Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Argument .4
Capitolul I- Rujeola. Noiuni teoretice .5
Definiie.5
Etiologie.5
Patologie.6
Tablou clinic.7
Diagnosticul pozitiv si cel diferenial.10
Forme clinice.11
Evoluie si pronostic.12
Tratament.13
Epidemiologia bolii.14
Profilaxie si combatere.15
Capitolul II- Cazuri practice.19
Cazul A.19
Cazul B.30
Cazul C.43
Bibliografie.55
Agenda medical.56
ARGUMENT
Acesta este unul dintre motivele ce m-au determinat sa aleg aceast tem pentru proiectul
meu de absolvire, ce vizeaz particularitile de ngrijire a bolnavilor cu rujeol, boal
infecioas viral contagioas cu rspndire universal.
CAPITOLUL I
1. DEFINIIE:
Rujeola este o boala acut infecioas i extrem de contagioas, uneori sever, provocata
de virusul rujeolic, caracterizat clinic prin manifestri catarale respiratorii, un enantem
bucal particular, urmate de o erupie caracteristic i nsoit de variate complicaii
bacteriene.
Rujeola este o boala extrem de rspndit (peste 90% dintr-o populaie nevaccinat face
boala pn la vrsta adult). n tarile n curs de dezvoltare (nivel de viaa sczut i igien
deficitar ), rujeola se nsoete de o mortalitate ridicat ( 12% sau i mai mult ); n celelalte
ari, acest risc este mult mai redus ( mortalitate 0,02- 0,1%).
2. ETIOLOGIE
Virusul rujeolic este agentul cauzal. El este prezent la omul bolnav n snge, n secreiile
nazofaringiene i respiratorii, n elementele eruptive cutanate. Virusul nu se ntlnete la
persoane sntoase, deoarece nu exist purttori de virus rujeolic.
Izolarea virusului rujeolic s-a fcut pe culturi de esuturi ( rinichi uman, sau de maimu ),
utiliznd snge, sau splturile faringiene de la bolnavii de rujeol.
Morfologie - virusul rujeolic este o particul sferic de 120- 128m n diametru, cu mici
proiecii aciculare de suprafa. Structural, conine o nucleocapsid, cu A.R.N i un nveli
exterior constituit din lipide, glicoproteine i polipeptide. Infectivitatea este legat de acest
nveli ca i de proprietile de hemaglutinare i hemoliz. Antigenul pentru reacia de fixare
a complementului este prezent in nucleocapsid, iar anumite specificiti sunt date de
nveli. Spre deosebire de alte virusuri nrudite, virusul rujeolic nu posed neuraminidaz.
Exist un singur tip antigenic.
Rezistena n mediu extern i la factorii fizici- virusul rujeolic este puin rezistent n mediul
extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezist cteva sptmni la frigider i mai multe
luni n stare ngheat la 150 sau- 790 C. La 370C i pierde jumtate din infeciozitate n 2
ore. La temperatura camerei i la umiditate sczut, rezist mai bine dar, pierde 50-70% din
infeciozitate, n condiii de umiditate crescut. Este distrus repede de ultraviolete. Aciunea
formolului (1/4000), timp de 4 zile la 370, duce la inactivarea virusului (pierderea complet a
infeciozitii). Virusul rujeolic nu este sensibil la nici un antibiotic.
I. CULEGEREA DATELOR
1) Informatii sociale
Nume si prenume: M I
Varsta: 9 ani
Sex: feminin
Religia: ortodox
Ocupatia: eleva
Motivele internarii: febra (38-39C), frison, tahipnee, triplu catar: nazal, ocular, traheo-bronsic, stare
2) Informatii fizice
a) Capul
c) Membre
mersul normal
d) Aparatul respirator
torace murmur vezicular prezent din cauza obstructiei cailor respiratorii legate de inflamatia mucoasei nazale si a
mucoasei laringiene
e) Aparat cardiovascular
TA = 90 / 60 mm Hg
f) Aparat digestiv
g) Aparat urogenital
rinichi nepalpabili nedurerosi
h) Sistemul nervos
ROT prezente
apetit diminuat
l) Greutatea
27 kg
m) Inaltimea
133 cm
3) Informatii medicale
a) Antecedente heredo-colaterale
mama colecistectomie
tata colica renala
b) Antecedente personale
hernie inghinala
c) Istoricul bolii: in data de 12.01.2006 pacientul a inceput sa prezinte febra 37C care a inceput sa creasca normal ajungand la
39C, senzatia de nas infundat, conjunctivita si tuse seaca. S-a prezentat la medicul de familie care i-a dat trimitere la Spitalul de Boli
infecto-contagioase.
d) Examenul de specialitate
4) Diagnosticul medical
S senzatia de nas infundat, rinoree seropurulenta, tuse seaca, tahipnee, raguseala, lacrimare
a) Obiective
indepartez secretiile nazale, prin suflarea nasului sau cu ajutorul tampoanelor speciale
educ pacientul pentru a evita imprastierea secretiilor nazale si a folosi batista individuala
administrez medicatia prescrisa de medic: codeina fosfat 3x1tb / zi; antiinflamatoare HHC 100 mg / zi in perfuzii de 10%
c) Evaluarea
la o zi pacientul prezinta: catar nazal prin congestia mucoasei nazale, senzatie de nas infundat, rinoree
seropurulenta; catar traheobronsic prin tuse seaca, raguseala, din cauza laringitei
la 3 zile pacinetului i se diminueaza catarul nazal li traheobronsic astfel incat prezinta o permeabilitate a cailor
respiratorii mai buna
la 6 zile pacientul prezinta o respiratie apropiata de cea normala, urmand in continuare tratamentul indicat de medic
2) Nevoia de a elimina
P risc de deshidratare
S diaree, varsaturi, dureri abdominale, pierdere in greutate, uscaciunea pielii si a mucoaselor, sete
a) Obiective: pacientul
b) Interventii
ofer pacientului lichide (2500 3000 ml / zi): ceai, sucuri naturale, fructe, zeama de compot in cazul deshidratarii
pregatesc bolnavul pentru examinari endoscopice in cazul diareei; il alimentez hidric in primele 24-48 de ore si-l servesc
cu supa de morcov, zeama de orez, ceai neindulcit, iar treptat introduc mici cantitati de carne slaba, fiarta, branza de
vaci, paine alba prajita
ajut pacientul in timpul varsaturilor oferindu-i o pozitie corespunzatoare, linistindu-l, si oferindu-i un pahar cu apa sa-si
clateasca gura
masor la intervale regulate tensiunea arteriala, pulsul, temperatura si respiratia si le notez in foaia de temperatura
c) Evaluarea
la o zi pacientul prezinta diaree, varsaturi, dureri abdominale, pierdere in greutate, sete, uscaciune a pielii si a
mucoasei
a) Obiective
ca pacientul sa-si faca singur ingrijirile igienice si sa-si redobandeasca imaginea de sine
ajut pacientul in functie de starea generala, sa-si faca baie sau dus, sau ii efectuez toaleta pe regiuni
ajut pacientul sa-si schimbe atitudinea fata de aspectul fizic si fata de ingrijirile igienice
identific impreuna cu pacientul cauzele si motivez preocuparea pentru aspectul sau fizic
fac pacientul sa inteleaga si sa acorde o mare importanta ingrijirilor si mentinerii tegumentelor curate, deoarece aparitia
infectiilor poate fi o cauza a apariiei complicatiilor
c) Evaluare
pacientul prezinta tegumente si mucoase integre, curate si are o stare de bine fizica si psihica
ca pacientul sa fie informat cu privire la evolutia bolii, la regimul alimentar ce trebuie respectat
explorez nivelul de cunostinte al pacientului privind regimul alimentar si tratamentul ce trebuie sa-l urmeze
verific daca pacientul a inteles corect mesajul transmis si daca si-a insusit noile cunostinte
c) Evaluare
pacientul a acumulat noi cunostinte privind starea sa si beneficiaza de educatie sanitara pentru o evolutie mai buna a
starii generale.
I. ARGUMENT
Rujeola este cunoscuta inca din Antichitate, avand de-a lungul vremurilor denumiri variate: pojar, cori,
morbili sau rozeola. Maladia a fost descrisa prima data de medicul arab Rhazes, in secolul al IX-lea, dar
abia in secolul al XVII-lea Sydenham i-a creat o identitate clinica.
Natura infectioasa a rujeolei a fost stabilita cu certitudine in 1846 cand P.L. Panum a descris epidemia din
insulele Faroe a si a evidentiat contagiozitatea, iar Koplik a descris enantemul de pe mucoasa obrajilor.
Rujeola este o boala infecto-contagioasa, in general benigna, imunizanta, cauzata de un virus din familia
Paramyxovirus (genul Morbillivirus), care afecteaza indeosebi copiii si se transmite direct.
Rujeola este o boala acuta infectioasa extrem de contagioasa, provocata de virusul rujeolic si este
caracterizata prin febra, tuse, rinoree, conjunctivita, enantem pe mucoasele bucala sau labiala si o eruptie
cutanata maculopapulara.
Virusul rujeolic este prezent la omul bolnav, in secretiile nazofaringiene, traheobronsice, conjunctivale, in
sange si in elementele eruptive cutanate. Incidenta rujeolei este mai mare in lunile de iarna si primavara si
apare mai ales in copilarie.
Sursa de infectie cu rujeola este constituita numai de omul bolnav cu forma tipica sau atipica de boala.
Transmiterea se face direct, prin contact cu persoana bolnava, prin picaturile de secretie nazofaringiana si
traheobronsica pe care acesta le elimina in jur in timp ce vorbeste, tuseste sau stranuta, raspandirea
indirecta prin persoane neinfectate sau prin obiecte fiind mult mai rar intalnita.
Rujeola este o boala ce pune pacientul la grea incercare, pentru ca virusul rujeolei slabeste organismul si
il lasa cu imunitatea la pamant. Asa se explica de ce rujeola este insotita adesea de complicatii: de la
simple otite, faringita, conjunctivita pana la grave pneumonii, encefalita, insuficienta hepatica sau chiar
deces.
Cunostintele asupra bolilor infectioase, au progresat foarte mult in ultima jumatate de secol. Seria
descoperirilor stiintifice in domeniul microbiologic a fost deschisa de marele Pasteur, continuata de
Babes, Koch, Eberk, Roux etc.
Oamenii de stiinta din tara noastra au contribuit din plin la marile progrese ale cercetarilor in domeniul
bolilor infectioase pe plan mondial si national, dintre acestia numarandu-se si V. Babes, C. Levaditii, C.
Ionescu Mihaiesti, J. Cantacuzino.
Desi este o boala care se intalneste mai frecvent la copii, ea poate sa afecteze atat adolescentii cat si
adultii, iar daca virusul rubeolei este contactat de femei in primele luni de sarcina este deosebit de
teratogena pentru fat, dand malformatii congenitale grave.
Acesta este unul dintre motivele ce m-au determinat sa aleg aceasta tema pentru proiectul meu de
absolvire, ce vizeaza particularitatile de ingrijire a bolnavilor cu rubeola, boala infectioasa virala
contagioasa cu raspandire universala.
Pielea este invelisul protector al corpului. Aceasta are rolul de a acoperi si proteja corpul impotriva
agresiunilor, de a impiedica pierderea apei. Ea creeaza o pelicula protectoare prin secretia de sebum si
permite reglarea temperaturii prin transpiratie. Pielea este organul sensibilitatii care ne permite sa percem
tot ce atingem. Pielea are o suprafata de 1,5m2 si o grosime de 1-4 mm.
1. Epidermul se gaseste la exterior si este compus din mai multe tipuri celulare:
- keratinocitele: sunt eliminate dint trei in trei saptamani, la suprafata pilii- prin fenomenul numit
descuamare- eliberand keratina in stratul cornos, foarte rezistent.
- melanocitele care produc melanina, pigment al carui rol e acela de a asigura colorarea pielii
(pigmentarea) si de a proteja omul contra razelor de soare.
2. Dermul este partea centrala a tesutului de sustinere a pielii. Este formata din numeroase fibre de
colagen, vase sanguine care permit cicatrizarea, terminatii nervoase, foliculi pilosi, glande sebacee si
glande sudoripare.
3. Hipodermul este partea cea mai profunda a pielii si este formata din celule adipoase, care fabrica
grasimea. Acesta este bogat in vene si artere. Hipoderma ne protejeaza de socuri si de presiune.
Pielea contine de asemenea si foliculi pilosi: acestia produc firele de par. Baza lor este in forma de sac si
se afla in derm. El contine orificiile glandelor sebacee si poate fi ridicat de muschiul erector.
Pielea mai contine glande sebacee care se deschid in foliculul pilos. Ele secreta sebum, care lubrifiaza
pielea si o protejeaza.
- corpusculii Meissner: acestia percep miscarile obiectelor pe piele (reactie la inceputul si sfarsitul
stimularii)
- discurile Merkel detecteaza deformarile pielii atata timp cat stimularea persista, precum si forma
obiectelor.
CUPRINS
I. ARGUMENT 3
Definitie 10
Etiologie 10
Patogenie 11
Clasificare 11
Simptomatologie 13
Evolutie si prognostic 15
Tratament 15
Complicatii 17
Profilaxie 18
III.1. Interviu 23
Ingrijiri autonome: 26
Ingrijiri delegate 27
V. Bibliografie 37
Rujeola 1.DEFINIIE: Rujeola este o boala acut infectioas i extrem de contagioas, uneori
sever, provocata de virusul rujeolic, caracterizat clinic prin manifestari catarale respiratorii, un
enantem bucal particular, urmate de o erupie caracteristic i insoit de variate complicaii
bacteriene. Rujeola este o boala extrem de raspandit (peste 90% dintr-o populaie nevaccinat
face boala pan la varsta adult). in arile in curs de dezvoltare (nivel de viaa sczut i igien
deficitar ), rujeola se insoete de o mortalitate ridicat ( 12% sau i mai mult ); in celelalte ari,
acest risc este mult mai redus ( mortalitate 0,02- 0,1%). Complicaiile pulmonare i nervoase
contribuie la gravitatea bolii prin mortalitate i sechele. Se apreciaza c peste 1.500.000 de
copii mor anual pe glob din cauza rujeolei. Considerand marea morbiditate a rujeolei,
complicaiile i mortalitatea, rujeola se numar, in cadrul bolilor infecioase, printre problemele
mari de sanatate public. Prin generalizarea vaccinrii antirujeolice, se sper s se obin
eradicarea bolii, in ultimii ani. 2.ETIOLOGIE Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent
la omul bolnav in sange, in secreiile nazofaringiene i respiratorii, in elementele eruptive
cutanate. Virusul nu se intalnete la persone sntoase, deoarece nu exist purtatori de virus
rujeolic. Izolarea virusului rujeolic s-a fcut pe culturi de esuturi ( rinichi uman, sau de
maimu ), utilizand sange, sau splturile faringiene de la bolnavii de rujeol. Morfologie-
virusul rujeolic este o particul sferic de 120- 128m in diametru, cu mici proiecii aciculare de
suprafa. Structural, conine o nucleocapsid, cu A.R.N i un inveli exterior constituit din
lipide, glicoproteine i polipeptide. Infectivitatea este legat de acest inveli ca i de proprietile
de hemaglutinare i hemoliz. Antigenul pentru reacia de fixare a complementului este prezent
in nucleocapsid, iar anumite specificitai sunt date de inveli. Spre deosebire de alte virusuri
inrudite, virusul rujeolic nu posed neuraminidaz. Exist un singur tip antigenic. Rezistena in
mediu extern i la factorii fizici- virusul rujeolic este puin rezistent in mediul extern, mai ales la
temperaturi ridicate. Rezist cateva saptmani la frigider i mai multe luni in stare ingheat la
-150 sau- 790 C. La 370C ii pierde jumatate din infeciozitate in 2 ore. La temperatura camerei
i la umiditate sczut, rezist mai bine dar, pierde 50-70% din infeciozitate, in conditii de
umiditate crescut. Este distrus repede de ultraviolete. Aciunea formolului (1/4000), timp de 4
zile la 370, duce la inactivarea virusului (pierderea complet a infeciozitaii). Virusul rujeolic nu
este sensibil la nici un antibiotic. 3.PATOGENIE Poarta de intrare a virusului rujeolic este
mucoasa nazofaringian i conjunctival. Unii autori au susinut c poarta de intrare a virusului
ar fi numai mucoasa conjunctival ( copii receptivi la rujeol, pui in contact cu bolnavii de
rujeol, nu au facut boala, dac li s-au aplicat ochelari, care acopereau intreaga regiune orbital
sau dac li s-a instilat ser de convalescent in sacul conjunctival ). Dup patrunderea prin
mucoas virusul ajunge in esuturile linfoide, unde se multiplic ( perioada de incubaie ).
Virusul a putut fi izolat din sange, in aceast perioad, la maimue. Cand s-a realizat o
multiplicare maxim a virusului, acesta invadeaz sangele i organele, provocand primele
manifestari ale bolii. Virusul rujeolic se izoleaz in aceast perioada din sange, din secreii
nazofaringiene i din urin. in sange, virusul rujeolic este localizat indeosebi in leucocite, in care
se i multiplic ( ceea ce ar explica leucopenia i modificrile cromozonice fregvente din
rujeol ). in rujeol, se produc i alte modificari imunologice i metabolice. Astfel, in formele
severe de rujeol s-a constatat o imunosupresie inportant ( mai ales a imunitaii celulare ),
demonstreaz printr-o scdere a numrului de linfocite T, i scderea rezistenei la infecii
bacteriene. Rujeola grav care apare frecvent la tropice, se insoete de o eliminare mai
prelungit a virusului rujeolic i de prezena prelungit a celulei gigante (8-29 zile), fa de o
durat medie de 6 zile in rujeola obisnuit. Se consider c acest aspect revelator de gravitate
se datorerte unei puternice deprimari a imunitaii celulare, la copiii cu malnutriie, ceea ce ar
favoriza proliferarea viral i gravitatea bolii. Viremia inceteaz ca nd apar anticorpii
neutralizani, al cror tritru crete progresiv, ajungand la maximum intre a 7-a i a 10-a zi de
convalescen. Tritru acestor anticorpi se menine ridicat, chiar dup un an, persistand apoi
toat viaa i asigurand imunitatea antirujeolic. 4.TABLOUL CLINIC Incubaia in medii este de
10 zile (cu variaii intre 8 i 11 zile), fiind una din perioadele de incubaie cele mai fixe. Poate fi
prelungit pn la 21-28 de zile, dac in cursul acestei perioade s-a administrat
gammaglobulin. a.) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv, perioada cataral ). Aceast
perioad dureaz 3-4 zile, pn la apariia erupiei. Debutul este gradat (i nu brusc ca in
scarlatin ), cu febr care crete treptat la 380-390C, insoit de cefalee, indispoziie i de
fenomene catarale conjunctivale i ale cilor respiratorii superioare. Caterul conjunctival este
exprimat prin : conjunctivite roii, pleoape umflate, ochi lacramoi;este insoit adesea de
fotofobie. Catarul cilor respiratorii este localizat iniial la nazofaringe i laringe. Bolnavul
strnut i prezint o secreie nazal, abundent, seromucoas sau mucopurulent, care irit
narinele, insoit uneori de epistaxis. Catarul ocular i nazal dau feei bolnavului un "facies de
copil plans". Catarul se extinde apoi la laringe, instalandu-se laringita exprimat prin voce aspr,
rguit, tuse uscat suprtoare. Catarul laringean poate fi mai accentuat, luand aspectul unei
laringite obstruante (crup rujeolic). Ctre sfaritul perioadei de invazie, catarul se extinde
descendent sub forma unei traheobronite acute. Examene radiologice efectuate sistematic in
aceast perioad pun in eviden, in peste jumatate din cazuri, imagini de pneumonie
interstiial. Cavitatea bucal . Din primele zile de boal, mucoasa bucal este congestionat,
mai ales in fundul gurii. Pe acest fond hiperemiat, se observ pete intens congestive, uneori
chiar hemoragice. Petele sunt de dimensiuni mici (3-5 mm in diametru), cu contur neregulat,
fiind fregvente pe vlul palatin i in fundul gatului. Limba este sabural, dar roie pe margini cu
tendine de descuamare in zilele urmtoare Semnul Koplik, modificare caracteristic rujeolei in
aceast perioad; este constituit din cteva (uneori numeroase) micropapule albe sau de
culoare albastru deschis, izolate sau in mici grupuri, aezate pe o zona roie, cu un diametru de
caiva milimetri. Aceste micropapule sunt situate pe mucoasa jugal, lang ultimii molari, mai rar
pe gingii, in anul jugomaxilar i excepional in alte pri (mucoasa nazal). Ele au fost
comparate cu grunele de gri sau cu mici stropituri de var, presrate pe o suprafa
congestionat. Aceste puncte reliefate se datoresc unor ingrori epiteliale, fiind destul de
aderente de mucoas. Semnul Koplik apare din perioada de invazie, de obicei in a 2-a zi i
persist cateva zile, cuprinzand i 2-3 zile din perioada eruptiv, apoi dispar incepand cu
punctele albicioase, care las in loc un punct hemoragic pe o areol congestiv (,,rest de
Koplik"). Semnul Koplik are o mare valoare in diagnosticul precoce al rujeolei, putand fi
considerat chiar patognomonic pentru aceast boal. Ganglionii limfatici, mai ales cei cervicali,
sunt usor mriti. b.)Perioada eruptiv. Febra, care la sfaritul perioadei de invazie avusese o
tendin de scdere, crete din nou i mai mult, realizand astfelo curb febril cu aspect difazic,
asemntoare cu aceea din alte boli virale (grip, poliomelit). Simptome generale i nervoase-
indispoziie, agitaie, insomnie, chiar delir, se accentueaz. Erupia apare concomitent cu
aceast exacerbare a simtomatologiei generale. Erupia rujeolic apare, de obicei, in cursul
nopii, astfel incat este descoperit dimineaa. Primele pete apar inapoia urechilor i pe ceaf,
pe frunte i obraji, coborand spre gat. A 2-a zi, erupia se extinde pe torace i pe pdcina
membrelor, pentru ca in a 3-a zi, s cuprinda in intregime trunchiul i extremittile membrelor.
Erupia are deci un caracter descendent i centrifug, generalizarea fiind desvarit de obicei in
a 3-a zi. Uneori, erupia ,,iese" mai greu, generalizandu-se in 4-5 zile . Erupia rujeolic este
constituit din macule congestive (dispar la presiune), de culoare roz, la inceput mici
( diamedrul de caiva mm) putand rmne ca atare (erupie micromaculoas) sau crescand in
suprafa ( de 1-3 cm in diametru ), cu margini neregulate, sau uor dinate ( erupia
macromaculoas).
RUJEOLA
I. PARTEA TEORETIC
1. Definitie
2. Etiologie
3. Patogenia si anatomia patologica a
bolii
4. Tabloul clinic
5. Diagnosticul pozitiv si cel diferential
6. Forme clinice
7. Evolutie si prognostic
8. Tratament
9. Epidemiologia bolii
10.Profilaxie si combatere
II. PARTEA PRACTIC
1. Frecventa semnului Koplik
2. Distributia pe luni a cazurilor de
rujeola
3. Distributia pe medii a cazurilor de
rujeola
4. Distributia pe sexe a cazurilor de
rujeola
5. Prezenta semnului Koplik
6. Concluzii
1. DEFINIIE:
Rujeola este o boala acuta infectioasa si extrem de contagioasa, uneori severa, provocata de virusul
rujeolic, caracterizata clinic prin manifestari catarale respiratorii, un enantem bucal particular, urmate
de o eruptie caracteristica si insotita de variate complicatii bacteriene.
2. ETIOLOGIE
Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav n snge, n secretiile
nazofaringiene si respiratorii, n elementele eruptive cutanate. Virusul nu se intalneste la persone
sanatoase, deoarece nu exista purtatori de virus rujeolic.
3. PATOGENIE
Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiana si conjunctivala. Unii autori au
sustinut ca poarta de intrare a virusului ar fi numai mucoasa conjunctivala ( copii receptivi la rujeola,
pusi n contact cu bolnavii de rujeola, nu au facut boala, daca li s-au aplicat ochelari, care acopereau
ntreaga regiune orbitala sau daca li s-a instilat ser de convalescent n sacul conjunctival ).
Rujeola grava care apare frecvent la tropice, se insoteste de o eliminare mai prelungita a virusului
rujeolic si de prezenta prelungita a celulei gigante (8-29 zile), fata de o durata medie de 6 zile n
rujeola obisnuita. Se considera ca acest aspect revelator de gravitate se datorerste unei puternice
deprimari a imunitatii celulare, la copiii cu malnutritie, ceea ce ar favoriza proliferarea virala si
gravitatea bolii.
Viremia nceteaza ca
nd apar anticorpii neutralizanti, al caror tritru creste progresiv, ajungnd la maximum ntre a 7-a si a
10-a zi de convalescenta. Tritru acestor anticorpi se mentine ridicat, chiar dupa un an, persistnd apoi
toata viata si asigurnd imunitatea antirujeolica.
4. TABLOUL CLINIC
Incubatia n medii este de 10 zile (cu variatii ntre 8 si
11 zile), fiind una din perioadele de incubatie cele mai
fixe. Poate fi prelungita pana la 21-28 de zile, daca n
cursul acestei perioade s-a administrat gammaglobuli
22322u2023w na.
Eruptia rujeolica apare, de obicei, n cursul noptii, astfel nct este descoperita dimineata.
Primele pete apar napoia urechilor si pe ceafa, pe frunte si obraji, cobornd spre gt. A 2-a zi, eruptia
se extinde pe torace si pe padacina membrelor, pentru ca in a 3-a zi, sa cuprinda n ntregime trunchiul
si extremitatile membrelor. Eruptia are deci un caracter descendent si centrifug, generalizarea fiind
desavrsita de obicei n a 3-a zi. Uneori, eruptia ,,iese" mai greu, generalizndu-se n 4-5 zile .
Eruptia rujeolica este constituita din macule congestive (dispar la presiune), de culoare roz, la
nceput mici ( diamedrul de ctiva mm) putnd ramane ca atare (eruptie micromaculoasa) sau
crescnd n suprafata ( de 1-3 cm n diametru ), cu margini neregulate, sau usor dintate ( eruptia
macromaculoasa).
Alte complicatii:
5. Complicatii digestive :
gastroenteritele ( enantemul rujeolic al mucoasei
digestive favorizeaza dezvoltarea unor infectii bacteriene ,
sau redesteptarea unei infectii dizinterice prezenta pna
atunci sub foma latenta sau ca stare de purtator ).
6. FORME CLINICE
Dupa aspectul eruptiei:
2. Rujeola atipica la imunizati cu vaccin inactivat. La copiii astfel vaccinati, s-a constatat
aparitia, la ctiva ani dupa vaccinare, a unei rujeole atipice si severe ( datorata sensibilizarii ), ceea ce
a condos la renuntarea la acest vaccin.
Dupa vrsta :
Rujeola este mult mai severa la copilul mic, prin frecventa mai mare a complicatiilor;de peste 7ori prin
frecventa mai mare a complicatiilor; de peste 7 ori mai frecvente (87,9%), fata de copii mari (12%),
mai acelor grave (bronhopneumonii, laringite, encefalite, suprainfectii bacteriene sistemice), precum si
printr-o evolutie mai severa (forme hemoragice, forme hipertoxice mai frecvente), cu o letalitate de
2,2% (fata de 0,4 la copii mari). La sugari uneori mai ales n primele 6 luni, rujeola prezinta aspecte
atipice (eruptie discreta si de scurta durata, febra mica, absenta semnului Koplik )
7. EVOLUIE sI PROGNOSTIC
n general, prognosticul rujeolei este favorabil, mai
ales la copii cu stare de nutritie normala si n conditiile
actuale de ngrijire. Astfel letalitatea a scazut n spitalul
clinic de boli infectioase Colentina, de la 8,8% (1939-
1944), la 2,3 % (1945-1959) si la 0,5-1% (dupa 1960 ), pe
cazurile spitalizate.
8. TRATAMENT
Tratamentul rujeolei este simtomatic si de sustinere.
Nu exista nici un mijloc de tratament specific.
Gammaglobulinele au numai o valoare preventiva si nu
curativa. Dupa unii administrarea de gammaglobuline n
stadiul prodromal ar scadea frecventa complicatiilor si
ntructva gravitatea bolii.
Rujeola necomplicata se trateaza la domiciliu
(ngrijiri, igiena, dieta, medicatie ct mai simpla);
spitalizarea este indicata numai pentru formele severe
complicate, sau n situatii de necessitate. Repaosul la pat
este indicat pentru toata perioada febrila si cteva zile
dupa aceea.
Tehnica aseptica este obligatorie,ca si dezinfectia continua si cea terminala. ngrijirea tegumentelor se
face cu lotiuni cu apa alcoolizata (baia este permisa n convalescenta). ngrijirea mucoaselor necesita
multa atentie. Ochii trebuie protejati de actiunea iritativa a luminii si tinuti curati prin spalaturi zilnice
cu ceai de musetel caldut.Cavitatea bucala trebuie curat ntretinuta (gargara cu ceai de musetel , apa
de gura). Secretiile se ndeparteaza, iar uscaciunea mucoasei se combate printr-o hidratare adecvata
si prin aplicari de comprese umede. Cavitatile nazale se curata de secretii, iar narinele se ung cu o
crema simpla. Urechile si mastoidele se controleaza atent zilnic.
Dieta consta, n perioada febrila, din lichide (supe, ceaiuri, limonada, sucuri de fructe, lapte, apa
minerala, sifon, etc), administrate cu staruinta si grija, n functie de toleranta gastrica.
Varsaturile repetate, urmate de deshidratare, necesita o hidratare pe cale parenterala. Imediat ce
toleranta gastrica permite, dieta se mbogateste treptat, devenind completa n convalescenta (fara nici
o restrictie ).
Crupul rujeolic se trateaza, n formele usoare, cu aer umidificat, inhalatii, comprese calde si sedative
(luminal, antihistaminice). n cazurile severe, se recurge la corticosteroizi, pentru actiunea lor
antiinflamatoare (hidrocortizon, hemisuccinat;100 mg x 3/zi, timp de 2-3 zile). Se mai administreaza
dupa nevoie, oxigenoterapie, aspiratia secretiilor, antibiotice (de obicei, exista suprainfectie
bacteriana) si eventual traheostomie.
9.EPIDEMIOLOGIA BOLII
Caractere generale. Rujeola este o boala infectioasa de mare raspndire universala, aparnd n toate
continentele si tarile, la orice latitudine.
Rujeola afecteaza pana la 99,9% din populatie, receptivitatea fiind generala(ntr-o populatie
nevaccinata). n populatia urbana, boala apare endemo-epidemic, cu valuri epidemice la 2-3 ani; n
zonele rurale, apare sporadic sau n epidemii extinse, la intervale mari.
Aspectul clinic al epidemiilor s-a pastrat n general acelasi, dar severitatea lor a scazut mult n ultimele
decenii, mai ales n tarile dezvoltate cu nivel crescut de nutritie si igiena si accesibilitatea la njrijirile
medicale moderne. Gravitatea rujeolei n unele tari din Africa si Asia se explica prin mbolnavirea
predominanta a copiilor la vrsta mica (sub 3 ani) si prin malnutritia acestora, cu rezistenta scazuta
fata de evolutia bolii si aparitia de complicatii.
n regiuni cu totul isolate, n special n insule rujeola apare la intervale mari, de zeci de ani, cu ocazia
importului unui caz contagios si atunci cuprinde toata populatia receptiva expusa, inclusive pe batrni.
Aparnd astfel n tinuturile virgine, epidemiile de rujeola sunt mai severe.
Morbiditatea prin rujeola variaza annual, n functie de nivelul endemic si de aparitia de epidemii, ntre
300 si 800 de cazuri la 100.000 de locuitori. n tara noastra, morbiditatea a fost de 370,1/ 100.000 de
locuitori.
n ultimii ani, n tarile n care s-a aplicat programul de vaccinare antirujeolica a copiilor, morbiditatea a
scazut considerabil (la cteva zeci, sau sute de cazuri pe an).
n curba multianuala a morbiditatii, se remarca o periodicitate a crosetelor epidemice la intervale de 2-
4 ani. n mediul urban, aceste crosete survin pe un fond mai crescut endemic.
Amploarea acestor variatii epidemice tine de masa receptiva cuprinsa, prin acumularea de noi
generatii receptive care apar. Curba lunara si sezoniera a incidentei rujeolei arata umaximum n lunile
de primavara (aprilie-mai) si un minimum in august si septembrie.
Reaparitia pe grupe de vrsta arata ca imensa majoritate a populatiei se mbolnaveste n copilarie (mai
ales n orase), asfel ca adultii sunt imuni. n tara noastra, n 1964, 80% din cazuri au aparut ntre 1 si 9
ani si numai 1% din cazuri peste vrsta de 15 ani.
Izolarea (la domiciliu sau la spital ) se face de la primele semne de boala pna la 6 zile dupa aparitia
eruptiei.
Dezinfectia continua, si cea terminala, a camerei bolnavului sunt necesare. Suspectii sunt izolati pna
la precizarea diagnosticului. Carantina contactilor este necesara, desi dificil de realizat n practica. Se
aplica n colectivitatile de copii, unde s-a ivit un caz, prin interzicerea intrarii de noi copii receptivi si de
vizitatori. scolile nu se inchid, nsa copiii sunt supusi unui control medical zilnic. Copiii-contacti, la care
se cunoaste data precisa a contactului, pot fi lasati la scoala primele zile de incubatie, dupa care este
recomandabil sa fie izolati la domiciliu.
Contactii (copiii mici sub 3 ani vrsta, convalescentii dupa alte boli infectioase, copiii cu boli debilitare,
etc) primesc imonoglobuline "standard" ( gammaglobulina 10% sau 16%) n doza de 0,3 ml/kg corp,
din concentratia de 16% (imunizare pasiva). Aplicata n primele 5 zile de la contact, efectul preventiv
al gammaglobulinei este sigur. Durata de protectie se extinde la 3 saptamni. Daca administrarea s-a
facut dupa a 5-a zi de la contact, efectul este numai de atenuare si cu att mai redus, cu ct
administrarea gammaglobulinei s-a facut n ultimile zile de incubatie. n locul gammaglobulinei
"standard", se pot folosi imunoglobuline specifice (imunoglobuline umane specifice anti-rujeola), doza
de 0,2-0,3 ml/kg corp .
Depistarea bolnavilor trebuie facuta ct mai precoce, ca si izolarea lor (4 zile nainte si 6 zile dupa
aparitia eruptiei). Se va evita contactul direct al celor receptivi cu cei bolnavi. Sectiile de rujeola din
spitale vor fi ct mai riguros separate (conagiozitate mare, transmitere aerogena).
Protectia receptivilor se poate realiza prin masuri de profilaxie specifica (pasiva sau activa)
A. Protectia prin imunizare pasiva se face cu gammaglobuline"standard" sau specifice, cu efect de
protectie, daca se administreaza n primele 5 zile de la contact si cu efect de atenuare, daca se dau n
urmatoarele zile de incubatie. Durata protectiei este de 3 saptamni.
B. Protectia prin imunizare activa. n prezent, prevenirea rujeolei, este, cu success, asigurata prin
imunizarea n masa cu vaccinul cu virus rujeolic viu atenuat. Introdus n 1963, acest vaccin a aratat o
nalta eficacitate, determinnd o imunitate protectiva n circa 95% din cazuri, reducnd substantial
morbiditatea prin rujeola (n S.U.A. de la 400.000 de cazuri pe an, la mai putin de 3000 de cazuri in
1984).
Vrsta de vaccinare. n mod usual, se ncepe de la vrstade 12 luni (chiar 15 luni dupa unii autori)
si ulterior se face la orice vrsta. Experienta a aratat ca efectuarea sub vrsta de 12 luni poate
reduce sansa si gradul seroconversiunii, din cauza persistentei mai prelungite a anticorpilor transmisi
de la mama. Toti autorii sunt nsa de accord ca n cazurile de risc mare de contact infectios pentru
sugari (epidemii n crese, morbiditate mare la vrsta mica) este indicat sa se faca vaccinarea de la
vrsta de sase luni. n aceste cazuri, este nsa necesar sa se repete vaccinarea la vrsta de 15 luni,
pentru o protectie completa (sub 12 luni protectia este de numai 67%). Copiii mai mari si adolescentii
se vaccineaza daca sunt receptivi. Expunerea la rujeola (contact infectant) nu constituie o
contraindicatie a vaccinarii. Daca vaccinul este efectuat n primele 3 zile de la contact, vaccinul induce
o protectie, care mpiedica dezvoltarea rujeolei.
Precautii si contraindicatii. Vaccinarea antirujeolica se amna pentru 2-3 luni, daca copilul a primit
gammaglobuline, snge sau plasma (interferarea vaccinarii).
Se exclud de la vaccinare: gravidele (risc de malformatii la fat), copiii cu boli febrile severe,
tuberculoza activa, precum si cei cu imunitate alterata (leucoze si alte boli de snge, persoane tratate
cu corticoizi, citostatice, iradiate), din cauza pericolului de dezvoltare a unor reactii grave. Copiii cu
aceste contraindicatii se protejeaza (n caz de contact infectant) cu imunoglobuline "standard" sau
specifice.
Reactii adverse. Experienta de peste 15 ani cu vaccinul rujeolic a aratat o securitate foarte buna
si o toleranta acceptabila. ntre 5-15% dintre vaccinati, dezvolta febra pana la 39 0C, ncepnd de la a
6-a zi dupa inoculare si durnd cteva zile; mai rar apar eruptii usoare. Modificarile EEG, trecatoare si
reversibile, sunt posibile, ca si convulsii, dar manifestari neurologice s-au semnalat numai n proportia
de 1-1,2/1000.000 de vaccinari.
Alti autori dau proportii mai mari (1 : 25.000) de complicatii neurologice. Exceptional s-au citat
cazuri de sindrom Guillain-Barr si pareze. Riscul de panencefalita subacuta sclerozanta este
considerat cu totul exceptional.
Durata imunitatii. Experienta de pna acum arata ca imunitatea dureaza 10-12 ani de la
vaccinare ( observatiile continua), sugernd o imunitate pentru toata viata ( desi apare mai putin
puternica dect aceea dupa infectia naturala).
Esecurile vaccinarii antirujeolice sunt rare (1-5%) si explicabile fie prin prezenta de anticorpi la
copilul vaccinat (sugar sau primitor recent de imunoglobuline), fie mai ales prin defectiuni de
conservare a vaccinului la rece ("lantul de frig" necesar de la producator pna la aplicare), deoarece
vaccinul rujeolic este foarte labil la temperatura inalta si la lumina (un mare impediment pentru zonele
tropicale).
Pentru a evita esecurile prin imunitatea umorala reziduala la sugari, s-au facut ncercari de
vaccinare la acestia cu vaccin rujeolic administrat pe cale nazala, prin aerosoli, cu rezultate bune.
Eradicarea rujeolei este posibila numai pe baza unui progrom de vaccinare antirujeolica cu vaccin viu,
generalizat si sustinut a fiecarei generatii anuale de copii.
PARTE PRACTICA
A fost studiata frecventa semnului Koplik n tabloul clinic al rujeolei la cazurile
internate n spitalul de boli infectioase nr.3 din Galati n epidemia din 1997.
Frecventa semnului Koplik la cazurile de rujeola studiate care au fost internate n spitalul de boli
infectioase nr.3 din Galati n anul 1997, este semnificativa. Acest semn fiind ntlnit la 39% din cei
internati. Distributia pe luni calendaristice a cazurilor de rujeola internate n spitalul de boli infectioase
nr.3 din Galati, n anul 1997, ne arata ca epidemia a avut loc primavara si vara cu doua vrfuri n lunile
mai si iulie.
Distributia pe medii a cazurilor de rujeola internate la spitalul de boli infectioase nr.3 din Galati, n
anul 1997, arata o p[ondere ridicata a cazurilor provenite din mediul rural 55,33% datorita unei
acoperiri vaccinale deficitare.
Repartitia pe sexe a cazurilor de rujeola, internate n spitalul de boli infectioase
nr.3 din Galati, n anul 1997, ne arata afectarea mai frecventa a copiilor de sex
masculin .
Din studiul cazurilor de rujeola internate n spitalul de boli infectioase nr.3 din
Galati, n anul 1997, rezulta ca semnul Koplik a fost present la 39% din cazuri.
Epidemia din anul 1997 a afectat mai mult copiii din mediul rural n special pe
cei de sex masculine si s-a desfasurat mai ales n sezonul cald. Exista diferenta,
statistic, semnificativa, semnul Koplik fiind mai des ntlnit la personae de sex
masculin.
BIBLIOGRAFIE