Traumatismele asupra regiunii cefalice, survenite cinsecutiv actiunii unui agent

traumatic mecanic reprezinta in continuare o cauza majora de mortalitate[5,8],

insumand aproximativ 50 % din mortile traumatice, dintre care 15-20% au loc in
circumstantele unor caderi si heteroagresiuni[8]. Leziunile de la nivelul capului sunt
reprezentate de injurii ale tesuturilor moi faciale si de la nivelul scalpului, fracturi de
viscero si neurocraniu si de trauma la nivelul substantei cerebrale si meningelui,
putand fi produse atat direct, prin mecanism activ de lovire cat si indirect, pasiv
secundar lovirii de un corp dur[2,11] si nu de multe ori pun probleme in stabilirea
cauzei si felului mortii.[c]
Consecintele traumei mecanice asupra integritatii fizice variaza foarte mult si se pot
produce atat extern, la suprafata corpului cat si la nivelul organelor interne.
Violenta, de multe ori exacerbata, raportat la motivul conflictual initial apare in
foarte multe cazuri pe fondul consumului de bauturi acoolice si cu predominanta
genului masculin, indeosebi privind agresorul[a].
Absenta leziunilor de parti moi pericraniene nu exclude o injurie intracraniana.Cauza
majora de mortalitate[b]
Records of head injuries date to antiquity when Hippocrates and Galen classified
skull fractures and also developed methods of trephination as treatments.[c] This
topic remains challenging in modern times too because in forensic practice head
trauma due to blunt violence is quite frequent and the lesions, which appear
sometime pretty tricky must be assessed and interpreted correctly, in order to
establish the cause and manner of death. Circumstances when injury to the head
occur are aggressions (when the events happen mostly under the Bacchus state
of mind = impact of alcohol [a], condition in which accidental trauma is facilitated
too), falls and motor vehicles accidents [b].