre mielusele mute.
Sufletul pe poteci ntortocheate
Le mna si le bate, suduind, la vale,
Plapnde, blnde, neintarcate
Si le duce sa le taie-n zalhanale.
Fara de zbierat merg la junghiere:
File-nnegrite umplu pamntul,
Caci lumea zilnic tot mai mult cere
Frageda carne de gnduri, cuvntul.
Suflete, cioban rau, casap cu mini crunte,
Vnzator de suflete, sus, din vechiul staur
Turma de gnduri s-a pierdut n munte
Si-i vesteda, -n creier, pajistea de aur.
Clepsidra veche las-o nemiscata,
Atit intors, viata iti toci-
Si dintr-un gol intr-altul vinturata
Cenusa lumii nu mai pritoci.
Pustiul vremii nu mai scotoci
Clepsidra noastra? Inima bogata,
In care vie, far-a o smuci,
Iubirea pururi curge-nvolburata,
Nisipul sterp ti-a spus vremelnicia,
Masoara-te pe tine :vesnicia
E poate, doar un pretios fior.
Imparatia clipelor de clisa
N-o birui, numarindu-i bobul, ci sa
Traiesti eternul timp interior.
Un vint sonor batu-nainte,
Ma umple picla de cuvinte,
Trec volbure de vorbe-n minte
Si picuri chinuiti cad greu,
Din raza unui gand, curata,
Prin bura turbure strabate
Si-n ceata vorbelor deodata
Rodesc lumini de curcubeu.
Ma uit la pomii din gradina;
Toti numai ramuri si lumina,
Inalta rodul pe tulpina,
Dar pintecul ascund in lut...
Eu singur stau intreg afara,
Tirind puternica povara,
Cu radacina mea amara,
Calc peste lut de la-nceput.
Ma zvirle slobod vintul de pe
Spatosii munti pe sterpe stepe,
Incalec marile sirepe,
Sint soi ne impamintenitt.
Atirn de-o alta-mparatie,
Las aripa, las vijelie
Si din cereasca panoplie
Aleg doar duhul ascutit.
Sint puiul tainic al genunii,
Port harul vesnic al minunii,
Si fructul zilnic al minciunii
Culeg cu miini de adevar.
Tacere, sufltete, tacere...
De-a carnii neagra mingaiere
Impodobita cu durere
Cum as putea sa te dezbar?
Ma surp, m-alcatui, rinduri-rinduri
Urc albe-arhitecturi de ginduri
Sau cristalida-n patur scinduri,
Azur duc viermilor mareti...
Tin cumpana cu jar in mine,
Ma-nclin pe talgerele pline
Cind apring ctitor de ruine,
Cind ziditor de frumuseti.
Ma fura vremea si ma vinde,
Alerg spre magica merinde,
Vinez cu dorul. Pin'ma prinde
Popasul la un fir de fum.
Acolo-n margine de noapte
String secolii, ii mulg de fapte
Si cu puternicul lor lapte
Mi-adap copiii pentur drum.
Salut, senine cai de viata!
Cu roua lumilor pe fata,
Va-ncep in pura dimineata,
Si iar va pierd si iar ma sting.
Intru-n launtrica racoare,
In nemurirea schimbatoare
Ma plec pe pietre hranitoare,
Si sarea visului o ling.
Ma-nghite somnul si m-aduce,
Cind amintirea sta-n rascruce,
S-arat pe unde sa apuce
Sovaitorilor urmasi...
Stind viitorul sa infrunte,
Trecutul pur s-aseaza-n frunte
Si-ndoaie nevazuta punte
Spre tarmuri virgine de pasi.