Alegeri SUA 2016.

Cum va fi ales noul presedinte al Statelor Unite, ce teritorii

americane nu au drept de vot si ce se intampla daca niciun candidat nu castiga
Ionut Preda,

In noaptea de marti spre miercuri, cetatenii Statelor Unite vor alege al 45-lea presedinte din istoria tarii.
Procesul este unul mult mai complicat decat in majoritatea statelor democrate; votul local conteaza mai mult
decat cel national, presedintele ar putea fi ales de Camera Reprezentantilor in anumite circumstante iar o parte a
teritoriilor americane nu au drept de vot.

Colegiul electoral
Presedintele Statelor Unite nu este ales prin vot direct de catre populatie; in schimb, alegatorii voteaza in fiecare
stat pentru acordarea locurilor in colegiul electoral, organismul care va stabili in fapt cine va ocupa scaunul de la
Casa Alba pentru cel putin urmatorii patru ani.

Fiecare dintre cele 50 de state plus Districtul Columbia au cate un numar fix de electori pe care ii pot desemna
in colegiul electoral, insumand in total 538 de electori la nivel national. Dintre acestia, un candidat trebuie sa
primeasca cel putin 270 de voturi din partea colegiului electoral pentru a fi desemnat presedinte.

Din cauza modalitatii in care se acorda voturile electorale, exista sansa ca un candidat care castiga votul popular
sa piarda votul electorilor. Aceasta situatie a fost intampinata de patru ori pana in momentul de fata: la alegerile
din 1824, 1876, 1888 si, cel mai recent, la cele din 2000, atunci cand democratul Al Gore a castigat votul
popular cu 48,4% la 47,9%, insa republicanul George W. Bush a castigat colegiul electoral cu 271 la 266 si,
implicit, mandatul de presedinte.

Cum se aloca electorii si cum se stabilesc voturile electorale

Numarul de electori acordat fiecarui stat in parte este calculat in functie de numarul reprezentantilor pe care
respectivul stat ii are in Congresul Statelor Unite, dupa urmatoarea formula: cate un elector pentru fiecare
membru pe care statul il are in Camera Reprezentantilor, respectiv cate doi pentru fiecare membru al Senatului
care reprezinta statul respectiv. O exceptie este reprezentata de Districtul Columbia, care primeste trei voturi
electorale, desi are o reprezentare mai degraba formala in Congres.

Locurile din Senat si Camera Reprezentantilor sunt alocate, in schimb, dupa numarul de districte congresionale
din fiecare stat - impartite oarecum similar circumscriptiilor electorale din Romania si reinnoite periodic pe
criterii demografice. Ultima reinnoire a avut loc dupa un recensamant national in 2010, stabilind impartirea
congresionala pentru perioada electorala 2012-2020.

In cea mai mare parte a statelor - 48 plus Districtul Columbia - candidatul care castiga votul popular pe intreg
teritoriul statului primeste dreptul de a selecta toti electorii desemnati de statul respectiv. De exemplu, daca unul
dintre candidati castiga California cu 40% din votul popular, acesta ii poate nominaliza pe toti cei 55 de electori
alocati statului.

Singurele exceptii sunt reprezentate de statele Maine si Nebraska. Aceste doua state acorda cate un elector
castigatorului votului popular din fiecare district congresional - doua in cazul Maine, respectiv trei in Nebraska.
In plus, candidatul care castiga votul popular la nivelul intregului stat mai primeste doi electori. De exemplu,
daca Hillary Clinton castiga in primul district congresional din Maine, dar Donald Trump castiga in al doilea si
are mai multe voturi per ansamblul statului, atunci candidatul republican primeste trei electori, iar Clinton unul
singur.

Impartirea electorilor pe state la alegerile prezidentiale din 2016 Sursa: usa-elections2016.com

Cum sunt stabiliti electorii; electorii neloiali
Partea interesanta a Constitutiei Statelor Unite este ca electorii nu sunt, in teorie, obligati sa respecte votul
popular; odata nominalizati ei au optiunea de a vota pentru un alt candidat decat cel desemnat. In practica,
nerespectarea votului popular se intampla destul de rar si nu a afectat, cel putin pana acum, rezultatul vreunui
scrutin prezidential.

Partidele sau candidatii independenti care candideaza in fiecare stat in parte nominalizeaza inainte de alegeri
liste de electori egale cu numarul voturilor electorale alocate statului. In general, electorii alesi de partide sunt
membri vechi si foarte loiali ai acestora, tocmai pentru a limita posibilitatea unui vot neloial, insa formatiunile
nu pot propune membri ai actualului congres drept electori.

Anumite state au mecanisme legislative pentru a bloca un eventual vot contrar celui exprimat de populatie - caz
in care electorul care il depune este considerat ,,elector neloial" - prin dispunerea de amenzi, urmarire penala
pentru cel in cauza sau inlocuirea acestuia inainte de validarea votului, insa expertii juridici spun ca o eventuala
contestare a unor asemenea prevederi la Curtea Suprema a Statelor Unite ar da castig de cauza electorului.

Ultimul caz de elector neloial la alegerile prezidentiale a fost inregistrat in 2004, atunci cand un elector din
Minnesota a trecut numele candidatului la vicepresedintie democrat John Edwards pe postul de presedinte,
aparent din greseala - nominalizatii democrati John Kerry/John Edwards au castigat atunci statul nordic. Inainte
de aceasta, in 2000, un elector din Districtul Columbia s-a abtinut de la a vota ca forma de protest la adresa
reprezentarii slabe in Congres a zonei, ce are parte de un delegat care poate vota masuri legislative numai in
circumstante speciale in Camera Reprezentantilor si nu are reprezentare in Senat.

Ce se intampla daca niciun candidat nu atinge pragul de 270 de voturi electorale

In cazul destul de improbabil in care niciunul dintre candidati nu atinge pragul de 270 de voturi electorale
necesare castigarii alegerilor, atunci responsabilitatea alegerii unui nou presedinte revine Camerei
Reprezentantilor, insa cu aplicarea unor conditii speciale.

Astfel, Camera poate alege doar dintre primii trei candidati dupa ordinea voturilor electorale castigate la alegeri,
insa delegatia fiecarui stat primeste un singur vot, indiferent de cati electori a avut repartizati in prealabil - in
timp ce Districtul Columbia nu primeste niciunul, neavand reprezentare propriu-zisa in Camera. Candidatul care
obtine voturile delegatiilor a cel putin 26 de state va fi desemnat noul presedinte.

Aceasta situatie a avut loc o singura data - in 1824, atunci cand John Quincy Adams a pierdut atat votul
electorilor cat si pe cel popular in fata lui Andrew Jackson, dar acesta din urma nu a reusit insa sa stranga
majoritatea de 131 de voturi electorale prevazuta la acea vreme. Camera Reprezentantilor a votat ulterior in
favoarea lui Adams.

Listele de candidati difera de la stat la stat

O alta particularitate a alegerilor din Statele Unite este ca unii candidati pot fi prezenti doar pe buletinele de vot
din anumite state, si nu la nivel national. Asta se intampla deoarece fiecare stat are propriile criterii pentru care
acorda dreptul unui candidat de a fi pe buletinul de vot.

Daca cele doua partide majore nu au probleme in a-si inscrue un candidat pe buletinele de vot in toate statele,
datorita in primul rand aparatelor de partid, formatiunile politice mai mici sau candidatii independenti intampina
probleme in acest sens. In 2016, doar candidatii Partidului Libertarian - Gary Johnson si Bill Weld - vor aparea
ca optiuni in afara lui Trump si Clinton in toate cele 50 de state plus Districtul Columbia. Candidatii Partidului
Verde, Jill Stein si Ajamu Baraka, vor aparea doar in 48 de state plus D.C. O lista cuprinzatoare a tuturor
candidatilor la alegerile prezidentiale din 2016 poate fi consultata aici.
Si, ca sa fie totul si mai complicat, majoritatea statelor ofera si optiunea de a scrie numele unui candidat preferat
care nu apare pe buletinul de vot. Aceasta metoda este destul de ineficienta, din nou din cauza diferentelor de
legislatie intre state - 10 state plus D.C nu au restrictii privind numele candidatului inscris, alte 32 de state
necesita o inregistrare oficiala a candidaturii pentru ca un candidat scris sa fie luat in considerare, iar opt state
nu permit optiunea de a scrie numele candidatului preferat.

Jurnalistul britanic John Oliver explica situatia teritoriilor americane fara reprezentare/drept de vot, intr-un
episod din emisiunea de satira ,,Last Week Tonight"

Aproximativ patru milioane de cetateni americani nu pot vota din oficiu

Desi pare incredibil la prima vedere, aproximativ patru milioane de cetateni americani care locuiesc in teritorii
considerate a fi sub jurisdictia Statelor Unite nu au dreptul de a vota in alegeri prezidentiale sau legislative.

Rezidentii din Puerto Rico, Guam, Insulele Marianei de Nord si Insulele Virgine ale Statelor Unite, teritorii care
apartin de jure Statelor Unite, nu au dreptul de a vota, desi sunt inregistrati drept cetateni americani si se supun
legislatiei federale. Aceste teritorii nu au drept de vot in Congresul Statelor Unite, iar singura contributie a lor
la procesul electoral este aceea ca pot trimite delegati la congresele partidelor in cadrul alegerilor primare pentru
desemnarea candidatilor.

Acestora li se adauga si persoanele care si-au pierdut dreptul de a vota - in urma unor infractiuni sau din cauza
unor boli mentale - dar si cetatenii americani din anumite state care nu se inregistreaza ca alegatori; si aici,
jurisdictia difera de la stat la stat: unele permit votul cu orice metoda de identificare, in timp ce in altele este
obligatorie inregistrarea in prealabil ca alegator.

Votul a inceput de aproape o luna

In sfarsit, o alta diferenta majora a sistemului electoral american este acela ca permite votul in avans, cu
diferente in functie de stat. Votul in avans incepe cu o luna sau doua saptamani inainte de ziua alegerilor, si se
incheie in unele cazuri inainte de alegeri, iar in altele odata cu inchiderea urnelor pe 8 noiembrie. Unele state le
cer alegatorilor sa dovedeasca ca nu pot vota in ziua alegerilor pentru a vota in avans.

Pana la ora redactarii acestui material, aproximativ 41,2 milioane de americani au votat deja pentru viitorul lor
presedinte - ceea ce ar putea reprezenta pana la o treime din prezenta totala la vot.