Sunteți pe pagina 1din 2

Ce cruda si salbateca e Seara,

Cum schimba fete-fete, sbuciumata,


Cnd rumena, cnd galbena ca ceara
Si pasionata,
Ca Salomeea dupa ce a dantuit
Cum o sfatuise Irodiada,
Ea-si duce pe tipsia cerurilor prada,
Capul proorocului iubit,
Soarele ngalbenit
Arsa, trasa de dor, ,
Scuturata de friguri l saruta
Cu ura.
Pe rana si pe gura,
Poftitoare, dogoritoare, muta.
Curge soarele luminos
Seara, patata pe sni si pe vestminte,
Fuge spre apus iesita din minte
Pna ce scapa din poala capul frumos :
Soarele s-a rostogolit dupa colina
Ratacita rde, plnge
La o lalta pna lesina.
Apoi se stinge ...
ntr-un trziu. Noaptea, negrul gde
Ridicnd din umeri n urma nebunei,
Sterge de snge
Si'nfige'n cer securea lunei.
Cand Seara'si moaie pamatuful in umbra
stransa pe valcele
Si, baba rea, boeste lumea cu vanat rece de
cenusa
Semet luceafarul s'anina din sbor pe-o raza
trepadusa
Si'n pragul cerului s-arata vataful liotei de
stele.
Ghebosul mos amurg din zare plecat pe munti
si pe coclaur
S'adune zarna otravita si radacini de
somnoroasa
Tulind-o grabnic, o sfecleste si'n branci
pe-o clina lunecoasa
Isi pierde cismele lui scumpe cu lustruiti
carambi de aur.
Asemeni baba sontoroaga din fuga scapa'n
lac botforii
Si-adancul apelor vrajite se face cum e
matostatul;
Viclene stime atintite tresar in fund,
naltandu-si statul,
Pe damburi codrii negri misca, esiti la panda
ca dihorii.
Atunci luceafarul lasandu-si privirea limpede
sa-i salte
Pe roata stelelor tariei, purcede-n lunga
priveghere,
Caci zana dragostei chemandu-l si
multumindu-i in tacere
Il randueste sus in slava ceaus al noptii
cei inalte.
Te dezgolesc si-n brate ti strng rotunda noapte,
Lumina carnii pipai cu degete de orb,
Si mna, ospatata cu sni, culege soapte,
Tot trupul cu migala de mngieri sa-ti sorb.
Lucizi, genunchii candizi mai staruie-n rascoala,
Descui blndul lor lacat cu chei de dezmierdari,
Minunea jafuita sa nu ramie goala,
Te-acopar cu horbota de sarutari.
Cnd, alba muscatura nfitpa-n cer, patrunde
Altoiul aurorii n carnea beznei vii,
Sub asternutul rece ca sub obroc te-ascunde
Si stinge ale coapselor tale dulci faclii.
Sub ceara diminetii ce lina arde-n soare
Grav sufletul la margini de fericiri sta-n loc,
Culege oboseala ca pe-o suava floare
Si patima-l nchide n trunchiul ei de foc.
Tie ma-nchin, trup senin,
Alba raspntie adnca,
ntre cerul senin
Si lutul ce ne mannca.
Clara odihna ntre Ursite,
Sub rotunjimile tale aduni
Frageda taina a doua lumi topite
n limpezimea unei minuni.
Snul tau nca sta sibilin,
Pndit de toata zodia zarii,
nca din tine se-nalta lin
Pura mireasma a asteptarii
Rami aicea viata ntreaga,
Unde se taie pacat cu slava.
Si cai potrivnice ncheaga
Un dulce popas de carne suava.
Ascult plecat sub arcul simfonic al durerii
Coloanele sonore pornite catre stele,
Arteziane imnuri din marmora tacerii,
Melodice saruturi de ingeri, capitele.
Pe uriasa friza de muzica stau salbe
Zeitele cintarii, eterne simfonii
Sonatele fecioare cu line trupuri albe,
Cununi de ritm, centauri de-allegro-n batalii.
Triumf sapat in blocuri de sunete boltite
Victorii iuti cu aripi de armonii in vint.
In lanci de tipat steaguri de plins, rugi despletite,
Eroul dus pe brate de marsuri la mormint...