Cnd primele ninsori or sa se cearna,

Atunci va fi mai greu de cei plecati,

Atunci sa cnti peste al vietii zat,
Atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna.

Prin lume numai oameni de zapada,

Un foc din vatra stnilor sa smulgi,
Si, cu puterea disperarii dulci,
Sa-l lasi deasupra spatiului sa cada.

Se vor asterne ntre noi vecernii,

Din clopote cadea-vor chiciuri mari,
Atunci visez, frumosa, sa apari
La marile instante ale iernii.

Si-apoi sa ninga mult ca-n fratii Grimm,

Si sub zapezi de bronz sa ne iubim.

Nu stiu daca ati aflat cu totii, oamenii milostivi si instariti

De batrana ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiti.
Ea de acolo isi cumpara sarmana, ieftin alimentul preferat
Pana cand cu preturile astea, n-a mai avut bani si l-a furat.

Totusi cat de rea esti soro lume,

Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti

Nu stia sa minta si sa fure, a trait in cinste din putin

Si-au vazut-o ca e speriata, parca o muncea un gand strain
Nici n-au apucat s-o controleze, ca s-a si predat ca intr-un joc
Si innebunita de durere a cazut si a murit pe loc.

Totusi cat de rea esti soro lume,

Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti

S-au furat averi de miliarde, tari intregi au fost facute praf

Nici n-ar fi mai potrivita sigla decat o ruina si un jaf
Iar acei ce le-au furat pe toata dau din cap profund dezamagiti
Ca batrana a murit umila pentru un pachet de biscuiti.

Totusi cat de rea esti soro lume,

Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti