Probleme de Fizica Moderna PDF

Probleme de fizica moderna
Emil Petrescu Daniela Buzatu
30 ianuarie 2005
Cuprins
1 ORIGINILE FIZICII CUANTICE 3

1.1 Energia si impulsul fotonului . . . . . . . . . 3
1.2 Radiatia termic a . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3 Efect fotoelectric . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.4 Efect Compton . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.5 Comportarea ondulatorie a microparticulelor 31
1.6 Relatiile de incertitudine . . . . . . . . . . . . 39
1.7 Modelul Bohr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
CUANTICA
2 FIZICA 55
2.1 Operatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.2 Ecuatia Schr
odinger . . . . . . . . . . . . . . . 75
2.3 Oscilatorul cuantic . . . . . . . . . . . . . . . . 163
2.4 Modelul vectorial al atomului . . . . . . . . . 187
3 FIZICA SOLIDULUI 195

3.1 Vibratiile retelei cristaline . . . . . . . . . . . 195
3.2 Statistica purt atorilor de sarcin a n metale
si semiconductori . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
3.3 Fenomene de transport . . . . . . . . . . . . . 228
3.4 Propriet ati magnetice . . . . . . . . . . . . . . 236
1
CUPRINS 2
4 FIZICA NUCLEARA 256

4.1 Structura nucleului . . . . . . . . . . . . . . . 256
4.2 Reactii nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . 277
4.3 Radioactivitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
Capitolul 1
ORIGINILE FIZICII
CUANTICE
1.1 Energia si impulsul fotonului

1.1.1 Sa se determine energia si impulsul unui foton a carui lun-
gime de unda corespunde :
a. domeniului vizibil al spectrului ( = 0, 6 m)
b. radiatiei X cu lungimea de unda de 0, 1 nm
c. radiatiei cu lungimea de unda de 0, 001 nm
Solutie
Utilizam formulele:
c
E = h = h

h
p =

3
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 4
Rezulta n cele trei cazuri:
E = 2, 07 eV p = 1, 1 1027 kg m/s
E = 12, 4 keV p = 6, 62 1024 kg m/s
E = 1, 24 MeV p = 6, 62 1022 kg m/s
1.1.2 Sa se calculeze frecventa unei radiatii monocromatice a

carei putere este egala cu P = 3 102 W si corespunde la 1014
fotoni /secunda.
Solutie
Energia unui foton este h. Puterea este P = N h. Rezulta:

P 3 102
= = 14 = 4, 53 1017 Hz
Nh 10 6, 626 1034
1.1.3 Sa se determine presiunea exercitata de o radiatie electro-

magnetica cu intensitatea I, masurata n J/m2 s ce cade normal
pe o suprafata care o absoarbe n totalitate.
Solutie
Vom determina legatura dintre intesitatea radiatiei I si con-

centratia n de fotoni din fluxul luminos. Consideram un cilindru
c S
cDt
Fig. 1.1
cu lungimea ct si sectiunea S n centrul fluxului luminos (vezi

Fig. 1.1).
Numarul de fotoni care trec n timpul t prin S este egal cu
numarul de fotoni din cilindrul considerat:
N = nSct
Energia ce strabate sectiunea S n intervalul t este:
E = N h = nScth
Atunci intensitatea I va fi:

E
I= = nch
St
Astfel:
I
n=
ch
Variatia impulsului unui foton ce este absorbit pe suprafata
S este h/. Atunci, n intervalul de timp t variatia impulsului
tuturor fotonilor ce sunt absorbiti de suprafata S este:
h h
P = N = nSct

Forta exercitata de acesti fotoni pe suprafata S este:

P h
F = = nSc
t
Presiunea exercitata de fotoni este:
F h I
p = = nc =
S c
1.1.4 Sa se determine presiunea exercitata de o radiatie elec-

tromagnetica cu intensitatea I ce cade normal pe o suprafata
care o reflecta n totalitate.
Solutie
In acest caz variatia impulsului unui foton este egala cu 2h/

datorita faptului ca fotonul este reflectat cu 180o . Atunci:
I
p=2
c
1.1.5 Sa se determine presiunea exercitata de o radiatie electro-

magnetica cu intensitatea I care cade pe o suprafata care are
coeficientul de reflexie .
Solutie
Aceasta nseamna ca presiunea este determinata n doua mo-

duri:
a. de fotonii care se reflecta si care reprezinta fractia din

totalitatea fotonilor. Astfel presiunea exercitata de acesti fotoni
este:
2I
p1 =
c
b. de fotonii care sunt absorbiti si care reprezinta o fractie

(1 ) din totalitatea fotonilor. Presiunea exercitata de acesti
fotoni este:
I
p2 = (1 )
c
Rezulta presiunea totala:
I
p = p1 + p2 = (1 + )
c
1.1.6 Un fascicul paralel de lumina avand intensitatea I se re-

flecta pe o suprafata plana care are coeficientul de reflexie . Sa
se calculeze presiunea normala exercitata de fascicul pe aceasta
suprafata daca unghiul dintre normala la suprafata si directia
fasciculului este .
Solutie
Viteza normala pe suprafata este c cos . Atunci numarul de

fotoni ce cad pe suprafata S n timpul t este:
N 0 = nSc cos t
Daca fotonul este absorbit, atunci variatia impulsului pe directia

normala este h cos , iar daca fotonul este reflectat pe suprafata
S atunci variatia impulsului este 2h
cos . Variatia totala a im-
pulsului fotonilor care se reflecta este:
2h h
P = N 0 cos = 2nSc t cos2

Forta exercitata pe suprafata S va fi:
P h
F = = 2nSc cos2
t
Presiunea exercitata de fotonii reflectati va avea expresia:
F h 2I
p1 = = 2nc cos2 = cos2
S c
In mod analog se obtine si expresia pentru presiunea exerci-

tata de fotonii absorbiti:
I
p2 = (1 ) cos2
c
iar presiunea totala va fi:
I
p = p1 + p2 = (1 + ) cos2
c
1.1.7 Sa se arate, pe baza teoriei corpusculare, ca pentru radiatia

termica de echilibru este valabila relatia: p = w/3 (p este pre-
siunea radiatiei iar w este densitatea volumica de energie).
dW
c cos q
Fig. 1.2
Solutie
Consideram radiatia dintr-o incinta pe peretii careia radiatia

se reflecta ( = 1) (vezi Fig. 1.2). Numarul de fotoni care cad
pe unitartea de suprafata n timpul dt este:
d
dn (c cos ) dt
4
unde
dw
dn =
h
reprezinta concentratia fotonilor cu frecventa cuprinsa n interva-
lul (, +d), iar dw este densitatea spectrala de energie, adica
energia fotonilor cu frecventa n intervalul (, + d). Deoa-
rece variatia impulsului unui foton ce se reflecta este 2 h cos ,
atunci variatia impulsului tuturor fotonilor ce cad pe unitatea
de suprafata n timpul dt va fi:
dw d 2h
dP = c cos dt cos
h 4
Presiunea devine:
cos2
dp = 2dw sin dd
4
Pentru a determina presiunea finala (totala) se face integra-
rea dupa toate frecventele. Deoarece se considera doar particu-
lele care se ndreapta spre suprafata respectiva integrarea dupa
se face ntre limitele 0 si , iar integrarea dupa se face ntre
limitele 0 si 2:
Z Z Z 2
1 2
p=2 dw cos sin d d
0 4 0 o
Rezulta:
w
p=
3
1.2 Radiatia termic

a
1.2.1 Se considera doua surse (corp negru) de radiatie termica.
Una din ele are temperatura T1 = 2500 K. Sa se determine tem-
peratura celeilalte surse daca lungimea de unda corespunzatoare
maximului puterii de emisie este cu = 0, 5 m mai mare ca
lungimea de unda corespunzatoare maximului sursei primare. Se
cunoaste constanta lui Wien A = 0, 2898 102 mK.
Solutie
Se pun conditiile:
T1 = ( + )T2 = A
Din cele doua egalitati rezulta:

A
+ T2 = A
T1
si
AT1
T2 = = 1747 o C
A + T1
1.2.2 O bila cu diametrul d se afla ntr-un recipient vidat ai

carui pereti sunt mentinuti la o temperatura apropiata de zero
absolut. Temperatura initiala a bilei este To . Daca se asimileaza
suprafata bilei cu un corp negru, se cere timpul n care tempe-
ratura scade de n ori. Se considera ca bila este confectionata
dintr-un material de densitate si cadura specifica c.
Solutie
Puterea de emisie a unui corp negru este:

1 d
R(T ) = = T 4
S dt
unde este energia interna a bilei, iar este constanta Stefan-
Boltzmann. T inand cont ca S = d2 , energia emisa n unitatea
de timp este:
d
= T 4 d2
dt
Dar, energia interna a bilei poate fi exprimata n functie de

cadura sa specifica prin relatia:
3
4 d
= mcT = cT
3 2
Daca vom deriva ultima relatie n raport cu timpul si vom tine
cont de expresia energiei emise n unitatea de timp, se obtine:
3
4 d dT
c = T 4 d2
3 2 dt
Rezulta ecuatia diferentiala:
dc dT
dt =
6 T 4
care prin integrare
Z t Z To /n
dc dT
dt =
0 6 To T4
conduce la:
(n3 1) dc
t =
18To3
1.2.3 Sa se calculeze lungimea de unda corespunzatoare inten-

sitatii maxime din spectrul unui corp negru, stiind ca puterea de
emisie a acestuia este R = 5, 67 W/cm2 . Se cunoaste constanta
Wien A = 0, 2898 102 mK si = 5, 67 108 Wm2 K4
Solutie
Conform legii Stefan-Boltzmann:

R = T 4
rezulta temperatura
r
R
= 103 K
4
T =

Conform legii de deplasare a lui Wien:

m T = A
rezulta lungimea de unda corespunzatoare intensitatii maxime:
A
m = = 2, 89 106 m
T
1.2.4 Sa se arate ca pentru valori mici ale raportului /T for-

mula lui Planck se reduce la formula lui Rayleigh-Jeans, iar pen-
tru valori mari ale lui /T la formula lui Wien.
Solutie
Utilizam formula lui Planck pentru densitatea spectrala a e-

nergiei electromagnetice:
3
(, T ) = c1
ec2 /T 1
unde c1 si c2 sunt constante.
a. Pentru valori mici ale lui /T dezvoltam exponentiala

exp c2 /T n serie Taylor si mentinem doar primi doi termeni:

ec2 /T ' 1 + c2
T
ceea ce conduce la urmatoarea expresie pentru formula Planck:
3
(, T ) ' c1 = c 2 T
1 + c2 /T 1
b. Pentru valori mari ale lui /T vom avea:

ec2 /T 1
si densitatea spectrala devine:
(, T ) ' c1 3 ec2 /T
1.2.5 Sa se arate ca formula lui Rayleigh-Jeans nu este compa-

tibila cu legea Stefan-Boltzmann.
Solutie
Densitatea w a energiei electromagnetice pentru ntreg spec-

trul este:
Z
w= (, T )d
0
unde
(, T ) = c 2 T
Se obtine:
Z
w= c 2 T d =
0
ceea ce ne arata ca formula lui Rayleigh-Jeans nu este compati-

bila cu legea Stefan-Boltzmann w = T 4 , fiind valabila doar n
domeniul frecventelor mici.
1.2.6 Sa se stabileasca relatiile dintre densitatatile spectrale de

energie a campului electromagnetic (, T ) si (, T ). Sa se
particularizeze pentru formula lui Planck.
Solutie
Exprimam diferentiala densitatii spectrale de energie:

dw = (, T )d = (, T )d
Atunci:
d
(, T ) = (, T )
d
Dar:
2c
= 2 =

si
d 2c
= 2
d
Atunci:
2c
(, T ) = (, T )
2
Pornind de la formula lui Planck:

3 2c
(, T ) = c1 cu =
ec2 /T 1
se obtine:
3
2c c1 2c
(, T ) =
2 ec2 2c
/T
1
5

(, T ) = c01 c0 /(T )
e2 1
1.2.7 Sa se stabileasca relatia dintre temperatura si lungimea de

unda m pentru care (, T ) - densitatea spectrala de energie,
data de formula lui Planck, este maxima.
Solutie
Consideram:
5
(, T ) = c01 c02 /(T )
e 1
unde c01 si c02 sunt constante. Prin efectuarea substitutiei
c02
=
T
va rezulta:
5
() = c001
e 1
Punem conditia de maxim a acestei functii:
5
d
=0
d e 1
5 4 (e 1) e 5
=0
(e 1)2
adica:
5( 5 1) e = 0
Aceasta ultima ecuatie este satisfacuta pentru ' 4, 96,
adica:
T = const
ceea ce reprezinta legea de deplasare Wien.
1.2.8 Daca se raceste un corp negru, lungimea de unda cores-

punzatoare maximului densitatii spectrale energetice (T ) se
deplaseaza cu 3000 A. Se cere sa se determine cu cate grade
a scazut temperatura corpului daca temperatura initiala a fost
1800o C. Se cunoaste constanta Wien A = 0, 2898 102 mK.
Solutie
Considerand legea deplasarii Wien scrisa pentru cele doua

temperaturi To si To T :
o To = A
(o + )(To T ) = A
rezulta:
To To
T = = A
o + To
+
T = 366 K
1.3 Efect fotoelectric

1.3.1 Sa se arate, cu ajutorul legii conservarii impulsului si a
energiei, ca un electron liber nu poate absorbi un foton.
Solutie
Presupunem ca fotonul este absorbit de electron. Atunci elec-

tronul se va pune n miscare cu viteza v, iar masa electronului
va deveni:
mo
m= p
1 v 2 /c2
Impulsul si energia electronului vor avea expresiile:
mo v
p = mv = p
1 v 2 /c2
mo c2
E = mc2 = p
1 v 2 /c2
Vom scrie legile de conservare ale energiei si impulsului pen-
tru procesul de absorbtie:
mo c2
h = p mo c2
1 v 2 /c2
h mo v
= p
c 1 v 2 /c2
adica, energia fotonului absorbit este egala cu energia cinetica a

electronului (care este diferenta dintre energia totala si energia
de repaus a acestuia). Din cele doua legi de conservare rezulta:
mo vc mo c2
p = p mo c2
1 v 2 /c2 1 v 2 /c2
Rezulta:
v p
1 = 1 v 2 /c2
c
Atunci:
v v
= 0 sau =1
c c
Nici una din aceste doua situatii nu se poate obtine din punct
de vedere fizic, deoarece prin absorbtia unui foton electronul nu
poate ramane n repaus si nici nu poate capata o viteza egala cu
viteza luminii.
1.3.2 O bila de cupru n stare electrica neutra, independenta

de alte corpuri, este iradiata cu lumina monocromatica avand
lungimea de unda = 0, 2 m. Pana la ce potential maxim
se va ncarca bila pierzand fotoelectroni? Lucrul de extractie al
cuprului este egal cu Lextr = 4, 47 eV. (h = 6, 626 10=34 Js)
Solutie
Prin pierdere de fotoelectroni bila de cupru se ncarca la un

anumit potential. La limita, energia electronului necesara pen-
tru a nvinge forta de atractie electrostatica si a efectua lucrul
mecanic de extractie este:

c
h = Lextr + eU

Rezulta:
hc Lextr
U = = 1, 74 V
e
1.3.3 Pe o suprafata de aluminiu cade un fascicul de fotoni cu

= 200 nm. Stiind ca lucrul de extractie al aluminiului este
egal cu Lextr = 4, 2 eV, sa se afle:
a. energia cinetica a celui mai rapid fotoelectron
b. tensiunea de stopare
c. lungimea de unda de prag pentru aluminiu
Solutie
a. Legea de conservare a energiei pentru efectul fotoelectric

se scrie:
hc
= Lextr + Ec,max

Rezulta:
hc
Ec,max = Lextr = 2 eV

b. Tensiunea electrica de stopare este tensiunea care anu-

leaza curentul fotoelectric:
eUo = Ec,max
Rezulta:

1 hc
Uo = Lextr =2V
e
c. La pragul de absorbtie:
hc
hp = Lextr sau = Lextr
p
Rezulta:
hc
p = = 296 nm
Lextr
1.3.4 Suprafata unui metal oarecare este iluminata cu o radiatie

avand lungimea de unda = 3500 A. Alegand o anumita diferenta
de potential, fotocurentul este anulat. Micsorand lungimea de
unda a radiatiei cu 500 A, diferenta de potential de franare a
trebuit sa fie marita cu U = 0, 59 eV pentru a anula din nou
fotocurentul. Cunoscand constanta Planck h = 6, 626 1034
Js, sa se determine sarcina electronului.
Solutie
In cele doua situatii, conservarea energiei este:

hc
= Lextr + eU

hc
= Lextr + e(U + U )

Rezulta:
hc
e = = 1, 6 1019 C
( )U
1.3.5 Lungimea de unda de prag pentru un metal oarecare este

egala cu p = 2700 A. Sa se determine:
a. lucrul de extractie a unui electron din acel metal
b. viteza maxima a electronilor emisi din metalul bombardat cu
radiatie electromagnetica cu = 1800 A
c. energia cinetica a acestor electroni
Se cunosc e = 1, 6 1019 C si me = 9, 1 1031 kg.
Solutie
a.
hc
Lextr = = 4, 6 eV
p
b.
2
me vmax
h = Lextr + Ec,max = Lextr +
2
Rezulta:
s
2 hc
vmax = Lextr = 9 105 m/s
me
c.
1 2
Ecin = mvmax = 2, 3 eV
2
1.3.6 Iluminand succesiv suprafata unui metal cu radiatiile elec-

tromagnetice 1 = 0, 35 m si 2 = 0, 54 m, se constata ca
viteza maxima a electronilor s-a micsorat de = 2 ori. Sa se
determine lucrul de extractie din metal.
Solutie
Legea de conservare a energiei n cele doua situatii este:

mv12 hc
= Lextr
2 1
mv22 hc
= Lextr
2 2
Deoarece v1 /v2 = , atunci:
v12 2 (hc Lextr 1 )

2
= = 2
v2 1 (hc Lextr 2 )
Rezulta:
hc( 2 1 2 )
Lextr = = 1, 9 eV
( 2 1)1 2
1.3.7 Sa se calculeze viteza maxima a fotoelectronilor emisi de

o suprafata argintata, daca aceasta se iradiaza cu:
a. radiatii ultraviolete (1 = 0, 155 m)
b. radiatii (2 = 0, 01A)
Se cunoate lucrul de extractie Lextr = 4, 7 eV si masa de repaus

a electronului mo = 9, 1 1031 kg
Solutie
Consideram fenomenul din punct de vedere nerelativist. Relatia

de conservare a energiei se scrie:
mo v 2 hc
= Lextr
2
Rezulta:
s
2 hc
v = Lextr
mo
Daca = 1 = 0, 155 m atunci viteza este egala cu
v = 1, 08 106 m/s 3 108 m/s
ceea ce ne arata ca, pentru radiatia ultravioleta, tratarea nere-
lativista este corecta.
Daca = 2 = 0, 01 A atunci, conform aceluiasi rationament,
viteza devine:
v = 4, 4 1017 m/s > 3 108 m/s
ceea ce este imposibil, astfel ca este necesara o tratare relativista
a fenomenului. Legea de conservare a energiei se va scrie:
hc mo c2
Lextr = Ec = p mo c2
2 1 v 2 /c2
Rezulta:
v
u m2o c4
v = cu
t1
8
2 = 2, 86 10 m/s
hc
2
Lextr + mo c2
1.4 Efect Compton

1.4.1 Un fascicul de radiatii X, cu lungimea de unda o = 0, 1
nm este mprastiat pe un bloc de carbon. Sa se determine:
a. energia fotonilor incidenti
b. lungimea de unda a radiatiei difuzate la = 90o fata de
directia fotonului incident
c. energia cinetica a electronului de recul si unghiul facut de
directia sa de miscare cu directia fotonului incident
Solutie
a. Energia fotonului incident este:

hc
= = 12400 eV = 12, 4 keV
o
b.
h h
= 2 sin2 = = o = 2, 43 1012 m
mo c 2 mo c
Variatia lungimii de unda pentru fotonul mprastiat este egala
cu lungimea de unda Compton.
c. Din legea conservarii energiei:

hc hc
+ mo c2 = + mc2
o o +
energia cinetica este:
hc hc
Ec = mc2 mo c2 = = 295 eV
o o +
1.4.2 Sa se arate ca energia fotonului mprastiat la = 90o prin

efect Compton nu poate depasi energia de repaus a electronului
mo c2 .
Solutie
Din relatia Compton:

h h
= (1 cos ) =
mo c mo c
Energia radiatiei mprastiate la 90o este:
hc hc hc
= h = = =
o + o + mho c
Dupa cum se observa, aceasta energiei creste cu scaderea lui

o . La limita:
hc
lim = lim = mo c2
o 0 o 0 o + h
mo c
1.4.3 Sa se determine lungimea de unda a fotonului incident

daca se stie ca fotonul mprastiat are energia egala cu energia
cinetica a electronului de recul si se misca pe directii care fac
ntre ele un unghi de 90o . (Fig. 1.3)
h
l
90 0
q h
j l0
mv
Fig. 1.3
Solutie
Legea de conservare a energiei este:

hc hc
+ mo c2 = + mc2
o
Rezulta energia cinetica:
hc hc
Ec = mc2 mo c2 =
o
Punand conditia:
hc
Ec =

rezulta:
= 2o
Din Fig. 1.3 se observa ca:

h/ o 1
cos = = =
h/o 2
de unde, pentru = 60o rezulta:

= o = 2 sin2 = 1, 21 pm
2
1.4.4 Sa se determine unghiul sub care este mprastiat electronul

de recul si energia acestuia (vezi Fig. 1.4) ntr-o experienta de
difuzie Compton.
Solutie
Scriem conservarea impulsului pe o directie paralela cu directia

impulsului incident
mo v ho h
p cos = cos
1 (v/c)2 c c
(1.1)
si pe o directie perpendiculara pe directia fascicolului incident
mo v h
p sin = sin
1 (v/c)2 c
Daca se mpart cele doua relatii se obtine:
sin o sin o sin
tg = = =
o cos o cos o + o cos
hn
c
hn 0
q c
j
mv
Fig. 1.4
Atunci:
ctg 2
tg =
1 + /o
In ultima relatie de mai sus s-a tinut cont de formula Comp-

ton = 2 sin2 /2. Energia cinetica a electronului va fi:

2 2 c c
Ec = mc mo c = h
o
1.4.5 Un foton cu lungimea de unda o = 6 nm este difuzat sub

un unghi de 90o pe un electron aflat n repaus. Sa se determine:
a. lungimea de unda a fotonului difuzat
b. energia cinetica a electronului de recul
Solutie
a. Din relatia Compton obtinem:

h
= sin2 /2 = 2, 43 1012 m
mo c
Rezulta:
= o + = 6, 00243 109 m
b. Din relatia de conservare a energiei:

hc hc
+ mo c2 = + mc2
o
rezulta energia cinetica a electronului de recul:
hc hc
Ec = = 1, 34 1020 J = 0, 084 eV
o o +
1.4.6 Un fascicul de raze X monoenergetice cade pe un corp

mprastietor. Lungimea de unda a radiatiilor mprastiate sub
unghiurile 1 = 120o si 2 = 60o se afla n raportul = 2. Stiind
ca mprastierea se face pe electroni liberi, sa se determine lungi-
mea de unda a radiatiilor incidente.
Solutie
Lungimile de unda ale fotonilor mprastiati sunt:
1 = o + 2 sin2 1 /2
2 = o + 2 sin2 2 /2
Dar:
1 o + 2 sin2 1 /2
= =
2 o + 2 sin2 2 /2
Rezulta:
2(sin2 2 /2 sin2 1 /2)
o = = 0, 607 1012 m
1
1.5 Comportarea ondulatorie a micro-

particulelor
1.5.1 Sa se determine lungimea de unda de Broglie:
a. pentru un neutron cu energia de 0, 025 eV
b. corespunzatoare vitezei termice a moleculelor de hidrogen a-
flat la temperatura t = 20o C
Se cunosc masele protonului si neutronului mp ' mn ' 1, 67
1027 kg.
Solutie
a. Lungimea de unda se calculeaza cu relatia lui de Broglie:

h
= unde p= 2mE
p
Astfel:
h
= = 1, 81
A
2mn E
b. In cazul moleculelor de hidrogen energia cinetica medie a

acestora este:
3kT
Ec = unde k = 1, 38 1023 J/K
2
Atunci, lungimea de unda corespunzatoare va fi:
h
= p = 1, 47 1010 m
3mp kT
1.5.2 T inand cont de dualismul unda-corpulscul, cum poate fi

interpretata conditia de cuantificare Bohr a momentului cinetic?
Solutie
Conditia de cuantificare Bohr a momentului cinetic este:
mvr = n
h
Impulsul are expresia:

nh h
p = mv =
r
si
2r
n =

Rezulta ca ntr-o orbita Bohr este cuprins un numar ntreg

de lungimi de unda de Broglie.
1.5.3 Sa se determine dependenta dintre lungimea de unda ,

masurata n
A a undei asociate unui fascicul de electroni accelerati
sub o tensiune U (cunoscuta) masurata n volti.
Solutie
Lungimea de unda asociata particulei este:

h
= unde p = 2mE
p
Deoarece E = eU rezulta pentru lungimea de unda:
h 12, 2
= = A
2meU U
1.5.4 Pentru ce valoare a energiei cinetice eroarea relativa n
determinarea lungimii de unda de Broglie, va fi de 1%, atunci
cand problema este tratata nerelativist:
a. pentru un electron
b. pentru un neutron
Solutie
Relatia nerelativista pentru lungimea de Broglie este:

h
o =
2mo Ec
In cazul relativist, energia cinetica are expresia:
Ec = mc2 mo c2
si
Ec + mo c2 Ec
m= 2
= 2 + mo
c c
Deoarece
mo
m= p
1 v 2 /c2
atunci viteza si impulsul particulei se pot scrie:
p
c Ec (2mo c2 + Ec )
v =
(Ec + mo c2 )
p
Ec + mo c2 c Ec (2mo c2 + Ec )
p = mv =
c2 (Ec + mo c2 )
r
p Ec
p = 2mo Ec +1
2mo c2
Atunci lungimea de unda, conform definitiei de Broglie va fi:
h o
= q =q
Ec Ec
2mo Ec 2mo c2
+1 2mo c2
+1
unde o este lungimea de unda nerelativista.
Eroarea relativa este, conform definitiei:

|| o o
= = = 1

Astfel, pe baza relatiilor anterioare se poate exprima eroarea
relativa n functie de energia cinetica a particulei:
r
Ec
= +1
2mo c2
Rezulta:
Ec
2 + 2 + 1 = +1
2mo c2
Daca = 0, 01, si neglijam termenul n 2 vom obtine pentru
energia cinetica expresia:
Ec = 4mo c2
Astfel, pentru electron:
Ec (eV) = 20, 475 keV
iar pentru neutron:
Ec (eV ) = 37, 57 MeV
1.5.5 Intr-o experienta Davisson si Germer s-a trimis un fas-

cicul de electroni accelerati sub o tensiune constanta de 15 V,
pe un sistem de plane atomice aflate la distanta d = 0, 233 nm
unul fata de celalalt, ale unui cristal de aluminiu. Sa se calculeze
unghiul sub care fasciculul este difractat pe suprafata cristalului.
Solutie
Conditia de difractie Bragg este:
2d sin = k k = ntreg
iar
h h h
= = =
p 2mE 2meU
Atunci:
h
sin k = k
2d 2meU
Pentru k = 1
sin 1 = 0, 68
Pentru k = 2 ar rezulta ca sin 2 > 1, ceea ce nseamna ca

maximul de ordin doi nu poate fi observat.
1.5.6 Un fascicul monoenergetic de electroni cu energia cinetica

Ec = 48 eV cade pe suprafata unui monocristal de Ni. Primul
maxim de difractie se obtine pe diretia = 18o fata de normala
la cristal. Sa se calculeze lungimea de unda de Broglie asociata
electronilor:
a. teoretic cu ajutorul formulei de Broglie
b. experimental cu ajutorul formulei Bragg, stiind ca distanta
dintre planele cristaline este d = 0, 926 A.
Solutie
a. Energia de repaus a electronului este Eo = mo c2 = 511

keV. Deoarece Ec Eo , putem considera electronii ca fiind par-
ticule nerelativiste. Atunci:
h h
= = = 1, 77 1010 m
p 2mEc
b. Din formula Bragg:
2d sin = n
Pentru n = 1 se obtine:
= 2d sin = 1, 76 1010 m
1.5.7 In cazul unui fascicul de electroni emisi de un tun elec-

tronic, ce tensiuni de accelerare sunt necesare pentru a pune n
evidenta comportarea ondulatorie a electronilor prin difractie pe
un sistem de plane cristaline distantate cu d = 0, 3 nm.
Solutie
Pentru a pune n evidenta comportarea ondulatorie a elec-

tronilor este necesar ca lungimea de unda sa fie de ordinul de
marime a constantei retelei cristaline:
d
Dar lungimea de unda o vom exprima conform relatiei lui de
Broglie:
h
= unde p = mv
p
Daca electronii sunt accelerati la o diferenta de potential U ,
atunci:
mv 2
= eU
2
astfel ca viteza este:
r
2eU
v=
m
Impulsul poate fi exprimat astfel:

p = 2meU
Inlocuind cu d vom obtine:
h
d =
2meU
Atunci:
2
1 h
U = 16, 7 V
2me d
1.5.8 Un fascicul ngust de electroni monoenergetici cade sub

un unghi = 30o pe suprafata unui monocristal de aluminiu.
Distanta dintre doua plane atomice ale acestui cristal este d =
0, 2 nm. Pentru o anumita tensiune de accelerare Uo se observa
un maxim. Sa se determine tensiunea Uo stiind ca maximul
urmator se produce cand tensiunea de accelerare se mareste de
= 2, 25 ori.
Solutie
Conditiile de obtinere a celor doua maxime n cele doua cazuri

sunt:
h
2d sin = k
2meUo
h
2d sin = (k + 1)
2meUo
Eliminand pe k ntre cele doua relatii rezulta:

h2
Uo = = 150 V
8med2 sin2 ( 1)2
1.6 Relatiile de incertitudine

1.6.1 Sa se determine, pornind de la relatiile de incertitudine,
o evaluare a marimii energiei potentiale medii a unui nucleon
ntr-un nucleu (consideram nucleul ca fiind o sfera cu diametrul
d = 9 1013 cm, iar masa nucleonului mn = 1, 67 1027 kg).
Solutie
Marimea impulsului nucleonului n interiorul nucleului este

de ordinul:
h
p
d
Deoarece energia cinetica Ec = p2 /2m, atunci:
2
1 h
Ec 10 MeV
2mn d
Deoarece nucleonul este legat n nucleu, energia potentiala
medie trebuie sa fie negativa si n valoare absoluta mai mare
decat energia cinetica:
Ep 10 MeV
1.6.2 Un microscop foloseste electroni pentru a putea distinge

detalii de 1 m. Care este ordinul de marime al vitezei electro-
nilor.
Solutie
Din relatia de incertitudine:

h
p unde x = 1 m
x
Deoarece p = mv rezulta:
h
v ' 7 103 m/s
mx
Astfel, ordinul de marime al vitezei este:
v 104 m/s
1.6.3 Sa se evalueze energia minima posibila a unui electron ntr-

un atom de hidrogen, precum si raza regiunii n care electronul
se afla, plecand de la relatiile de incertitudine.
Solutie
T
inand cont de relatia de incertitudine dintre impuls si pozitie:
h
h

p p
r r
Energia totala are expresia:
p2 e2
E =
2m 4o r
T
inand cont de evaluarea impulsului, rezulta evaluarea pen-
tru energia totala:
2
h e2
E'
2mr2 4o r
Pentru determinarea energiei minime vom pune conditia:
dE 2
h e2
= 3+ =0
dr mr 4o r2
Rezulta:
2 4o
h
r = = 0, 529 1010 m
me2
Astfel, energia minima este:
me4
Emin = = 13, 6 eV
2
32 2 2o h
1.6.4 O particula de masa m se deplaseaza ntr-un camp potential

unidimensional astfel ca energia potentiala este Ep = kx2 /2. Sa
se evalueze energia minima posibila a particulei n acest camp
pornind de la relatiile de incertitudine ale lui Heisenberg.
Solutie
Consideram:
h h

p p
x x
Atunci, energia totala a particulei va fi:
p2 kx2
E = Ec + Ep = +
2m 2
2
h kx2
E = +
2mx2 2
Punem conditia de minim a energiei:
dE h2
= 0 + kx = 0
dx mx3
Rezulta:
2
h
x4 =
mk
Atunci energia minima este:
r
k
E=h =h = h
m
Observatie: Calculul exact realizat cu ajutorul mecanicii cuan-

tice conduce la o energie minima egala cu h/2.
1.7 Modelul Bohr

1.7.1 Sa se determine razele orbitelor Bohr pentru atomul de
hidrogen. Se cunosc: constanta Planck h = 6, 626 1034
Js; sarcina electronului e = 1, 6 1019 C si masa electronu-
lui me = 9, 1 1031 kg.
Solutie
In sistemul de referinta legat de electronul care se roteste n

jurul nucleului, forta centrifuga este egala cu forta de atractie
electrostatica:
me v 2 e2
=
r 4o r2
Conditia de cuantificare a momentului cinetic pentru electron
este:
pr = nh
Se obtine urmatorul sistem de ecuatii:
e2
v2r =
4o me
h
rme v = n
2
De aici rezulta:
1
v = n
h
me r
si
2
4o h
rn = n2
me e2
Pentru cazul n = 1 se obtine valoarea primei orbite Bohr din

atomul de hidrogen:
2
4o h
ao = r1 = 2
= 0, 529 1010 m
me e
Cea de-a n-a orbita Bohr are raza:
rn = n2 ao
1.7.2 Sa se determine vitezele pe orbitele Bohr, pentru atomul

de hidrogen.
Solutie
Vom tine cont de rezultatul de la problema precedenta si vom

exprima vitezele vn :
1 e2 1 v1
vn = nh = =
me r n 2o h n n
unde:
e2
v1 = = 2, 18 106 m/s
2o h
Vom exprima n continuare viteza n functie de raza primei
orbite Bohr ao :
h 1
vn = n
2 me (ao n)
h
1
vn =
me ao n2
1.7.3 Sa se calculeze de cate ori se va mari raza orbitei electro-

nului unui atom de hidrogen care se gaseste n starea fundamen-
tala, daca este excitat cu o cuanta (foton) de energie Ef = 12, 09
eV. Se cunoaste energia electronului aflat pe prima orbita Bohr
E = 13, 6 eV.
Solutie
Conform postulatului II al lui Bohr:
Ef = En E1
Dar cum:
E1
En =
n2
se obtine:

1
Ef = E1 1
n2
Rezulta:
1 1
n = q ' =3
1+
Ef 0, 1111
E1
Dar raza orbitelor poate fi scrisa:
rn = n2 r1
Rezulta ca:
rn
= n2 = 9
r1
Raza orbitei se va mari de 9 ori.
1.7.4 Sa se calculeze, n lungimi de unda, limitele spectrului si

intervalul spectral al seriei Balmer pentru atomul de hidrogen
(n = 2). Se cunoaste constanta Rydberg R = 1, 097 107 m1 .
Solutie
Vom utiliza formula Balmer pentru atomiul de hidrogen, n

cazul n = 2:

1 1 1
=R
22 m2
Pentru cazul cand m , atunci ia valoarea minima:
4
= = 3646
A
R
Pentru cazul cand m = 3, atunci ia valoarea maxima:
1
M = 1 1
= 6563
A
R 22 32
Astfel:
= M = 2917
A
1.7.5 Un atom de hidrogen se afla ntr-o stare excitata carac-

terizata prin energia de legatura Wleg = 1, 51 eV. Atomul exe-
cuta o tranzitie pe un nivel pentru care energia de excitare este
Eexc = 10, 18 eV. Se cere energia fotonului emis.
Solutie
Cunoasterea energiei de legatura duce la cunoasterea energiei

nivelului pe care se afla initial atomul:
Ei = Wleg = 1, 51 eV
Energia de excitare este energia transmisa electronului aflat

pe nivelul fundamental pentru a ajunge pe un nivel excitat. Ato-
mul ajunge n starea finala Ef a carei valoare este:
Ef = E1 + Eexc
iar energia fotonului emis E va fi:
E = Wleg E1 Eexc = 1, 91 eV
1.7.6 Un atom de hidrogen, excitat prin emisia succesiva a doua

linii spectrale de lungimi de unda 1 = 1281, 8 nm si 2 = 102, 57
nm, ajunge n starea fundamentala. Sa se determine energia
starii excitate si numarul cuantic principal al acestei stari. Se
cunosc constanta lui Planck h = 6, 626 1034 Js viteza luminii
c si energia de ionizare din starea fundamentala E1 = 13, 6 eV.
Solutie
Scriem postulatul II al lui Bohr pentru cele doua linii spec-

trale emise:
hc
= En Ek
1
hc
= Ek E1
2
Expresia energiei nivelelor din atomul de hidrogen este data
de relatia:
me e 4
En =
8h2 2o n2
T
inand cont de aceasta ultima expresie, precum si de faptul
ca energia de legatura a electronului n atomul de hidrogen este
Wleg = E1 , rezulta:

hc me e 4 1 1
=
1 8h2 2o k 2 n2

hc me e 4 1
= 1 2
2 8h2 2o k
Adunam cele doua ecuatii de mai sus:

1 1 1
hc + = Wleg 1 2
1 2 n
Rezulta pentru numarul cuantic principal n, valoarea:
s
Wleg
n= =5
Wleg hc 11+
2
2
iar energia corespunzatoare va fi:

Wleg
E5 = = 0, 544 eV
25
1.7.7 Sa se calculeze variatia lungimii de unda a fotonului emis

de un atom de hidrogen care apare datorita reculului pe care-l
sufera atomul n urma emisiei. Ce viteza va capata atomul de hi-
drogen datorita trecerii electronului de pe a doua orbita pe prima
orbita? Se da masa atomului de hidrogen M = 1, 68 1027 kg
Solutie
Aplicam legile de conservare ale energiei si impulsului pentru

emisia fotonului ntr-un sistem n care initial atomul de hidrogen
este n repaus:
M v2
W2 = W1 + + h 0
2
h 0
0 = Mv
c
unde W2 si W1 reprezinta energiile electronului n atomul de
hidrogen inainte si dupa emisia cuantei de lumina:
W2 W1 = h
Utilizand cele trei ecuatii rezulta:
h2 02
h h 0 =
2c2 M
sau
c 2
c h2 2 h2
h 0 = 1+ '
2c2 M 22 M
Astfel, variatia lungimii de unda este:
h
= ' 6, 6 106
A
2M c
Pentru a afla viteza atomului de hidrogen vom utiliza legea
de conservare a impulsului:
h 0 W2 W1 3W1
Mv = ' =
c c 4c
Rezulta:
v = 3, 2m/s
1.7.8 La observarea spectrului hidrogenului atomic, s-a obtinut

cu ajutorul unei retele de difractie cu constanta l = 1, 95 m ca
una din liniile spectrale ale seriei Balmer de ordin k = 2 cores-
punde unghiului ' 30o . Sa se determine numarul cuantic al
nivelului energetic al atomului de pe care are loc tranzitia.
Solutie
Pentru determinarea lungimii de unda vom utiliza conditia

de obtinere a unui maxim de difractie:
l sin = k
Rezulta:
l sin
=
k
Dar, conform formulei Balmer scrisa pentru seria Balmer
(n = 2) avem:

1 1 1
= = R
2 2 m2
unde R = 1, 097677 107 m1 este constanta Rydberg. Prin
urmare combinand cele doua expresii rezulta numarul cuantic
m:
r
Rl sin
m=2 =4
Rl sin 4k
1.7.9 De cate ori se mareste raza atomului de hidrogen aflat

n stare fundamentala, daca este excitat cu un foton cu energia
egala cu E = 10, 2 eV?
Solutie
Fie En energia nivelului energetic pe care ajunge electronul

dupa absorbtia fotonului cu energia E. Atunci:
En = E1 + E
unde E1 = 13, 6 eV este energia nivelului fundamental. Re-
zulta:
r
E1
n= =3
E1 + E
Atunci, raza noii orbite Bohr devine:
rn = n2 r1 = 9r1
unde r1 este raza atomului de hidrogen aflat n starea fundamen-

tala.
1.7.10 Care este cea mai mare valoare a lungimii de unda din
seria spectrala Lymann a hidrogenului.
Solutie
Lungimile de unda ale seriei Lymann sunt date de formula:

1 1 1
=R
1 k2
unde R este constanta Rydberg. Daca este maxima atunci 1/

va fi minima. Acest lucru se petrece pentru k = 2.

1 1 3R
=R 1 =
4 4
Rezulta:
4
= = 1215
A
3R
1.7.11 Ce energie trebuie comunicata atomilor de hidrogen pen-

tru ca spectrul de emisie al acestora sa contina doar doua linii
din seria Balmer?
Solutie
In cazul seriei Balmer dezexcitarea are loc pe nivelul n = 2.

Pentru aceasta atomul trebuie excitat pe nivelul energetic n = 4,
pentru a obtine prin dezexcitare doua linii spectrale. Atunci:
E1
= E1 + E unde E1 = 13, 6 eV
n2
Rezulta:

E1 1
E = 2 E1 = E1 1 = 12, 75 eV
n n2
1.7.12 Sa se calculeze lungimile de unda ale liniilor spectrale

emise de atomii de hidrogen excitati cu un fascicul de electroni
monoenergetici cu energia E = 12, 09 eV. (R = 1.097677107 )
Solutie
Prin excitare, electronii ajung pe nivelul energetic n. Atunci:

E1
= E1 + E
n2
Rezulta:
r
E1
n= =3
E1 + E
Tranzitiile pe care le pot efectua electronii sunt de pe nivelul

n = 3 pe nivelul k = 2, de pe nivelul n = 3 pe nivelul k = 1 si
de pe nivelul n = 2 pe nivelul k = 1. Lungimile de unda emise
sunt:

1 1 1
=R
k 2 n2
a. n = 3; k = 1 = 1025
A
b. n = 3; k = 2 = 6559
A
c. n = 2; k = 1 = 1215
A
Capitolul 2
CUANTICA
FIZICA
2.1 Operatori
2.1.1 Sa se gaseasca expresiile explicite ale operatorilor:
a. A1 = (d/dx + x)2
b. A2 = (xd/dx)2
Solutie
a. Aplicam operatorii unei functii :

2
d d d
A1 = +x = +x +x
dx dx dx

d d
A1 = +x + x
dx dx
d2 d
A1 = 2
+ 2x + x2 +
dx dx
55
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA 56
Atunci, operatorul A1 are expresia:
d2 d
A1 = 2 + 2x + x2 + 1
dx dx
b.
2
d d d
A2 = x = x x
dx dx dx
2

d d
A2 = x +x 2
dx dx
d d2
A2 = x + x2 2
dx dx
Atunci, operatorul A2 are expresia:
d2 d
A2 = x2 2 + x
dx dx
2.1.2 Sa se gaseasca expresia operatorului de translatie care

transforma functia (x) n (x + a).
Solutie
Fie T operatorul cautat. Atunci:
T(x) = (x + a)
CUANTICA
Dezvoltam n serie Taylor functia (x + a) n jurul lui x:

d a2 d2
(x + a) = (x) + a + + ....
dx 2! dx2
X
an dn
(x + a) = (x)
n=0
n! dxn
Astfel, operatorul T va avea expresia:

X
an dn
T =
n=0
n! dxn
Daca vom tine cont ca:

X xn
= exp x
n=0
n!
Rezulta:

d
T = exp a
dx
2.1.3 Sa se determine operatorul adjunct operatorului:

d
A =
dx
Solutie
Pentru determinarea operatorului adjunct se considera relatia

de definitie a acestuia:

, A = A+ ,
CUANTICA
Rezulta:
Z + Z +
d

dx = A+ dx
dx
Dar:
Z + Z +
d d
dx = |+
dx
dx dx
Deoarece functia (x) tinde la zero atunci cand x ,

atunci:
Z + Z +
d d
dx = dx
dx dx
Rezulta:
+
d d d
A+ = adica =
dx dx dx
2.1.4 Sa se determine valorile proprii ale operatorilor:

a. d/dx
b. id/dx
Solutie
a. Ecuatia cu valori proprii pentru primul operator se va

scrie:
d
=
dx
CUANTICA
Rezulta:
= ex
Pentru ca functia sa fie marginita la este necesar ca

= i, R.
b. Ecuatia cu valori proprii este, n acest caz:

d d
i = sau = i
dx dx
Rezulta:
= eix
Din aceleasi motive ca mai sus, R.
2.1.5 Sa se gaseasca functiile si valorile proprii ale operatorului

d/d.
Solutie
Vom aplica operatorul unei functii :

d
=
d
Rezulta:
= e (functiile proprii)
Vom impune conditia de periodicitate:
() = ( + 2)
CUANTICA
Atunci:
e = e(+2)
De aici rezulta:
e2 = 1
si valorile proprii sunt:
= im m = 0, 1, 2, 3, ....
2.1.6 Sa se determine valorile proprii si functiile proprii cores-

punzatoare operatorului
d2 2 d
2
+
dx x dx
Solutie
Ecuatia cu functii si valori proprii este:
d2 2 d
+ =
dx2 x dx
Facem schimbarea de variabila
u = x
u d 1 du u
= si = 2
x dx x dx x
CUANTICA
d2 1 du 1 d2 u 2u 1 du
2
= 2
+ 2
+ 3 2
dx x dx x dx x x dx
d2 2 du 1 d2 u 2u
= 2 + +
dx2 x dx x dx2 x3
Atunci:
d2 2 d 1 d2 u u
2
+ = 2
=
dx x dx x dx x
Rezulta ecuatia
d2 u
= u
dx2
Ea are solutiile

x
u1 = c1 e si u2 = c2 e x
Deoarece la ambele functii trebuie sa fie finite este necesar

ca = 2 < 0, unde este un numar real.
Solutia generala este o combinatie liniara de u1 si u2 astfel
ca:
c1 eix + c2 eix
=
x
Pentru ca sa fie finita si n x = 0 este necesar ca:
c1 + c2 = 0
Atunci:
c1 = c2 = c
CUANTICA
si
c ix sin x
= e eix = c0
x x
2.1.7 Sa se calculeze comutatorii dintre operatorii:

a. x si d/dx
b. / si f (r, , )
Solutie
a.

d d d
x, = x (x) =
dx dx dx
Rezulta ca:

d
x, = 1
dx
b.

, f (r, , ) = (f ) f

f f
= =

Rezulta:

f
, f (r, , ) =

CUANTICA
B
2.1.8 Se dau operatorii A, si C.
Sa se demonstreze urmatoa-
rele relatii:
[AB,
C]
= A[
B,
C]
+ [A,
C]
B
B
[A, C]
= B[
A,
C]
+ [A,
B]
C
Solutie
[AB,
C]
= (AB)
C C(
AB)
= AB C C AB
+ AC B
AC B

B
= A( C)
A(
C B)
+ (AC C A)
B = A[
B,
C]
+ [A,
C]
B
Analog se demonstreaza si cea de-a doua relatie.
2.1.9 Sa se arate ca prin operatii algebrice cu comutatori, co-

mutatorul sumelor este egal cu suma comutatorilor:
" #
X X Xh i

Ai ,
Bk =
Ai , Bk
i k i,k
Solutie
" # ! ! ! !
X X X X X X
Ai , Bk = Ai Bk Bk Ai
i k i k k i
CUANTICA
" #
X X XX XX
i k i k k i
" #
X X XX
i k i k
" #
X X XX h i
Ai , Bk = Ai , Bk
i k i k
2.1.10 Sa se determine derivata temporala a produsului a doi

operatori.
Solutie
Pentru rezolvare se tine cont ca derivata totala la timp pen-

tru un operator este:
dC C 1 h i
= + C, H
dt t i
h
este operatorul Hamilton. Rezulta:
unde H
d 1 h i
AB = AB + AB, H
dt t i
h
d A
B 1 h i 1 h i
AB = B + A + A B, H + A, H B
dt t t i
h ih
CUANTICA
( ) ( )
d A 1 h i
B 1 h i
AB = + A, H B + A + H
B,
dt t ih t ih
dA
dB
= B + A
dt dt
1
2.1.11 Sa se gaseasca descompunerea operatorului A B
n functie de puterile lui , unde este un numar real mic.
Solutie
1
Consideram ca operatorul A B

se dezvolta n serie
astfel:
1 X

A B = n Ln
n

Aplicam la dreapta operatorul A B . Obtinem:
X
I = n A B Ln
n
I = AL0 B
L0 + AL
1 2 B
L 2 + ...
P

I = AL0 + n
ALn B Ln1
n=1
CUANTICA
Prin identificare
I = AL
0
Rezulta:
0 = A1
L
Deasemenea:
= ALn B
O L n1
si
ALn = B
L n1
Rezulta:
Ln = A1 B
L n1
S-a gasit o relatie de recurenta:

1 = A1 B
L L 0 = A1 B
A1
2 = A1 B
L L 1 = A1 B
A1 B
A1
Rezulta:
1
A B
= A1 + A1 B
A1 + 2 A1 B
A1 B
A1 + ...
si M
2.1.12 Daca se cunoaste ca operatorii L satisfac relatia:
M
L M
L = I
CUANTICA
M
sa se determine L 2 M
2L

Solutie
M
L 2 M
2L
=L
M2 M
LM
+M
LM
M
2L
=

M
L 2 M
2L
= LM
M
L M +M
L M
M
L =
M
L 2 M
2L
= 2M

2.1.13 Sa se gaseasca conjugatul produsului operatorilor A si B.

Solutie
Prin definitie
Z Z +
1 AB
2 dv = 2 AB
1 dv
Sa consideram prima integrala:

Notam:B 2 = 3 si introducem A+
Z Z Z
1 +
AB 2 dv = 1 A3 dv = 3 A 1 dv
Introducem o noua functie 4 = A+ 1 si deoarece 3 = B

2
CUANTICA
Z Z
+
3 A 1 dv =
B2 4 dv
Z Z Z
3 A+ 1 dv = 2 dv
4 B = 2 B + 4 dv
Z Z
3 A+ 1 dv = 2 B + A+ 1 dv
+
Rezulta: AB
+ A+
=B
si M
2.1.14 Sa se arate ca daca L sunt operatori hermitici,
operatorii:
1 h
i
F = LM + M L
2
si
i h i
f = L
LM M
2
sunt hermitici.
Solutie

+ 1 + +
F = LM + ML
2
1 h + + + +i
F + = M L +L M
2
CUANTICA
1 h i
+
F = M L + LM = F
2
+ +
i
f =
+ M
L M L
=
2
i h + + + +i
= M L L M
2
i h L
i
= f
= LM M
2
2.1.15 Stiind ca operatorii pozitiei si impulsului sunt definiti:
x = x y = y z = z

px = i
h py = ih pz = ih
x y z
sa se calculeze comutatorii:
a. [x, x], [ x, y], [
x, z]
b. [x, px ], [x, py ], [xpz ]
c. [px , px ], [
px , py ], px , pz ]
Solutie
a.
[
x, x] = xx xx = 0
CUANTICA
[
x, y] = xy yx = 0
[
x, z] = xz zx = 0
b.

[
x, px ] = x ih + ih (x)
x x

= ihx + i
hx + i
h
x x
[
x, px ] = i
h

[
x, py ] = x ih + ih (x) = 0
y y

[
x, pz ] = x i
h + i
h (x) = 0
z z
c.
2 2
2
px , px ] = (ih)2
[ (i
h ) =0
x2 x2
2 2 2
2
[
px , py ] = (i
h) (ih) =0
xy yx
2 2
px , pz ] = (ih)2
[ (ih)2 =0
xz zx
CUANTICA
2.1.16 Sa se demonstreze urmatoarele relatii:

[lx , x] = 0; [lx , y] = ihz; [lx , z] = i
hy
[lx , px ] = 0; [lx , py ] = i
hpz ; [lx , pz ] = i
hpy
[lx , lx ] = 0; [lx , ly ] = ihlz ; [lx , lz ] = i

hly
unde lx , ly si lz sunt componentele momentului cinetic.
Solutie
Vom folosi rezultatele de la problema precedenta, definitia

momentului cinetic, precum si proprietatile comutatorilor:
[lx , x] = [
y pz zpy , x] = [ y pz , x] [
z py , x]
= [
y , x]
pz + y[ pz , x] [ z , x]
py z[ py , x] = 0
[lx , y] = [
y pz zpy , y] = [ y pz , y] [z py , y]
= [
y , y]
pz + y[ pz , y] [ z , y]
py z[ py , y] = i
hz
[lx , z] = [
y pz zpy , z] = [ y pz , z] [
z py , z]
= [
y , z]
pz + y[ pz , z] [ z , z]
py z[ py , z] = i
hy
[lx , px ] = [[
y pz zpy , px ] = [ y , px ]
pz + y[ pz , px ]
[ z , pz ]
py z[ py , pz ] = 0
CUANTICA
[lx , py ] = [[
y pz zpy , py ] = [y , py ]
pz + y[ pz , py ]
[ z , py ]
py z[ py , py ] = ihpz
[lx , pz ] = [
y pz zpy , pz ] = [
y , pz ]
pz + y[pz , pz ]
[ z , pz ]
py z[ py , pz ] = ihpy
[lx , ly ] = [
y pz zpy , zpx xpz ] = [ z py , xpz ] = ihlz
y pz , zpx ] + [
[lx , lz ] = [
y pz zpy , xpy ypx ] = x[
y , py ]
pz + z[
py , y]
px
= i z px xpz ) = ihly
h(
Aceste relatii precum si analoagele lor obtinute prin per-
mutari circulare, se pot scrie sub forma condensata cu ajutorul
unui tensor antisimetric de ordin trei, likl , i, k, l = 1, 2, 3:
[li , xk ] = ihlikl xl [li , pk ] = i
hlikl pl [li , lk ] = i
hlikl ll
2.1.17 Sa se arate ca:

[lx , l2 ] = [ly , l2 ] = [lz , l2 ] = 0
unde
l2 = l2 + l2 + l2
x y z
Solutie
[lx , l2 ] = [lx , lx2 + ly2 + lz2 ] = [lx , lx2 ] + [lx , ly2 ] + [lx , lz2 ]
= lx [lx , lx ] + [lx , lx ]lx + ly [lx , ly ] + [lx , ly ]ly + lz [lx , lz ] + [lx , lz ]lz
CUANTICA
Se tine cont ca:
[lx , lx ] = 0 [lx , ly ] = ihlz
[ly , lz ] = i
hlx [lz , lx ] = i
hly
Atunci:
[lx , l2 ] = ihly lz + i
hlz ly ihlz ly i
hly lz = 0
2.1.18 Se considera operatorii:

1 d 1 d
A= x+ B = x
2 dx 2 dx
B].
Sa se calculeze [A,
Solutie
Conform definitiei unui comutator:

B]
1 d d
[A, = AB B A
= x+ x
2 dx dx

1 d d
x x+
2 dx dx

1 2 d d d2
= x x ++x 2 x2
2 dx dx dx
2

d d d
x ++x + 2
dx dx dx
CUANTICA
B]
[A, =
Rezulta:
B]
[A, = I
2.1.19 Sa se determine operatorul conjugat cu operatorul:

exp i

unde este un numar real.
Solutie
Prin definitie:
n
i
P
exp i =
n=0 n!
n n
n
Deoarece operatorul conjugat operatorului n este (1) n
atunci:
n + n n
n
i = (i) = i

Aceasta arata ca operatorul de mai sus este hermitic deoarece
= , astfel ca:
+
ei = ei
CUANTICA
2.1.20 Sa se studieze daca operatorul

d
i
dx
este hermitic.
Solutie
Z Z " + #
+ +
d2 d
1 i dx = 2 i 1 dx
dx dx
Z + Z + Z
d2 d d
i 1 dx = i1 2 |+
i 2 1 = 2 i 1 dx
dx dx dx
Atunci:
+
d d
i =i
dx dx
astfel ca operatorul este unul hermitic.
2.2 Ecuatia Schr

odinger
2.2.1 La momentul t = 0 starea unei particule cuantice libere
este descrisa de functia de unda:
2
x
(x, 0) = A exp + iko x
2a
unde A, a, ko sunt constante. Sa se determine constanta de nor-
mare.
CUANTICA
Solutie
2
x2 x
(x, 0)(x, 0) = A A exp iko x exp + iko x
2a 2a
Astfel:

2 x2
2
|| = |A| exp
a
Conditia de normare este:

Z + Z +
x2
2 2
|| dx = |A| e a dx = 1

Pentru calculul integralei facem schimbarea de variabila:

x
y=
a
Atunci, conditia de normare se va scrie sub forma:

Z +
2 2
a|A| ey dy = 1

Dar integrala anterioara este o integrala Poisson al carui re-

zultat este:
Z +
2
ey dy =

Rezulta:

a|A|2 = 1
CUANTICA
si
1
|A| =
4
a
2.2.2 Sa se determine solutia generala a ecuatiei Schrodinger de-

pendenta de timp pentru o particula libera.
Solutie
Cautam pentru ecuatia Schrodinger temporala:
(x, t) 2 2 (x, t)
h
i
h =
t 2m x2
o solutie de forma
(x, t) = u(x)(t)
Rezulta:
h d
i 2 d2 u
h
= =E
dt 2mu dx2
Deoarece u(x) trebuie sa fie finita la |x| , punem E > 0.
Notand cu k 2 = 2mE
h2

, gasim
iEt
(t) = e h

si
u(x) = eikx
O solutie particulara este:
CUANTICA
iEt
= e h

+ikx
Solutia generala este o suprapunere de solutii particulare

R
+ iEt
(x, t) = c(k)eikx h
dk

2k2
h
E=
2m
2.2.3 Sa se determine densitatea de curent de probabilitate pen-

tru particula libera care se deplaseaza n sensul axei Ox.
Solutie
Densitatea curentului de probabilitate este

h

j=
2im x x
Deoarece
iEt
= u(x)e h

rezulta densitatea curentului de probabilitate n functie de solutia

u(x) a ecuatiei Schrodinger atemporala. Astfel:

h
du du
j= u u
2im dx dx
Deoarece
CUANTICA

2mE px
u(x) = Aeikx = Aei h

x
= Aei h
rezulta:
p
j= |A|2 = v |A|2
m
Astfel densitatea de curent de probabilitate este proportionala

cu viteza particulei.
2.2.4 Sa se determine functiile proprii si spectrul de energii cores-

punzatoare pentru o particula ce se poate misca liber n groapa
de potential cu pereti infiniti (vezi Fig. 2.1)

0, x (0, a)
V (x) =
+, x (, 0) (a, +)
Solutie
Valoarea atribuita lui V (x) n afara intervalului (0, a) face

imposibila parasirea acestui interval. In aceste conditii, functiile
proprii ale energiei sunt solutii ale ecuatiei Schrodinger:
2 d2
h
= E
2m dx2
cu proprietatea ca (x) = 0 cand x (, 0) (a, +) . In

cazul ca E > 0 ecuatia de mai sus se poate scrie:
CUANTICA
O a x
Fig. 2.1
d2 2mE
+ 2 =0
dx2 h

Notand cu:
r
2Em
k=
2
h
ecuatia devine:
d2
2
+ k2 = 0
dx
a carei solutie este de forma:
(x) = A sin kx + B cos kx , x (0, a)

CUANTICA
Deoarece n afara intervalului (0, a) valoarea lui este nula,

din conditia de continuitate a lui :
(0) = 0
(a) = 0
Rezulta:
(0) = A sin 0 + B cos 0 = 0 , adica B = 0
(a) = A sin ka = 0
Cazul k = 0 se elimina deoarece duce la solutia (x) =
0 x (0, a). Atunci:
ka = n, n N \{0}
Rezulta ca ecuatia Schrodinger este satisfacuta numai pentru
valorile parametrului de forma:
n
kn = n N \{0}
a
Atunci, pentru energie rezulta valorile:
2
2h
2
En = n n N \{0}
2ma2
Spectrul energetic este discret.
Functia de unda corespunzatoare energiei En este:
n
n (x) = An sin x
a
CUANTICA
Valoarea lui An , sau mai precis modulul lui se determina din

conditia de normare:
Z+
(x) (x) dx = 1

In situatia noastra rezulta:
Z +
n
|An |2 sin2 xdx = 1
a
Rezulta:
2
|An |2 =
a
de unde:
r
2
An = exp (i)
a
unde este un factor de faza pe care l vom alege zero. Atunci:
r
2 n
n (x) = sin x
a a
In cazul n care E = 0 ecuatia Schrodinger devine:
2 d2
h
=0
2m dx2
CUANTICA
si:
(x) = Ax + B
Conditiile de continuitate ale functiei de stare sunt ndeplinite

numai daca A = 0 si B = 0 ceea ce nseamna ca E = 0 nu
apartine spectrului de energii.
In cazul n care E < 0 vom nota cu:

r
0 2m |E|
k =
2
h
si ecuatia lui Schrodinger va deveni n acest caz:
d2 0
+ 2 k 2 = 0
dx
cu solutia generala de forma:
0 0
(x) = A exp +k x + A exp k x
Conditiile de continuitate ale functiei sunt ndeplinite si n

acest caz numai daca A = 0 si B = 0, deci si n aceasta situatie
nu exista valori proprii negative.
Observatii
1. In cazul acestei probleme nu am facut uz de conditia generala

de continuitate a derivatei. Ea nu este ndeplinita la capetele in-
tervalului aceasta fiind legata de existenta saltului la infinit pe
CUANTICA
care-l sufera energia potentiala.
2. Se remarca deosebirea fata de comportarea n conditii ana-

loage a unei particule clasice. O astfel de particula poate executa
o miscare oscilatorie cu orice energie ntre cei doi pereti rigizi
sau poate fi n repaus cand E = 0. In cadrul mecanicii cuantice
miscarea va avea loc numai pentru anumite valori ale energiei,
numarul lor fiind . In plus energia starii fundamentale Ei este
diferita de zero, adica n interiorul gropii de potential particula
cuantica nu poate fi n repaus. Aceasta concluzie poate fi privita
ca o consecinta a relatiilor de nedeterminare a lui Heisenberg.
1
2.2.5 Sa se determine valorile x = (< x2 > < x >2 ) 2 si
1
p = (< p2 > < p >2 ) 2 pentru o particula ntr-o groapa cu
pereti infiniti de largime a.
Solutie
Functia de stare pentru o particula n groapa cu pereti infiniti

este:
r
2 n
(x) = sin x
a a
Atunci:
r r
Ra 2 n
2 n a
< x >= (sin x) (x)
sin( x)dx =
0 a aa a 2

2
Ra 2 a2 3
< x >= (x)x (x)dx = 1 2 2
0 3 2 n
CUANTICA
12
1 1
x = a
12 2 2 n2
r !
h
d 2 n
px = sin x
i dx a a
r
2 n
h n
px = cos x
i a a a
R
+ 2 n Ra
h n n
< px >= px = cos x sin x dx = 0
ia a 0 a a
r
2 2
2 2 2 n2 2 n
p2x =
h =
h 2
=h sin x
x2 x2 a a 2 a
2 n2 2 Ra 2 n 2 2
2n n2 h2
2
< p2x >= h sin x dx = h
=
a a2 0 a2 a2 4a2
nh
p =
2a
2.2.6 In problema 2.2.4 consideram particula n starea funda-

mentala. Sa se evalueze energia minima de excitare n cazurile:
a. a = 1010 m si m = 9, 1 1031 kg
b. a = 1014 m si m = 1, 673 1027 kg
CUANTICA
Solutie
Energia minima de excitare este:

2
4 2 h 2
2h 2
3 2 h
E = E2 E1 = =
2ma2 2ma2 2ma2
Efectuand calculele rezulta:
E = 113 eV
E = 6, 15 MeV
Primul caz corespunde unui electron aflat ntr-o regiune per-
misa ale carei dimensiuni sunt comparabile cu cele ale unui atom,
iar cel de-al doilea caz corespunde unui proton aflat ntr-o regiune
permisa ale carei dimensiuni sunt comparabile cu cele ale unui
nucleu.
2.2.7 Un electron cu viteza v0 = 106 m/s se misca liber ntr-o

regiune din spatiu, patrunzand apoi ntr-o regiune unde exista
un camp cu energia potentiala Uo = 4 eV (vezi Fig. 2.2). Sa se
calculeze:
a. energia electronului n prima regiune (n eV)
b. distanta la care densitatea de probabilitate de localizare a
electronului n regiunea a doua scade de e ori
Solutie
a. Pentru un electron nerelativist (cazul nostru), energia sa

cinetica este:
mvo2
Ec = = 2, 84 eV
2
CUANTICA
U0
E
I II
O x
Fig. 2.2
b. Energia potentiala a are expresia (vezi Fig. 2.2):

0 x<0
U (x) =
Uo x 0
In regiunea n care x 0, ecuatia Schrodinger este:
2 d2 II
h
+ Uo II = EII
2m dx2
sau
d2 II 2m
2
2 (Uo E)II = 0
dx h

Notam cu:
2m
k22 = (Uo E)
2
h
Astfel, ecuatia Schrodinger se va scrie sub forma:
d2 II
k22 II = 0
dx2
CUANTICA
Solutia acestei ecuatii este:
II = A2 ek2 x + B2 ek2 x
Aceasta solutie trebuie sa fie marginita la infinit. Atunci

A2 = 0. Functia de unda devine:
II = B2 ek2 x
Densitatea de probabilitate de a gasi particula n regiunea a

doua este:

P2 (x) = II II = |B2 |2 e2k2 x
pentru x = 0 P2 (0) = |B2 |2

pentru x = a P2 (a) = |B2 |2 e2k2 a
Punem conditia ceruta de problema:

1
P2 (a) = P2 (0)
e
Rezulta:
1 1 h

a = = p 100
A
2k2 2 2m(Uo E)
2.2.8 O particula cuantica de masa m se afla ntr-o groapa de

potential bidimensionala cu peretii impenetrabili de laturi a si
b (vezi Fig. 2.3). Sa se determine valorile proprii ale energiei
particulei si functiile proprii corespunzatoare.
CUANTICA
O a x
Fig. 2.3
Solutie
Deoarece = (x, y) ecuatia Schrodinger este:

2 2 2
h
+ 2 = E
2m x2 y
Alegem functia de unda de forma:
(x, y) = 1 (x)2 (y)
si ecuatia Schrodinger se va scrie:

2
h d2 1 (x) d2 2 (y)
2 (y) + 1 (x) = E1 (x)2 (y)
2m dx2 dy 2
1 d2 1 1 d2 2 2mE
+ + 2 =0
1 dx2 2 dy 2 h

CUANTICA
Se obtin ecuatiile:
1 d2 1
= k12
1 dx2
1 d2 2
= k22
2 dy 2
2m
unde k12 + k22 = E
2
h
Solutiile acestor ecuatii sunt:
1 = A1 sin k1 x + B1 cos k1 x 0xa
2 = A2 sin k2 y + B2 cos k2 y 0yb
Punem conditiile la limita:
1 (0) = 1 (a) = 0
Din
1 (0) = 0 rezulta B1 cos 0 = 0 si B1 = 0
Din
n1
1 (a) = 0 rezulta A1 sin k1 a = 0 si k1 =
a
unde n1 = 1, 2, 3, ... Astfel:
n1
1 (x) = B1 sin x cu n1 = 1, 2, 3...
a
In mod analog vom obtine si pentru solutia 2 expresia:
n2
2 (y) = B2 sin y
b
n2
k2 = ; n2 = 1, 2, 3, ...
b
CUANTICA
Atunci:
2 2
2 2 2mE
n1 2 + n2 2 =
a b 2
h
Valorile posibile ale energiei sunt:

2 2 n21 n22
h
E= + 2
2m a2 b
Functia de unda va avea expresia:
n1 n2
(x, y) = 1 (x)2 (y) = C sin x sin y
a b
Pentru a determina constanta C vom impune conditia de
normare a functiei de unda:
Z aZ b
dxdy = 1
0 0
Z a n Z b n
2 2 1 2
|C| sin x dx sin2 y dy = 1
0 a 0 b
Rezulta:
r
4
|C| =
ab
Atunci, functia de unda va avea forma finala:
r
4 n1 n2
(x, y) = sin x sin y
ab a b
CUANTICA
2.2.9 Sa se demonstreze ca n cazul n care energia potentiala

este functie para V (x) = V (x), functia proprie (x) cores-
punzatoare unei valori proprii nedegenerate E este fie para, fie
impara.
Solutie
Fie o functie proprie (x) corespunzatoare valorii proprii E

ce satisface ecuatia Schrodinger:
2 d2 (x)
h
+ V (x)(x) = E(x)
2m dx2
Daca n ecuatia de mai sus se schimba x n x si tinem cont
de simetria energiei potentiale:
2 d2 (x)
h
+ V (x)(x) = E(x)
2m dx2
Aceasta nseamna ca functia de unda (x) satisface aceeasi
ecuatie ca si functia (x). Daca E este valoare proprie nedege-
nerata atunci avem:
(x) = (x)
unde este o constanta. Schimband n relatia de mai sus pe x

cu x obtinem:
(x) = (x) = 2 (x)
Rezulta:
2 = 1 sau = 1
CUANTICA
Solutia (x) fiind unica, vom avea:
(x) = (x) sau (x) = (x)
Observatie: Daca E este o valoare proprie degenerata de ordin

doi, o solutie (x) va fi n general lipsita de proprietati de pari-
tate. Pornind de la o astfel de solutie putem construi solutiile:
1 (x) = (x) + (x)

2 (x) = (x) (x)
care sunt respectiv functie para si functie impara. Functiile 1

si 2 sunt liniar independente si ortogonale.
2.2.10 Sa se determine functiile proprii ale energiei unei parti-

cule care se misca ntr-un potential unidimensional de tip treapta
de potential

0 pentru x < 0
U (x) =
U0 pentru x0
pentru cazul cand energia E a particulei este mai mica decat

naltimea treptei de potential.
Solutie
Ecuatia lui Schrodinger n regiunea I n care x < 0 este:
d2 I 2mE
2
+ 2 I = 0
dx h

CUANTICA
si n regiunea II n care x > 0
d2 II 2m
+ 2 (E U0 )II = 0
dx2 h

Se efectueaza substitutiile:
2mE 2m(U0 E)
k12 = 2 si k22 =
h
2
h
si ecuatiile de mai sus devin:
d2 I
2
+ k12 I = 0
dx
si
d2 II
2
k22 II = 0
dx
I = a1 eik1 x + a2 eik1 x pentru x 0
II = a3 ek2 x + a4 ek2 x pentru x > 0

Functiile proprii trebuie sa fie functii de modul patrat in-
tegrabile. Din acest motiv ele nu trebuie sa tinda spre valori
infinite. Atunci a3 = 0 si
II = a4 ek2 x
Conditiile de continuitate pentru functie si derivata se pun
n punctul x = 0. Astfel:
I (0) = II (0)
CUANTICA

dI dII
=
dx x=0 dx x=0
Rezulta
a1 + a2 = a4
si
ik1 a1 ik1 a2 = k2 a4
de unde
k1 ik2 2k1
a2 = a1 si a4 = a1
k1 + ik2 k1 + ik2
Notam
a1
A0 =
k1 + ik2
Atunci functia proprie a energiei este:
I (x) = A0 [(k1 + ik2 )eik1 x + (k1 ik2 )eik1 x ]
II (x) = 2k1 A0 ek2 x x>0

Daca A0 este numar real solutia este reala. Este convenabil
sa introducem unghiul definit prin:
= arg(k1 + ik2 )
r
k2 k1 E
sin = p 2 si cos = p =
k1 + k22 k12 + k22 U0
CUANTICA
Atunci:
q
0
I = 2A k12 + k22 cos(k1 x + ) pentru x < 0
II = 2k1 A0 ek2 x pentru x>0

Notand: q
2A0 k12 + k22 = C
I = C cos(k1 x + )
r
E k2 x
II = C e
U0
Functia (x) nu este integrabila modul patrat. Constanta C
poate fi determinata dintr-o conditie de normare n sens genera-
lizat.
2.2.11 Sa se determine spectrul de energii si functiile proprii

corespunzatoare ale unei particule a carei energie potentiala este
(vezi Fig. 2.4):

0 |x| < a
V (x) =
V0 |x| a
Sa se normeze functiile proprii corespunzatoare la valori proprii
din spectrul discret.
CUANTICA
V0
-a O a x
Fig. 2.4
Solutie
Spectrul energiei este un spectru mixt: discret cand E < V0

si continuu cand E > V0 .
Notam functia proprie astfel:

I (x) , x a
(x) = II (x), a < x < a

III (x) , x a
I (x) si III (x) sunt solutii ale ecuatiei:
2 d2
h
+ V0 = E , |x| a
2m dx2
iar II este o solutie a ecuatiei:
2 d2
h
= E, |x| < a
2m dx2
In plus trebuiesc ndeplinite conditiile de continuitate pentru
CUANTICA
functie si derivata n punctele x = a si x = a.

I (a) = II (a)
0 0
I (a) = II (a)
II (a) = III (a)
0 0
II (a) = III (a)
a. Cand E < V0 spectrul de valori este discret.
In acest caz notam cu:
r r
2mE 2m (V0 E)
k1 = 2 ; k2 =
h
2
h
Cu aceste notatii ecuatia Schrodinger pentru cazul |x| a
devine:
d2
k22 = 0
dx2
cu o solutie generala de forma:
(x) = a exp (+k2 x) + b exp (k2 x)
iar ecuatia Schrodinger pentru cazul |x| < a devine:
d2
+ k12 = 0, |x| < a
dx2
cu o solutie generala de forma:
(x) = a cos k1 x + b sin k1 x
Solutia marginita para este de forma:
I (x) = A exp (k2 x)
II (x) = B cos k1 x
III (x) = I (x) = A exp (k2 x)
CUANTICA
Aceasta solutie are o astfel de forma deoarece la + si

solutia trebuie sa fie finita. Din acest motiv la termenul ce
contine pe exp (k2 x) nu trebuie sa existe, iar la + termenul
ce contine pe exp (k2 x) nu trebuie sa existe.
Solutia impara marginita este de forma:
I (x) = C exp (k2 x)

II (x) = D sin k1 x
III (x) = C exp (k2 x)
In cazul solutiei pare conditiile de continuitate pentru functie
si derivate n punctul x = a sunt:
A exp (k2 a) = B cos k1 a

k2 A exp (k2 a) = Bk1 sin k1 a
Conditiile de continuitate pentru functie si derivate n punc-

tul x = a sunt identice cu acestea.
Sistemul de mai sus are solutii daca:
k1 tg k1 a = k2
Notand cu x = k1 a si cu y = k2 a, ecuatia de mai sus devine:
y = xtg x
In plus x > 0, y > 0 si:
2 2 2ma2
x +y = k12 a2 + k22 a2 = V0
2
h
Ultimele doua conditii sunt ndeplinite simultan numai pen-
tru anumite valori ale energiei. Aceasta rezulta din rezolvarea
numerica sau grafica a acestor ecuatii.
CUANTICA
y = tg x y = -ctg x
y
x
p /2 p 3p / 2 2p 5p / 2
Fig. 2.5
Vom reprezenta functia y = xtg x n domeniile n care aceasta

este pozitiva ( curbele continuii din Fig. 2.5).
V0 este un sfert de cerc. In cazul aces-
2
Curba x2 + y 2 = 2ma h2

tei solutii, spectrul de energii are cel putin o valoare proprie n
intervalul (0, V0 ) .
In cazul solutiei impare conditiile de continuitate pentru functie
si derivata n punctul x = a sunt:
C exp (k2 a) = D sin k1 a

Ck2 exp (k2 a) = Dk1 cos k1 a
k2 = k1 ctg k1 a
CUANTICA
Utilizand aceleasi relatii ca si n cazul anterioar obtinem

relatiile:
y = xctg x
2 2ma2
2
x +y = V0
2
h
Ecuatiile de mai sus sunt reprezentate n Fig. 2.5.
Pentru ca sa existe cel putin o solutie este necesar ca:
1/2
2ma2
V0 >
2
h 2
In cazul ca:
1/2
N 2ma2 N +1
V0
2 2
h 2
cu N = 0, 1, 2, ... numarul starilor legate este egal cu N + 1
(pentru N=0 semnul egalitatii se exclude).
T
inand cont de discutia anterioara, din relatiile de continui-
tate pentru functie si derivate, pentru solutia para, rezulta:
exp (k2 a)
B=A
cos k1 a
Solutia para este:
I (x) = A exp (k2 x) x a

A exp (k2 a)
II (x) = cos k1 x a < x < +a
cos k1 a
III (x) = A exp (k2 x) xa
CUANTICA
Conditia de normare se exprima prin relatia:

Z+
| (x)|2 dx = 1

Rezulta:
Za Za Z+
|I (x)|2 dx + |II (x)|2 dx + |III (x)|2 dx = 1
a a
sau:
Za Za
2 exp (2k2 a)
2
|A| exp(2k2 x)dx + |A| cos2 k1 xdx
cos2 k1 a
a
Z+
2
+ |A| exp (2k2 x) dx = 1
a

2 1 exp (2k2 a) 1
|A| exp (2k2 a) + a+ exp (2k2 a) = 1
2k2 cos2 k1 a 2k2

2 1 a
|A| + exp(2k2 a) = 1
k2 cos2 k1 a
In plus mai avem relatia:
k2
tg k1 a =
k1
1 2 k22
= tg k 1 a + 1 = +1
cos2 k1 a k12
CUANTICA
adica:

2 1 k12 + k22
|A| exp (2k2 a) +a =1
k2 k12
si:
2 k2 k12 exp (2k2 a)

|A| = 2
k1 + ak1 (k22 + k12 )
In mod analog pentru solutia impara din relatiile de conti-

nuitate pentru functie si derivate rezulta :
exp (k2 a)
D = C
sin k1 a
Solutia impara este:
I (x) = C exp (k2 x) x a

exp(k2 a)
II (x) = C a<x<a
sin k1 a
III (x) = C exp (k2 x) xa
Punand conditia de normare pentru aceasta functie, rezulta:
|C| = |A|
b. Cand E > V0 spectrul este continuu:
Notam cu:
r r
0 2m (E V0 ) 2mE
k2 = 2 ; k1 =
h
2
h
CUANTICA
Ecuatiile Schrodinger devin:
d2 0
2
+ k22 = 0, pentru |x| a
dx
d2
+ k12 = 0, pentru |x| < a
dx2
Solutia para este:
0 0
I = A1 sin k2 x + A2 cos k2 x x a
II = B cos k1 x a<x<a
0 0
III = I (x) = A1 sin k2 x + A2 cos k2 x xa
Conditiile de continuitate pentru functie si derivata n punc-

tul x = a sunt:
0 0
B cos k1 a = A1 sin k2 a + A2 cos k2 a
0 0 0 0
Bk1 sin k1 a = A1 k2 cos k2 a A2 k2 cos k2 a
Conditiile acestea pot fi ndeplinite pentru orice valoare a

energiei ( acesta este un sistem de 2 ecuatii cu 3 necunoscute ).
Vom exprima A1 si A2 n functie de B. Rezulta:
0 0 0
Bk1 sin k1 a cos k2 a Bk2 cos k1 a sin k2 a
A1 = 0
k2
0 0
k1 sin k1 a sin k2 a + k2 cos k1 a cos k2 a
A2 = B 0
k2
CUANTICA
Solutia para este:

0 k1 0
I (x) = B cos k1 a cos k2 (x + a) + 0 sin k1 a sin k2 (x + a)
k2
x a
II (x) = B cos k1 a a<x<a

0 k1 0
III (x) = B cos k1 a cos k2 (x a) 0 sin k1 a sin k2 (x a)
k2
xa
Solutia impara rezulta printr-un calcul analog celui anterior

ca fiind:

0 k1 0
I (x) = C sin k1 a cos k2 (x + a) + 0 cos k1 a sin k2 (x + a)
k2
x a
II (x) = C sin k1 a a<x<a

0 k1 0
III (x) = C sin k1 a cos k2 (x a) + 0 cos k1 a sin k2 (x a)
k2
xa
2.2.12 Sa se calculeze valorile posibile ale energiei unei particule

n groapa de potential:

x<0
V (x) = 0 0<x<a

V0 x > a
Sa se determine adancimea minima a gropii de potential V0 pen-
tru ca sa existe stari legate (Fig. 2.6).
CUANTICA
V0
O a x
Fig. 2.6
Solutie
Energiile starilor legate se vor ncadra n intervalul (0, V0 ).

In regiunea x < 0, I (x) = 0 ceea ce din punct de vedere fizic
arata ca regiunea este inaccesibila particulei. Pentru celelalte
regiuni functia proprie a energiei o vom nota cu:

II (x) 0 < x < a
(x) =
III (x) x > a
unde II este o solutie a ecuatiei:
2 d2 II
h
= EII
2m dx2
iar III este o solutie a ecuatiei:
2 d2 III
h
+ V0 III = EIII
2m dx2
CUANTICA
In plus trebuiesc ndeplinite conditiile de continuitate a functiei

n punctul x = 0 si de continuitate pentru functie si derivata n
punctul x = a.
I (0) = II (0)
II (a) = III (a)
0 0
II (a) = III (a)
q
2mE
Notam: k1 = h2

si ecuatia pentru II devine:
d2 II
+ k12 II = 0, 0<x<a
dx2
Rezulta:
II (x) = A exp (ik1 x) + B exp (ik1 x)
Notam cu:
r
2m (V0 E)
k2 =
2
h
Ecuatia Schrodinger pentru III devine:
d2 III
k22 III = 0, pentru x > a
dx2
Rezulta:
III = C exp (k2 x) + D exp (k2 x)
Pentru ca solutia sa fie marginita la infinit este necesar ca

C = 0.
III = D exp(k2 x)
CUANTICA
Atunci conditiile de continuitate p entru functie si derivata

devin:
A+B =0
A exp (ik1 a) + B exp (ik1 a) = D exp (k2 a)
ik1 A exp (ik1 a) ik1 B exp (ik1 a) = k2 D exp (k2 a)
Din prima ecuatie: B = A. Sistemul de ecuatii de mai sus

se reduce la:
A[exp (ik1 a) exp (ik1 a)] = D exp (k2 a)

ik1 A[exp (ik1 a) + exp (ik1 a)] = k2 D exp (k2 a)
sau:
2iA sin k1 a = D exp (k2 a)

2iAk1 cos k1 a = k2 D exp (k2 a)

k1
tg k1 a =
k2
Notand cu x = k1 a si cu y = k2 a, ecuatia de mai sus se scrie
ca:
x
tg x =
y
sau:
y = xctg x
In plus x > 0, y > 0 si:
2mV0 2
x2 + y 2 = a = k2
2
h
CUANTICA
y
y = - xctgx
x 2 + y 2 = k22
x
p /2 p 3p / 2 2p
Fig. 2.7
Ultimele conditii sunt ndeplinite simultan numai pentru anu-

mite valori ale energiei. In Fig. 2.7 sunt reprezentate cele doua
ecuatii.
Pentru a exista cel putin o solutie este necesar ca :
1/2
2mV0 2
a >
2
h 2
sau:
22
h
a2 V0
8m
de unde:
22 1
h
V0 >
8m a2
CUANTICA
Functia de unda se determina din conditiile de continuitate

p entru functie si derivata.
D = 2iA sin k1 a exp (k2 a)
In plus A = B si atunci:
I (x) = 0 x0
II (x) = 2A cos k2 x 0 < x < a
III (x) = 2iA sin k1 a exp (k2 a) exp (k2 x) xa
Observam ca:
|III |2 exp (2k2 x)

adica n regiunea x > 0 probabilitatea de a gasi particula scade
exponential cu cresterea lui x.
2.2.13 Electronii de conductie din metale sunt mentinuti n in-

teriorul acestora de catre un potential care, ntr-un model sim-
plificat este (vezi Fig. 2.8):

Vo x < 0
V (x) =
0 x0
Sa se determine coeficientii de reflexie si transmisie la suprafata
metalului pentru electronii ce provin din interiorul metalului.
Solutie
Considerand (x, t) functia de unda a particulei, atunci den-

sitatea de probabilitate de localizare este:
P (x, t) =
CUANTICA
O x
- V0
Fig. 2.8
si densitatea curentului probabilitatii de localizare este:

h

j(x, t) =
2mi x x
Intr-o stare de energie bine determinata, functia de unda are
expresia:
i
(x, t) = u(x)e h Et
unde u(x) este functia proprie corespunzatoare energiei E. Intr-o
astfel de stare, P si j nu depind de timp. Astfel:
P = u u
h
du du
j = u u
2mi dx dx
a. Vo < E < 0
Notam functia proprie a energiei:

uI (x) x < 0
u(x) =
uII (x) x 0
CUANTICA
cu conditiile de continuitate pentru functie si derivata n punctul

x = 0:
uI (0) = uII (0)

u0I (0) = u0II (0)
unde uI este o solutie a ecuatiei:
d2 uI
h
Vo uI = EuI
2m dx2
iar uII este o solutie a ecuatiei:
2 d2 uII
h
= EuII
2m dx2
Notam
r
2m
k1 = (Vo |E|)
2
h
Atunci, ecuatia din prima regiune devine:
d2 uI
+ k12 uI = 0
dx2
Ea are solutia:
uI (x) = Aeik1 x + Beik1 x x<0
Notam cu:
r
2m|E|
k2 =
2
h
CUANTICA
Atunci, ecuatia din a doua regiune devine:

d2 uII
2
k22 uII = 0
dx
cu solutia:
uII (x) = Cek2 x + Dek2 x x>0
Din conditia de marginire a functiei rezulta C 0 si
uII (x) = Dek2 x
Conditiile de continuitate pentru functie si derivata impuse
n punctul x = 0, conduc la urmatorul sistem:
A+B = D
ik1 A ik1 B = k2 D
Atunci:
ik1
D = 2A
ik1 k2
(ik1 + k2 )
B = A
(ik1 k2 )
ceea ce nseamna ca spectrul de energii este continuu si nedege-
nerat. Atunci, functia de stare va avea forma:

Aeik1 x + Beik1 x x < 0
u(x) =
Dek2 x x0
Calculand densitatea curentului de probabilitate obtinem,
pentru x < 0:
h

j = k1 [(A + B )(A B) (A + B)(A + B )]
2m
h
k1
= [|A|2 |B|2 ]
m
CUANTICA
Daca tinem cont de relatia dintre A si B obtinuta mai sus,

rezulta:
j=0
Pentru a interpreta acest rezultat vom tine cont de faptul

ca, pentru x < 0 termenul Aeik1 x din solutia ecuatiei atemporale
Schrodinger descrie partea atemporala din unda ce se propaga
n sensul axei Ox. Pentru aceasta unda:
h
k1 2
ji = |A|
m
reprezinta densitatea curentului incident. Termenul Beik1 x de-
scrie partea atemporala din unda ce se propaga n sens invers
axei Ox. Pentru aceasta unda
h
k1 2
jr = |B|
m
reprezinta densitatea curentului reflectat.
Cum |A| = |B| rezulta ca densitatea de localizare globala va
fi :
j = ji + jr = 0
In aceasta situatie, coeficientul de reflexie R definit ca:
jr
R=
ji
este:
R=1
CUANTICA
Pentru cazul x > 0 va rezulta j = 0, adica densitatea curen-

tului de probabilitate de localizare transmis n aceasta regiune
este nula. Atunci coeficientul de transmisie definit ca:
jt
T = =0
ji
Ca si n cazul clasic, electronul ce poseda energie cinetica mai
mica decat naltimea treptei de potential se va reflecta. Totusi,
spre deosebire de cazul clasic, exista o probabilitate de a gasi
electronul n regiunea x > 0 (n exteriorul metalului). Aceasta
este:
Vo |E| 2k2 x
P = uII uII = D2 e2k2 x = 4|A|2 e
Vo
Fenomenul este analog cu cel al reflexiei totale din optica.
Din punct de vedere al opticii geometrice, trecerea luminii dintr-
un mediu cu indice de refractie mai mare ntr-un mediu cu indice
de refractie mai mic, nu este posibila daca unghiul de incidenta
depaseste unghiul limita. In optica ondulatorie se arata ca, n
cazul acesta unda luminoasa (caracterizata prin E) ~ patrunde n
ce-l de-al doilea mediu, iar intensitatea ei descreste tot dupa o
lege exponentiala.
b. E > 0
Functia proprie a energiei o vom nota ca si n cazul prece-

dent prin uI si uII ndeplinind aceleasi conditiile de continuitate
pentru functie si derivata. Notam cu:
r
2m(E + Vo )
k1 =
2
h
CUANTICA
iar ecuatia Schrodinger devine:
d2 uI
2
+ k12 uI = 0 x<0
dx
cu solutia:
uI (x) = Aeik1 x + Beik1 x x<0
Notam cu:
r
2mE
k2 =
2
h
iar ecuatia Schrodinger devine:
d2 uII
+ k22 uII = 0 x0
dx2
Ea are solutia:
uII (x) = Ceik2 x + Deik2 x x>0
Functia de unda se va scrie, pentru acest caz:

Aeik1 x + Beik1 x x < 0
u(x) =
Ceik2 x + Deik2 x x > 0
Termenul ce contine pe A reprezinta partea atemporala a

undei plane ce soseste la treapta de potential (unda incidenta);
termenul cu B reprezinta unda reflectata, cel cu C unda trans-
misa iar cel cu D unda care soseste din exterior la suprafata
metalului. Deoarece unda care trece de treapta de potential nu
mai ntalneste un alt obstacol, aceasta ultima unda nu exista si
CUANTICA
din acest motiv consideram D = 0. Conditiile de continuitate

pentru functie si derivata conduc la sistemul:
A+B = C
k1 (A B) = k2 C
Rezulta:
k1 k2
B = A
k1 + k2
2k1
C = A
k1 + k2
Notam cu:
ui = Aeik1 x partea atemporala a undei incidente
ur = Beik1 x partea atemporala a undei reflectate
ut = Ceik2 x partea atemporala a undei transmise
Vom obtine pentru densitatea curentului de probabilitate de
localizare expresiile:
h
k1 2
ji = |A|
m
h
k1 2
jr = |B|
m
h
k2 2
jt = |C|
m
Atunci coeficientii de reflexie si respectiv de transmisie vor
fi:
2
jr |B|2 k1 k2
R = = =
ji |A|2 k1 + k2
2
jt |C| 4k12
T = = =
ji |A|2 (k1 + k2 )2
CUANTICA
T inand cont de expresiile pentru k1 si k2 , coeficientii R si T

vor avea forma:
!2
E + Vo E Vo2
R = =
E + Vo + E ( E + Vo + E)4
p
4 (E + Vo )E
T =
( E + Vo + E)2
In conformitate cu mecanica clasica, atunci cand E > 0, elec-
tronul nu poate fi reflectat, adica acesta poseda suficienta energie
pentru a se elibera din interiorul metalului.
In cazul problemei tratata cuantic, rezulta existenta unei proba-
bilitati de reflexie diferita de zero (se elimina cazul banal Vo = 0).
Daca E Vo
Vo2
R'
16E 2
adica, probabilitatea de reflexie scade rapid cu cresterea energiei.
Daca E > 0 si E Vo , atunci coeficientul de reflexie va fi:

r !4 r
1 E E
R = q q 4 ' 1 '14
E Vo Vo
Vo
+ 1 + VEo
2.2.14 Sa se determine coeficientii de transmisie si de reflexie

pentru o particula ce se misca n sensul axei Ox si ntalneste
bariera de potential:
CUANTICA
V0
O a x
Fig. 2.9

0 x<0
V (x) = V0 0 x a

0 x>a
n cazurile 0 < E < V0 si E > 0 (vezi Fig. 2.9).
Solutie:
a. 0 < E < V0
Notam functia proprie a energiei cu:

uI (x) x<0
u (x) = uII (x) 0 x a

uIII (x) x > 0
cu conditiile de continuitate pentru functie si derivate n punctul

CUANTICA
x = 0 si x = a :
uI (0) = uII (0)

0 0
uI (0) = uII (0)
uII (a) = uIII (a)
0 0
uII (a) = uIII (a)
uI (x) este o solutie a ecuatiei:
2 d2 uI
h
= EuI x<0
2m dx2
uII (x) este o solutie a ecuatiei:
2 d2 uII
h
+ V0 uII = EuII 0xa
2m dx2
uIII (x) este o solutie a ecuatiei:
2 d2 uIII
h
= EuIII x>a
2m dx2
Notam cu:
r r
2mE 2m (V0 E)
k1 = si k2 = (2.1)
2
h 2
h
Ecuatiile Schrodinger pentru cele trei regiuni devin:
d2 uI (x)
2
+ k12 uI (x) = 0, x<0
dx
d2 uII (x)
k22 uII (x) = 0, 0xa
dx2
CUANTICA
d2 uIII (x)
+ k12 uIII (x) = 0, x>a
dx2
uI (x) = A1 exp (ik1 x) + B1 exp (ik1 x) , x<0

uII (x) = A2 exp (k2 x) + B2 exp (k2 x) , 0xa
uIII (x) = A3 exp (ik1 x) + B3 exp (ik1 x) , x>a
Interpretarea acestora este urmatoarea:
Termenul A1 exp (ik1 x) reprezinta partea atemporala a undei
incidente ce se propaga n sensul axei Ox.
Termenul B1 exp (ik1 x) reprezinta partea atemporala a un-
dei reflectate de bariera care se propaga n sens invers axei Ox.
In regiunea in care x > a se propaga numai unda transmisa
a carei parte atemporala este A3 exp (ik1 x) .
Cum n aceasta regiune nu exista unda care sa se propage n
sens invers axei Ox, B3 0. T inand cont de rezultatele de la
problema precedenta, obtinem densitatea curentului de probabi-
litate de localizare incident:
h
k1
ji = |A|2
m
densitatea curentului de probabilitate de localizare reflectat:
k1
h
jr = |B1 |2
m
si densitatea curentului de localizare transmis:
h
k1
jt = |A3 |2
m
CUANTICA
Coeficientul de transmisie este:

jt |A3 |2
T = =
ji |A1 |2
iar cel de reflexie este:
jr |B1 |2
R= =
ji |A1 |2
Pentru a determina coeficientii A1 , A2 , A3 , A4 tinem cont de
relatiile de continuitate pentru functie si derivate. Rezulta:
A1 + B1 = A2 + B2
ik1 A1 ik1 B1 = k2 A2 k2 B2
A2 exp (k2 a) + B2 exp (k2 a) = A3 exp (ik1 a)
k2 A2 exp (k2 a) k2 B2 exp (k2 a) = ik1 A3 exp (ik1 a)
Se obtine:
A3 4ik1 k2
=
A1 (k2 + ik1 ) exp(k2 a) (k2 ik1 )2 exp (k2 a)
2
sau:
A3 2ik1 k2
= 2 2
A1 [k2 k1 ]shk2 a + 2ik1 k2 chk2 a
Coeficientul de transmisie este:
2
A3 4k12 k22
T = = 2
A1 (k2 k12 )2 sh2 k2 a + 4k12 k22 ch2 k2 a
CUANTICA
ch2 x = 1 + sh2 x
Astfel:
2
A3 4k12 k22
T = = 2
A1 (k2 + k12 )2 sh2 k2 a + 4k12 k22
Cum:
2mE 2m
k12 = 2
si k2 = 2 (V0 E)
h
h

avem:
2mV0 4m2 E (V0 E)
k12 + k22 = si k12 k22 =
2
h 4
h
Rezulta:
4E (V0 E)
T =
V02 sh2 k2 a
+ 4E (V0 E)
Coeficientul de reflexie :
V02 sh2 k2 a
R=1T =
V02 sh2 k2 a + 4E (V0 E)
Deoarece T 6= 0 particula trece prin bariera de potential cu
o anumita probabilitate, chiar daca energie ei este insuficienta
din punct de vedere clasic pentru aceasta. Aceasta se petrece
ca si cum n bariera de potential apare un tunel prin care par-
ticula penetreaza spre cealalta parte. Din acest motiv efectul se
numeste efect tunel.
Sa studiem coeficientul de transmisie atunci cand E V0 .

Atunci:
4E
T '
V0 sh2 k1 a
CUANTICA
In cazul cand:
k2 a 1
putem aproxima:
exp (2k2 a)
sh2 k2 a '
4
In aceasta situatie:
sh2 k2 a 1
Rezulta:
E (V0 E)
T ' 16 exp (2k2 a) 1
V02
Daca alegem V0 E = 5 MeV putem calcula factorul exponential

pentru diverse grosimi ale barierei. Rezultatele sunt prezentate
n tabelul de mai jos:
)
a(A 1 1,3 1,5 1,8 2 5 10
2k2 a
e 0,1 0,04 0,03 0,016 0,008 5,5 107 1,4 1012
b. In cazul E > q V0 trecerea o putem face prin nlocuirea lui

k2 cu ik2 unde k20 = 2m(EV 0)
0
h2

.
In acest caz, n rezultatul final shk2 a se nlocuieste cu sin k 0 a
2
si V0 E cu E V0 .
Atunci:
4E (E V0 )
T = 2
V02 sin k20 a + 4 (E V0 ) V0
CUANTICA
V02 sin2 k20 a

R=
V02 sin2 k20 a + 4 (E V0 ) V0
In acest ultim caz atunci cand:
sin k20 a = 0, R=0
adica bariera reflecta particula. Rezulta:
k20 a = n
k202 a2 = n2 2
2m (E V0 ) a2
2 = n2 2
h

2
h
E V 0 = n2 2
2ma2
si prin urmare:
2
h
E n = V 0 + n2 2
2ma2
Aceasta poarta numele de energie de rezonanta.
Pentru energii foarte mari (E V0 )
1 1 V0
T = V02
' V0 2 0
'1 sin2 k20 a
1+ sin2 k20 a 1+ 4E
sin k2 2a 4E
4(EV0 )V0
si practic particula nu se poate reflecta.

CUANTICA
V (x)
E E
x1 Dxi x2 x
Fig. 2.10
2.2.15 O particula de energie E, patrunde datorita efectului

tunel ntr-o bariera de potential V = V (x) n punctul de co-
ordonata x1 si o paraseste n punctul de coordonata x2 . Sa se
studieze coeficientul de transmisie (vezi Fig. 2.10).
Solutie:
Presupunem ca energia potentiala V (x) este o functie ne-

teda. Impartim domeniul [x1 , x2 ] n intervale xi astfel ncat sa
consideram trecerea particulei printr-o succesiune de bariere de
potential. Vom alege n asa fel intervalele xi astfel ncat:
r
2m [V (x) E]
xi 1
2
h
adica coeficientul de transmisie pentru bariera de potential de
latime xi sa poata fi aproximata cu:
CUANTICA

E [V (x) E] 1p
T = 16 exp 8m [V (x) E] xi
V02 (x) h

Oricum exponentiala este termenul predominant. Atunci pu-
tem sa consideram coeficientul de transmisie:

1p
Ti exp 8m [V (x) E] xi
h

Coeficientul de transmisie total este:

1p
T = Ti exp 8m [V (x) E] xi
h

X
1p
T exp 8m [V (x) E] xi
h

Trecand la limita rezulta:

Zx2 p
1
T = C exp 8m [V (x) E]dx
h

x1
unde C este o constanta.
2.2.16 Se constata ca, sub influenta unui camp electric puternic

electronii ncep sa paraseasca metalul la temperaturi oricat de
joase. Fenomenul a fost numit emisie la rece , iar curentul
obtinut, curent autoelectronic. Consideram ca electronii n afara
metalului au energia potentiala nula, iar n interiorul metalului
se afla ntr-o groapa de potential V0 pe nivele energetice astfel
CUANTICA
ncat energia minima pentru a iesi din groapa este W (lucru de

extractie).
a. Sa se calculeze n mod clasic intensitatea campului electric la
care ar trebui sa apara curentul autoelectronic.
b. Sa se calculeze (cuantic) dependenta curentului autoelectro-
nic de intensitatea campului electric aplicat.
Solutie:
a. Consideram metalul ntr-un camp electric de intensitate

E. Forta care actioneaza asupra unui electron se compune din
forta eE cu care campul electric actioneaza asupra electronului si
din forta de imagine electrica. Aceasta din urma apare deoarece
nsusi electronul creaza pe suprafata metalului, prin influenta
sarcini electrice care-l atrag, ca si cum la o distanta egala cu
distanta electronului la metal, n interiorul metalului se afla o
sarcina +e. Atunci:
e2
F = eE
160 x2
unde cu x am notat distanta electronului fata de suprafata me-
talului. Energia electrostatica este:
Zx Zx Zx
e2 dx
V (x) = F (x) dx = eEdx +
160 x2
0 0 0
e2 1
V (x) = eEx
160 x
Valoarea maxima a acestei energii potentiale se obtine acolo
unde:
dV
=0
dx
CUANTICA
V E
O xm
x
W Vm
- exE
V0
Fig. 2.11
Rezulta:
e2 1
eE + =0
160 x2
si:
1/2
1 e
xm =
4 0 E
Atunci: 1/2
1 e3 E
Vm = V (xm ) =
2 0
Astfel, sub influenta campului electric, adancimea gropii de
potential se micsoaraza cu valoarea (vezi Fig. 2.11):
1/2
1 e3 E
Vm =
2 0
Din punct de vedere clasic electronii cu energia E cuprinsa

n intervalul (V0 , Vm ) nu pot iesi din interiorul metalului spre
CUANTICA
deosebire de cei cu energia cuprinsa n intervalul (Vm , 0)
Aceasta face ca lucrul mecanic de extractie sa devina:
W 0 = W |Vm |
Atunci curentul ar trebui sa apara cand W 0 = 0 adica:

1/2
1 e3 E
W = |Vm | =
2 0
Rezulta:
W 2 40
E=
e3
Considerand cazul wolframului pentru care W = 4, 9 eV rezulta:
E ' 2 108 V/cm
Cu toate acestea se obtin curenti neasteptat de mari chiar

pentru campuri de 4 106 V/cm.
b. In tratarea cuantica trebuie sa se tina seama de efec-

tul tunel. Probabilitatea de strapungere a barierei este data de
transparenta barierei:

Zx2 p
1
T = c exp 8m [V (x) E]dx
h

x1
In situatia noastra:
e2 1
V (x) = eEx
160 x2
CUANTICA
O x2
x
E
- exE
- V0
Fig. 2.12
Neglijand termenul datorat fortei imagine energia potentiala

va fi de forma din Fig. 2.12.
Punand |E| = E obtinem:

Zx2 p
1
T = c exp 8m (|E| eEx)dx
h

x1
unde x1 = 0 iar x2 este punctul n care E = eEx2 , adica:
|E|
x2 =
eE
Integrala de la exponent devine:
Zx2 p Zx2
8m p
I = 8m (|E| eEx)dx = |E| eEx(eEdx) =
eE
x1 0
x2
8m (|E| eEx)3/2 2 8m
I = 3 = |E|3/2
eE 2
eE
0
CUANTICA
adica:
!
4 2m 3/2
T = c exp |E|
h
3eE

Daca notam cu = h4 |E|3/2 :
2m
3eE

T = c exp
E
Atunci densitatea de curent de probabilitate urmeaza apro-
ximativ aceiasi forma deci:

I = I exp
E

In tabelul de mai jos este reprezentat factorul exp si
E
densitatea de curent pentru E = 2eV.

E (V/cm) exp E I A/cm2
5 106 8 1015 1, 5 107

107 1, 3 106 100
2 107 0, 013 4 106
3 107 1 7 108
2.2.17 Definim , constanta de dezintegrare a unui nuclid ca

fiind probabilitatea de dezintegrare a nucleului n unitatea de
timp. Sa se demonstreze ca n cazul nucleelor radioactive este
valabila legea aproximativa (Geiger-Nuttal):
B
ln = A
E
CUANTICA
V (r )
R0 R r
Fig. 2.13
unde A, B = const iar E - este energia cinetica a particulei

atunci cand se afla foarte departe de nucleu. Se va considera un
model simplificat al nucleului n care V (r) = V0 daca r < R0 ,
V (r) = 4e1 e2
0r
daca r > R0 ,( e1 = Ze, e2 = 2e ). In plus se
va considera ca constanta de dezintegrare este proportionala
cu coeficientul de transmisie prin bariera de potential ( Energi-
ile particulelor sunt mult mai mici decat naltimea barierei de
potential ).
Solutie
Situatia din problema este prezentata n Fig. 2.13. Atunci coe-

ficientul de transmisie se scrie ca:

ZR p
8m
T =c exp (V [r] E) dr
h

R0
CUANTICA
In relatia anterioara:
e1 e2
V (r) =
40 r
iar:
e1 e2
E=
40 R
Vom considera integrala:
ZR p ZR r
e1 e2 e1 e2
I= [V (r) E]dr = dr
40 r 40 R
R0 R0
r ZR r !
Z
R r !
e1 e2 R R
I= 1 dr = E 1 dr
40 R r r
R0 R0
Efectuam schimbarea de variabila:
r = R cos2 x
Obtinem noile limite de integrare:
R = R cos2 x x2 = 0
1/2
2 R0
R0 = R cos x x1 = arccos
R
dr = 2R cos x sin x
CUANTICA
Atunci:
0 r
Z Z
x1
1
I = E 1 (2R sin x cos x) dx = 2R E sin2 xdx
cos2
x1 0
Zx1
(1 cos 2x)
I = 2 ER dx
2

I = R E [x1 sin x1 cos x1 ]
T
inand cont de expresia lui x1 obtinem:
" 1/2 1/2 1/2 #
R0 R0 R0
I = ER arccos sin(arccos
R R R
" 1/2 1/2 r #

R0 R0 R0
I= ER arccos 1
R R R
Deoarece E V (R0 ),
e1 e2 e1 e2

40 R 40 R0
rezulta: R R0 si deci:
R0
1
R
Atunci:
1/2 1/2
R0 R0
arccos '
R 2 R
CUANTICA
r
R0 1 R0
1 '1
R 2R
Rezulta:
" 1/2 1/2 3/2 #
R0 R0 1 R0
I= ER +
2 R R 2 R
R 3/2
Termenul R
0
l neglijam:
" 1/2 #
R0
I = ER 2
2 R
T
inem cont de expresia energiei E:
e1 e2 1 e1 e2 1
R= ER =
40 E 40 E
Atunci:
" 1/2 #
e1 e2 40
I= 2 E
E40 2 e1 e2
1/2
e1 e2 1 e1 e2 R0
I=
2 40 E 40
Factorul de transmisie devine:
" 1/2 #
8m e1 e2 R0 8m e1 e2 1
T = c exp
h
40 h
80 E
El este proportional cu probabilitatea de dezintegrare , adica

cu . Rezulta:
CUANTICA
"r #
8me1 e2 R0 1 8m e1 e2 1
= c0 exp
40 h h
80 E
Logaritmand:
r
0 8me1 e2 R0 1 8m e1 e2 1
ln = ln c +
40 h h
80 E
expresia de mai sus o putem pune sub forma:
B
ln = A
E
Observatie: In general nucleele - radioactive sunt nucleele cu

A > 200, deci raza nucleului R0 nu este foarte diferita pentru
acestea. Ultima relatie explica de ce masuratorile au aratat ca
energia particulelor emise de nucleele radioactive este cu-
prinsa ntr-un domeniu relativ ngust de energii ( 4 MeV-9 MeV),
iar este cuprins ntr-un domeniu foarte larg (1010 107 ) s1 .
2.2.18 Sa se gaseasca functiile de unda n starile stationare si ni-

velele de energie ale unui rotator plan care poseda momentul de
inertie I. Analog cu cazul mecanicii clasice n mecanica cuantica
prin rotator spatial se ntelege un sistem descris de hamiltonia-
nul:
H = 1L 2
2I
unde L este momentul cinetic.
CUANTICA
Solutie:
Ecuatia Schrodinger este

1 2
L = E
2I
unde L2 este operatorul moment cinetic. Deoarece avem de-a
face cu un rotator plan, consideram ca rotatia are loc n jurul
axei Oz. Atunci:
z = ih d
=L
L
d
unde este unghiul de rotatie n jurul axei Oz.
Atunci ecuatia Schrodinger devine:
2 d2
h
= E
2I d2
iar
= ()
d2 2IE
+ 2 =0
d2 h

Notam:
2EI
2 =
2
h
Atunci solutia ecuatiei este:
= C exp (i)
CUANTICA
Punem conditia
() = ( + 2)
Atunci:
exp (i) = exp[i ( + 2)]

Rezulta:
=m , mZ
Atunci:
r
2IE 2 m2
h
m= si Em =
2
h 2I
Din conditia de normare
Z 2 Z 2
2
d = |C| d = 1
0 0
rezulta constanta C:
1
C=
2
Astfel n starile stationare functia de unda a rotatorului plan
are expresia:
1
= exp (im)
2
CUANTICA
2.2.19 Sa se determine functiile de unda n starile stationare si

nivelele de energie ale unui rotator spatial care poseda momentul
de inertie I.
Solutie:
Ecuatia Schrodinger este

1 2
L = E
2I
unde exprimam pe L2 n coordonate sferice:
2

= h
2 2 1 1
L sin +
sin sin2 2
Ecuatia Schrodinger devine:

1 1 2 2EI
sin + + 2 =0
sin sin2 2 h

Ecuatia are solutii care satisfac conditiile de derivabilitate si
marginire daca:
2EI
= l(l + 1)
2
h
unde l = 0, 1, 2, 3... iar solutiile sunt functiile sferice:
(, ) = Ylm (, ) = Plm (cos )m

unde
m = eim
CUANTICA
iar Plm (w) se numesc polinoame Legendre asociate si au expresia:
s
l+m
2l + 1 (l m)! 1 2 m d
Plm (w) = (1)m (1 w ) (w2 1)l
2 (l + m)! 2l l! dwl+m
pentru m = 0, 1, 2..., l. Pentru
n = l, l + 1, ..., 1
Yl,m (, ) = (1)m Ylm

(, )
Energia nivelelor energetice este:
l(l + 1)h2
El = unde l = 0, 1, 2, 3....
2I
2.2.20 Sa se determine valorile posibile ale momentului cinetic,

probabilitatile de obtinere a acestor valori, precum si valoarea
medie n starile rotatorului plan descrise de functia de unda
= A cos2
Solutie
Functiile de unda asociate starilor stationare pentru rotatorul

plan sunt:
1
= eim m = 0, 1, 2, 3...
2
CUANTICA
Acestora le corespunde marimea Lz = mh pentru momentul

cinetic.

2 1 + cos 2 1 1 i2 1 i2
= A cos = A =A + e + e
2 2 4 4
Comform descompuneri functiei de stare dupa functiile de

unda asociate strarilor stationare rezulta ca valorile posibile ale
momentului cinetic sunt 0, 2h si 2h. Probabilitatea de aparitie
a valorii zero este:
1
4 2
P (0) = 1 1 1 =
4
+ 16
+ 16
3
Pentru valorile 2h si 2h aceste probabilitati sunt
1
16 1
P (2
h) = P (2h) = 1 1 1 =
4
+ 16
+ 16 6
P
Valoarea medie a momentului cinetic este hLz i = Lz P (Lz )
unde P (Lz ) este probabilitatea de aparitie a momentului Lz .
2 1 1
hLz i = 0 + 2h + (2h) = 0
3 6 6
2.2.21 Sa se determine nivelele energetice si functiile proprii co-

respunzatoare electronului din atomul de hidrogen.
CUANTICA
Solutie
Pentru electronul din atomul de hidrogen energia sa potentiala

este:
e2
V (r) =
40 r
Deoarece atomul se considera stabil este necesar ca energia
totala a sistemului sa fie negativa. Din acest motiv vom nota:
E = |E|
Deoarece campul de forte n care se afla electronul este unul
central, solutia ecuatiei Schrodinger atemporala
2
h
+ V (r) = E
2me
va fi de forma:
(r, , ) = R (r) Y (, )
unde Y (, ) sunt functiile sferice, iar R (r) este partea radiala
a functei de unda. Rezulta:

2 d2 R 2 dR l (l + 1)
h e2
+ R R = |E| R
2me dr2 r dr r2 40 r
Consideram
u (r)
R (r) =
r
Atunci:
CUANTICA

d2 u(r) 2me e2 2
l(l + 1) h
+ 2 |E| + u(r) = 0
dr2 h
40 r r 2me
Se face schimbarea de variabila
= 2kr
si ecuatia anterioara devine:

d2 u me |E| e 2 me l(l + 1)
+ 2 2 + u=0
d2 2hk 40 rh2 k 2
Constanta k trebuie sa fie n asa fel aleasa astfel ncat forma
ecuatiei sa fie cat mai simpla. Daca punem
me |E| 1
2 2 =
2h k 4
k este
p
2me |E|
k=
h

Se noteaza
r
Ze2 me Ze2 me
= =
2k
40 h 40 h
2 |E|
Atunci:

d2 u 1 l(l + 1)
+ + u=0
d2 4 2
Forma ecuatiei n zona asimptotica ( este foarte mare) este:
CUANTICA
d2 u 1
u=0
d2 4
Solutia ecuatiei este de forma:
1 1
ua = D1 e 2 + D2 e 2
In cazul solutiei generale, D1 si D2 sunt functii de . Pentru
ca solutia sa fie marginita, este nevoie ca D2 = 0.
1
ua e 2
Din acest motiv, vom considera o solutie de forma
1
u = f e 2
Se obtine ecuatia pentru f :

d2 f df l(l + 1)
+ f =0
d2 d 2
Pe baza a ce s-a discutat anterior este nevoie ca
f l+1 , > 0
Atunci:
f () = l+1 g()
Ecuatia satisfacuta de g este:
d2 g dg
2
+ [2l + 2 ] + [ l 1]g = 0
d d
Alegem functia g de forma
CUANTICA

X
g() = Ck k = 0, C0 6= 0
k=0
care se nlocuieste n ecuatia anterioara.
X
k(k 1)Ck k1 + (2l + 2 )kCk k1 + ( l 1)Ck k = 0
k=0
X
{[k(k + 1) + 2(l + 1)(k + 1)] Ck+1 + ( l 1 k) Ck } k = 0
k=0
Se obtine o relatie ntre coeficienti sumei:

k+l+1
Ck+1 = Ck
(k + 1) (k + 2l + 2)
Pentru k suficient de mare raportul dintre doi coeficienti suc-
cesivi este:
Cn+1 1

Cn k+1
Acest raport este acelasi cu cel al coeficiantilor sumei:
1 1 1 1
e = 1 + + 2 + ... + k + k+1 + ...
1! 2! k! (k + 1)!
Astfel, pentru valori mari ale lui suma se comporta ca seria

e . Atunci, n domeniul asimptotic:

u(r) l+1 e 2
CUANTICA
fapt ce este inacceptabil, deoarece n acest caz partea radiala

devine nemarginita.
Pentru ca u(r) sa fie marginita trebuie ca seria sa se ntrerupa,
adica g() sa fie un polinom. Fie nr puterea maxima a lui n
functia g().
nr + l + 1 = 0
Numarul cunatic nr = 0, 1, 2, ... poarta numele de numar
cuantic radial
= nr + l + 1
Introducem notatia = n, unde n poarta numele de numar
cuantic principal. Deoarece nr = 0, 1, 2, ... si l = 0, 1, 2, ... atunci
n ia valoarile 1, 2, 3, ...
Din relatia n = nr + l + 1 obtinem
l = n nr 1
adica
l n1
Astfel cand n este fixat, l poate lua valoarea 0, 1, 2, ..., n1.Odata
ce parametrul este fixat si valorile proprii ale energiei sunt
determinate
r
e2 me
=n
40 0 h
2 |E|
Rezulta:
2
me e2 1
En = 2 , n = 1, 2, ...
2
h 40 n2
CUANTICA
Pentru determinarea functiilor de unda se porneste de la

ecuatia
d2 g dg
+ [2l + 2 ] + [ l 1]g = 0
d2 d
care devine:
d2 g c dg a
+ 1 g=0
dz 2 z dz z
daca se pune z = , a = l + 1 , c = 2 (l + 1)
Coeficientii ecuatiei au poli de ordin unu. Solutiile ecuatiei
se pot exprima prin serii de puteri ale variabilei z, care contin
cel mult un numar finit de puteri negative.

X
X
k
g=z ck z = ck z k+
k=0 k=0
Inlocuind expresia lui g n ecuatia anterioara se obtine:
X
X
k+2
ck ( + k) ( + k 1 + c) z = ck ( + k + a) z k+1
k=0 k=0
sau

X
2
c0 ( 1 + c) z + ck+1 ( + k + 1) ( + k + c) z k+1
k=0

X
= ck ( + k + a) z k+1
k=0
Pentru ca aceasta egalitatea sa fie adevarata este necesar ca:

CUANTICA
( 1 + c) = 0
ck+1 ( + k + 1) ( + k + c) = ck ( + k + a)
Rezulta ca = 0, sau = 1 c. Exista doua solutii liniar
independente ale ecuatiei corespunzatoare celor doua valori ale
lui .

X
g1 (z) = ck z k
k=0

X
g2 (z) = z 1c c0k z k
k=0
Cele doua solutii sunt liniar independente daca c este diferit

de un ntreg. Daca c = 1 cele doua solutii coincid.
In cazul = 0 raportul coeficientilor este:
ck+1 k+a a+k 1

= =
ck (k + 1) (k + c) c+kk+1
Alegand c0 = 1 atunci
a
c1 =
c
a (a + 1) 1
c2 =
c (c + 1) 2!
a (a + 1) (a + 2) 1
c3 =
c (c + 1) (c + 2) 3!
a (a + 1) (a + 2) ... (a + k 1) 1
ck =
c (c + 1) (c + 2) ... (c + k 1) k!
CUANTICA
Astfel expresia lui g devine:
X
a (a + 1) (a + 2) ... (a + k 1) 1 k
g1 (z) = 1+ z = 1 F1 (a, c, z)
k=1
c (c + 1) (c + 2) ... (c + k 1) k!
1 F1 (a, c, z) poat a numele de functia hipergeometrica dege-

nerata.
In cazul = 1 c raportul coeficientilor seriei este:

c0k+1 (1 c + k + a) 1
=
c0k (2 c + k+) k+1
Se face o analogie cu cazul raportului dintre coeficienti cand
= 0, punand
aa+1c
c2c
Considerand c00 = 1 se obtine:
g2 (z) = z 1 1 F1 (a + 1 c, 2 c, z)
Daca c este ntreg doar una din solutiile g1 si g2 are sens.
Daca c nu este ntreg solutia generala este
g (z) = z 1 A1 F1 (a, c, z) + A2 z 1 1 F1 (a + 1 c, 2 c, z)
Pentru a = N (N - ntreg) functia se reduce la un polinom

de gradul N . Se observa ca pentru k = N , ck+1 = 0 iar restul
coeficientilor seriei sunt nuli.
Astfel se obtine pentru g expresia:
CUANTICA
g () = 1 F1 (l + 1 , 2l + 2, )
Pentru ca solutia sa fie acceptabila din punct de vedere fizic
este necesar ca functia obtinuta sa se reduca la un polinom. Asa
cum am discutat mai sus este necesar ca
l + 1 = nr
atunci:
= nr + l + 1 = n
In acest caz functia hipergeometrica degenerata se reduce la
un poliniom:
nl1
X (k + l n) (k 1 + l n) ... (1 + l n) k
g () = 1 +
k=1
(k + 2l + 1) (k 1 + 2l + 1) ... (2 + 2l) k!
Astfel functiile radiale au expresiile
Rnl = Nnl e/2 l 1 F1 (l + 1 n, 2l + 2, )

O alta modalitate de a exprima solutiile ecuatiei n este
aceea n care intervin termenii polinoamele Laguerre asociate.
Vom defini pentru nceput polinoamele Laguerre:
dq q
Lq () = e ee
dq
Ele pot fi obtinute pornind de la functia generatoare

exp [s/ (l s)] X Lq () q
U (, s) = = s s<1
ls q=1
q!
CUANTICA
Ecuatia satisfacuta de aceste polinoame este:

2
d d
2 + (1 ) + q Lq () = 0
d dq
Polinoamele Laguerre asociate Lpq () se definesc prin relatia
dp
Lpq () = Lq ()
dp
Ecuatia satisfacuta de aceste polinoame este :
2
d d
2 + (p + 1 ) + (q p) Lpq () = 0
d d
Se observa ca pana la o constanta multiplicativa solutia g ()
a ecuatiei (cand = n) este L2l+1
n+l ().
Expresia analitica a acestor polinoame este:
nl1
X k+1 [(n + l)!]2 k
L2l+1
n+l () = (1)
k=0
(n l 1 k)! (2l + 1 + k)! k!
Comparand expresia polinoamelor asociate cu solutia n care

intervine functia hipergeometrica degenerata rezulta relatia:
[(n + l)!]2
L2l+1
n+1 () = 1 F1 (l + 1 n, 2l + 2, )
(n l 1)! (2l + 1)!
Functiile proprii ale energiei au forma:
u (r, , ) = Rnl (r) Ylm (, )

Ele trebuie sa indeplineasca conditia de normare
CUANTICA
ZZZ
|u|2 dv = 1
Z Z Z 2
Rnl (r) Ylm (, ) r2 sin dddr = 1
0 0 0
Daca se tine cont de relatia care exprima conditia de nor-

mare a functiilor sferice si daca partea radiala a solutiilor este
exprimata cu ajutorul functiei hipergeometrice degenerate re-
zulta constanta de normare:
s 3
1 (n + l)! 2
Nnl =
(2l + 1)! 2n (n l 1)! nr0
unde
2 (40 )
h
r0 = = 0, 53 1010 m
me e 2
reprezinta raza primei orbite Bohr.
Putem exprima functiile radiale n functie si de polinoamele
Laguerre asociate:
( 3 )1/2
2Z (n l 1)!
Rnl = e/2 l L2l+1
n+1 ()
nr0 2n [(n + l)!]2
Deoarece probabilitatea ca electronul sa se afle ntr-o regiune

a spatiului astfel ca r (r , r + dr), ( , + d),
( , + d) este
2
dP (r, , ) = Rnl (r) |Ylm (, )|2 r2 sin dddr
CUANTICA
prin integrare dupa si se poate determina probabilitatea ca

particula sa se afle ntr-o regiune a spatiului unde r (r , r + dr)
indiferent de si . Astfel tinandu-se cont de proprietatea de
normare a functiilor sferice se obtine:
2
dP (r) = Rnl (r) r2 dr
Expresiile primelor functii radiale ale atomului de hidrogen
sunt:
3/2
1 r
R10 = 2 exp
r0 r0
3/2
1 r Zr
R20 = 2 1 exp
2r0 2r0 2r0
3/2
1 1 r Zr
R21 = exp
3 2r0 r0 2r0
3/2
1 2r 2r2 r
R30 = 1 + exp
3r0 3r0 27ro2 3r0
3/2
4 2 1 r r r
R31 = 1 exp
9 3r0 6r0 r0 3r0
3/2 2
4 1 r r
R31 = exp
27 10 3r0 r0 3r0
CUANTICA
2.2.22 Starea fundamentala a atomului de hidrogen este descrisa

de functia de unda
1 r
u100 (r) = p e ro
3
ro
unde r0 este raza primei orbite Bohr. Sa se determine valoarea
medie a distantei electronului fata de nucleu si valoarea cea mai
probabila a acestei distante.
Solutie
R R2 R R
< r >= u100 ru100 dv = d sin d u100 (r)ru100 r2 dr
0 0 0
R 1 3 2r 4 R 3 r2r 3
< r >= 4 3
r e r0
dr = 3
r e 0 dr = r0
0 ro ro 0 2
Densitatea de probabilitate de localizare a electronului n

aceasta stare este
r2 r2r
(r) = r2 u u = e 0
ro3
Pentru determinarea valorii la care aceasta este maxima se
deriveaza (r) la r si se egaleaza cu zero.
d(r) 2r 2r 2r2 2r
= 3 e r0 4 e r0 = 0
dr ro ro
Rezulta r = r0
CUANTICA
2.2.23 Sa se calculeze impulsul mediu al unei particule descrisa

de urmatoarele functii de unda
a) eikx
b) cos kx
2
c) ex unde n fiecare caz x variaza de la la +.
Solutie
Operatorul impuls este

h
d
px =
i dx
Atunci
R
+
< px >= |c|2 u px udx

unde
1
|c|2 =
R
+
u udx

Rezulta:
Z
h
1 du
< px >= + u dx
i R dx
u udx

a) Pentru
du
u = eikx si = iku
dx
Rezulta:
CUANTICA
< px >= kh
b) Pentru
du
u = cos kx si = k sin kx
dx
Rezulta
< px >= 0
c) Pentru
2 du 2
u = ex si = 2xex
dx
Rezulta
< px >= 0
2.2.24 Sa se determine nivelele energetice si functiile proprii co-

respunzatoare n cazul unei particule care are energie potentiala
e2 c
V (r) = + 2
r r
unde c este o constanta pozitiva.
Solutie
Deoarece energia potentiala nu depinde de unghiurile si ,

solutia ecuatiei Schrodinger atemporala este de forma:
CUANTICA
(r, , ) = u(r)Ylm (, )
Atunci ecuatia satisfacuta de partea radiala a functiei de
unda u(r) este:
2
2 d2 u 2 du l(l + 1)
h e c
+ 2 u = Eu
2m dr2 r dr r2 r r
Introducem marimile adimensionale
r 2
h
= unde a =
a me2
si
2Eh2
= = 2
me4
deoarece vom considera doar cazul spectrului discret de energie
E < 0.
Notam cu:
2mc
s(s + 1) = l(l + 1) +
2
h
Atunci ecuatia pentru partea radiala devine:

d2 u 2 du s(s + 1) 2 2
+ u+ u=0
d2 d 2
Introducem functia = u. Ecuatia satisfacuta de este:

d2 2 2 s(s + 1)
+ =0
d2 2
In cazul ca:
= e
CUANTICA
In cazul ca
0 0 = +1
Substituind n ecuatia anterioara o solutie de forma
() = e s+1 f
gasim pentru functia f ecuatia:
d2 f df
2 + [2(s + 1) 2] 2[(s + 1) 1]f = 0
d d
Cautam solutia sub forma unei serii de puteri
P

f= ak k
k=0
Egaland cu zero coeficientul lui k gasim relatia de recurenta:
2 [(k + s + 1) 1]
ak+1 = ak unde k = 0, 1, 2, ...
(k + 1)(k + 2s + 2)
Deoarece pentru valori mari ale lui k
ak+1 2
=
ak k
seria ar tinde catre e2 si cand fapt ce ar determina ca
functia de unda sa tinda la infinit n acest caz. Pentru a evita
acest lucru este necesar sa taiem seria de puteri, adica sa punem
(k + s + 1) 1 = 0. Gasim:
s
2h2 E 1
= =
me4 k+s+1
CUANTICA
Atunci nivelele de energie ale particulei sunt:
me4
Eks =
2h2 (k + s + 1)2
unde k = 0, 1, 2, .. iar
s 2
1 1 2mc mc
s= + l+ + 2 ' l+ 2
2 2 h
l + 21
h
daca
2mc 1
2 l+
h
2
Introducem numarul cuantic principal
n=k+l+1
Atunci expresia energiei devine
me4
Enl = 2
2 mc
2h n + h2 l+ 1
( 2)
Astfel energia depinde de numerele cuantice n si l. Functiile
proprii corespunzatoare sunt
P
k
nlm (r, , ) = Ylm (, )e s ap p
p=0
Nivelul Enl este (2l + 1) degenerat.
2.2.25 Sa se rezolve ecuatia Schrodinger pentru o particula aflata

ntr-o groapa de potential de adancime infinita cu simetrie sferica
definita de potentialul:
CUANTICA

0 pentru r<R
V (r) =
pentru rR
Solutie
Pentru o particula aflata ntr-un camp centrul de forte cu

simetrie sferica ecuatia Schrodinger
h

+ V (r) = E
2m
are o solutie de forma:
(r, , ) = Ylm (, )f (r)

unde Ylm (, ) sunt functiile sferice iar f (r) este partea radiala
care satisface ecuatia:

d2 f 2 df 2mE l(l + 1)
+ + f =0
dr2 r dr 2
h r2
pentru r < R. Pentru r > R, f = 0. Astfel din conditia de
continuitate solutia ecuatiei trebuie sa se anuleze pentru r = R,
adica f (R) = 0
Notam
2mE
k2 =
2
h
si
1
(r) = r 2 f (r)
Atunci (r) satisface ecuatia Bessel
" #
2 1 2
d 1 d l +
2
+ + k2 2
2
=0
dr r dr r
CUANTICA
cu solutiile:
(r) = J(l+ 1 ) (kr)

2
Dar
1
J(l+ 1 ) (kr) r(l+ 2 ) cand r0
2
Astfel singura solutie care satisface conditia de marginire

este:
J(l+ 1 ) (kr)
2
Daca l = 0 :
a
J 1 (kr) sin kr
2
2
Nivelele de energie care corespund acestor functii pot fi de-
terminate din conditia de continuitate n r = R adica din ecuatia
Jl+ 1 (kR) = 0
2
(l)
Notam aceste solutii cu bn . Atunci:
2
2 (l)
h bn
En (l) =
2mR2
Pentru l = 0
h2 n 2 2
b(0)
n = n si En (0) =
2mR2
CUANTICA
2.3 Oscilatorul cuantic

2.3.1 Sa se determine functiile proprii si spectrul energetic al
unui oscilator liniar armonic.
Solutie
Oscilatorul liniar armonic este un sistem ideal care consta

dintr-o particula de masa m si dimensiuni neglijabile ce se poate
deplasa sub influenta unei forte elastice dirijata.
F = kx (k > 0)
Pentru orice x forta F este atractiva si provine dintr-o energie

potentiala:
kx2
V (x) =
2
Ecuatia Schrodinger adimensionala este:
2 d2 u kx2
h
+ u = Eu
2m dx2 2
inand cont de relatia k = m 2 , ecuatia Schrodinger devine:
T
2 d2 u m 2 x2
h
+ u = Eu
2m dx2 2
de unde:

d2 u 2m m 2 x2
+ 2 E u=0
dx2 h
2
CUANTICA
Vom efectua o schimbare de variabila:
= x
du du d du
= =
dx d dx d
d2 u 2
2d u
=
dx2 d 2
si atunci ecuatia Schrodinger devine:

d2 u 2m m 2 2
+ E u=0
d 2 2 h2 2 2
Punem conditia ca valoarea coeficientului lui 2 sa fie 1:
m2 2
=1
24
h
adica:
r
m
=
h

Notam cu:
2mE 2mEh 2E
= 2 2 = 2 =
h
h
m h

d2 u
2
+ 2 u = 0
d
CUANTICA
Constanta contine valoarea E necunoscuta. Ecuatia Schro-

dinger are solutii pentru orice numar complex. Ne intereseaza
nsa doar solutiile ce satisfac conditiile de regularitate.
Metoda pe care o vom aplica este metoda polinomiala. Facem

transformarea:
2 = v
du du dv du du
= = 2 =2 v
d dv d dv dv
d2 u du 2
2d u du d2 u
= 2 + 4 = 2 + 4v
d 2 dv dv 2 dv dv 2
d2 u du
4v + 2 + ( v) u = 0
dv 2 dv
sau:

d2 u 2 du
4 2+ + 1 u=0
dv v dv v
Vom considera aceasta ecuatie n regiunea asimtotica:
x , , v
In aceasta regiune ecuatia devine:
d2 u
4 u=0
dv 2
ale carei solutie este:
v v
u (x) = A exp + B exp
2 2
CUANTICA
Deoarece solutia trebuie sa fie marginita la infinit B 0 iar

solutia n regiunea asimptotica este de forma:
v 2

u (x) = A exp = A exp
2 2
Din acest motiv pentru ecuatia Schrodinger vom cauta solutii
de forma:
2

u () = H() exp
2
2
du 2 dH()
= exp H() + exp
d 2 2 d
(2.2)
2 2
d2 u 2 dH ()
= 1 exp H () 2 exp
d 2 2 2 d
2 2
d H ()
+ exp
2 d 2
Ecuatia Schrodinger devine dupa simplificarea exponentialei
2 /2
e :
d2 H () dH ()
2
2 + ( 1) H () = 0
d d
Aceasta este o ecuatie diferentiala de ordin doi. Cautam o
solutie de forma:

X
X
s k
H () = ak = ak k+s
k=0 k=0
CUANTICA
s 0 ( astfel functia ar deveni infinita n origine). Exponentul

s este n asa fel ales ca a0 6= 0.
Derivand obtinem:

X
H 0 () = ak (k + s) k+s1
k=0

X
H 00 () = ak (k + s) (k + s 1) k+s2
k=0
Introducand rezultatele precedente n ecuatia Schrodinger

scrisa n noile variabile, obtinem:

X
X
ak (k + s) (k + s 1) k+s2 2ak (k + s) k+s
k=0 k=0

X
+ ( 1) ak k+s = 0
k=0
adica:

X
ak (k + s) (k + s 1) k+s2
k=0

X
= [2ak (k + s) + (1 ) ak ] k+s
k=0
Ecuatia s-a transformat ntr-o egaliatate a doua serii de pu-

teri ale lui . Egalitatea este ndeplinita daca sunt egali coeficientii
acelorasi puteri ale lui din cele doua serii. Pentru a se vedea
CUANTICA
mai clar acest lucru vom rescrie egalitatea astfel:

X
a0 s (s 1) + a1 (s + 1) s + ak+2 (k + 2 + s) (k + s + 1) k+s =
k=0

X
ak [(1 ) + 2(k + s)] k+s
k=0
Rezulta conditiile:
a0 s (s 1) = 0
a1 s (s + 1) = 0
ak+2 (k + 2 + s) (k + s + 1) = ak [(1 ) + 2(k + s)]
k = 1, 2, 3...
Astfel coeficientii se determina din 2 n 2: a0 determina
coeficientii a2 , a4 , ...... iar a1 determina coeficientii: a3 , a5 , ... ast-
fel ca putem separa H () = H (0) () + H (1) ().
Din s (s 1) = 0 rezulta s = 0 si s = 1
Din s (s + 1) = 0 rezulta s = 0 si s = 1. Prima solutie nu

aduce nimic nou iar s = 1 este nepotrivita deoarece seria ar
ncepe cu 1 si ar deveni infinita.
Daca s = 0 a doua conditie ar putea fi ndeplinita doar cand

a1 6= 0.
Exista doua situatii:

CUANTICA
s=0 a1 = 0 sau a1 6= 0
s=1 a1 = 0
In plus:
ak+2 (1 ) + 2 (k + s)
=
ak (k + s + 2) (k + s + 1)
Cand k ; ak+2 ak
0 si deci pentru finit seria este con-
vergenta. Daca numarul de termeni ai seriei este infinit, seriile
H (0) () si H (1) () se comporta ca exp 2 . Pentru aceasta vom
considera o argumentare intuitiva.
Valoarea asimptotica a seriei este data de puterile superioare

ale acesteia. Atunci pentru valori mari ale lui k:
ak+2 2
=
ak k
Iar:
2 4 6 k k+2
exp 2 = 1 + + + + ... + k + k + ....
1! 2! 3! 2
! 2
+ 1 !
Atunci pentru aceasta serie raportul coeficientilor lui k+2 si

k este: k
! 2
k 2 =
2
+1 ! k+2
Comportarea asemanatoare a coeficientilor a doua puteri suc-
cesive ale variabilei 2 , pentru valori mai mari ale indicelui jus-
tifica faptul ca seriile H () si exp( 2 ) se comporta asemanator
cand . Pentru ca functia u () sa fie marginita la infinit,
CUANTICA
este necesar ca H () sa fie un polinom.
Consideram cazul:
s = 0, a1 6= 0
Vom pune conditia ca ak 6= 0 si ak+2 = 0.

Consideram k = 2m numar par si atunci:
1 + 2(2m) = 0
= 1 + 4m
Consideram k = 2m + 1 numar impar si atunci:
1 + 2 (2m + 1) = 0
= 3 + 4m
Aceasta nseamna ca H (0) () si H (1) () nu pot fi reduse si-

multan la polinoame. Rezulta ca a1 = 0.
Daca: a1 = 0; H (1) () = 0 si ramane decat conditia ca

H (0) () sa se reduca la un polinom, = 1, 5, 9, ...
In cazul s = 1; a1 = 0 si H (0) () = 0 conditia ca seria H (1) ()

sa se ntrerupa este ca:
2 (1 + 2m) + 1 = 0
deci:
= 4m + 3, adica = 3, 7, 11, ...
CUANTICA
In aceasta situatie solutia:

2
u = exp H ()
2
ramane marginita si n cazul ca . Astfel ecuatia are solutii

finite daca este impar = 2n + 1 si deoarece:
2En
=
h

rezulta:
h

En = (2n + 1)
2
Nivelele de energie sunt echidistante:
E = En+1 En = h

Oscilatorul liniar armonic nu poate avea orice energie, ci nu-
mai anumite energii, care formeaza un sir discret de nivele echi-
distante.
Energia starii fundamentale este E0 = 12 h si ea este n

concordanta cu relatia de nedeterminare Heisenberg.
2.3.2 Sa se rezolve ecuatia Schrodinger tridimensionala pentru

un oscilator armonic a carui energie potentiala este
m 2 2
U (r) = r
2
CUANTICA
Solutie
Pentru o particula aflata ntr-un camp central de forte ecuatia

Schrodinger atemporala este:
2
h
+ V (r) = E
2m
Deoarece cmpul de forte este central solutia ecuatiei Schrodin-
ger este de forma
(r, , ) = Ylm (, )f (r)

unde Ylm (, ) sunt functiile sferice. Astfel pentru componenta
radiala f (r) rezulta ecuatia:

2 d2 f
h 2 df l(l + 1) m 2 2
+ f + r f = Ef
2m dr2 r dr r2 2
Consideram schimbarea de variabila:
u = fr
Introducem notatiile:
r
m
=r
h

si
E
=
h

utilizate n problema legata de oscilatorul armonic liniar.
Ecuatia va lua forma:
CUANTICA

d2 u l(l + 1) 2
+ 2 u=0
d 2 2
Cand ecuatia devine
d2 u
2u = 0
d 2
Solutia acestei ecuatii este
2
u = e 2
Cand 0 consideram u si prin substitutie n ecuatia
pentru u se obtine:
( 1) 2 + 2 l(l + 1) 2 +2 = 0
Impartim cu 2 si obtinem:
( 1) l(l + 1) + 2 2 4 = 0
Cand 0 ultimii doi termeni devin foarte mici si
( 1) = l(l + 1)
De aici 1 = l + 1 si 2 = l
Doar 1 = l + 1 face ca functia sa fie finita n 0
Atunci functia u () va fi de forma
2
u() = e 2 l+1 ()
Substituind n ecuatia pentru u se obtine:

d2 d (l + 1) 3
+2 +2 l =0
d 2 d 2
CUANTICA
Consideram solutia acestei ecuatii ca fiind o serie:

P

= ak k
k=k0
Egalam coeficientii puterilor lui cu zero si se obtine relatia

de recurenta:

2 k + l + 32
ak+2 = ak
(k + 2)(k + 2l + 3)
Cand k relatia de mai sus devine:
2ak
ak+2 '
k
Determinam puterea celui mai mic exponent, k0 egaland cu
zero coeficientul puterii lui k0 . Rezulta:
k0 (k0 1) + 2(l + 1)k0 = 0

de unde k0 = 0. Acesta corespunde solutiei finite n origine,
deoarece n cazul
k0 = 2l 1
n origine () va tinde la .
Din relatia dintre coeficientii ak+2 si ak din regiunea asimp-
2
totica rezulta ca atunci cand seria se apropie de e si
2
u () e 2 care tinde la . Pentru a taia aceasta serie punem
conditia:
3
k+l+ =0
2
Atunci:
CUANTICA
3
=k+l+
2
Deoarece seria ncepe cu k0 = 0, k trebuie sa fie un numar
par k = 2n cu n = 0, 1, 2... Atunci:
3
= 2n + l +
2
astfel ca energia oscilatorului armonic tridimesional are forma:

3
Enl = h 2n + l +
2
Functia de unda corespunzatoare acestei energii este:
2
e l+1 n ()
nlm (r, , ) = Ylm (, )

Fiecare nivel este degenerat. Cand N = 2n + l este par gasim
l = 0, 2, 4, .... Cand N este impar l = 1, 3, 5, ... In plus fiecare
nivel (pentru n si l fixati), adica pentru o energie bine determi-
nata, este (2l + 1) degenerat n raport cu m.
2.3.3 Cunoscand ca polinoamele Hermite sunt generate astfel:

2 2
n 2 d (e )
Hn () = (1) e n
d
sa se demonstreze relatia
Hn+1 () = 2Hn () 2nHn1 ()

CUANTICA
Solutie
dn+1 2
n+1 2 n 2 d
n+1
2

Hn+1 () = (1) e e = (1) e e
d n+1 d n+1

dn+1 2 dn d 2 dn 2
e = n e 2 n e
d n+1 d d d
unde:
dn 2 dn 2 dn1 2
e = n e + n n1 e
d n d d
Rezulta:
n
dn+1 2 d 2
dn1 2
e = 2 n e + n n1 e
d n+1 d d
Atunci:
n1 2
dn 2
n 2 n d 2
Hn+1 () = 2(1) e e 2n(1) e e
d n d n1
Hn+1 () = 2Hn () 2nHn1 ()
2.3.4 Cunoscand ca functiile proprii ale energiei pentru oscila-

torul armonic sunt date de formula
CUANTICA
2 x2
u(x) = Nn e 2 Hn (x)
p m
unde = h

si ca polinoamele Hermite pot fi determinate
pornind de la functia generatoare
2 +2s P H ()
n
S(s, ) = es = sn
n=0 n!
sa se determine constanta de normare.
Solutie
Conditia de normare este:

Z
|un (x)|2 dx = 1

Aceasta nseamna ca:

Z
|Nn |2
2
e Hn2 ()d = 1

Consideram doua functii generatoare ale polinoamelor Her-

mite

X
s2 +2s sn
S(s, ) = e = Hn ()
n=0
n!
X
t2 +2t tm
S(t, ) = e = Hm ()
m=0
m!
Se nmultesc relatiile de mai sus si se obtine
CUANTICA
X X
s2 +2s t2 +2t sn tm
S(s, )S(t, ) = e e = Hn ()Hm ()
n=0 m=0
n! m!
2
Se nmulteste egalitatea cu e si se integreaza intre si
.
Z X X Z
2 sn tm 2
e S(s, )S(t, )d = e Hn ()Hm ()d
n=0 m=0
n! m!
Integrala din stanga este:
Z Z
2 2 +2(s+t)(s+t)2
e S(s, )S(t, )d = e e2st d

Z Z
2 2st 2
e S(s, )S(t, )d = e e(st) d ( s t) = e2st

Z

2 X (2st)n
e S(s, )S(t, )d =
n=0
n!
Astfel:
Z
X (2st)n X X sn tm 2
= e Hn ()Hm ()d
n=0
n! n=0 m=0
n! m!
Rezulta:
CUANTICA
Z
2
e Hn ()Hm ()d = 0

daca n 6= m.
Z
2
e Hn2 ()d = 2n n!

Atunci:
s

Nn =
2n n!
2.3.5 Sa se demonstreze relatia de recurenta pentru functiile

proprii ale energiei oscilatorului armonic un (x)
r r
n+1 n
xun = un+1 (x) + un1 (x)
2 2
Solutie
Folosim relatiile
Hn+1 () = 2Hn () 2nHn1 ()

care se scriu ca:
Hn+1 (x) = 2xHn (x) 2nHn1 (x)

CUANTICA
si
s
2 2
2x
un (x) = e Hn (x)
2n n!
Atunci
s s
2n+1 (n + 1)! 2n n!
un+1 = 2x un

s
2n1 (n 1)!
2n un1

p
2n(n + 1)un+1 (x) = 2x nun (x) n 2un1 (x)
De aici rezulta
r r
n+1 n
xun (x) = un+1 (x) + un1 (x)
2 2
2.3.6 Sa se calculeze < x >, < x2 > pentru oscilatorul armonic
liniar n reprezentarea sistemului de functii proprii ale operato-
rului energie.
Solutie
Utilizam relatia demonstrata n problema anterioara:

r r
n+1 n
xun (x) = un+1 (x) + un1 (x)
2 2
CUANTICA
Inmultim cu un (x) si integram pe toata axa reala:
r r
R
+ R
n + 1 + R
n +
un xun = un un+1 dx + un un1 dx = 0
2 2
Rezulta ca:
< x >= 0
Inmultim prima relatie cu x
r r
2 2 n+1 n
x un (x) = xun+1 (x) + xun1 (x)
2 2
Atunci:
r "r r #
n + 1 n + 2 n + 1
2 x2 un (x) = un+2 (x) + xun1 (x)
2 2 2
"r r #r
n n1 n
+ un (x) + un2 (x)
2 2 2
adica
r r
(n + 1)(n + 2) 2n + 1 n(n 1)
2 x 2 un = un+2 + un + un2
2 2 2
Inmultim egalitatea cu un si integram ntre si +. Re-
zulta:
CUANTICA
2n + 1
2 < x2 >=
2
2n + 1 2n + 1 h

< x2 >= 2
=
2 2 m
2.3.7 Sa se determine nivelele de energie ale unui oscilator ar-

monic tridimensional a carui energie potentiala este:
k1 x2 k2 y 2 k3 y 3
U= + +
2 2 3
Solutie
Ecuatia lui Schrodinger n cazul oscilatorului armonic tridi-

mensional este:

h2 k1 x2 k2 y 2 k3 z 2
+ + + = E
2m 2 2 2
Pentru rezolvarea ecuatiei utilizam metoda separarii variabi-
lelor. Alegem functia de forma:
(x, y, z) = 1 (x)2 (y)3 (z)

Inlocuim n ecuatia Scrhodinger pe si apoi mpartim rezul-
tatul la 1 (x)2 (y)3 (z). Rezulta:
CUANTICA

1 h 2 d2 1 m12 2 1 h 2 d2 2 m22 2
+ x + + y +
1 2m dx2 2 2 2m dy 2 2

1 h 2 d2 1 m32 2
+ + z =E
3 2m dz 2 2
unde am notat:
ki
i2 = (i = 1, 2, 3)
m
Deoarece x, y si z sunt variabile independente fiecare paran-
teza trebuie sa fie egala cu o constanta. Notam cu E1 , E2 , E3
cele trei constante care trebuie sa ndeplineasca conditia:
E = E1 + E2 + E3
Problema se reduce la rezolvarea a trei ecuatii diferentiale de
ordin doi, care sunt de tipul ecuatiei oscilatorului armonic liniar.
2 d2 1 m12 2
h
+ x 1 = E1 1
2m dx2 2
2 d2 2 m22 2
h
+ y 2 = E2 2
2m dy 2 2
2 d2 3 m22 2
h
+ z 3 = E3 3
2m dz 2 2
p 1
Introducem variabilele unidimensionale 1 = x m , 2 =
p m2 p m3 h

y h

, 3 = z h

si utilizam rezultatul obtinut n cazul os-
cilatorului unidimensional. Obtinem:

1 1 1
En1 n2 n3 = n1 + h
1 + n2 + h
2 + n3 + h
3
2 2 2
CUANTICA
Functia de unda este:
r
4 m3 1 2 3 Hn1 (1 )H(2 )H(3 ) 12 +22 +32
(x, y, z) = nnn e 2
3h3 2 1 2 3 n1 !n2 !n3 !
2.3.8 Folosind rezultatele problemei (2.3.7) sa se calculeze ordi-

nul degenerarii unui nivel de energie al unui oscilator tridimen-
sional izotrop.
Solutie
Pentru un oscilator izotrop k1 = k2 = k3 si 1 = 2 =

3 astfel ncat nivelele de energie depind de un singur numar
cuantic:
N = n1 + n2 + n3
fiind date de relatia

3
EN = N+ h

2
Functiile proprii sunt:
1 2 r2
n1 n2 n3 (r) = Nn1 n2 n3 e 2 Hn1 (x)Hn2 (y)Hn2 (z)
unde r
m
=
h

CUANTICA
r
4 m3 3
Nn1 n2 n3 =
33
h
si
r 2 = x2 + y 2 + z 2
Toate functiile cu aceeasi valoare a lui n1 + n2 + n3 corespund
la aceeasi energie. Deoarece aceste functii sunt liniar indepen-
dente ordinul degenerarii nivelului EN coincide cu numarul de
triplete (n1 , n2 , n3 ) caracteristice energiei E.
Pentru a calcula numarul de triplete fixam valoarea numarului
n3 . Atunci n1 + n2 = N n3 . In acest caz valoarea unui numar
determina pe celalalt si numarul de posibilitati este N n3 + 1
(se considera si valoarea zero). Apoi se considera toate valorile
lui n3 compatibile cu N . Atunci gradul de degenerare este:
N
X 1
gN = (N n3 + 1) = (N + 1)(N + 2)
n3 =0
2
Se observa ca pentru oscilatorul izotrop singurul nivel nede-
generat este N = 0.
2.3.9 Sa se determine functiile si valorile proprii ale energiei pen-

tru un oscilator cu sarcina q aflat ntr-un camp electric omogen
de intensitate E.
Solutie
In acest caz ecuatia Schrodinger este:

CUANTICA

2 d2
h m 2 2
+ x eEx = E
2m dx2 2
eE
x1 = x
m 2
si introducem notatia:
e2 E 2
E1 = E +
2m 2
d d dx1 d
= =
dx dx1 dx dx1
d2 d2
=
dx2 dx21
2
m 2 2 m 2 eE
x = x1 +
2 2 m 2
m 2 2 m 2 2 e2 E 2
x = x1 + eEx1 +
2 2 2m 2
eE e2 E 2
eEx = E(x1 + ) = eEx 1 +
m 2 m 2
T
inand cont de acestea ecuatia Schrodinger devine:
2 d2 m 2 2
h
+ x = E1
2m dx21 2 1
Ecuatia este analoaga cu cea a oscilatorului armonic liniar.
Functiile de unda sunt:
CUANTICA
r
m 1 2
n = e 2 Hn ()
h 2n n!
unde: r
m
= x1
h

Valorile proprii sunt:

1
E1 = n+ h

2
De aici rezulta

1 e2 E 2
E= n+ h

2 2m 2
Spectrul de energie este discret si este deplasat n jos cu va-
loarea:
e2 E 2
E =
2m 2
2.4 Modelul vectorial al atomului

2.4.1 Intr-un atom de heliu excitat, unul din electroni se gaseste
n starea p, iar celalalt n starea d. Sa se gaseasca valorile posi-
bile ale numarului cuantic orbital L si valorile corespunzatoare
momentului cinetic orbital al atomului.
Solutie
Electronul aflat n starea p este caracterizat de numarul cuan-

tic orbital l1 = 1 iar electronul aflat n starea d este caracterizat
CUANTICA
de numarul cuantic orbital l2 = 2. Numarul cuantic L cores-

punzator momentului cinetic rezultant poate avea una din valo-
rile:
|l2 l1 |, |l2 l1 + 1|........|l2 + l1 |

In cazul nostru, L poate lua valorile 1, 2, 3, iar momentul
cinetic orbital poate lua valorile:
p
~ = L(L + 1)
|L| h
adica:

L = 1 ~ = 3h
|L|

L = 2 ~ = 6h
|L|

L = 3 ~ = 12h
|L|
2.4.2 Care sunt valorile posibile ale momentului cinetic total al

unui electron care se gaseste n starea f .
Solutie
In acest caz trebuie compus momentul cinetic orbital carac-

terizat prin numarul cuantic l = 3, si momentul cinetic de spin
caracterizat prin numarul cuantic de spin s = 1/2. Momentul
cinetic total va fi caracterizat de numarul cuantic j care poate
lua valorile:
j = l 1/2 = 5/2
j = l + 1/2 = 7/2
CUANTICA
iar momentul cinetic total poate lua valorile:

p 35
j = 5/2 ~ =
|J| j(j + 1)h = h

2
~ = 63
j = 7/2 |J| h

2
2.4.3 Sa se gaseasca toti termenii spectrali posibili pentru o

combinatie dintre doi electroni, unul fiind n starea p, altul n
starea d, n cazul unui cuplaj de tip Russell-Saunders. Sa se in-
dice notatiile spectrale ale acestora.
Solutie
Momentul cinetic total este rezultatul compunerii momentu-

lui cinetic total orbital si a momentului total de spin caracteri-
zate de numerele cuantice l1 = 1, l2 = 2 si respectiv s1 = 1/2,
s2 = 1/2. Rezulta ca L poate lua valorile 1, 2, 3.
Momentul de spin total poate fi caracterizat doar de numerele

cuantice de spin S = 0 si S = 1 (s1 = 1/2, s2 = 1/2). In cazul
~ S,
cuplajului L ~ avem:
~ = ~l1 + ~l2 ;
L ~ = ~s1 + ~s2 ;
S J~ = L
~ +S
~
Valorile posibile ale numerelor cuantice orbital si de spin sunt:
L = l1 + l2 ; l1 + l2 1; .......|l1 l2 |
S = s1 + s2 ; s1 + s2 1; .....|s1 s2 |
CUANTICA
iar valorile posibile ale lui J pentru L si S dati, sunt:
J = L + S; L + S 1; ........|L S|
In cazul problemei noastre L = 1, 2, 3 iar S = 0, 1.
Daca L = 1, S = 0 atunci J = 1 iar starea este una de singlet

si se noteaza 1 P1 . S-a tinut cont de notatia termenilor spectrali
2S+1
LJ
Daca L = 1, S = 1 atunci J = 0, 1, 2 si vom avea o stare de

triplet care se noteaza:
3
J = 0 Po
3
J = 1 P1
3
J = 2 P2

notata 1 D2 .
Daca L = 2, S = 1, atunci numarul cuantic J poate lua

trei valori J = 1, 2, 3, iar starea corespunzatoare este o stare de
triplet care se noteaza:
3
J = 1 D1
3
J = 2 D2
3
J = 3 D3

CUANTICA
si se noteaza cu 1 F3 .
Daca L = 3, S = 1 atunci J = 2, 3, 4 iar starea va fi una de

triplet notata prin:
3
J = 2 F2
3
J = 3 F3
3
J = 4 F4
2.4.4 Sa se stabileasca multiplicitatea termenilor spectrali n ca-

zurile:
a. atomul are doi electroni de valenta
b. atomul are trei electroni de valenta
Solutie
a. Pentru cei doi electroni de valenta numerele cuantice de

spin sunt s1 = s2 = 1/2; atunci S = 0, 1.
In cazul S = 0 multiplicitatea termenului este:
2S + 1 = 1
In cazul S = 1, multiplicitatea termenilor este:
2S + 1 = 3
CUANTICA
b. Pentru trei electroni de valenta trebuie sa calculam numarul

cuantic S ce corespunde spinului total.
Pentru doi electroni S1,2 ia valorile 0 si 1.
Daca S1,2 = 0 si S3 = 1/2, atunci S = 1/2 iar multiplicitatea

va fi 2.
Daca S1,2 = 1 si S3 = 1/2 atunci S = 1/2 cu multiplicitatea 2
si respectiv S = 3/2 cu multiplicitatea egala cu 4.
3.4.5 Un foton emis de un atom poarta cu el un anumit moment

cinetic. Cum se explica regula de selectie pentru numarul cuan-
tic ce caracterizeaza momentul cinetic total, n afara de cazurile
J = 0.
Solutie
Trebuie avut n vedere ca la emisia unui foton momentul ci-

netic total al atomului variaza atat ca directie cat si ca marime.
In cazul ca J = 1, momentul cinetic total variaza ca marime,
iar cand J = 0 momentul cinetic variaza ca directie.
2.4.6 Un atom se gaseste n starea 1 Fo . Sa se calculeze valori-

le posibile ale proiectiilor momentului magnetic pe directia unui
camp magnetic exterior.
Solutie
Deoarece 2S + 1 = 1, numarul cuantic corespunzator spinului

este S = 0. Pentru ca atomul se gaseste n starea F , atunci
CUANTICA
numarul cuantic ce caracterizeaza momentul cinetic orbital este

L = 3. Numarul cuantic M ia valorile:
M : 3, 2, 1, 0, 1, 2, 3
iar proiectia z a momentului magnetic ia valorile:
3B , 2B , B , 0, B , 2B , 3B
unde B este magnetonul Bohr-Procopiu
2.4.7 Sa se calculeze factorul lui Landee pentru atomi cu un sin-

gur electron de valenta aflati n starile S si P .
Solutie
Expresia factorului Landee este:

3 S(S + 1) L(L + 1)
g= +
2 2J(J + 1)
unde S este numarul cuantic corespunzator spinului total, L este
numarul cuantic corespunzator momentului cinetic orbital total
iar J este numarul cuantic corespunzator momentului cinetic
total.
In starea S numarul L = 0, numarul cuantic de spin este
S = 1/2, iar J = 1/2. Rezulta g = 2.
In starea P , L = 1, numarul cuantic de spin este S = 1/2, iar
J poate lua doua valori. Pentru J = 1/2, g = 2/3 iar pentru
J = 3/2, g = 4/3
CUANTICA
2.4.8 Sa se scrie termenul spectral pentru care se cunosc urmatoarele

marimi:
g = 6/7 S = 1/2 J = 5/2
Solutie
Din formula factorului Landee:

3 S(S + 1) L(L + 1)
g= +
2 2J(J + 1)
unde S = 1/2 si J = 5/2 rezulta L = 3, iar termenul spectral

este:
2
D5/2
Capitolul 3
FIZICA SOLIDULUI
3.1 Vibratiile retelei cristaline

3.1.1 Sa se determine legile de dispersie ale frecventelor de vibratie
n cazul unei retele unidimensionale a carei celula elementara este
alcatuita din doua specii de atomi cu masele m1 si m2 (m1 < m2 ).
Distanta dintre doi atomi alaturati este a. Forta de interactie din-
tre doi atomi alaturati este de forma F = (un un1 ) , unde
un si un1 sunt deplasarile celor doi atomi fata de pozitiile lor de
echilibru.
Solutie
Consideram ca atomii cu masa m1 ocupa pozitiile pare iar cei

cu masa m2 ocupa pozitiile impare. Ecuatiile de miscare pentru
cele doua tipuri de atomi sunt:
m1 u2n = (u2n+1 u2n ) (u2n u2n1 )
195
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 196
m1 u2n+1 = (u2n+2 u2n+1 ) (u2n+1 u2n )

Pentru acest sistem de ecuatii cautam solutii de forma:
u2n = A exp i (t + 2nqa)
u2n+1 = A exp [it + (2n + 1) qa]

Substituind aceste solutii n ecuatiile de mai sus rezulta:

2 m1 2 A (2 cos qa) B = 0

(2 cos qa) A + 2 m2 2 B = 0
Sistemul de ecuatii de mai sus este un sistem de ecuatii omo-
gen. El admite solutii daca determinantul sistemului este nul.

2 m1 2 2 cos qa

2 cos qa 2 m2 2 = 0
Rezulta ecuatia bipatrata:

4 1 1 4 2 sin2 qa
2 + 2 + =0
m1 m2 m1 m2
care are doua solutii:
1/2
1 4 sin2 qa
12= +
mr m2r m1 m2
1/2
2 1 4 sin2 qa
2 =
mr m2r m1 m2
unde
(2b / m1 )1 / 2
(2b / m2 )1 / 2
p p k
- 0
2a 2a
Fig. 3.1
1 1 1
= + iar |qa| < /2
mr m1 m2
2 poarta numele de frecventa ramurii optice n timp ce 1
poarta denumirea de frecventa ramurii acustice. Forma ramurii
optice si acustice sunt aratate n figura 3.1
Discutie
Vom considera cazul cand qa 1 (q 0) . Atunci:
1/2 1/2
2 2q 2 a2 mr 1 1
1 = 2 +
mr m1 m2 m1 m2
2 = 0
In cazul n care k = /2a
1 = (2/m1 )1/2
2 = (2/m2 )1/2
3.1.2 Sa se calculeze capacitatea calorica la volum constant a

unei substante alcatuita din N oscilatori armonici independenti.
Solutie
Deoarece oscilatorii sunt independenti functia de partitie Z

a sistemului depinde de functia de partitie Zi a unui singur os-
cilator astfel:
Z = (Zi )N
Pentru a calcula pe Zi se considera hamiltonianul unui singur
oscilator:
1 2 1
Hi = p + m 2 x2i
2m i 2
Atunci
Z Z
e [ 2m pi + 2 m ] dp dx ,
1 2 1 2 x2
Zi = i
i i

unde = 1/kB T .
Z Z
m 2 x2i 2
Zi = e 2 dxi e 2m pi dpi

12 12
2 2m 2 2kB T
Zi = = =
m 2
Rezulta: N
N 2kB T
Z = (Zi ) =

Energia libera este:

2kB T
F = kB T ln Z = kB T N ln

iar entropia este:
F 2kB T
S= = kB N ln + kB N
T
Energia interna este:
U = F + T S = N kB T
iar capacitatea calorica a sistemului:

U
C= = kB N
T
3.1.3 Sa se calculeze capacitatea calorica la volum constant

a unei substante alcatuita din N oscilatori armonici cuantici
independenti a caror spectru de energie este dat de expresia:

1
n = n + h
n = 1, 2...
2
Solutie
Deoarece oscilatorii sunt independenti se calculeaza functia

de partitie pentru un singur oscilator.

X
e (n+ 2 )h
1
Z0 =
n=0
unde = 1/kB T . Se obtine::

X h

h

n
h e 2
Z0 = e 2 e =
n=0
1 eh
Pentru ntreg sistemul functia de partitie este::

N h

N e 2
Z = (Z0 ) =
(1 eh )N
iar energia libera:
N h

e 2
F = kB T ln Z = kB T ln
(1 eh )N

h
h

F =N + kB T ln 1 e
2
Entropia este:

F
h
1 Nh
h
S= = N kB ln 1 e + e
T T 1 eh

h

h

S=N kB ln 1 e
T (eh 1)
iar energia interna:

1 h

U = F + TS = N h + h
2 e 1
Capacitatea calorica este:
U eh
Cp = Cv = h)2
= N kB (
T (eh 1)2
3.1.4 Sa se determine expresiile capacitatii calorice obtinuta n

problema precedenta n cazul temperaturilor foarte mici si a tem-
peraturilor foarte mari.
Solutie
Notam T0 = h /k, aceasta marime avand dimensiunile unei

temperaturi. Se obtine:
2
T0 exp TT0
CV = N k 2
T exp TT0 1
Cand T T0

T0
exp 1
T
si
2
T0 T0
CV = N k exp
T T
Cand T T0
2
T0 T0 1 T0
exp '1+ +
T T 2 T
Atunci:
2
exp TT0 1 + TT0 + 12 TT0
E= 2 ' h i2
exp TT0 1 T0
+ 1 T0 2
T 2 T
2 " 2 #
T0 T0 1 T0 T0
E' 1+ + 1
T T 2 T T
2 " 2 #
T0 1 T0
E' 1
T 2 T
Rezulta:
" 2 #
1 T0
CV = N k 1
2 T
3.1.5 Sa se calculeze coeficientul de dilatare termica pentru un

solid pentru care energia potentiala a doi atomi care se gasesc
deplasati cu distanta x fata de pozitia lor de echilibru este:
Ep = a1 x2 a2 x3 a3 x4
unde a1 , a2 , a3 sunt constante pozitive.
Solutie
Dilatarea cristalului este data de valoarea medie a deplasarii

x. Marimea medie x se calculeaza cu ajutorul functiei de distributie
Boltzmann
R
x exp (Ep ) dx
hxi = R

exp (Ep ) dx
unde = 1/kT
Vom considera integrala de la numarator:
Z
I1 = x exp a1 x2 a2 x3 a3 x4 dx

Z
I1 = x exp a1 x2 exp a2 x3 + a3 x4

Deoarece putem face aproximatia:

exp a2 x3 + a3 x4 = 1 + a2 x3 + a3 x4
Z
I1 = x + a2 x4 + a3 x5 exp a1 x2 dx

Expresia de mai sus cuprinde trei integrale:
Z

I11 = x exp a1 x2 dx = 0

Z Z
4 a1 x2 a2 2
I12 = a2 xe dx = x3 ea1 x d a1 x2
2a1
Z
r
3a2 2
2
3a2
I12 = x exp a1 x dx =
2a1 4a1 d3
Z
I13 = a3 x5 exp a1 x2 dx = 0

Integralele I11 si I13 sunt nule deoarece sunt integrale din
functii impare ntre limitele .
Pentru calculul integralei de la numitor se face aproximatia:
Z Z r
2

exp (Ep ) dx exp a1 x dx =
a1
Atunci:
3a2
hxi = kT
4a21
Coeficientul de dilatare se calculeaza cu relatia:
1 hxi 1 3a2
= = k
x0 T x0 4a21
unde x0 este distanta de echilibru a atomilor. Ea se obtine con-
siderand derivata energiei potentiale egala cu zero.
dEp
= 2a1 x 3a2 x2 4a2 x3 = 0
dx
Neglijand termenul ce contine pe x3 rezulta:
2a1
x0 =
3a2
Atunci:
9a22
= k
8a31
3.1.6 Pentru un cristal n echilibru termic sa se determine concen-

tratia de defecte Schottky. Defectele Schottky apar prin trece-
rea unui atom dintr-un nod al retelei din interior spre un nod al
retelei de pe suprafata cristalului. Se cunoaste energia de acti-
vare Ei necesara acestui proces.
Solutie
Notam cu n numarul de vacante si cu N numarul de no-

duri. Energia necesara pentru a forma n vacante este U = nEi .
Entropia sistemului este:
S = k ln P
unde P este numarul de microstari compatibile cu macrostarea
respectiva.
N!
P = CNn =
n! (N n)!
Atunci:
N!
S = k ln
n! (N n)!
Energia libera a cristalului este data de relatia:
F = U TS
N!
F = nEi T k ln
n! (N n)!
Deoarece N, n, N n sunt numere mari utilizam formula lui
Stirling
ln x = x ln x x
Atunci:
N!
ln = N ln N n ln n (N n) ln (N n)
n! (N n)!
si
F = nEi T k [N ln N n ln n (N n) ln (N n)]
Echilibrul se realizeaza cand energia libera este minima.

F
=0
n
Rezulta:
Ei T k [ ln n 1 + ln (N n) + 1] = 0
De aici:
N
n= Ei
1 + exp kT
3.1.7 In cazul unui cristal la echilibru termic, sa se calculeze

concentratia de defecte Frenkel. Defectele Frenkel se formeaza
prin deplasarea unui atom dintr-un nod al retelei cristaline ntr-o
pozitie situata ntre alte doua noduri (interstitiu). Se cunosc N
numarul de noduri ale retelei cristaline, N1 numarul de interstitii
si energia de activare a acestui proces Ei .
Solutie
Energia necesara transferului a n atomi n pozitii interstitiale

este:
U = nEi
Entropia sistemului este:
S = k ln P
unde P numarul de microstari compatibile cu macrostarea data
este:
N! N1 !
P =
(N n)!n! (N1 n) n!
Folosind formula lui Stirling:
ln P = N ln N n ln n (N n) ln (N n)
+ N1 ln N1 n ln n (N1 n) ln (N1 n)
Punem conditia ca energia libera F = U T S sa fie minima:

F
=0
n
Rezulta:
Ei
ln n + ln (N n) ln n + ln (N1 n) = 0
kT
Atunci:

2 Ei
n = (N n) (N1 n) exp
kT
Daca n N si n N1 :
p
Ei
n ' N N1 exp
2kT
3.1.8 Se considera un cristal format din N atomi. Se cunoaste
dN numarul frecventelor asociate oscilatorilor atomici din vo-
lumul V care sunt cuprinse n intervalul si + d
3 2
dN = 4V d
vs2
unde
3 1 1
= 2
+
vs2 vl vt2
iar l este viteza de propagare a undei longitudianale si t este vi-
teza de propagare a undei transversale. Sa se determine frecventa
Debye D. Frecventa Debye (D ) este frecventa maxima de vibratie
a retelei cristaline.
Solutie
Punem conditia ca numarul total de moduri de vibratie sa

fie 3N, deoarece numarul de grade de libertate a sistemului este
aproximativ 3N .
ZD
dN = 3N
0
Atunci
ZD
12V
2 d = 3N
vs2
0
Rezulta:
1/3
3N vs2
D =
4V
3.1.9 Sa se determine pe baza modelui Debye capacitatea ca-
lorica a unui corp solid a) la temperaturi joase b) la tempera-
turi ridicate. Consideram ca fononii urmeaza distributia Bose-
Einstein.
Solutie
Energia oscilatorilor care formeaza solidul este:

ZD
h
U= h dN
exp kT
1
0
ZD
12V h 3
U= h d
vs2 exp kT
1
0
Notam cu
h
x=
kT
Atunci:
kT kT
= x si d = dx
h h
Rezulta:
4 Z D /T
12V h kT x3
U= dx
vs2 h 0 ex 1
unde am notat cu
hD
D =
k
temperatura Debye. Atunci:
Z D /T
12V kT 4 x3
U= D 3 dx
vs2 D 0 ex 1
Daca se tine cont de expresia lui D determinata n problema
precedenta rezulta:
Z D /T
T4 x3
U = 9N k 3 dx
D 0 ex 1
a) La temperaturi joase T D iar D /T are o valoare relativ
mare, astfel ca integrala de mai sus se poate extinde la infinit.
Putem scrie ca:
Z
T 4 x3
U = 9N k 3 dx
D 0 ex 1
Deoarece
Z
x3 4
dx =
0 ex 1 15
rezulta:
3 4 N k 4
U= 3
T
5 D
si
3
U 12 4 T
CV = = Nk
T 5 D
b) In cazul temperaturilor ridicate T D , iar x este mic
astfel ca:
x3 x3 x
2
' 2 'x 1 ' x2
ex 1 1 + x + x2 1 2
Atunci:
Z D /T
T4
U = 9N k 3 x2 dx = 3N kT
D 0
Caldura specifica este:
U
CV = = 3N k
T
Aceasta valoare este egala cu cea calculata pe baza fizicii
clasice.
3.2 Statistica purtatorilor de sarcin

a
n metale si semiconductori
3.2.1 Sa se determine densitatea de stari pentru un gaz de fer-

mioni care ocupa un volum V. Se va considera ca volumul cores-
punzator unei stari energetice n spatiul fazelor este h3 .
Solutie
Vom determina volumul din spatiul fazelor d = V d care

corespunde intervalului energetic E, E+dE , unde d corespunde
volumului din spatiul impulsului corespunzator intervalului ener-
getic considerat.
d = dpx dpy dpz

Integrand pe toate unghiurile polare rezulta:
d = 4p2 dp
Deoarece
mv 2 p2
E= =
2 2m
unde m este masa (efectiva) a fermionului
p
dE = dp
m

Cum p = 2mE rezulta ca

d = 4m 2mEdE
Astfel

d = 4 2V m3/2 E 1/2 dE
Volumul unei stari n spatiul fazelor corespunzatoare unei
stari energetice este h3 . Atunci numarul de stari este:
3/2
d 1 2m
dNs = 2 3 = 2 E 1/2 dE
h 2 h

unde factorul 2 provine din faptul ca o stare de energie data
poate fi ocupata de 2 electroni cu spini opusi.
Astfel densitatea de stari energetice este:
3/2
dNs 1 2m
g (E) = = 2 E 1/2
dE 2 2
h
3.2.2 Sa se determine energia Fermi EF a electronilor din metale

la temperatura T = 0 K. Energia Fermi la T = 0 K este energia
maxima pe care o poate avea un electron n metal.
Solutie
La T = 0 K toate starile energetice sunt ocupate pana la

nivelul EF . Atunci numarul de electroni din unitatea de volum
este:
Z EF
n= g (E) dE
0
Z EF 3/2
1 2m
n= E 1/2 dE
0 2 2 2
h
Rezulta
3/2
1 2m 3/2
n= 2 EF
3 2
h
Astfel energia Fermi este:
2 2 2/3
h
EF = 3 n
2m
In aceasta expresie m reprezinta masa efectiva a electronului.
3.2.3 Cunoscnd functia de distibutie Fermi- Dirac

1
f (E) = E
exp kT
+1
sa se arate ca pentru o functie F (E) continua si diferentiabila
la E = , la temperaturi nu prea mari ca:
Z Z
2
F (E) f (E) dE = F (E) dE + (kT )2 F 0 ()
0 0 6
Solutie
Consideram integrala:
Z
F (E)
I= E dE
0 exp kT
+1
Efectuam substitutia:
E = kT z
Atunci:
Z
F ( + kT z)
I = kT dz
ez + 1
/kT
Z
/kT Z
F ( kT z) F ( + kT z)
I = kT dz + kT dz
ez + 1 ez + 1
0 0
Punem n prima integrala

1 1
=1 z
ez +1 e +1
Atunci
Z /kT Z /kT
F ( kT z)
I= F ( kT z) kT dz T kdz+
0 0 ez + 1
Z /kT
F ( + kT z)
+T kdz
0 ez + 1
In cea de-a doua integrala facem limita superioara deoa-
rece la temperaturi joase /T 1. Atunci:
Z Z
F ( + kT z) F ( kT z)
I= F (E) dE + T kdz
0 0 ez + 1
Dezvoltam n serie Taylor dupa puterile lui kT z
k2T 2z 2
F ( + kT z) = F () + F 0 () kT z + F 00 ()
2
k2T 2z 2
0 00
F ( kT z) = F () F () kT z + F ()
2
Astfel
Z Z
F ( + kT z) F ( kT z) z
dz = k 2 T F 0 () dz
0 ez + 1 0 ez +1
Deoarece:
Z
z 2
dz =
0 ez + 1 6
Rezulta n final ca:
Z
2
I= F (E) dE + (kT )2 F 0 ()
0 6
3.2.4 Sa se se determine dependenta de temperatura a nivelului

Fermi la temperaturi joase (n apropiere de zero absolut) pentru
metale. Nivelul Fermi este dat de valoarea lui potentialul
chimic.
Solutie
In cazul metalelor concentratia de electroni variaza foarte

putin cu temperatura T . Pentru a calcula concentratia de elec-
troni, tinem cont ca aceasta este egala cu suma numarului mediu
de electroni din toate starile de energie posibile.
Z
n= g (E) f (E) dE
0
unde g (E) este densitatea de stari energetice iar F (E) este

functia de distibutie Fermi-Dirac. Pentru temperaturi mici aplicam
formula discutata anterior.
Z
2
n= g (E) dE + (kT )2 g 0 ()
0 6
Rezulta:
2 Z 2
1 2m 1/2 2 2m 1
n= 2 E dE + k 2 T 2
2n 2
h 0 6 2
h
2 " 2 #
1 2m 2 kT
n= 2 3/2 1+
3 2
h 8
Dar la T = 0 K
3/2
1 2m 3/2
n= 2 EF
3 2
h
Rezulta:
" 2 #
2 kT
EF2 = 3/2 1+
8
si
" 2 #2/3
2 kT
= EF 1+
8
Intr-o prima aproximatie putem nlocui n paranteza pe cu
2
kT
EF si apoi dezvoltam dupa EF
1. Rezulta:
" 2 #
2 kT
= EF 1
12 EF
In cazul metalelor rezulta ca modificarea pozitiei nivelului

Fermi este neglijabila.
3.2.5 Sa se calculeze energia medie a unui electron ntr-un me-

tal la temperatura T = 0 K si sa se stabileasca expresia energiei
unui gaz de fermioni la zero absolut.
Solutie
Deoarece la 0 K toate starile sunt ocupate cu electroni pana

la nivelul Fermi energia medie se poate scrie ca
R EF
Eg (E) dE
hEi = R0 EF
0
g (E) dE
unde g (E) este desitatea de stari. Se tine cont de expresia lui
g (E) determinata n problema 3.2.1
3/2
1 2m
g (E) = 2 E 1/2
2 2
h
si se obtine:
R EF
E 3/2 dE 3
hEi = R0EF = EF
E 1/2 dE 5
0
Astfel energia gazului de femioni din unitatea de volum la 0
K este:
3n
U = n hEi = EF
5
3.2.6 Sa se calculeze energia medie pe unitatea de volum a elec-

tronilor dintr-un metal aflati la o temperatura T si sa se deter-
mine capacitatea calorica a acestora.
Solutie
In acest caz
Z
U= Eg (E) f (E) dE
0
unde f (E) este functia de distributie Fermi Dirac. Pentru cal-

culul acestei integrale vom utiliza formula:
Z Z
2
F (E) f (E) dE = F (E) dE + (kT )2 F 0 ()
0 0 6
unde:
F (E) = Eg (E)
Rezulta:
3/2 Z
1 2m 2 0
U= 2 E 3/2
dE + (kT )2 3/2
2 2
h 0 6
3/2
1 2m 2 5/2 2 3
U= 2 + (kT )2 1/2
2 2
h 5 6 2
Cum
" 2 #
2 kT
= EF 1
12 EF
" 2 4 #
5/2 5 2 kT 5 2 kT
5/2 = EF 1 +
24 EF 192 EF
" 2 #
2
1/2 kT
1/2 = EF 1
24 EF
rezulta:
3/2 " 2 4 #
1 2m 5/2 2 2 kT 4 kT
U= 2 EF +
2 2
h 5 6 EF 96 EF
Neglijam temenul la puterea a 4-a din paranteza deoarece

este foarte mic.
3/2 " 2 #
2
1 2m 5/2 2 kT
U= 2 2 EF +
2 h
5 6 EF
Se tine cont de expresia nivelului Fermi la 0 K
2 2 2/3
h
EF = 3 n
2m
Se obtine:
" 2 #
3 5 2 kT
U = nEF 1 +
5 12 EF
Capacitatea calorica volumica este:

U 2 kT
CV = = nk
T 2 EF
3.2.7 Sa se calculeze presiunea gazului electronic dintr-un metal

la o temperatura apropiata de 0 K.
Solutie
Deoarece energia gazului de electroni pe unitatea de volum

este:
3n
U0 = EF
5
energia gazului electronic din volumul V este:
3n
U= EF V
5
cu
2 2 2/3
h
EF = 3 n
2m
Dar cum n = N/V unde N este numarul total de electroni
din volumul considerat, rezulta:
3N h 2 2 2/3 2/3
U= 3 N V
5 2m
Presiunea gazului de electroni este:

U (3)2/3 h
2 5/3
p= = n
V T 5 2m
3.2.8 Sa se calculeze concentratia de electroni dintr-un semi-

conductor intrinsec nedegenerat n functie de temperatura, la
temperaturi nu prea mari. Se considera ca pentru electronii din
banda de conductie a semiconductorului este ndeplinita conditia
E
1
kT
Solutie
In acest caz functia de distributie Fermi-Dirac trece ntr-o

functie boltzmanniana

1 E
f (E) = ' exp
exp E
kT
+1 kT
Notam cu EC limita inferioara a benzii de conductie. Atunci:
Z
n= gn (E) f (E) dE
EC
unde gn (E) este densitatea de stari.

p2
= E EC
2mn
deoarece n cazul semiconductorilor trebuie tinut seama de limita
energetica inferioara EC a benzii de conductie. Am notat cu mn
masa efectiva a electronilor.
Repetand rationamentul din problema 3.2.1 se obtine:
3/2
1 2mn
gn (E) = 2 (E EC )1/2
2 h

Astfel
3/2 Z
1 2mn 1/2 E
n= 2 (E EC ) exp dE
2 2
h EC kT
E EC
x=
kT
Se obtine:
3/2 Z
1 2mn kT EC
n= 2 exp x1/2 ex dx
2 2
h kT 0
3/2
1 2mn kT EC EC
n= 3 exp = NC exp
4 2
h kT kT
unde NC este concentratia efectiva de electroni
3/2
1 2mn kT
NC = 3
4 2
h
In mod analog se poate determina si concentratia golurilor:
3/2
1 2mp kT EV EV
p= 3 exp = NV exp
4 2
h kT kT
unde mp este masa efectiva a golurilor iar NV este concentratia
efectiva de goluri.
3/2
1 2mp kT
NV = 3
4 2
h
3.2.9 T inand cont de rezultatele obtinute n problema prece-

denta sa se determine variatia cu temperatura a pozitiei nivelului
Fermi cu temperatura n cazul unui semiconductor intrinsec.
Solutie
Pentru aceasta se pune conditia de neutralitate a semicon-

ductorului, adica concentratia de goluri trebuie sa fie egala cu
concentratia de electroni:
3/2 3/2
1 2mn kT
EC 1 2mp kT EV
e kT = 3 e kT
4 3 2
h 4 2
h
Rezulta:

3/2 EC 3/2 EV
(mn ) exp = (mp ) exp
kT kT
Se logaritmeaza expresia de mai sus si se obtine:

EC 3 EV 3
+ ln me = + ln mp
kT 2 kT 2
Rezulta:
2
EC + EV kT mp
= + ln
2 2 mn
3.2.10 Sa se determine pozitia nivelui Fermi ntr-un semicon-

ductor dopat cu impuritati donoare. Se considera cunoscuta Nd
concentratia de atomi donori si numarul de impuritati donoare

ionizate:
Nd
Ndi =
1 + 2 exp E
kT
D
unde ED este energia nivelui donor.
Solutie
Conditia de neutralitate este:
n = p + Ndi
Deoarece np = n2i iar n este foarte mare concentratia de go-
luri este foarte mica. Vom considera ca p ' 0. Daca se considera
semiconductorul nedenegerat

EC
n = NC exp
kT
Atunci:

EC Nd
NC exp =
kT 1 + 2 exp EkT
D
De aici rezulta ecuatia de gradul doi:

2 1 ED 1 Nd ED +Ec
e kT + e kT e kT e kT = 0
2 2 NC
Rezulta:
" r #
1 ED Nd EC ED
e kT = e kT 1 1+8 exp
4 NC kT
La temperaturi joase:
Nd EC Ed
8 exp 1
NC kT
Dezvoltand radicalul n serie se obtine:
r
Nd EC + Ed
e kT = exp
2NC kT
Astfel:
EC + Ed Nd
= + kT ln
2 2NC
cu
3/2
1 2mn kT
NC = 3
4 2
h
La temperaturi foarte joase (n particular la 0 K) nivelul
Fermi se gaseste la jumatatea distantei dintre banda de conductie
si nivelul donor.
3.2.11 Sa se studieze dependenta de temperatura a concentratiei

de electroni ntr-un conductor extrinsec dopat cu impuritati do-
noare.
Solutie
Concentratia electronilor n banda de conductie este:

EC
n = NC exp
kT
In cazul unui semiconductor dopat cu impuritati donoare n

cazul ca:
Nd EC ED
8 exp 1
NC kT
nivelul Fermi este:
EC + ED kT Nd
= + ln
2 2 2NC
Atunci concentratia electronilor se scrie ca:
r
NC ND ED EC
n= exp
2 2kT
Deoarece:
3/2
1 2mn kT
NC = 2
4 2
h
rezulta:
ED EC
n = CT 3/4 exp
2kT
Atunci
n ED EC
ln = const +
T 3/4 2kT
Notnd cu:
Ei = ED EC
energia de ionizare a donorului, rezulta:
n Ei
ln = const +
T 3/4 2kT
3.3 Fenomene de transport
3.3.1 Se considera un fir de Cu cu lungimea l = 1 m la capetele

caruia se aplica tensiunea U = 10 mV . Concentratia de electroni
n cupru este n = 8, 43 1028 electroni/m3 . Cunoscand rezis-
tivitatea cuprului = 1, 55 108 m si sarcina electronului
e = 1, 6 1019 C sa se determine:
a) mobilitatea electronilor n
b) viteza de drift a electronilor
c) timpul n care un electron stabate distanta l
Solutie
a)
1
= nen =

1
n = = 4, 78 103 m2 /Vs
en
b) viteza de drift este:
U
v = n E = n = 4, 78 105 m/s
l
c) timpul n care este parcurs conductorul este:
l
t= = 20920 s
v
3.3.2 Sa se determine viteza de transport (drift) a electronilor

printr-un fir de argint cu diametrul d = 0, 1 mm prin care trece
un curent I = 1 mA. Se stie ca fiecare atom de argint contribuie

cu un electron n banda conductie. Se cunoaste masa molara
a argintului = 107, 87 kg/kmol, densitatea = 10, 4 103
kg/m3 , numarul lui Avogadro NA = 6, 023 1026 molecule/kmol
si sarcina electronului e = 1, 6 1019 C.
Solutie
Scriem densitatea de curent

I 4I
j= = 2 = nev
S d
unde n este concentratia de atomi

n= NA

Atunci:
4I
= NA ev
d2
Rezulta:
4I
v= 2
= 1, 37 105 m/s
NA ed
3.3.3 Sa se calculeze rezistivitatea unui monocristal de Ge intrin-
sec si a unui cristal de Si intrinsec la temperatura T = 300 K. Se
cunosc pentru germaniu: concentratia intrinseca a purtatorilor
de sarcina ni = pi = 2, 5 1019 m3 , mobilitatea electronilor
n = 0, 36 m2 /Vs si mobilitatea golurilor p = 0, 17 m2 /Vs.
Se cunosc pentru siliciu: concentratia intrinseca a purtatorilor
de sarcina ni = pi = 2 1016 m3 , mobilitatea electronilor
n = 0, 12 m2 /Vs si mobilitatea golurilor p = 0, 05 m2 /Vs
Solutie
Rezistivitatea unui semiconductor este:

1 1
= =
e (nn + pp )
In cazul semiconductorului intrinsec
n = p = ni
Rezulta:
1
=
eni (n + p )
Valorile numerice sunt:
Ge = 0, 472 m
Si = 1838 m
3.3.4 Sa se calculeze cu cate grade trebuie ncalzita o bara de

Ge intrinsec aflata la temperatura T = 300 K pentru a-si reduce
la jumatate rezistenta, neglijand variatia mobilitatilor cu tem-
peratura. Se cunoaste largimea benzii interzise pentru germaniu
Eg = EC EV = 0, 72 eV.
Solutie
Deoarece:
l
R=
S
pentru ca rezistenta sa scada de 2 ori este necesar ca rezistivita-
tea sa scada de 2 ori
1 1
= =
eni (n + p )
Concentratia intrinseca este:
p
EC EV
ni (T ) = NV NC exp
2kT
Daca 2 = 1 /2 rezulta ca 2 = 21
Atunci
e (n + p ) n (T + T ) = 2e (n + p ) n (T )
si

EC EV EC EV
exp = 2 exp
2k (T + T ) 2kT
Prin logaritmarea expresiei de mai sus rezulta:
2kT 2 ln 2
T = = 15, 7 C
Eg 2kT ln 2
3.3.5 Variatia rezistivitatii electrice a metalelor este descrisa

prin formula lui Gruneisen
Z
5
T x5
(T ) = AT dx
0 (ex 1) (1 ex )
unde
h
x=
kT
Sa se gaseasca dependenta de temperatura a rezistivitatii me-
talelor n domeniul temperaturilor nalte si joase.
Solutie
La temperaturi nalte x 1, si exponentialele se dezvolta n

serie:

(ex 1) 1 ex ' (1 + x 1) (1 1 + x) = x2
Atunci:
Z
5 A4
T
(T ) = AT T x3 dx =
0 4
Aceasta nseamna ca la temperaturi ridicate rezistivitatea
creste liniar cu temperatura. La temperaturi scazute limita in-
tegralei poate fi considerata si integrala este o constanta.
Atunci:
(T ) T 5
3.3.6 Sa se determine rezistivitatea maxima a unui semiconduc-

tor si sa se compare cu rezistivitatea germaniului. Se cunosc
pentru germaniu concentratia intrinseca a purtatorilor de sar-

cina ni = pi = 2, 51019 m3 , mobilitatea electronilor n = 0, 36
m2 /Vs si mobilitatea golurilor p = 0, 17 m2 /Vs
Solutie
Rezistivitatea este:
1
=
e (nn + pp )
In plus
n2i
np = n2i si p=
n
Atunci:
1
=
n2i
e nn + n p

Pentru a determina rezistivitatea maxima punem conditia:
n2
d 1 n ni2 p
= 2 = 0
dn e n2i
nn + n p
Rezulta:
r
p
n = ni
n
si
r
n
p = ni
p
Atunci
1
max =
2eni p n
In cazul germaniului intrinsec n = p = ni si rezistivitatea
acestuia este:
1
i =
eni (n + p )
Se observa ca:
max n + p
=
i 2 p n
Rezulta:
max = 0, 50 m
i = 0, 47 m
3.3.7 La temperatura T1 = 300 K, concentratia purtatorilor de
sarcina ntr-un semiconductor este 2 1019 m3 . Cu cat creste
concentratia purtatorilor de sarcina cand temperatura creste cu
un grad? Se cunosc: largimea benzii interzise Eg = 0, 67 eV si
constanta lui Boltzmann k = 1, 38 1023 J/K.
Solutie
Concentratia purtatorilor de sarcina ntr-un semiconductor

intrinsec este de forma:

3/2 Eg
ni = CT exp
2kT
Variatia numarului de purtatori se scrie:

3/2 Eg 3/2 Eg
n = CT2 exp CT1 exp
2kT2 2kT1
Deoarece T2 = T1 + 1 atunci:
E
E
g
2kTg 1
T1
n ' CT1 e 1 e 2k T 1 2 1
Astfel:
Eg

1
T1
n ' n1 e 2k T1 2 1 = 0, 88 1018 m3
3.3.8 Intr-un semiconductor de tip n concentratia donorilor com-

plet ionizati este Nd = 8 1020 m3 iar concentratia intrinseca
a purtatorilor de sarcina este ni = 3 1019 m3 . Sa se calculeze
concentratia purtatorilor liberi.
Solutie
Fie n si p concentratiile de electroni si goluri. Conditia de

neutralitate este:
n = Nd + p
Deoarece
np = n2i
rezulta:
p2 + pNd n2i = 0
Ecuatia are solutia:
s
2
Nd 2n1
p= 1+ 1 = 1, 12 1018 m3
2 Nd
Concentratia electronilor este:
n2i
n= = 8.01 1020 m3
p
3.4 Propriet
ati magnetice
3.4.1 Sa se arate ca daca se neglijeaza variatia volumului la mag-

netizarea unei substante magnetice omogene caldura specifica
este data de expresia

u M
cH = 0 H
H T T H
cand intensitatea campului magnetic este constanta. M este
densitatea de magnetizare, H este intensitatea campului mag-
netic, cH este caldura specifica a unitatii de volum, u energia
interna a unitatii de volum, iar 0 permitivitatea vidului.
Solutie
Pentru unitatea de volum variatia energiei interne a unei

substante magnetice este:
du = Q + 0 HdM
sau
Q = du 0 HdM
Pentru u = u(T, H)

u u
du = dT + dH
T H H T
Pentru M = M (T, H)

M M
dM = dT + dH
T H H T
Se obtine:

u M u M
Q = 0 H dT + 0 H dH
T T H H
si atunci:

Q u M
cH = = o H
dT H T H T H
3.4.2 Daca se neglijeaza variatia volumului cand are loc magne-

tizarea sa se demonstreze ca pentru o substanta omogena are loc
relatia:

cM
S = T (3.1)
cH
unde

M
T = (3.2)
H T
este susceptibilitatea magnetica izoterma iar

M
S = (3.3)
H S
este susceptibilitatea magnetica adiabatica.

In relatiile de mai sus cM este caldura specifica a unitatii de
volum la densitate de magnetizare constanta, iar cH este caldura
specifica a unitatii de volum la intensitate constanta a campului
magnetic.
Solutie
Starea sistemului este caracterizata de parametri T, H , M

care sunt legati printr-o ecuatie de stare. Atunci u = u(H, M )
unde u este energia interna a unitatii de volum. Pentru unitatea
de volum principiul I al termodinamicii se scrie:
Q = du 0 HdM
Pentru o transformare adiabatica (Q = 0) se obtine:
du = 0 HdM
sau:

u u
dM + dH 0 HdM = 0
M H H M
si regrupand termenii:

u u
dH + 0 H dM = 0
H M M H
de unde:

u

M H M
S = =
H S u
0 H
M H
Dar:

u u T T
= = cM
H M T M H M H M
si:

u u M T
0 H = 0 H
M H T H T H M H
Cum n problema precedenta am demostrat ca:

Q u M
cH = = 0 H
dT H T H T H
Atunci:

u T
0 H = c H
M H M H
Rezulta:

T
cM
H M cM M cM
S = = = T
T cH H T cH
cH
M H
3.4.3 La o substanta paramagnetica ideala susceptibilitatea va-

riaza cu temperatura dupa o lege de forma = C/T unde C
este o constanta pozitiva. Sa se determine caldura schimbata
de unitatea de volum a substantei cu mediul extern cand tem-
peratura este mentinuta la valoarea T1 iar intensitatea campului
magnetic creste de la 0 la H1 . Variatia volumului se va considera
neglijabila.
Solutie
Se utilizeaza forma primului principiu al termodinamicii pen-

tru substante magnetice (marimile se considera raportate la uni-
tatea de volum)
du = q pdv + 0 HdM
Cum T = const, v = const rezulta du = 0 astfel ca:
q = 0 HdM
Dar:
CH
M = H =
T
Atunci:
CdH
dM =
T
Cum T = T1 din relatiile de mai sus rezulta:
CH
q = 0 dH
T1
Se integreaza si se obtine:
ZH1
CH 0 C 2
q= 0 dH = H
T1 2T1 1
0
3.4.4 Pentru o substanta s-a gasit ca densitatea de magnetizare

este functie de raportul H/T . Sa se arate ca energia interna a
unitatii de volum este independenta de M si sa se determine ex-
presia entropiei (se va neglija variatia volumului).
Solutie
Aplicand primul principiu al termodinamicii pentru substante

magnetice:
du = T ds + 0 HdM
rezulta:
du 0 HdM
ds =
T
unde s, u se refera la entropia si energia unitatii de volum.
Se considera u = u(T, M ) si se arata ca

u
=0
M T
Intr-adevar:

u u
du = dT + dM
T M M T
Se obtine:

1 u 1 u
ds = dT + 0 H dM
T T M T M T
Deoarece ds este o diferentiala totala exacta:

1 u 1 u
= 0 H
M T T M T T T M T M
sau:

1 2u 1 u 1 2u H
= 2 + 0
T M T T M T T T M T T M
de unde:

u 2 H
= 0 T
M T T T M
Cum M = f (H/T ) si M = const rezulta ca H/T = const si:

u
=0
M T
Aceasta relatie arata ca energia interna a unitatii de volum
este independenta de magnetizare.
Deoarece:

0 H H
dM = f d
T T
se obtine:

du (T ) H H H
ds = 0 f 0 d
T T T T
Pentru x = H/T se obtine:
Z Z
H/T
du (T )
s= 0 xf 0 (x) dx
T
0
Integrand prin parti cel de-al doilea termen obtinem:
Z Z
H/T
du (T ) H H
s= 0 f + 0 f (x) dx
T T T
0
3.4.5 Sa se calculeze aplicand statistica clasica, magnetizarea

unei substante ai carei atomi au momentul magnetic n campul
magnetic B. Se cunoaste n numarul de atomi din unitatea de vo-
lum. Sa se arate ca pentru campuri mici magnetizarea este invers
proportionala cu temperatura.
Solutie
In camp magnetic momentele magnetice se aliniaza aproxi-

mativ paralel cu acesta. Daca este unghiul pe care un moment
magnetic l face cu directia lui B atunci magnetizarea este:
M = n hcos i
unde hcos i este valoarea medie a cosinusului unghiului facut
~ Deoarece energia de interactie a unui
de ~ cu directia lui B.
moment magnetic cu campul magnetic este:
~ = B cos
U = ~B
Media hcos i este:
R
cos eB cos sin d
hcos i = 0 R B cos
0
e sin d
Pentru a efectua acest calcul facem schimbarea de variabila:
s = cos si ds = sin d
si notam cu
B
x = B =
kT
Atunci:
R1 Z
1
sesx ds d 1
hcos i = R1 = ln esx ds
esx dx ds 1
1
d ex ex
hcos i = ln
dx x
ex + ex 1 1
hcos i = x x
= cthx
e e x x
Functia
1
L (x) = cthx
x
poarta numele de functia lui Langevin.
Astfel magnetizarea se poate scrie ca:

B
M = nL (x) = nL
kT
In cazul campurilor magnetice mici
B
x= 1
kT
astfel ca energia de interactie dintre momentul magnetic si camp
este mult mai mica decat valoarea energiei de agitatie termica.
Atunci:
x2 x3 x2 x3
ex + ex 1+x+ 2
+ 6
+1x+ 2
6
' x2 x3 x2 x3
ex ex 1+x+ 2
+ 6
1+x 2
+ 6
ex + ex 2 + x2
' 3
ex ex 2x + x3
Astfel:
2 + x2 1 x x
L (x) = x3
= x 2 '
2x + 3 x 3+ 2 3
Rezulta magnetizarea:
B n2 B
M = n =
3kT 3kT
3.4.6 Se considera un gaz n conditii normale format din atomi

n starea 2 D3/2. Sa se determine magnetizarea si valoarea de
saturatie a acesteia.
Solutie
In acest caz tratarea problemei va fi una cuantica. Vom tine

cont de expresia momentului magnetic
J
= gB
h

unde B este magnetonul Bohr, J este momentul cinetic iar g
este factorul Landee
3 S (S + 1) L (L + 1)
g= +
2 2J (J + 1)
In cazul atomilor considerati S = 1/2, L = 2 si J = 3/2.
Rezulta g = 45
Energia de interactie cu cmpul magentic este:
Jz
U = gB B
h

unde Jz = mj h si mj = J, J + 1, ...., J. Deoarece mj ia valori
discrete functia de partitie pentru un singur atom este:
J
X
gB Bmj
Z0 = exp
mj =J
kT
Astfel Z0 este suma unei progresii geometrice
Z0 = eaJ + ea(J1) + ... + ea(J1) + eaJ

cu ratia exp a, unde:
gB B
a=
kT
Atunci:
aJ ea(2J+1) 1 sh (2J+1)a
2
Z0 = e =
ea 1 sh a2
Functia de partitie pentru ntreg sistemul este:
Z = (Z0 )n
unde n este numarul de atomi din unitatea de volum. Rezulta:
a
(2J + 1) a
F = nkT ln sh ln sh
2 2
Magnetizarea este:
F F a
M = =
B a B
unde
a gB
=
B kT
Rezulta:

ngB (2J + 1) a a
M= (2J + 1) cth cth
2 2 2

2J + 1 (2J + 1) 1 1
M = ngB J cth aJ cth aJ
2J 2J 2J 2J
Notam cu
gB BJ
x = aJ =
kT
Atunci:
2J + 1 (2J + 1) 1 x
B (J) = cth x cth
2J 2J 2J 2J
Aceasta functie B (J) poarta numele de functia lui Brillouin.
Magnetizarea de saturatie se obtine pentru campuri mari
cand x . Atunci cthx 1. Rezulta:
M = ngB B
3.4.7 Cand o particula cu spinul 21 este plasata n campul mag-

netic B, nivelul energetic al acesteia se despica n doua nivele B
si B, unde este momentul magnetic al particulei respective.
Se presupune ca un astfel de sistem care consta din N parti-
cule este mentinut ntr-un camp magnetic B la temperatura T .
Sa se gaseasca energia interna, entropia si capacitatea calorica a
sistemului.
Solutie
Functia de partitie pentru o particula este:

B B B
Zi = e +e = 2ch
kB T
Deoarece spinii particulelor sunt independenti functia de partitie
a sistemului este egala cu puterea a N -a a functiei de partitie
pentru o singura particula.
Atunci N
N N B
Z = Zi = 2 ch
kB T
Energia libera este:

B
F = N kB T ln 2ch
kB T
iar entropia sistemului este:

F B BN B
S= = N kB ln 2ch th
T kB T T kB T
Energia interna a sistemului este:

B
U = F + T S = N Bth
kB T
3.4.8 Sa se calculeze susceptibilitatea diamagnetica a hidroge-
nului aflat n starea fundamentala caracterizata de functia de
unda:
s
1 r
(r) = exp
a30 a0
unde a0 este raza primei orbite Bohr.
Solutie
Cand este aplicat un camp magnetic apare un camp electric

conform legii inductei:
I Z ~
~ = B
Edl dS
S t
C
Curba pe care se face integrala curbilinie este un cerc, E
~ nu depinde de
are aceeasi valoare pe traiectroria circulara iar B
coordonatele spatiale. Atunci:
dB 2
2rE = r
dt
Rezulta:
r dB
E=
2 dt
Conform legii a II-a a lui Newton electronul de masa me este
accelerat cu forta F = eE si:
dv er dB
me = eE =
dt 2 dt
Integrand pe intervalul de timp t n care campul magnetic
creste de la valoarea 0 la B se obtine:
er
v = B
2me
Aceasta variatie a vitezei determina aparitia unui moment
magnetic n sens opus lui B
er e2 r 2 ~
~ = ~v = B
2 4me
Datorita cresterii vitezei ar trebui sa se modifice raza orbi-
tei, nsa acest lucru nu se petrece deoarece cresterea vitezei este
foarte mica.
Totusi planul orbitei nu este neaparat perpendicular pe vec-
torul B.~ Atunci simultan cu miscarea electronului pe orbita,
apare o miscare de precesie n jurul directei campului magnetic.
Din acest motiv r2 trebuie nlocuit cu x2 + y 2 . Atunci:
e2 B 2
= x + y2
4me
Mediem aceasta relatie si se obtine:
e2 B 2 2
hi = x + y
4me
Dar cum:
2 2 2 hr2 i
x = y = z =
3
Rezulta:
e2 B 2
hi = r
6me
Magnetizarea este:
e2 B 2
M = n hi = n r
6me
Calculul mediei lui r2 se face cu ajutorul functiei de unda a
electronului din atomul de hidrogen:
Z Z Z
2
r = (r) r2 (r) dv
Z Z 2 Z
2 1 4 2r
r = 3 sin d d r exp dr
a0 0 0 0 a0
Se tine cont ca:

Z
k!
rk exp (r) dr =
0 k1
Atunci:
Z
4 2r 3
r exp = a50
0 a0 4
si 2
r = 3a20
Rezulta
e2 B 2 e2 0 H 2
M = n hi = n a = n a = H
2me o 2me o
Rezulta ca:
n0 e2 2
= a
2me o
3.4.9 O substanta diamagentica contine n ioni pe unitatea de

volum iar momentul magnetic al fiecarui ion este 0. Sa se deter-
mine n1 n2 daca substanta se introduce ntr-un camp magnetic
~ (n1 este numarul de momente magnetice orientate n sensul
B.
campului magnetic si n2 reprezinta numarul de momente mag-

netice orientate n sens contrar campului magnetic).
Solutie
Energia de interactei dintre campul magnetic si momentele

magnetice este 0 B. Atunci raportul n1 /n2 se scrie:
n1 exp [ (E 0 B) /kT ] 20 B
= = exp
n2 exp [ (E + 0 B) /kT ] kT
In plus
n1 + n2 = N
Atunci:
N
n1 =
1 + exp 2kT0 B
si
N
n2 =
1 + exp 2kT0 B
Rezulta:
20 B
exp 1
n1 n2 = N 2kT0 B
exp kT
+1
3.4.10 Sa se calculeze magnetizarea paramagnetica pentru ga-
zul electronilor liberi de conductie la 0 K n cazul unor campuri
magnetice slabe.
E E
EF E F + mB
E F - mB
0 k 0 k
B=0 B0
Fig. 3.2
Solutie
In prezenta campului magnetic energia electronului devine:
2k2
h
E= B
2m
unde cu m s-a notat masa efectiva a electronului si cu momen-
tul magnetic al electronului. Notam cu n1 concentratia de elec-
troni cu spinul orientat n sensul campului si cu n2 concentratia
de electroni cu spinul orientat n sens contrar (Fig. 3.2).
Atunci:
2 kF2 1
h
= EF B
2m
2 kF2 2
h
= EF + B
2m
Astfel:
Z
1 kF1
kF3 1
n1 = 2 k 2 dk =
2 0 6 2
Z
1 kF2
kF3 2
n2 = k 2 dk =
2 2 0 6 2
Magnetizarea este:
B 3
M = B (n1 n2 ) = 2
kF1 kF3 2
6
2 h i
2m
M = 3/2 (EF + B)3/2 (EF B)3/2
6 2
h
Pentru campuri mici:

3/2 3/2 3 B
(EF B) = EF 1
2 EF
In acest caz magnetizarea devine:
1/2
2 2m 1/2
M= 2 EF B
2 2
h
Capitolul 4
NUCLEARA
FIZICA
4.1 Structura nucleului

64
4.1.1 Sa se calculeze raza nucleului 29 Cu. Se cunoaste Ro =
1, 45 1015 m.
Solutie

R = Ro A = 1, 45 1015 64 = 5, 8 1015 m
3 3
4.1.2 Sa se evalueze densitatea materiei nucleare stiind ca raza

nucleului se calculeaza cu formula R = Ro A1/3 cu Ro = 1, 45
1015 m.
Solutie
Masa unui nucleu cu numarul de masa A este:

M = Au u = 1, 66 1027 kg
256
NUCLEARA
unde u este unitatea atomica de masa. Volumul nucleului este:

4R3 4Ro3
V = = A
3 3
Atunci densitatea materiei nucleare va fi:
M 3 u
= = ' 1, 3 108 t/cm3
V 4 Ro3
4.1.3 Sa se determine densitatea nucleara cunoscand ca raza

nucleului este R = R0 A1/3 (R0 = 1, 45 1015 m) , energia me-
die de legatura a unui nucleon este B = 8, 5 MeV iar masa medie
a nucleonului exprimata n unitati de energie este mc2 = 938, 9
MeV. Se cunoaste c = 3 108 m/s.
Solutie
Energia de legatura totala este:

BA = A mc2 M c2
unde M este masa totala a nucleului. Rezulta:
A (B mc2 )
M=
c2
Volumul nuclear este:
4R3 4r03 A
V = =
3 3
Densitatea nucleara este:
NUCLEARA
M 3 (B mc2 )
= = = 1, 3 1017 kg/m3
V 4r03 c2
4.1.4 Cu cat difera raza nucleului rezultat prin fuziunea a doua

nuclee de 84 Be fata de raza nucleului de beriliu. Se cunoaste
Ro = 1, 45 1015 m.
Solutie
Raza nucleului de Beriliu este:

3
R1 = Ro 8 = 2Ro
Raza nucleului obtinut prin fuziune va fi:

3
3
R2 = Ro 16 = 2 2Ro
Atunci rezulta:

R2 R1 = (2 2 2)Ro = 7, 54 1016 m
3
4.1.5 Sa se calculeze energia necesara pentru a descompune un

nucleu de 20 n doua particule si un nucleu de 12
10 Ne 6 C cunosc
and
energia de legatura pe nucleon BN e = 8, 03 MeV/nucleon, B =
7, 07 MeV/nucleon si BC = 7, 68 MeV/nucleon.
NUCLEARA
Solutie
Energia de reactie este:
Q = [MN e 2M MC ]c2
Doarece energia de legatura are expresia:
W = AB = [Zmp + (A Z)mn M ]c2
unde mp este masa protonului, atunci:
AB
M = Zmp + (A Z)mn
c2
Dar:
20BN e
MN e = 10mp + 10mn
c2
4B
M = 2mp + 2mn 2
c
12BC
MC = 6mp + 6mn 2
c
Atunci:
Q = (8B + 12BC 20BN e ) = 11, 88 MeV
iar energia necesara pentru descompunere va avea valoarea:
|Q| = 11, 88 MeV

NUCLEARA
4.1.6 Sa se calculeze energia medie de legatura pe nucleon n nu-

cleul de 16 16
8 O. Se dau: masa atomului de 8 O, MO = 15, 99491u,
masa neutronului mn = 1, 00867u si MH = 1, 00783u, unde u
este unitatea atomica de masa.
Solutie
Energia de legatura este:
W = [ZMH + (A Z)mn MO ]c2
Energia de legatura pe nucleon va fi:

W
B=
A
Pentru calculul numeric se tine cont ca:
uc2 = 931, 5 MeV
Rezulta:
B = 7, 98 MeV/nucleon
4.1.7 Sa se determine aproximativ, energia medie pe nucleon

(n MeV) pentru nucleele n care numarul de neutroni este egal
cu numarul de protoni N = Z. Se cunosc MH = 1, 00783u si
mn = 1, 00867u.
NUCLEARA
Solutie
Energia de legatura va fi:
W = [ZMH + (A Z)mn M (A, Z)]c2
Consideram aproximativ ca:
M (A, Z) ' Au = 2Zu
Atunci:
W = [Z(MH + mn ) 2Zu]c2
iar energia de legatura pe nucleon este:

W W MH + mn 2u 2
B= = = c = 7, 68 MeV
A 2Z 2
4.1.8 Sa se calculeze energia de legatura a particulei n nu-

cleul de 11
5 B. Se dau: M = 4, 002u, MLi = 7, 01601u si MB =
11, 0093u.
Solutie
Nucleul care corespunde lui A = 11 4 = 7 si Z = 5 2 = 3

este nucleul de Litiu 73 Li.
W = [M + MLi MB ]c2 = 8, 11 MeV

NUCLEARA
4.1.9 Daca energia de interactie internucleonica este indepen-

denta de sarcina, nucleele oglinda 35 si 35
18 Ar 17 Cl pot fi conside-
rate ca avand aceeasi structura nucleara. Diferenta de energie
W = 5, 97 MeV ntre starile lor fundamentale poate fi atribuita
diferentei dintre energia potentiala electrostatica si diferentei
dintre energiile de repaus ale protonului si neutronului. Presu-
punand ca nucleele sunt sfere ncarcate uniform, sa se determine
raza lor. Se cunosc mn = 1, 008665 si mp = 1, 007276u
Solutie
Vom calcula energia potentiala a unei sfere de raza R ncarcata

cu sarcina Q.
Lucrul mecanic necesar pentru a ncarca un strat de grosime dr
cu sarcina dq este:
q
dL = dq
4o r
unde q este sarcina din sfera de raza r. Considerand densitatea
de sarcina, presupusa uniforma n tot nucleul:
4r3
q =
3
si
dq = 4r2 dr
Atunci:
4 2 4
dL = r dr
30
NUCLEARA
Calculul lucrului mecanic pentru a ncarca o sfera de raza R

cu o sarcina uniform distribuita este:
Z
4 2 R 4 42 R5
L = r dr =
3o 0 3o 5
Deoarece energia electrostatica We este:
We = L
si
4R3
Q=
3
rezulta:
3Q2
We = dar Q = Ze
20o R
Atunci:
3Z 2 e2
We =
20o R
Rezulta:
2 2
3(ZAr ZCl )e2
We = WAr WCl =
20o R
Diferenta de energie datorata diferentei de masa dintre pro-
ton si neutron este:
Wm = (mp mn )c2 = (938, 272 939, 566) MeV

= 1, 29 MeV
NUCLEARA
Dar:
W = We + Wm
Rezulta:
2
3(ZA2 ZCl )e2
R= = 4, 2 1015 m
200 (W Wm )
4.1.10 La bombardarea unei tinte subtiri de 208 Pb, cu densita-

tea de supeficiala d = 20 mg/cm2 , cu neutroni rapizi a caror
lungime de unda este mult mai mica decat raza nucleului, se ob-
serva o difuzie elastica izotropa a unei fractiuni f = 1, 45 104 .
Sa se calculeze raza nucleului.
Solutie
Raportul dintre numarul de particule difuzate si numarul de

particule din flux este egal cu raportul dintre aria ocupata de
nuclee si aria totala.
Numarul de nuclee corespunzatoare unitatii de suprafata (1 cm2 )
este:
d
N = NA

unde = 208 g/mol iar NA este numarul lui Avogadro. Aria
ocupata de aceste nuclee este:
S = R2 N
si f = S/So unde So = 1cm2 . Astfel:
f = R2 (d /)NA
NUCLEARA
Rezulta:
s
f
R = = 8, 9 1015 m
d NA
4.1.11 Un fascicul de neutroni cade pe o folie de bor (densita-

tea borului este = 2, 5 103 kg/m3 , masa molara B = 10, 8)
si f = 95% din ei sunt absorbiti. Daca sectiunea eficace de
absorbtie este = 4000 b (1b=1 barn = 1028 m2 ), sa se calcu-
leze grosimea l a foliei.
Solutie
Numarul de atomi de bor dintr-o placa de suprafata S si

grosime l este:
lS
N= NA
B
Suprafata totala de absorbtie este:
lSNA
Sa =
B
Dar
Sa lNA
f= =
S B
Atunci:
f B
l= = 17 m
NA
NUCLEARA
W R
U0
Fig. 4.1
4.1.12 Energia potentiala de interactie a nucleonilor n deuteron

are forma unei gropi de potential dreptunghiulara cu largimea
R si adancimea Uo .
a. sa se determine functia de unda (r) a starii fundamentale
b. sa se determine valoarea lui Uo stiind ca R = 2, 82 fm si
W = 2, 23 MeV (vezi Fig. 4.1).
Solutie
a. Ecuatia lui Schrodinger se va scrie:
2
h
4 U = W
2
unde este masa redusa:
mn mp mp
= '
mp + mn 2
NUCLEARA
Vom scrie aceasta ecuatie n coordonate sferice si tinem seama

ca n starea fundamentala nu depinde de si :

2 1 d
h 2 d
r U = W
2 r2 dr dr
In plus:

Uo r R
U=
0 r>R
Vom face substitutia:
u
=
r
Pentru cazul cand r R, ecuatia Schrodinger devine:
d2 u 2
+ 2 (Uo W )u = 0
dr2 h

Notam cu:
2
k12 = (Uo W )
2
h
Solutia ecuatiei va avea forma:
u1 = A sin k1 r + C cos k1 r
si
sin k1 r cos k1 r
1 = A +C
r r
Deoarece cand r 0, sin (k1 r)/r k1 si cos (k1 r)/r
este necesar sa consideram C = 0. Atunci:
A sin k1 r
1 =
r
NUCLEARA
In cazul cand r > R ecuatia Schrodinger devine:
d2 u 2
2 Wu = 0
dr2 h

Notand cu:
2
k22 = W
2
h
solutia ecuatiei devine:
u2 = Dek2 r + F ek2 r
Deoarece ek2 r atunci cand r este necesar ca

F = 0. Atunci:
u2 = Dek2 r
si
ek2 r
2 = D
r
b. Impunem conditiile de continuitate pentru u si du/dr n
punctul r = R:
u1 (R) = u2 (R)

du1 du2
=
dr r=R dr r=R
Rezulta:
A sin k1 R = Dek2 R
k1 A cos k1 R = k2 Dek2 R
NUCLEARA
Prin mpartirea celor doua relatii rezulta:

k1 h

tg k1 R =
2W
Se considera = k1 R si
h
tg =
R W
Rezulta:
' 1, 9
Atunci:
q
2
1, 9 = R h2

(Uo W)
Rezulta:
Uo = 21 MeV
4.1.13 Plecand de la modelul de deuteron din problema prece-

denta, sa se determine distanta cea mai probabila dintre neutron
si proton n starea fundamentala.
Solutie
Probabilitatea ca o particula sa se afle la o distanta cuprinsa

n intervalul (r, r + dr) este:
NUCLEARA
a. cazul r < R
dW1 (r) = 4r2 (r)dr = 4A2 sin2 (k1 r)dr
b. cazul r > R
dW2 (r) = 4D2 e2k2 r dr
Densitatile de probabilitate n cele doua regiuni sunt:

dW1
1 = = 4A2 sin2 k1 r r<R
dr
dW2
2 = = 4D2 e2k2 r rR
dr
Impunem conditia d/dr = 0. Se observa ca numai n cazul
r < R, derivata densitatii de probabilitate se poate anula. Din
anularea ei rezulta:
cos k1 r sin k1 r = 0 k1 r = /2
adica:
r
2(Uo W )
r = /2
2
h
Rezulta:

h
r = p = 2, 33 fm
2 2(Uo W )
NUCLEARA
4.1.14 Daca hamiltonianul interactiei spin-orbita pentru un nu-

cleon este:
2 ~ ~
Vso = LS
2
h
unde este o constanta, L ~ este momentul cinetic orbital, S
~ este
momentul cinetic de spin (s = 1/2), sa se determine diferenta de
energie dintre starile ce corespund lui j = 1/2.
Solutie
Momentul cinetic total al nucleonului este:

J~ = L
~ +S
~
Ridicam la patrat relatia anterioara si va rezulta:

J~2 = L
~2 + S
~ 2 + 2L
~S~
Astfel:
~2 ~ 2 ~ 2
~S
L ~ = J L S
2
Deoarece valorile proprii ale lui J~2 sunt j(j + 1)h2 , ale lui L
~2
~ 2 sunt 1/2(1/2 + 1)h2 , atunci valorile
sunt l(l + 1)h2 si ale lui S
proprii ale operatorului L ~S~ sunt:
2
h
[j(j + 1) l(l + 1) 1/2(1/2 + 1)]
2
Energiile celor doua stari vor fi:
E1 = [(l + 1/2)(l + 3/2) l(l + 1) 3/4] j = l + 1/2
E2 = [(l 1/2)(l + 1/2) l(l + 1) 3/4] j = l 1/2
NUCLEARA
iar diferenta de energie ceruta va avea expresia:
(2l + 1)
E = E1 E2 =
2
4.1.15 Sa se obtina expresia care determina factorul giromag-

netic al nucleonului cu ajutorul lui gs si gl , factorii giromagnetici
de spin si orbital. Se pleaca de la relatia:
~
~ = gs~s + gl L
unde ~, momentul magnetic total al nucleonului este exprimat

n magnetoni nucleari.
Solutie
Notam cu J~ = L
~ + ~s momentul cinetic total, si:
~ = g J~
unde g este factorul cautat. Astfel putem scrie:
g J~ = gs~s + gl L
~
Multilicand relatia cu J~ obtinem:
g J~2 = gs~sJ~ + gl L
~ J~
Deoarece:
J~ = L
~ + ~s
avem:
NUCLEARA
~s = J~ L
~
~ = J~ ~s
L
Atunci:
~2 ~ 2 2
~ J~ = J + L ~s
L
2
si
~ J~2 + ~s2 L
~2
~sJ =
2
Rezulta:
1 h ~2 ~ 2 i
g J~2 = gl J + L ~s2 + gs J~2 + ~s2 L
~2
2
Relatia anterioara este o relatie ntre operatori. Inlocuind cu

valorile proprii ale acestora se obtine:
J~2 2
j (j + 1) h
~2
L 2
l (l + 1) h
~s2 2
s (s + 1) h
In relatiile de mai sus j este numarul cuantic al momentului
cinetic total, l este numarul cuantic al momentului cinetic orbital
si ~s numarul cuantic de spin. Atunci
NUCLEARA

1 l (l + 1) s (s + 1)
g= gl + gs + (gl gs )
2 j (j + 1)
4.1.16 Sa se deduca expresia momentului magnetic al protonu-

lui daca factorii giromagnetici pentru proton sunt gs = 5, 58 si
gl = 1. Sa se deduca si expresia momentului magnetic al neutro-
nului daca se cunosc factorii giromagnetici gs = 3, 82 si gl = 0.
Sa se particularizeze pentru starile s1/2 , p1/2 si p3/2 .
Solutie
Pentru protoni n cazul j = l + 1/2, l = j 1/2, avem:

1 (j 1/2) (j + 1/2) 3/4
gp = gl + gs + (gl gs )
2 j (j + 1)

1 (gl gs ) 2, 29
p = j gl =j 1+
2 j j
Pentru protoni n cazul j = l 1/2, l = j + 1/2, avem:

1 (j + 3/4) (j + 1/2) 3/4
gp = gl + gs + (gl gs )
2 j (j + 1)

1 (gl gs ) 2, 29
p = j gl + =j 1
2 j+1 j+1
Pentru neutroni vom folosi tot relatiile de mai sus. Astfel
pentru j = l 1/2
NUCLEARA
1, 91
n = jgn = j
j+1
Pentru j = l + 1/2
n = 1, 91
Starea s1/2 este caracterizata de l = 0 si j = 1/2
1
p = [1 + 2 2, 29] = 2, 79
2
n = 1, 91
Starea p1/2 este caracterizata de l = 1 si s = 1/2 ; j = 11/2

1 2, 29 2
p = 1 = 0, 26
2 3
1, 91
n = = 0, 64
1 + 1/2
Statea p3/2 este caracterizata de l = 1 si s = 1/2; j = 1 + 1/2

3 2, 29 2
p = 1+ = 3, 79
2 3
n = 1, 91
4.1.17 Sa se determine valoarea inductiei magnetice la care apare

absorbtia de rezonanta a fotonilor de frecventa n cazul unui
sistem de nuclee al caror moment cinetic total (spin) este j cand
se afla ntr-un camp magnetic local.
NUCLEARA
Solutie
Energia de interactie dintre momentul magnetic ~ al nucleu-

lui si campul magnetic este:
~ = z B
W = ~B
Dar:
z = mN gj
unde N este magnetonul nuclear. Astfel
Wm = mN Bgj
Wm+1 = (m + 1) N Bgj
Absorbtia de rezonanta apare atunci cand:
Wm Wm+1 = h
Deoarece regula de selectie este m = 1, rezulta
N Bgj = h
si
N BgJ
=
h
NUCLEARA
4.1.18 Folosind principiul lui Pauli sa se determine momentele

magnetice ale nucleelor 3 H si 3 He ai caror nucleoni se afla n sta-
rea s (l = 0) . Se considera cunoscute momentele magnetice ale
protonului si neutronului.
Solutie
In starea s a nucleului de 3 H spinii neutronilor sunt opusi

(conform principiului lui Pauli); astfel momentul magnetic este
determinat numai de momentul magnetic al protonului
(p = 2, 79N ). Experimental s-a gasit p = 2, 98N .
In starea s a nucleului de 3 He ramane necompensat numai
momentul magnetic al neutronului (n = 1, 91N ). Experi-
mental s-a gasit (n = 2, 12N ).
4.2 Reactii nucleare

4.2.1 Sa se calculeze energia care se degaja per nucleon n reactia
termonucleara:
6
3 Li +21 D 242 He
Se dau: MLi = 6, 01513u, MD = 2, 0141u si MHe = 4, 0026u.
Solutie
Energia de reactie degajata este:

Q = (MLi + MD 2MHe )c2 = 22, 38 MeV
iar energia degajata per nucleon va fi:
Q
W1 = = 2, 79 MeV/nucleon
8
NUCLEARA
4.2.2 Reactiile nucleare din Soare pot fi studiate cu ajutorul

fluxului de neutrini prin intermediul reactiei:
37
+ 17 Cl e + 37
18 Ar
Sectiunea eficace de reactie este = 1, 3 1042 cm2 . Pre-

supunand ca Soarele emite pe Pamant N = 3 1033 neutrini/
secunda, sa se determine cantitatea de CCl4 necesara pentru a
produce n=100 de atomi de 37 37
18 Ar pe an. Izotopul 17 Cl reprezint
a
f = 25% din amestecul natural de izotopi de Cl. Raza orbitei
Pamantului este R = 1, 5 108 km
Solutie
Fluxul de neutrini ce cade pe Pamant este:

N
=
4R2
Atunci numarul de atomi de 37
18 Ar produ
si n timpul t = 1
7
an = 3,210 s este:
n = tNCl
Rezulta:
4R2 n
NCl =
N t
Numarul total de atomi de clor necesari este:
NCl 4R2 n
N1 = =
f f N t
NUCLEARA
Numarul de molecule de CCl4 este

N
N2 =
4
Atunci masa de tetraclorura ce carbon este:
N2 R2 n
M= = = 610 tone
NA f N t NA
4.2.3 Ce cantitate de caldura se degaja la formarea unui gram

de 42 He din 21 D? Se cunosc: MHe = 4, 0026 u, MD = 2, 0141 u.
Solutie
Caldura de reactie este:
Q = (2MD MHe )c2 = 23, 8 MeV
Numarul de nuclee dintr-un gram de He si numarul de reactii

nucleare este:
MHe
N= NA
He
Atunci, energia degajata de reactie va fi:
MHe
W = NA Q = 57, 3 1010 J
He
NUCLEARA
4.2.4 Sa se calculeze energia cinetica de prag a unei particule

pentru reactia nucleara 73 Li(, n)10
5 B. Se dau: MLi = 7, 01601 u,
M = 4, 0026u, MB = 10, 01294u, mn = 1, 00867u, unde u este
unitatea atomica de masa.
Solutie

Q = (M + MLi MB mn )c2 = 2, 7945 MeV
iar energia cinetica de prag pentru ca particula sa determine
reactia nucleara este:
M + MLi
E = |Q| = 4, 39 MeV
MLi
4.2.5 In reactia
2
1D +63 Li 2
se elibereaza energia Q = 22, 37 MeV. Cunoscand masele M =
4, 0026u, MD = 2, 0141u sa se calculeze masa nucleului de Li.
Solutie

Q
Q = [MLi + MD 2M ]c2 MLi = + 2M MD
c2
Pentru exprimarea raportului Q/c2 n unitati de masa u se
tine cont ca, daca Q este exprimat n MeV, atunci:
Q Q
2
= u = 0, 0240u
c 931, 5
NUCLEARA
Rezulta masa litilui:
MLi = 6, 0151 u
4.2.6 Sa se calculeze energia necesara descompunerii izotopu-

lui de 12
6 C n trei particule . Se cunosc: MHe = 4, 0026u,
MC = 12u.
Solutie
Energia va avea expresia:
W = [3M MC ]c2 = 7, 265 MeV
4.2.7 Sa se determine energia de prag pentru reactia:
A+a=B+b
daca se cunosc energia de reactie Q si ca initial nucleul A era n

repaus.
Solutie
Energia de reactie este diferenta dintre energia de repaus a

particulelor initiale si energia de repaus n starea finala:
Q = [(ma + MA ) (mb + MB )]c2

NUCLEARA
Considerand Ea energia cinetica a particulei a, Eb si EB ener-

giile cinetice ale particulelor b si B ce rezulta din reactie, con-
servarea energiei se va scrie:
ma c2 + MA c2 + Ea = MB c2 + EB + mb c2 + Eb
Atunci, din cele doua ecuatii rezulta:
Q = EB + Eb Ea
Daca Q < 0, legea conservarii energiei cere ca, n sistemul

laboratorului, energia cinetica a particulei a sa fie mai mare
decat |Q| deoarece conservarea impulsului interzice ca produsii
de reactie n starea finala sa fie n repaus.
Vom studia aceasta reactie n sistemul centrului de masa. Con-
form legii de conservare a impulsului:
ma
ma va + MA vA = 0 vA = va
MA
In sistemul centrului de masa energia cinetica a celor doua
particule este:

1 2 1 2 1 2 ma
E = ma va + MA vA = ma va 1 +
2 2 2 MA
In sistemul laboratorului, nucleul tinta A este n repaus si
doar particula a se misca. Energia cinetica Ea este:
1 0
Ea = ma va2
2
unde va0 este viteza relativa a particulei a fata de nucleul A:

0 ma
va = va vA = va 1 +
MA
NUCLEARA
ceea ce conduce la expresia energiei cinetice Ea :

ma
Ea = E 1 +
MA
Pentru ca reactia sa se produca, n sistemul centrului de masa
trebuie ca E > |Q|. In acest sistem particulele care se obtin pot
fi n repaus daca impulsul initial este nul. Rezulta:

ma
Ea > |Q| 1 +
MA
Cantitatea |Q| (1 + ma /MA ) reprezinta energia de prag pen-
tru care are loc reactia nucleara considerata.
4.2.8 Nucleul 32 a o dezintegrare care conduce la nu-

15 P sufer
cleul de sulf n stare fundamentala.
32
15 P e + +32
16 S
Sa se determine energia maxima a atomilor de sulf. Se cunosc:

MP = 31, 973908u, MS = 31, 972074u, me = 0, 00054u.
Solutie

Q = [MP MS me ]c2 = 1, 20 MeV
In cazul n care electronul are energia maxima, energia neu-
trinului se neglijeaza. Conservarea impulsului n aceasta reactie
se scrie:
pe = pS
NUCLEARA
Energia de reactie se distribuie electronului si atomului de

sulf:
p2e p2
Q = Ee + ES = + S
2me 2MS
(m e + MS)
= p2S
2me MS
Atunci:
2me MS Q
p2S =
(me + MS )
Astfel energia cinetica maxima a atomilor de sulf va fi:
p2S Qme
Ee = = = 20 eV
2me M S + me
4.2.9 Sa se determine energia cinetica a particulelor emise n

procesul:
232
92 U 228
90 Th +
Se cunosc: MU = 232, 1095u, MT h = 228, 0998u, M = 4, 0039u.
Solutie
Q = [MU MT h M ]c2
NUCLEARA
Suma energiilor cinetice ale particulelor si Th este egala cu

energia de reactie:
p2 p2
E + ET h = Q sau + Th = Q
2M 2MT h
T
inand cont de legea de conservare a impulsului:
pT h = p
rezulta:

p2 M
1+ =Q
2M MT h
Atunci:

M
E 1+ =Q
MT h
Rezulta:
QMT h
E = = 5, 30 MeV
M + MT h
4.2.10 Sa se calculeze energia totala eliberata la emisia unei

particule din nucleul de 213 Po stiind ca energia acesteia este
E = 8, 3 MeV.
Solutie
Notand cu Mr = 209u masa nucleului de recul si cu vr viteza

acestuia, legea de conservare a impulsului se va scrie sub forma:
M v = Mr vr
NUCLEARA
Deoarece:
p
v = 2E /M
atunci viteza de recul a nucleului va fi:

M v 2M E
vr = =
Mr Mr
Energia cinetica de recul a nucleului va avea expresia:
Mr vr2 M
Er = = E
2 Mr
Energia eliberata este suma dintre energia cinetica a particu-
lei si a nucleului de recul:

M
E = E + Er = 1 + E = 8, 46 MeV
Mr
4.2.11 O particula aflata n repaus n sistemul laboratorului se

dezintegreaza n doua fragmente de mase M1 si M2 . Sa se cal-
culeze energia cinetica a fragmentelor n functie de energia Q
degajata n reactie. Tratarea problemei se face nerelativist.
Solutie
Deoarece initial particula se afla n repaus impulsul total al

sistemului este nul adica:
0 = p1 p2
NUCLEARA

p2 p2 p2 1 1
Q = Ec1 + Ec2 = 1 + 2 = 1 +
2M1 2M2 2 M1 M2
Rezulta:
r
2QM1 M2
p1 =
M1 + M2
p21 QM2
Ec1 = =
2M1 M1 + M2
p22 QM1
Ec2 = =
2M2 M1 + M2
4.2.12 Sa se determine energia de reactie Q n procesul a + A

B + b n functie de masele nucleelor, energia cinetica Ea a parti-
culei a, Eb a particulei b si unghiul facut de directia particulei
incidente a cu cea a particulei emergente b. Relatia dintre impuls
si energie este ceea din cazul nerelativist (vezi Fig. 4.2).
Solutie
Utilizand legea de conservare a impulsului:
p~a = p~b + p~B
rezulta:
p2B = p2b + p2a 2pa pb cos

NUCLEARA
r
pb
r
pa q
A
r
pB
Fig. 4.2
Deoarece p2 = 2mE, atunci:

p
MB EB = mb Eb + ma Ea 2 ma mb Ea Eb cos
Conform legii de conservare a energiei:
Ea + Q = Eb + EB si Q = Eb + EB Ea
Atunci:

mb ma 2 ma mb Ea Eb
EB = Eb + Ea cos
MB MB MB
Energia de reactie va fi:

mb ma 2 ma mb Ea Eb
Q= 1+ Eb 1 Ea cos
MB MB MB
4.2.13 Sa se calculeze masa unui atom al carui nucleu emite o

particula cu energia E = 5, 3 MeV si care se transforma n nu-
cleul 206
82 Pb. Se cunosc: MHe = 4.00387u si MP b = 206, 03859u.
NUCLEARA
Solutie
Energia cinetica de recul a nucleului este:

M
Er = E
MP b
Energia cinetica eliberata este:

M
E = Er + E = 1 + E
MP b
Astfel, masa nucleului initial este:

E
M = MHe + MP b + = 210, 048 u
c2
Pentru determinarea efectiva a masei datorita energiei cine-
tice se tine cont ca energia corespunzatoare unei unitati atomice
de masa este:
uc2 = 931, 5 MeV

E E
2
= u = 0, 00569 u
c 931, 5
4.2.14 Sa se estimeze energia cinetica a neutronului En si a

nucleului 6 Li, EL produse prin fotodezintegrarea 7 Li. Fotonul
incident are energia E = 15 MeV. Neutronul este emis nainte,
adica pe directia cuantei . Se cunosc M6 Li = 6, 01703u, M7 Li =
7, 01823u si mn = 1, 00867u
NUCLEARA
Solutie
Aplicam legile de conservare ale energiei si impulsului
E = EL + En Q
unde

Q = M7 Li c2 M6 Li c2 + mn c2
E
= pn + pL
c
Considerand
p2L p2
EL = si En = n
2M6 Li 2mn
rezulta:
p2L p2
E + Q = + n
2M6 Li 2mn
si
2
E
pn = p2L
c2
Astfel:
2
p2 1 E
E + Q n = pn
2mn 2M6 Li c2
Din aceasta relatie se determina impusul pn si apoi energia
neutronului.
NUCLEARA
En = 6 MeV
In mod analog se determina energia atomului de litiu EL ' 1
MeV
4.2.15 In reactia nucleara:

2
1D +21 D 31 H +11 p
energia cinetica a deuteronului incident este de 1, 2 MeV. Pro-

tonul rezultat din reactie are energia cinetica 3, 3 MeV si este
deviat la 90o fata de directia deuteronului incident. Sa se deter-
mine energia de reactie.
Solutie
Energia de reactie este (vezi problema 4.2.12):

mp mD
Q= 1+ Ep 1 ED = 4 MeV
mH mH
deoarece cos 90o = 0.
4.2.16 In reactia nucleara

14
7 N +42 17 1
8 O +1 p
energia cinetica a particulelor este E = 4 MeV si energia cine-

tica a protonilor emisi sub unghiul = 60o fata de directia par-
ticulelor incidente este Ep = 2, 09 MeV. Masele atomilor neutri
sunt: MHe = 4, 0026u, MH = 1, 00783u, MO = 16, 99913u. Sa
NUCLEARA
se calculeze energia de reactie Q.
Solutie
Pentru calculul masei nucleelor se scade masa electronilor

(me = 0, 00055u) si se neglijeaza energia de legatura a electroni-
lor. Energia de reactie este (vezi problema 4.2.12):

Mp0 M0
Q = 1 + 0 Ep 1 0 E
MO Mo
p 0 0
2 M Mp E Ep
cos
Mo0
unde:
Mp0 = MH me
MO0 = MO 8me
M0 = M 2me
Rezulta:
Q = 1, 2 MeV
4.2.17 Un nucleu de 116 C n repaus emite un pozitron cu ener-

gia maxima. Sa se calculeze energia cinetica a nucleului de re-
cul. Se cunosc: MC = 11, 011433u, m = 0, 000548u, MB =
11, 009305u.
Solutie
Reactia nucleara este:

11
6 C 11
5 B+
+
NUCLEARA
Legile de conservare ale impulsului si energiei sunt:

p = pB
Q = E + EB
unde E si EB sunt energiile cinetice ale pozitronului si borului.
Energia E totala a particulei este:
E 2 = p2 c2 + m2 c4
De aici
p2 c2 = (E m c2 )(E + m c2 )
cu E = E + m c2 . Astfel:
p2 c2 = E (E + 2m c2 )
Deoarece MC me atunci energia de reactie este aproxima-
tiv egala cu energia cinetica a pozitronului. Deoarece energia
cinetica a borului este mica, atunci:
p2B p2
EB = =
2MB 2MB
Deoarece:
E (E + 2m c2 ) Q(Q + 3m c2 )
p2 = '
c2 c2
atunci:
1
EB = Q(Q + 2m c2 )
2MB c2
Cum energia de reactie este:
Q = [MC MB m ]c2 = 1.4718 MeV
rezulta:
EB = 180 eV
NUCLEARA
4.3 Radioactivitate
4.3.1 Timpul de njumatatire al uraniului 235 U este 8, 5 108
ani. Care este activitatea unui gram de substanta exprimata n
Ci. (1Ci= 3, 7 1010 Bq).
Solutie
Numarul de atomi de uraniu este:

m
N= NA

unde = 235 g/mol si NA = 6, 023 1023 atomi/mol (1Ci=

3, 7 104 Bq).
Activitatea este:
m ln 2 1
= N = NA = 1, 79 Ci
T1/2 3, 7 104
4.3.2 Un preparat de uraniu 23892 U, av

and masa de 1 g, emite
4
1, 24 10 particule/secunda. Sa se determine timpul de nju-
matatire al izotopului.
Solutie
Activitatea este:
= N
NUCLEARA
m
unde N = N ,
A
= 238 g/mol si NA = 6, 0231023 atomi/mol.
Atunci:

= =
N mNA
Timpul de njumatatire va fi:
0, 693
T1/2 = ' 4, 5 109 ani

4.3.3 Cate particule emite un gram de 232 90 Th ntr-o secunda,

daca timpul de njumatatire este de 1, 34 1010 ani.
Solutie
Constanta de dezintegrare este:

ln 2
=
T1/2
Legea dezintegrarii este:
N = No et = No (1 t) deoarece t 1
Numarul de particule emise va fi atunci:

m
N = No N = No t = NA t = 4, 25 103

NUCLEARA
4.3.4 Un minereu de uraniu 208 U are ca 206

impuritate 9 Pb.
Acesta provine din dezintegrarea uraniului T1/2 = 4, 5 10 ani .
Cunoscand ca n minereul de uraniu se gaseste 20% plumb sa se
determine varsta minereului.
Solutie
Dupa timpul t numarul de nuclee de uraniu nedezintegrate

este:
N U = N0 exp (t)
unde N0 este numarul initial de nuclee de uraniu. Numarul de
nuclee de plumb formate:
NP b = N0 NU = N0 [1 exp (t)]
Masa de uraniu din minereu este:
NU
MU = U
NA
Masa de plumb din minereu este:
NP b
MP b = P b
NA
Deoarece
MP b
= 0, 2
MU + MP b
rezulta:
MU
=4
MP b
NUCLEARA
Astfel
N U U
=4
NP b P b
si
exp (t) U
=4
1 exp (t) P b
Atunci:

1 U T1/2 U
t = ln 1 + = ln 1 + = 1, 6 109 ani
4P b ln 2 4P b
4.3.5 Izotopul de uraniu 23892 U are un timp de njumatatire de

9
4, 51 10 ani si se dezintegreaza prin emisia de particule . Sa
se determine activitatea radioactiva a 3, 7 g de uraniu.
Solutie
Activitatea exprimata n Bq este:
= No
ln 2 m
= NA
T1/2
si exprimata n Ci va fi:
(Bq)
(Ci) = = 1, 23 Ci
3, 7 1010
NUCLEARA
4.3.6 Izotopul de poloniu 210 84 Po are timpul de

njumatatire de
140 zile. Cate nuclee vor ramane nedezintegrate din 20 g de po-
loniu dupa 10 zile?
Solutie
Conform legii dezintegrarii radioactive:

t Tln 2 m t ln 2
N = No e 1/2 = NA e T1/2 = 5, 46 1022 nuclee

4.3.7 Izotopul de uraniu 238 92 U are un timp de njumatatire de

4, 5 109 ani si se dezintegreaza prin emisia de particule . Care
este timpul mediu de viata.
Solutie

0, 693
=
T1/2
iar timpul mediu:

1 T1/2
= = = 6, 5 109 ani
0, 693
NUCLEARA
4.3.8 Care este numarul de particule emise n 131, 6 ore de

0, 222 g de radon. Se da T1/2 = 3, 8 zile ( = 222 kg/kmol).
Solutie

ln 2
=
T1/2
Numarul de nuclee ramase nedezintegrate dupa timpul t este:
N = No et
In acest timp se dezintegreaza un numar de nuclee:
m
N = No N = No (1 et ) = NA (1 et )

Numarul de particule emise este egal cu numarul de dezin-
tegrari. Rezulta:
N = 3, 8 1020 particule
4.3.9 Sa se calculeze masa urmatoarelor surse care au activitatea

egala cu 1 Ci = 3, 7 1010 Bq.
a) 238
92 U, care are timpul de njumatatire T1/2 = 4, 5 1010
ani.
b) 32
15 P, care are timpul de
njumatatire T1/2 = 14, 5 zile
Solutie
ln 2 M
= N = NA
T1/2
NUCLEARA
unde NA este numarul lui Avogadro. Rezulta:

T1/2
M=
ln 2 NA
Astfel:
MU = 29, 9 103 kg
MP = 3, 55 103 mg
4.3.10 Definim activitatea specifica s ca fiind activitatea unitatii

de masa a unei probe. Sa se determine T1/2 al izotopului 87 Rb
daca prin masurarea activitatii unei probe de RbCl se gaseste
s = 1000 dez/s gram. Abundenta izotopica a 87 Rb este 27,85%.
Masa molara a RbCl este = 120, 92 g/mol.
Solutie
Un gram de RbCl contine:

NA
N=

nuclee de Rb. Daca notam cu p = 27, 85% abundenta izotopica
a 87 Rb un gram de RbCl contine:
NA
N1 = p

NUCLEARA
nuclee de Rb. Deoarece activitatea acestei cantitati de Rb este

1000 dez/sec atunci:
N1 = s
Atunci:
s s
= = = 7, 19 1019 s1
N1 NA p
87
Timpul de njumatatire al Rb este
ln 2
T1/2 = = 6, 38 3, 05 1010 ani

4.3.11 O mostra de carbune gasita ntr-o grota contine 1/16 din

cantitatea de 14
6 C pe care o cont ine o cantitate egala de carbon
din materia vie. Sa se gaseasca varsta aproximativa a mostrei,
daca timpul de njumatatire al 14
6 C este de 5568 ani.
Solutie
Considerand ca la momentul initial numarul de nuclee este

No , la momentul t acesta devine:
Ttln2
N = No e 1/2
Dar N = No /16, atunci:
No tln2
= No e T1/2
16
NUCLEARA
Rezulta:
t = 4T1/2 = 22272 ani
4.3.12 Numarul de impulsuri n nregistrate de un contor de

tip Geiger-M uler ntr-un interval de timp este proportional cu
numarul de atomi dezintegrati. Se nregistreaza n1 si n2 im-
pulsuri n doua intervale de timp egale t1 = t2 = t. Interva-
lul de timp t3 , mult mai mare decat celelalte este cronometrat
de la nceputul primei nregistrari pana la nceputul celei de-a
doua nregistrari. Sa se determine constanta de dezintegrare
(t3 1).
Solutie
Fie o activitatea sursei la nceputul primei perioade de nre-

gistrare. Atunci:
n1 = ko t
unde k este o constanta. Pentru determinarea activitatii la
nceputul celei de-a doua perioade:
= o et3 ' o (1 t3 )
Numarul de impulsuri n2 va fi:
n2 = kt = ko (1 t3 )t
Rezulta:
n1 1
=
n2 1 t3
NUCLEARA
(n1 n2 )
=
n1 t3
4.3.13 Din nucleul unui element A, prin dezintegrare, se for-

meaza nucleul unui alt element B radioactiv. Constanta radioac-
tiva a elementului A este A iar a elementului B, B . Care este
legea de variatie n timp a numarului de nuclee din elementul
B, daca se stie ca initial preparatul contine numai nuclee A,
numarul acestora fiind No .
Solutie
Conform legii de dezintegrare:
NA = No eA t
Variatia numarului de nuclee B se datoreaza aparitiei lor prin

dezintegrarea nucleelor A, A NA si din dezintegrarea nucleelor
B, B NB . Atunci:
dNB
= B NB + A No eA t
dt
dNB
+ B NB = A No eA t
dt
Ecuatia omogena:
dNB
+ B NB = 0
dt
are solutia:
NB = CeB t
NUCLEARA
Pentru determinarea solutiei ecuatiei neomogene vom folosi

metoda variatiei constantei. Consideram ca C este o functie de
timp, atunci:
dC B t
e B CeB t = B CeB t + A No eA t
dt
Rezulta:
dC
= A No e(B A )t
dt
Ultima ecuatie va admite solutia:
A No e(B A )t
C(t) = C1 +
B A
unde C1 este o constanta. Rezulta:

A No e(B A )t B t
NB = C1 + e
B A
Punand conditia ca la momentul initial sa nu existe nuclee

B, NB (0) = 0 rezulta:
A No
C1 =
B A
Astfel:
A No A t
NB = e eB t
B A
NUCLEARA
4.3.14 Daca se considera o succesiune de doua dezintegrari A

B C si A < B , sa se arate ca dupa un interval de timp mult
mai mare decat timpul de njumatatire al celor mai stabile nu-
clee, raportul dintre cantitatile elementelor A si B ramane con-
stant n timp.
Solutie
T
inem cont de rezultatul problemei precedente:
NB A
= 1 e(A B )t
NA B A
Deoarece A < B , atunci, dupa un timp suficient de lung
e(A B )t ' 0. Astfel:
NB A
=
NA B A
O astfel de stare se numeste echilibru secular.
4.3.15 Prin iradiere se formeaza nuclee radioactive cu viteza

constanta q. Cunoscand constanta de dezintegrare a nucleelor
radioactive, sa se determine numarul acestora n functie de timp.
Solutie
Variatia numarului de nuclee radioactive se datoreaza produ-

cerii cu viteza q si a dezintegrarii acestora (N n unitatea de
timp). Atunci:
dN dN
= q N sau + N = q
dt dt
NUCLEARA
Pentru rezolvarea acestei ecuatii se utilizeaza metoda variatiei

constantei. Solutia ecuatiei omogene este:
N = Cet
Consideram C - functie de timp si prin introducerea ei n

ecuatia neomogena rezulta:
q
C(t) = C1 + et

Atunci:
q
N = C1 et +

unde C1 este o constanta care se determina din conditia ca la
t = 0, N (0) = 0. Atunci C1 = q/ si rezulta:
q
N= 1 et

Cand t atunci N = q/.
4.3.16 Viteza de formare a izotopului 45 Ca este q = 1010 nu-

clee/s. Ce masa de 45 Ca se acumuleaza n timpul t = 48 zile.
Se cunoaste numarul lui Avogadro NA = 6, 023 1023 mol1 si
timpul de njumatatire a izotopului T1/2 = 152 zile.
Solutie
Numarul de nuclee formate n timpul t este:

q
N (t) = [1 exp (t)]

NUCLEARA
45
Masa de
Ca este:

N qT1/2 t ln 2
M= = 1 exp = 2, 597 109 kg
NA NA ln 2 T1/2
4.3.17 Sa se deduca formulele care exprima numerele de atomi

N1 , N2 , N3 la momentul t pentru lantul de reactii
X1 X2 X3
Constantele de dezintegrare sunt 1 pentru prima dezinte-
grare si 2 pentru cea de-a doua dezintegrare. Se considera ca la
t = 0 N1 = N10 , N2 = N20 si N3 = N30 . Izotopul X3 este stabil.
Solutie
Ecuatia de bilant pentru nucleele X1 este:

dN1
= 1 N1
dt
Rezulta:
N1 = N10 exp (1 t)
care este chiar legea dezintegrarii radiactive.
La viteza de variatie a numarului de nuclee X2 contribuie
viteza de dezintegrare a nucleelor N1 si viteza de disparitie a
nucleelor X2 prin dezintegrarea lor n nuclee de tip X3 .
dN2
= 1 N1 2 N2
dt
sau tinand cont de modul n care variaza N1 se obtine:
NUCLEARA
dN2
+ 2 N2 = 1 N10 exp (1 t)
dt
Ecuatia este o ecuatie neomogena si are solutia (vezi pro-
blema 4.3.14):

1 N10 exp [(2 1 ) t]
N2 = C1 + exp (2 t)
2 1
Daca punem conditia ca la t = 0, N2 = N20 se obtine:
1 N10
N20 = C1 +
2 1
si
1 N10
N2 = [exp (1 t) exp (2 t)] + N20 exp (2 t)
2 1
Deoarece izotopul X3 este stabil, la variatia numarului de
nuclee X3 contribuie doar transformarea nucleelor X2 n nuclee
X3 prin dezintegrare
dN3
= 2 N2
dt
Astfel

dN3 1 N10 1 2 N10
= 2 N20 exp (2 t) + exp (1 t)
dt 2 1 2 1
Prin integrare rezulta:

1 N10 2 N10
N3 = N20 exp (2 t) exp (1 t) + C
2 1 2 1
NUCLEARA
Punem conditia ca la t = 0, N3 = N30 rezulta ca:
C = N10 + N20 + N30

iar

2 1
N3 = N10 exp (1 t) + exp (2 t) + 1 +
2 1 2 1
+N20 [1 exp (2 t)] + N30
Bibliografie
[1] Cornelia Motoc Fizica , Editura All. Bucuresti 1994
[2] I. Irodov, I. Saveliev, O. Zamcha Recueil de problemes de

physique generale, Edition Mir, Moscou, 1976
[3] L. Grechko, V. I. Sugakov, O. F. Tomasecich, A. M. Fedor-

chenko Problems in theoretical physics, Mir Publishers,
Moscow, 1977
[4] Cornelia Motoc, Mihai Badea, Luminita Daniello, Alexan-

dru Lupascu Culegere de probleme de Fizica Solidului, Bu-
curesti 1974
[5] Mihai Razvan Mitroi, Constantin Rosu Culegere de pro-

bleme de fizica materiei condensate, Editura Bren, Bu-
curesti, 2002
[6] I. Irodov Culegere de probleme de fizica atomica, Editura

Tehnica, Bucureti, 1961
[7] S. Kozel, E. Rashda, S. Slavatinskii Collected problems in

Physics, Edition Mir, Moscou, 1986
310

Probleme de Fizica Moderna PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme de Fizica Moderna PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme de fizica moderna

Emil Petrescu Daniela Buzatu

1 ORIGINILE FIZICII CUANTICE 3

3 FIZICA SOLIDULUI 195

4 FIZICA NUCLEARA 256

1.1 Energia si impulsul fotonului

Rezulta n cele trei cazuri:

1.1.2 Sa se calculeze frecventa unei radiatii monocromatice a

Energia unui foton este h. Puterea este P = N h. Rezulta:

1.1.3 Sa se determine presiunea exercitata de o radiatie electro-

Vom determina legatura dintre intesitatea radiatiei I si con-

cu lungimea ct si sectiunea S n centrul fluxului luminos (vezi

Energia ce strabate sectiunea S n intervalul t este:

Atunci intensitatea I va fi:

Forta exercitata de acesti fotoni pe suprafata S este:

1.1.4 Sa se determine presiunea exercitata de o radiatie elec-

In acest caz variatia impulsului unui foton este egala cu 2h/

1.1.5 Sa se determine presiunea exercitata de o radiatie electro-

Aceasta nseamna ca presiunea este determinata n doua mo-

a. de fotonii care se reflecta si care reprezinta fractia din

b. de fotonii care sunt absorbiti si care reprezinta o fractie

1.1.6 Un fascicul paralel de lumina avand intensitatea I se re-

Viteza normala pe suprafata este c cos . Atunci numarul de

Daca fotonul este absorbit, atunci variatia impulsului pe directia

In mod analog se obtine si expresia pentru presiunea exerci-

1.1.7 Sa se arate, pe baza teoriei corpusculare, ca pentru radiatia

Consideram radiatia dintr-o incinta pe peretii careia radiatia

1.2 Radiatia termic

Din cele doua egalitati rezulta:

1.2.2 O bila cu diametrul d se afla ntr-un recipient vidat ai

Puterea de emisie a unui corp negru este:

Dar, energia interna a bilei poate fi exprimata n functie de

1.2.3 Sa se calculeze lungimea de unda corespunzatoare inten-

Wien A = 0, 2898 102 mK si = 5, 67 108 Wm2 K4

Conform legii Stefan-Boltzmann:

Conform legii de deplasare a lui Wien:

1.2.4 Sa se arate ca pentru valori mici ale raportului /T for-

Utilizam formula lui Planck pentru densitatea spectrala a e-

unde c1 si c2 sunt constante.

a. Pentru valori mici ale lui /T dezvoltam exponentiala

b. Pentru valori mari ale lui /T vom avea:

1.2.5 Sa se arate ca formula lui Rayleigh-Jeans nu este compa-

Densitatea w a energiei electromagnetice pentru ntreg spec-

ceea ce ne arata ca formula lui Rayleigh-Jeans nu este compati-

1.2.6 Sa se stabileasca relatiile dintre densitatatile spectrale de

Exprimam diferentiala densitatii spectrale de energie:

Pornind de la formula lui Planck:

1.2.7 Sa se stabileasca relatia dintre temperatura si lungimea de

1.2.8 Daca se raceste un corp negru, lungimea de unda cores-

Considerand legea deplasarii Wien scrisa pentru cele doua

1.3 Efect fotoelectric

Presupunem ca fotonul este absorbit de electron. Atunci elec-

adica, energia fotonului absorbit este egala cu energia cinetica a

1.3.2 O bila de cupru n stare electrica neutra, independenta

Prin pierdere de fotoelectroni bila de cupru se ncarca la un

mecanic de extractie este:

1.3.3 Pe o suprafata de aluminiu cade un fascicul de fotoni cu

a. Legea de conservare a energiei pentru efectul fotoelectric

b. Tensiunea electrica de stopare este tensiunea care anu-

1.3.4 Suprafata unui metal oarecare este iluminata cu o radiatie

In cele doua situatii, conservarea energiei este:

1.3.5 Lungimea de unda de prag pentru un metal oarecare este

1.3.6 Iluminand succesiv suprafata unui metal cu radiatiile elec-