La varsta de 75 de ani, marele scriitor ebraic Amos Oz e prezent in librariile israeliene cu un nou roman, cu un titlu provocativ: Evanghelia dupa Iuda. O carte despre tradare, tradatori si singuratate. Este cartea la care am visat toata viata, declara scriitorul. Punctul de plecare al romanului poate fi gasit intr-un text crestin din primele 2-3 secole crestine, cenzurat, uitat, pierdut si descoperit in 2006. Un text senzational, in care Iuda apare complet altfel decat in Evanghelile canonice. Nu mai e vorba de Iuda tradatorul ci de Iuda cel mai devotat si mai iubit dintre ucenicii lui Isus. Stigmatul de tradator il urmareste pe Oz inca din tinerete. Si astazi, in pofida notorietatii scriitoricesti si a premiilor nationale si internationale, anumite cercuri extremiste evreiesti il considera pe Amos Oz tradator, stangist, anti-israelian. Nu i se iarta pacifismul, opiniile si activismul sau vizavi de conflictul israeliano-palestinian. Stigmatul, se pare, ca nu-l deranjeaza pe Oz. Cui nu i s-a spus ca-i un tradator?, se intreaba retoric scriitorul. Uneori tradator este un titlu de onoare. Multi din marii conducatori din secolul 20 au fost numiti tradatori. L-au acuzat de tradare si pe David Ben Gurion, ctitorul Statului Israel, pe motivul ca in 1948, a fost de acord cu impartirea tarii in doua state, Israel si Palestina. Tradatori au fost si prim-ministrul Menahem Beghin, pentru ca s-a retras din Sinai, si prim-ministrul Ariel Sharon pentru ca a parasit Gaza, prim-ministrul Itzhac Rabin a fost acuzat de tradare pentru ca a semnat Tratatul de Pace de la Oslo. Si Churchill a fost numit tradator fiindca a desmembrat Imperiul Britanic, ca si Gorbaciov, care a desfiintat Imperiul sovietic, Charles de Gaulle pentru ca a scos Franta din Algeria. Adesea, tradator este acela care indrazneste sa se schimbe. In ziua in care i se va striga lui Beniamin Netanyahu ca e un tradator , voi stii ca se intampla ceva important, spune Oz. Nu stiu daca Netanyahu va fi acela care ne va surprinde, dar sunt sigur ca omul care va scoate Israelul din teritoriile palestiniene si va face ceeace cu totii stim, in adancul sufletelor noastre ca e necesar sa facem, se afla printre noi. Cine e? Nu stiu. Poate nici el sau ea inca nu stiu. In Occidentul crestin, conotatia urata cu Iuda Iscariotul e la indemana. Ii spui cuiva Iuda, de parca l-ai scuipa in obraz. In Israel situatia e alta. Numele de Iehuda are o conotatie pozitiva. Regatul antic evreiesc s-a numit Iehuda. Tatal lui Amos Oz avea numele de Arie Daniel Iehuda. Scriitorul isi marturiseste empatia fata de o anume categorie de tradatori. Nu pentru tradatorul banal care primeste bani si transmite informatii. Pe mine ma intereseaza omul vazut drept tradator de mediul inconjurator, precizeaza Oz. Dar, uneori, in realitate, el e cel mai loial si cu constiinta cea mai nepatata. Shmuel Ash, eroul noului roman al lui Amos Oz, spune ca tradatorul este uneori, nu
intotdeauna, cel care se schimba in ochii celor ce nu se schimba si urasc schimbarile , nu
suporta si se tem de orice schimbare. Acuzatiile de tradator s-au inmultit dupa ce Amos Oz i-a trimis lui Marwan Barguthi, liderul palestinian aflat dupa gratii, (cu cateva condamnari pe viata pentru terorism), cartea sa autobiografica Poveste despre dragoste si intuneric. Brusc, dupa Razboiul de 6 zile, Amos Oz a devenit tradator. El avusese curajul sa declare ca in Tara Sfanta este loc pentru doua state suverane si independente: Israel si Palestina. Pe vremea aceea, spune Oz, cei care sustineau aceasta solutie erau foarte putini, ei s-ar fi putut intruni intr-o cabina de telefon. Oz a fost primul care a alertat ca ocupatia teritoriilor palestiniene va corupe Israelul. Atunci, a inceput Oz sa fie numit tradator. Scriind despre cel mai celebru tradator din istoria umanitatii, Iuda Iscariotul, Amos Oz stie ca va starni mari controverse in lumea crestina cat si in cea evreiasca. Milioane de copii crestini sunt crescuti in camere pe peretele carora se afla cruci cu un om crucificat, cu cuie in maini si in picioare, spune Oz. Chiar daca dupa aceea devii marxist, intrebarea cine l-a ucis pe Dumnezeu nu te paraseste. Povestea lui Iuda Iscariotul l-a contrariat pe scriitor inca din adolescenta. De atunci tot incearca sa-l inteleaga. A si verificat in arhive ce a reprezentat in vremea antica cei 30 de arginti primiti de Iuda Iscariotul pentru tradarea sa. A descoperit cu stupoare ca 30 de sekeli de argint nu-l puteau ispiti pe un om cu situatie economica buna a lui Iuda. El nu era un pescar sarac sau un muncitor cu ziua. Tradarea invatatorului si rabinului sau pentru 30 de arginti nu avea nicio logica. Dar sa admitem ca Iuda a fost ispitit de cei cativa banuti. De neinteles este si sinuciderea lui Iuda. Iuda indeplinise o misiune divina, nu trebuia sa aibe remuscari si nici sa se spanzure. Lui Amos Oz aceasta versiune evanghelica nu i se pare fireasca. Nici scena sarutului lui Iuda, sarutul tradatorului, descris in toate cele patru evanghelii, (ale lui Ioan, Marcu, Luca si Matei), nu-i clara pentru Amos Oz. Cand au venit sa-l aresteze pe Isus, in gradina Ghetsemani din Ierusalim, pentru ce Iuda trebuia sa-l sarute pe obraji pe Isus? Ca sa arate soldatilor romani pe cine trebuia sa-l aresteze? Dar Isus nu a negat ca el e Isus si tot orasul il stia. El umbla ziua pe strazile Ierusalimului, a rasturnat mesele negustorilor ipocriti in Templu, rostea profetii si invata multimea, era cunoscut. Toata povestea i s-a parut lui Oz obscura. Si acest lucru l-a obsedat de-a lungul anilor. Poate si pentru ca Iuda este un soi de Cernobil al antisemitismului, spune Oz. Romanul Evanghelia dupa Iuda s-a nascut din adancul evreitatii mele, o replica la atacurile antisemite, la sinagogile arse impreuna cu cei care se aflau acolo si cu cartile lor de rugaciune. Am inceput sa scriu romanul, marturiseste Oz, punandu-ma in pielea lui Iuda Iscariotul. M-am intrebat de ce Iuda a dorit arestarea lui Isus. Cu 15 ani inainte de a incepe sa scriu acest roman, am avut intuitia ca Iuda a fost primul crestin, poate chiar si ultimul crestin, pentru ca el a crezut in Isus mai puternic decat orice alt crestin inaintea sa si dupa el. Iuda a crezut in Isus mai mult decat Isus in el insusi. Iuda avea convingerea nestramutata ca Isus poate cobora viu de pe cruce. Si, atunci, intreaga lume va ingenunchia in fata sa. De aceea a organizat Iuda crucificarea lui Isus, pentru a aduce pe pamant Imparatia Cerurilor. Scriitorul marturiseste ca-l cunoaste pe Shmuel Ash, eroul noului sau roman, de multa vreme. E evreul singuratic si alungat. Cum a fost Shaltiel Abarbanel, singurul membru al Comitetului sionist (Vaad Hapoel) care a votat impotriva infiintarii Statului Israel. Cum a fost si Iuda Iscariotul. Nu-i o analogie exacta, ci o analogie rupta considera Oz. CREDO-ul scrisului sau. Lui Amos Oz ii plac analogiile rupte, neexacte. El stie ca cititorul romanului ii va reprosa ca Iuda Iscariotul nu este chiar un Abarbanel, atunci ii va raspunde ca are dreptate, dar sa nu uite ca ceea ce ii leaga si ii apropie intre ei pe Iuda si Abarbanel e paradoxul ca cel mai iubit si mai credincios e prins si condamnat de semenii timpului lor ca tradator.