Unde toate duhurile-nchise Schimba-n aur plumbul inchisorii. Cit de veche, galbena si roasa Tu ne spinteci bezna suferintii, Cind te-aveam in miini misterioasa Teaca pentru sabiile mintii. Stup in care slove-naripate Cu polenul lumii incarcate Sucul nemuririi ne-au trecut. Roi de buchi, seminte-ale ideii, Magie cosmos strins in scoarte : zeii Au pierit ca nu te-au cunoscut. Cum te citeam! ca orbii : greaua mina Isi deschidea in orice deget ochii, Sa deslusesc magia scrisa pina Sub fiecare pagina a rochii. Cind vraja fruntii-ncet se istovise, Alunecam pe cai suave, drept, Sa mingii lung un zodiac de vise Cu gemenii rotunzi ascunsi la piept. Cu-ntoarceri dulci si lincede ocoluri, Te-am strabatutu intreaga, rind pe rind, Si buzele pe albele simboluri Intirziau oracole cerind. Stapin pe-arcana coapselor de crin -Poruncitoare magica a firii- Nu patrundea un strop de-afara prin Nebiruitul cearcan al iubirii : Urlau urgii, genuni zbucneau aproape ... Pe linga noi, inchisi, fara de porti, Pecetluit cu saruturi pe pleoape, Trecea Destinul ca pe linga morti. Trziu, pe la ceasul amaraciunii, cnd am vazut ca-n zadar cuvintele toate mi le-am rostit, ca pna la tine-ntelesul lor n-a mai ajuns, n noapte-am iesit. Crezusem, vai, cu tarie ca niciodata sfrsit nu va fi. Ti-am spus uneori: ia sfatul vestalelor, daca flacara vrei s-o-ntretii. Ti-am zis alte dati: vezi tu jeraticul, truda n vatra? Din fumul albastru ce iese mereu cerul se tese. Banuiesc ca ai stat nca mult time la masa, n jale cu capul n mani, cu privirea pierduta-n ocoalele tale de vis. Banuiesc ca nici astazi nu-ti este usor n cetatea cu puntile trase. Pentru ca vinul lasat printre cele ramase nimeni sa-l bea, toarna cenusa-n ulcior. n aur de pojarnic si spuma de scumpie, Rostogolind apusul la margini de pamnt, si joaca Baraganul talazu-i de cmpie Cu iezere de ierburi zanatice n vnt. Salbatecimi albastre, sus, cerurile toate Jos nici un nor de dealuri pe-att pamnt senin. Un car soldiu s-afunda corabia pe roate, Calatorind prin vaste limanuri de pelin. Departe, ancorata-n singuratati, umila, O tarla-si tese-alene gogoasa de fum des. n jur de arii albe cu ape de argila, Dorm turme de capite ngenuncheate-n ses. Lumina-n zari topita si-a scurs pe cmpuri ceara Si-n haul de porumburi trec visuri de polei. mpotmolita-n grne abia se misca seara, Dar cresc arhipeleaguri de umbra-n urma ei. Posomorri nalte ori pasari.Aiurare. Miraje scoase-n calea nsetosatei nopti, Scplipind prin somnul stepei dospita de visare, Amurgu-n fund e-o geana de crng cu visini copti.