1. Caracteristica generala a Ortho so Paramyxovirusurilor.

Clasificarea
FAMILIILE ORTHO- I PARAMYXOVIRIDAE
Mixovirusurile reunesc virusuri ARN- cu afinitate pentru mucoproteine (myxo mucus)
repartizate n 2 familiilor Orthomyxoviridae; Paramyxoviridae

FAMILIA ORTHOMYXOVIRIDAE
Genuri: Influenzavirus A (virusul gripal A); Influenzavirus B (virusul gripal B); Influenzavirus C
(virusul gripal C); Thogotovirus (virusurile Dhori i Thogoto)
Agenii cauzali ai gripei infecie respiratorie acut cu simptome sistemice importante.
Tipul A provoac pandemii periodice (1918 20 mln decesuri, 1957, 1968, 1977)
Tipurile A i B epidemii regionale i locale. Anual 3-5 mln cazuri grave, 300 500 mii
decesuri
1933 prima cultur de virus gripal uman (Smith, Andrewes i Laidlaw).
2. Caracterele morfobiologice a virusului gripal

MORFOLOGIA, COMPOZIIA CHIMIC A VIRUSULUI GRIPAL tipul A

Particule rotunde, 80-120 nm, sau filamentoase, constituite din:
1. Genom = 8 segmente de ARN
2. Capsida (NC) tubular, de simetrie helicoidal, separat pentru fiecare segment
3. Supercapsida:
Dublu strat lipidic extern (origine celular)
Strat intern proteic (matrice, prot. virale M1, M2) asigur legtura dintre GP de suprafa
i NC; M2-canal ionic
2 tipuri de GP nserate n membran: hemaglutinina - HA (H) i neuraminidaza -NA (N),
distincte morfologic i biologic (virusul gripal C doar HA)
Hemaglutinina (HA, H) H1 H16
Trimer compus din 2 polipeptide HA1 i HA2
HA1 fixarea specific a virionilor la receptori glicopeptidici membranari (inclusiv de pe hematii), ce
conin acid N-acetilneuraminic/acid sialic
HA2 fuziunea supercapsidei cu membrana celulei-gazd
Anticorpii anti-HA: Inhib fixarea virusului de celula-int; Inhib hemaglutinarea
Neuraminidaza (NA) N1 N9. Tetramer, polipeptid unic. Funcii : Cliveaz legtura dintre acidul sialic i
glucidul alturat (tratarea celulelor cu neuraminidaz impiedic infecia celulei cu virus). Asigur
detaarea virionilor nmugurii prin eliminarea acidului neuraminic/sialic din receptorii celulari
Anticorpii anti-NA limiteaz diseminarea virionilor
STRUCTURA ANTIGENIC: Ag interne NP i M, specifice de tip A,B,C; Ag externe HA i NA, specifice
de subtip i de variant. 16 variante de HA (H1-H16) i 9 de NA (N1-N9), asociaiile lor formeaz
subtipuri de virus A. La om N1, N2 i H1, H2, H3 (H1N1; H2N2; H3N2)
Variaii antigenice ale ha i na:
Variaii Ag minore drift (mutaii punctiforme, modific civa AA din HA sau/i NA cu aparitia unor
varieti de serotipuri, caracteristic pentru tipurile A i B) provoac epidemii fiecare 3-4 ani.
Variaii Ag majore shift (recombinaii genetice, schimbarea complet a unui sau ctorva segmente
genomice HA, NA, P, M, etc. Determina mutaii importante, aparitia serotipurilor noi) - provoac
pandemii.

Cultivarea virusului gripal: Ou embrionat de gin (cavitatea amniotic i alantoic); Culturi de

celule (fibroblati de pui, culturi primare de rinichi de maimu, etc); Reproducerea infeciei la
maimue, dihori

3.Sursa infectiei , mecanismulde transmitere, formele clinice

Virusul gripal A se ntlnete la om i animale: porc, cal, psri, foci, balene, etc. Virusul gripal B om
(foci)
Virusul gripal C om (cine, porc). Sursa de infecie omul bolnav (animale? Cazuri sporadice de grip
aviar la om (H7N1, H9N2, H5N1) 2003/04 n Vietnam, 1997 Hong Kong).

Virusul este prezent n rinofaringe n primele 2 zile de la debutul bolii. Mecanismul de transmitere
aerogen, prin picturi Flugge (tuse, strnut). Virusul se propag n cile respiratorii superioare i
inferioare, inducnd o inflamaie a mucoasei i edem al laringelui, traheii i bronhilor. Celulele
epiteliale ciliate sunt distruse (fr a afecta celulele bazale). Procesul regenerativ ncepe cu ziua a 5 i
repararea complet a epiteliului are loc n 1 lun. Contingent de risc - persoane n vrst, copii,
imunodeprimai, bolnavi cu maladii cronice cardiovasculare, respiratorii, insuficien renal, diabet.

Forme clinice:
o Gripa inaparent, asimptomatic
o Gripa comun (benign, durata 4-7 zile). Incubaia cteva ore - 2 zile. Debut brutal, cu frison,
febr, cefalee, rinoree, tuse, mialgii, artralgii, anorexie, astenie (IFN?). Complicaii (infecii
secundare bacteriene): otite, sinusite, bronite, bronhopneumonii, etc. Complicaii rare:
 sindromul Reye (encefalit acut cu degenerescena ficatului); sindromul Guillain-Barre
(poliradiculonevrit).
o Gripa malign (pneumonie viral primitiv cu edem pulmonar i IRA)

4. Diagnosticul de laborator al gripei

Prelevate: lavaje/aspiraii nazale, traheale, expectoraii bronice (n primele 48 ore)
Examenul virusoscopic microscopia electronica, RIF
Examenul virusologic
1. Izolarea n oul embrionat de gin de 10-11 zile sau culturi de celule (MDCK).
2. Indicarea virusului activitate hemaglutinant fa de eritrocite de cobai, gin, curcan a
lichidului amniotic i alantoic, hemadsorbia lor pe cultura de celule.
3. Identificarea RIF, RIHA, RIHAds, RN
Detectarea Ag virale n sedimentul celular (RIF, ELISA)
Detectarea genomului viral
Serodiagnosticul gripei: Retrospectiv, de confirmare. Se examineaz seruri perechi. Se determin
creterea titrului de Ac de 4 ori, sau prezena Ac Ig M. Reacii: RFC cu Ag NP (determinarea tipului),
RIHA cu sua viral circulant, ELISA, RN
Imunitatea: celular (LTC, NK), umoral (Ig G, Ig A), specific de subtip.

5.Imunitatea, profilaxia si tratamentul gripei

Tratamentul gripei: Amantadin, rimantadin. mpiedic ptrunderea NC n citoplasma
celulei infectate cu virus A. Posibilitate rezistenta tulpini. Zanamivir, oseltamivir. Au structura
similar acidului neuraminic. Inhib activitatea NA, mpiedicnd eliberarea virusurilor A i B i
diseminarea lor prin mucus, determin agregarea virionilor. Interferon, unguent
oxolinic.Tratament simptomatic (antipiretice, antibiotice, etc)
Profilaxia specific a gripei: Vaccinuri inactivate: conin 2 tulpini de virus A (H1N1 i H3N2)
i o tulpin B,cultivate in ovo i inactivate cu beta-propiolacton. Inoculare i/m, s/c; Ig G persist
5-6 luni. Vaccinuri vii atenuate: tulpinile sunt cultivate in ovo la 25 C, atenuate prin pasaje
multiple. Administrare intranazal prin aerozol, imunitate local (Ig A). Vaccinuri subunitare:
constituite din HA i NA
6. Caracterele morfobiologice a virusurilor paragripale
Virusurile paragripale sunt virusuri ARN, monocatenare, care fac parte din familia
Paramyxoviridae si cuprind genul Paramyxovirus.

La exterior, prezinta doua glicoproteine care formeaza anvelopa, cea inconjoara nucleocapsida,
formata din 8 sau 9 proteine virale specifice.

Exista 4 serotipuri distincte de virusuri paragripale, care prezinta caracteristici antigenice comune cu
alte virusuri din familia paramyxoviridae, cum ar fi virusul urlian, care este responsabil de aparitia
oreionului. Virusurile paragripale se raspandesc prin secretii respiratorii, mai ales prin
contactul direct dintre doua persoane sau prin intermediul unor picaturi mari.

Perioada de incubatie variaza intre 3 si 6 zile, iar in unele cazuri poate fi mai redusa.
Serotipul 4 de virus paragripal este intalnit mai rar si se cultiva mai greu pe culturi celulare.

Infectia cu tipurile 1, 2 sau 3 apare la majoritatea copiilor, astfel ca pana la varsta de 8 ani cei mai
multi prezinta anticorpi impotriva acestor virusuri.

Virusurile 1 si 2 pot produce epidemii, mai ales toamna.

Tipul 3 produce epidemii mai ales primavara.

7. Diagnosticul de laborator al paragripei

Diagnosticul este dificil de efectuat doar pe baza simptomelor si semnelor clinice. Diagnosticul
presupune identificarea virusurilor in secretiile tractului respirator, in exudatul faringian
sau in scurgerile nasofaringiene. Virusul poate fi identificat prin insamantare pe linii celulare sau
prin teste de imunofluorescenta care identifica antigenele virale in celulele exfoliate din tractul
respirator.
 Diagnosticul serologic poate fi pus prin evidentierea cresterii de 4 ori sau mai mult a titrului de
anticorpi in probele de ser din faza de convalescenta a bolii in comparatie cu faza acuta, precum si
prin teste de neutralizare, de inhibare a hemaglutinarii sau de fixare a complementului.

8.Virusul parotiditei epidemic (oreionul)

Parotidita epidemica, denumita si oreion, este o boala infectioasa acuta si transmisibila produsa de
virusul urlian. Boala determina o inflamare a glandelor salivare (in special a glandei parotide),
precum si a pancreasului, sistemului nervos central.

Mod de transmitere
Transmiterea este pe cale respiratorie, prin picaturi de secretii respiratorii si rar prin
contactul cu obiecte (jucarii, vesela) contaminate cu saliva. Perioada de contagiune incepe
cu 6 zile inainte de aparitia simptomelor, transmiterea bolii necesitand un contact prelungit
cu cel infectat. Contagiozitatea este de 3 zile inainte si 4 zile dupa debutul bolii. Boala este
mai frecventa la copiii intre 5-14 ani, in special iarna si primavara. Sursele de infectie sunt
bolnavii sau cei cu infectii inaparente.

Epidemiologie
boala este determinata de virusul urlian, din familia paramixovirus
boala apare frecvent in a doua copilarie, adolescenta si la adultii tineri,
limitele de varsta fiind intre 10-19 ani
transmiterea virusului se face pe cale aeriana, prin picaturile de tuse, stranut si saliva
poarta de intrare a virusului urlian este mucoasa faringiana si cea respiratorie, apoi trece in
sange si se localizeaza in tesuturile amintite mai sus
incubatia bolii este de 14-21 zile (cu limite 9-25 zile)

9.Diagnosticul de laborator al parotiditei epidemic, Imunitatea, Profilaxia, Tratamentul.

Diagnosticul
prezenta contactului cu persoana bolnava
semnele clinice ale bolii
Se efectueaza urmatoarele investigatii paraclinice :
hemograma arata limfocitoza in caz de parotidita si leuco-citoza in cazul asocierii orhitei
cresc amilazele serice
examinarea lichidului cefalorahidian (in cazul afectarii sistemului nervos central) care indica
leucocitoza cu neutrofilie
izolarea virusului urlian din culturi de sange, saliva, urina, lichid cefalorahidian
prezenta anticorpilor de tip imunoglobuline M
Tratament
repaus la pat 10-14 zile, cu evitarea eforturilor fizice
izolarea la domiciliu
dieta lejera cu lichide in cantitate crescuta (supe, ceaiuri, apa, sucuri naturale de fructe ),
mancaruri semisolide
in caz de febra: administrarea de ibuprofen, paracetamol
toaleta mucoase bucale cu gargara, administrare de solutie de glicerina cu stamicin
in cazul varsaturilor se administreaza metoclopramid, emetiral, insa numai la indicatia
medicului
in cazul orhitei, se pot administra corticosteroizi, dar numai la indicatia medicului
Profilaxie
evitarea contactului cu persoanele bolnave
izolarea persoanelor bolnave
vaccinarea cu vaccin ROR sau PRIORIX , la varsta de 1 an si la 7 ani ( in clasa a I a ).
10. Caracterele morfobiologice ale virusului rujeolei, Sursa de infectie, Mecanismul de
infectare.
Virusul rujeolei este un virus ARN monocatenar cu polaritate negativa, ce
face parte din genul Morbillivirus, familia Paramyxoviridae, alaturi de virusul
urlian, virusul sincitial respirator si virusurile parainfluenza.

Virusul se transmite prin secretiile respiratorii provenite de la persoane

infectate si determina rujeola (pojarul) dupa o perioada de incubatie de 10-14
zile . Morfologie- virusul rujeolic este o particula sferica de 120- 128m in diametru, cu mici proiectii aciculare de
2;4

suprafata. Structural, contine o nucleocapsida, cu A.R.N si un invelis exterior constituit din lipide, glicoproteine si
polipeptide. Infectivitatea este legata de acest invelis ca si de proprietatile de hemaglutinare si hemoliza.
Patogenez:

-febr, catar oculo-nazal, tuse

-erupie maculo-papuloas iniial facial cu extindere ulterioar pe trunchi i membre

-enantem pe mucoasa bucal de culoare albicioas (semnul lui Koplick)

11. Diagnosticul de laborator al rujeolei: prelevarea, recoltarea lor. Metode de diagnostic.

Imunitate, profilaxie, tratament.
12. Virusul rubeolic, Caractere morfobiologice, Epidemiologia, sursa de infectie, mecanismul .

Virusul rubeolei este un togavirus cu ARN monocatenar care determin una din infeciile
exantematoase ale copilriei. Infecia se produce predominant n lunile de iarn i primavar,
subiecii umani fiind singurele gazde cunoscute ale virusului. Modul de transmitere a bolii este direct
i aerogen (prin secreii nazofaringiene). Perioada de incubaie este de 2-3 sptmni.

Afectiunea se transmite pe cale:

Aeriana - prin picaturi; Obiecte recent contaminate; Transplacentar (de la mama se transmite prin
placenta la fat). Rubeola afecteaza sugarul pana la adultul tanar, avand o frecventa crescuta intre
varstele 5 si 9 ani. Nou-nascutii poseda imunitate de la mama aproximativ 6 luni. Contagiozitatea
incepe cu 7-10 zile inainte de eruptie si inceteaza dupa 5-7 zile de la eruptie. La copii cu rubeola
congenitala contagiozitatea se poate prelungi pana la 1 an.
Simptomele tipice de rubeola sunt:
- un rash (exantem) minor
- edem si sensibilitate la palparea ganglionilor (mai ales cei aflati retroauricular, in spatele urechilor
si occipital, partea posterioara a capului)
-febra moderata.

13. Tratament medical

Tratamentul rubeolei se bazeaza pe tratarea simptomelor specifice, cum ar fi consum crescut de

lichide pentru a se preveni deshidratarea si de asemenea se recomanda repausul. Acetaminofenul
(paracetamol) se poate administra la copiii sau adultii care prezinta febra. Nu se administreaza
aspirina nici unui bolnav cu varsta mai mica de 20 de ani datorita corelatiei dintre aceasta si
sindromul Reye.
Daca copilul se naste cu rubeola, se iau masuri de izolare a copilului fata de alte persoane
susceptibile la boala. Se va tine copilul la domiciliu, se va face o igiena adecvata si o imbaiere cu
grija. Acestea fiind cele mai importante mijloace de controlare a bolii.
Se vor lua masuri suplimentare fata de femeile insarcinate. Femeile insarcinate care lucreaza cu
copii, vor minimaliza contactul direct cu acestia, evitand expunerea la saliva sau puparea copiilor pe
gura. Un copil nascut cu rubeola este contagios timp de un an.

Profilaxie

Exista imunizarea pentru evitarea aparitiei rubeolei. Se administreaza in combinatie un vaccin

pentru pojar, oreion si rubeola, sub forma unei singure administrari numit MMR. Exista doua doze de
vaccin care este injectat la distanta de cel putin 4 saptamani. Prima doza se administreaza la varsta
de 12-15 saptamani si cea de-a doua la varsta de 4-6 ani si nu mai tarziu de 11-12 ani.
Se adminstreaza vaccinul MMR la adolescenti si adulti in situatiile urmatoare:
-persoanele nascute dupa 1956 care nu au fost vaccinate cu vaccinul MMR
-la cadrele medicale
-la studentii sau persoanele care circula international si care nu au dovezi de imunizare sau o
imunitate pentru rubeola.