1. Caracteristica generala a bacteriilor din familia Enterobacteriaceae.

Clasificarea. Caracterele morfobiologice.

Bacili scurti, Gramm negativi, nesporulati, imobili saumobili prin prezenta

flagelilor.Nepretentiosi din punct de vedere nutritiv, cresc pe medii cu peptona, in
prezenta bilei.Fermenteaza glucoza, sunt oxidazo- negativi, produc
catalaza si reduc nitratii in nitriti.

Clasificarea
Aceasta familie reprezinta o grupare taxonomica foarte bine dezvoltata insumand 28 de
genuri, dintre care 23 sunt de interes medical uman.Genul
Escherichia si Shigella au fost reunite intr-un singur gen; genurileKlebsiella,
Serratia, Enterobacter, Citrobacter au fost extinse cu un numar cosiderabil de specii,
iar genul Salmonella a fost restrans numai la 2 specii:Salmonella enterica (cu 6
subspecii) si Salmonela bongori.

Caractere morfobiologice

Bacili Gramm negativi care nu se pot diferentia prin microscopie optica, la unele
genuri germenii sunt imobili(Shigella, Yersinia, Klebsiella) la alte genuri germenii
suntmobili cu cili peritrichi (Salmonella, Proteus), nesporulati, unele specii pt detine capsula
(Klebsiella).

2. TESTE-CHEIE ALE FAMILIEI ENTEROBACTERIACEAE . Teste primare si secundare

de identificare a genurilor si speciilor.
TESTE-CHEIE ALE FAMILIEI ENTEROBACTERIACEAE
3. - Bacterii (bastonae) gramnegative
4. - Nesporogene
5. - Mobile-peritriche sau imobile
6. - Facultativ-anaerobe
7. - Fermenteaz glucoza pn la acid (A) sau acid
8. i gaz (AG)
9. - Catalazo-pozitive
10. - Oxidazo-negative
11. - Reduc nitraii n nitrii

TESTE PRIMARE (identificarea genurilor)

Utilizarea citratului de Na (mediul Simmons)

Utilizarea malonatului de Na
Hidroliza ureei (testul Preus)
Decarboxilarea lizinei (LDC)
Dezaminarea fenilalaninei (FAD)
Producere de H2S n mediul multitest (ex.: Kligler)
Fermentarea glucozei pn la acizi (testul MR)
Fermentarea glucozei pn la acetoin (testul VP)
Mobilitatea (n geloz semilichid)

3.Habitatul natural al enterobacteriilor

Enterobacteriaceaele colonizeaza in mod

10
normal intenstinul omului si animalelor (1g fecale contine 10 enterobacterii),
 raspandindu-se larg in mediul ambiant: sol, apa, alimente, plante.Specii
din genul Escherichia, Klebsiella, Enterobacter, Serratia, Proteus sunt in mod
curent prezente in mediile naturale participand in ecosisteme de reciclare
biologica. Unele specii precum Salmonella enterica serovarul
Typhi, serovarul Paratyphi A sau serovarul Paratyphi B se regasesc numai la
om, care rarissim poate polua apa, solul, alimentele.

4.Diagnosticul diferentiat al infectiilor provocate de microorganisme din familia

enterobacteriilor

Se face pentru punerea in evidenta a E.coli, prin cultivarea pe medii de cultura in functie de tipul
produsului patologic. Identificarea se face prin cercetarea caracterelor biochimice si uneori serologice.
Prelevate n funcie de forma clinic: materii fecale, urin, snge, LCR, puroi, etc
Metode de diagnostic:

1. Examenul microscopic de orientare (frotiu Gram n

infecii extra-intestinale, RIF)
2. Examenul bacteriologic (de baz, cantitativ) detalii
in Ghid !!!!!
3. Examenul serologic (retrospectiv, de confirmare)
- RA cu autotulpini (titru diagnostic 1:200)

5. Imunitatea. Profilaxia si tratamentul specific al infectiilor cauzate de microorganism din familia

Enterobacteriilor
Vaccinarea antitifoidica si cea antidizenterica sunt indicate in anumite sectoare de risc,
avand caracter de necesitate nu de obligativitate.
- Antibiotice peniciline semisintetice, cefalosporine,

aminoglicozide, carbepeneme, ciprofloxacina,

trimetoprim, nitrofurane, aztreonam. Antibiograma
obligatorie, rezistenta multipla
- Eubiotice (colibacterin, lactobacterin,
bifidumbacterin, bificol, etc)
- Bacteriofagi

6. Familia Vibrionachae, clasificare,habitatul si rolul in patologia umana

Vibrionul holeric sau vibrio commo, agentul cauzal al holerei asiatice apartine
Genului Vibrio, Familia Vibrionaceae. Cuprinde 2 specii cu importanta pentru
patologia umana:

- vibrio cholerae

- vibrio para hemolyticus

Se gaseste in mediul extern pentru o perioada limitata de timp, datorita factorilor adversi. Se gasesc in
ape dulci (tranzitoriu), in ape marine in simbioza cu vertebratele si nevertebratele acestor ecosisteme.
Astfel, vibrionii EL TOR toxigeni s-au izolat in unii crabi comestibili. Vibrionii sunt eliminati de catre
bolnavi sau purtatori sanatosi.

7. Genul Vibrio, clasificarea , caractere morfologice, biocariantele specie V.Cholerae

GENUL VIBRIO
Bastonae G-, ncurbate, nesporogene, necapsulate, mobile monotriche
Clasificarea:
- Vibrioni halotoleranti - Vibrio cholerae (agenii holerei i diareelor holeriforme)
- Vibrioni halofili V.parahaemolyticus, V.alginolyticus, V.anguillarum, V.vulnificus,
V.metschnikovii (oportunisti, cauzeaz toxiinfecii alimentare, septicemii, meningite, supuraii)
- Vibrioni free life (saprofii)
 - Caractere morfologice
- Sunt bacili Gram-negativi, monotriche cu cil situat polar, cu lungime = 2-3 m cu polimorfism
accentuat, existand ca forme filamentoase sau incurbate cu aspect de virgula; sunt
necapsulati, nesporulati, mobili.

8.Structura antigenica a vibrionilor ,serogrupurile si serovarurile

implicate in patogenie

Prezinta antigene somatice O si H. Antigenul H flagelar este comun

vibrionilor holerici si celorlalti vibrioni din natura. AgO de natura
polizaharidica, termorezistent localizat in peretele celular confera
specificitate de grup. Ag O prezinta mai multe

fractiuni (A,B,C.M) pe baza carora exista 6 grupuri serologice.(O1,

O2,O6).

Grupul O1 este strict specific omului si determina holera. El are

4 grupuri serologice in functie de combinarea fractiunilor antigenice
A,B,C ale Ag O si anume:

- tipul I Ogawa (A+B).

- tipul II Inaba (A+C).

- tipul III Hikojima(A+B+C)

- tipul IV fara nume (A).

Celelalte grupe - vibrionii neholerici apartin O2-O6 si

determina diareile clasice acute, intilnindu-i frecvent in intestinul
animalelor de apa.

Alte antigene intilnite la vibrionii holerici sunt:

- factorul exoenterotoxic cholerogen A si B,

- antigenul proteic termostabil

- factorul hemolitic (varianta El Tor).

- hemaglutinogene.

9. Holera, sursa de infectie , caile de transmitere si patogeneza.

Este o infecie intestinal acut determinat de vibrio cholerae, caracterizat prin diaree apoas
profuz, vrsturi, deshidratare acut cu oligurie i hipotensiune arterial
 Nu este o infecie invaziv. Vibrionii nu difuzeaz n snge, ci rmn n intestin unde se ataeaz
de microvilii de la nivelul epiteliului ciliat. La acest nivel se multiplic i elibereaz mucinaze,
endo- i enterotoxina.

Evoluia bolii este diferit de la un pacient la altul. Astfel, unii prezint o simpl boal diareic,
cu evoluie favorabil, chiar n lipsa tratamentului, pe cnd alii prezint forme grave, cu
deshidratare masiv, urmat de exitus. n evoluia bolii pot fi individualizate dou etape:

Vibrionii sunt introdui n organism pe cale digestiv, fie prin alimente, fie pe calea
minilor murdare. Cei care supravieuiesc aciditii gastrice trec n intestinul gros, unde
are loc secreia enterotoxinei. Aceast interval corespunde perioadei de incubaie, care
poate dura de la cteva ore, la cteva zile.

Urmeaz o pierdere lichidian masiv, care poate atinge pn la 1 litru/or, cu scaune

apoase ce conin debriuri mucose (scaune riziforme).

Imunitatea instalat dup boal este de scurt durat, de tip umoral.Prezena anticorpilor
antitoxici nu confer protecie.

Transmiterea se realizeaz pe cale digestiv, prin alimente, sau ape contaminate cu dejecte.
Sursa de infecie este reprezentat cel mai frecvent de bolnavii care prezint forme inaparente
sau minore de boal.

10. DIAGNOSTIC DE LABORATOR

A. Diagnostic bacteriologic
Produse patologice: materii fecale din scaunul emis de bolnav, lichid de vrstur
(n cazurile de suspiciune n care nu a aprut scaunul).
La convalesceni, contaci, suspeci i purttori se recolteaz materii fecale din rect prin sond
Nelaton sau cu un tampon, sau se provoac scaunul printr-un purgativ salin.
n scop epidemiologic se pot cerceta i probele recoltate din ap sau din produse
alimentare.
Transportul probelor la laborator trebuie s se fac rapid, astfel nct s permit
nsmnarea n maximum 2 ore de la recoltare. n caz contrar se vor folosi medii speciale
de conservare pe timpul transportului (ap peptonat, mediul Cary-Blair, mediul Monsur).
1. Examenul direct
ultramicroscopia se recomand n cazurile surprinse la debut sau foarte devreme dup
acesta;
imunofluorescen direct sau indirect.
2. Cultivarea parcurge o etap preliminar de mbogire a inoculului cu ap
peptonat cu telurit de K incubat la termostat 6-8 ore. Apoi se fac treceri pe medii solide:
Monsur, BSA (bil salt agar), geloz nutritiv cu adaos de gelatin sau taurocolat-telurit,
mediul TCBS.
3. Identificarea coloniilor
stereoscopie n lumin oblic;
aglutinare pe lam cu antiser O1 bivalent (Ogawa i Inaba); coloniile suspecte vor fi
repicate pe un mediu selectiv i reconfirmate serologic printr-o nou aglutinare pe lam
cu antiseruri specifice din fiecare tip;
alte metode complementare: testul oxidazei, testul de producere a hidrogenului
sulfurat, fermentarea zaharurilor, cercetarea gelatinazei, nu sunt obligatorii.
4. Identificarea biotipului de vibrion
reacia Voges-Proskauer;
aglutinarea hematiilor de oaie sau de gin (prezent la El Torr);
hemoliza hematiilor de oaie (prezent la El Torr);
sensibilitatea la polimixin (El Torr este rezistent);
sensibilitatea la fagul IV Mukerjee (El Torr este rezistent).
B. Diagnostic serologic permite diagnosticul retroactiv
 reacia de aglutinare (pozitiv doar 2-3 luni dup boal);
testul anticorpilor vibriocizi (de durat pe via);
hemaglutinare indirect;
ELISA permite decelarea anticorpilor antitoxici receni (IgM) i a celor de durat (IgG);
testul neutralizrii enterotoxinei, folosit pentru sondarea prevalenei infeciei latente n
colectiviti; testul identific persoanele care au fcut infecii inaparente sau
nediagnosticate.

11. Imunitatea , profilaxia, tratament

Const n rehidratarea masiv a bolnavului i antibioterapie. De elecie este tratamentul cu
tetraciclin (doxiclin) sau cotrimoxazole. ntruct n anumite zone geografice s-a remarcat
instalarea rezistenei la tetraciclin, se impune efectuarea antibiogramei.
Profilaxia bolii este nespecific i const n respectarea msurilor de igien individual i
colectiv. Aceste msuri sunt ns deseori greu de respectat n ri cu un statut socio-economic
sczut.
Profilaxia specific se face prin vaccinare n zonele endemice i este de durat scurt.