CURS 2015

FRANTA

In razboiul care a durat mai bine de 4 ani, pierderile suferite de Franta au fost uriase.
Aproape ca se poate vorbi de o victorie a la pirus, pierzand aproape 1.4 milioane de oameni, la
care se adauga peste 700.000 de invalizi. In fata acestor cifre, populatia Frantei era de
aproximativ 40 de milioane de locuitori. Una dintre problemele cu care Franta se confrunta
inainte de izbucnirea razboiului a fost problema demografica. Pierderea sau stagnarea populatiei
reprezenta o sursa de panica pentru Franta. In timp ce populatia din alte state, precum Marea
Britanie, Germania sau Spania crestea, Franta se confrunta asadar cu problema pierderii
populatiei, problema care devine una de ordin social.

In perioada interbelica, a inceput activitatea legislativa pe aceatsa tema. In iulie 1920 a

fost adoptata legea care condamna la inchisoare pe cei care incitau la avort sau promovau
mijloacele contraceptive. Legea este inasprita in 1923, cand pentru propaganda contraceptiva
pedeapsa cu inchisoarea crestea la o perioada cuprinsa intre 6 luni si 3 ani.

Combinand pierderile din timpul razboiului si aceasta situatie demografica precara ne

putem da seama de ce in Franta a fost nevoie de un Departament Ministerial, care sa se ocupe de
o categorie aparte a populatiei IOVR (invalizi, orfani, vaduve de razboi). La o populatie de
aproximativ 40 de milioane de oameni, prin aceste departament se furnizau pensii catre 2
milioane de oameni.

Franta se afla intre un curent de dreapta, conservator si o tendinta de stanga, reformista,

chiar dincolo de limitele obisnuite ale reformisului din estul Europei. La alegerile care au avut
loc in 1919, victorioasa a iesit prima tendinta. In Parlament au intrat in special veterani de razboi
carora li se vor adauga imbogatiti. Camera va fi denumita Camera Albastru Deschis.

Au fost luate o serie de masuri, precum instituirea unui cult al eroului necunoscut
flacara nemuritoare (sub Arcul de Triumf). Tot atunci a fost sanctificata Ioana d`Arc. Politica
aceasta de dreapta era in contradictie cu o puternica tendinta de stanga, in Franta chiar
revolutionara. La sfarsitul razboiului, multi europeni au fost afectati de acest curent reformist. In
Franta, aceste tendinte s-au manifestat pe mai multe planuri. Au existat intense greve si
manifestatii pentru imbuntatirea conditiilor de munca. In 1920, o greva generala a afectat

1
CURS 2015

minerii, docherii, marinarii. 1.5 milioane de muncitori au fost implicati. Greva a tinut 3
saptamani, iar Guvernul a concediat 25.000 de muncitori de la Caile Ferate.

Un val de simpatie al intelectualilor pentru miscarea de stanga s-a manifestat in acea

perioada.

Din punctul de vedere al stangii, in decembrie 1920 a fost creat Partidul Comunist, acesta
aparand inainte de multe partide. Organul lui de presa va deveni L`humanite.(cu accent pe
ultimul e).

Aceasta instabilitate interbelica se greveaza pe o situatie internationala extrem de

complicata. Intre 1918-1940, Franta a avut 43 de guverne, existand si o oscilatie intre cele doua
zone ale spectrului politic. Franta a avut in timpul Republicii a III-a, in 69 de ani, 14 presedinti,
dintre care 2 au fost asasinati, 5 au fost obligati sa isi dea demisia, unul a murit in timpul functiei,
iar ultimul a fost eliminat prin suprimarea Republicii a V-a (mandatul unui presedinte francez era
de 7 ani).

Aristide Briant a fost figura centrala in Franta, in perioada interbelica. In 1920, s-au
organizat alegeri in Parlament pentru presedintie. Briant a facut asa incat Clemenceau, care
candida la functia de presedinte, sa nu fie ales. In locul sau a fost ales primul presedinte din
perioada interbelica,G. Deschamel, care in cele din urma si-a dat demisia. Acesta va fi urmat de
A. Millerand, un important reprezentant al Partidului Socialist inainte de WWI. In 1924, in
timpul alegerilor prezidentiale, a castigat Cartierul Stangii, iar sef al guvernului a devenit E.
Herriot. Acesta i-a reangajat pe toti muncitorii concediati anterior, in 1920, promovand o politica
pentru sprijinirea acestora. Insa in 1928, lucrurile se vor destrama din nou.

Din punct de vedere economic, abia in 1924-1925, Franta revine la nivelul productiei de
dinainte de razboi. Franta a fost afectata nu numai in plan demografic, ci si in planul situatiei
economice. In 1919, productia industriala a Frantei era doar 57% din cea existenta in 1913.
Punctul culminant este atins in 1930 (144% fata de 1913), insa Franta reintra in criza si nu isi va
mai reveni pana dupa WWII. In ceea ce priveste industria constructoare de masini, Franta statea
foarte bine. Existau 150 de intreprinderi, cea mai dinamica fiind Citroen, careia i se adaugau
Renault sau Peugeout.

2
CURS 2015

In perioada interbelica, populatia rurala din Franta nu o intrecea pe cea industriala. In

1930,cand incepe criza, 65% dintre muncitori lucrau in intreprinderi mici. Odata cu izbucnirea
crizei, s-a evidentiat si o amploare a fenomenului de coruptie. In 1934 a avut loc scandalul
afacerii Stavinsky. Stavinsky era unul dintre numerosii evrei din Basarabia. Prin relatiile pe care
le avea, acesta a pus la punct o retea de emitere a actiunilor fara acoperire; s-a imbogatit si
ajunsese sa traiasca un lux de neimaginat.

Cea mai importanta organizatie de extrema dreapta din perioada interbelica era
reprezentata de Crucile de Foc, careia i s-au adaugat Tineretul Patriot, Cagula s.a. Pe acest fond
de tesniune, in 1936, la alegeri, castigatoare a fost din nou stanga, de data aceasta mult mai bine
sudata si organizata. Asadar, la conducere ajunge Frontul Popular, bazat pe o coalitie de stanga,
in fruntea caruia se afla Leon Blum.

Dincolo de aspectele politice, Franta ramane in perioada interbelica o tara profund

culturala.

MAREA BRITANIE

Marea Britnaie a fost mai putin afectata decat marile puteri de pe teritoriul continentului.
Pierderile sale au fost insa mai mari decat pierderile pe care Marea Britanie le-a avut in urma
oricarui razboi din isotrie. Considerabile au fost pierderile economice si cele navale, unde
britanicii inca detineau suprematia.

Pe plan politic, Marea Britanie a cunoscut o situatie mult mai normala decat cea care
exista in majoritatea tarilor de pe continent. Succesiunea guvernelor a fost oarecum. Se produce
de asemenea o schimbare asteptata, si anume declinul Partidului Liberal. Viata democratica
functiona in Marea Britanie mai bine decat in Europa. Primele alegeri de dupa razboi au fost
organizate in decembrie 1918, la o luna dupa incheierea conflictului. Exista o asteptare in ceea ce
priveste revenirea la situatia de dinainte de izbucnirea razboiului.

In plus, trebuie sa remarcam ca nu fusesera organizate alegeri in ultimii 10 ani (din 1910).
La alegeri, s-a prezentat o coalitie a conservatorilor cu liberalii, partidele adverse de dinainte de

3
CURS 2015

razboi. Coalitia a castigat, in timp ce laburistii, singurul partid mai important aflat in opozitie, nu
a castigat decat 63 de locuri in Parlament. Este prima data cand participa si femeile la vot, insa
doar cu conditia sa aiba peste 30 de ani.

In campania electorala s-a folosit lozinca Pentru toate vor plati nemtii. Marea Britanie
folosea astfel ura societatii engleze fata de inamic. Parlamentul a votat legi sociale, intre care una
deosebita pentru Europa acelei vremi, care arunca o interesanta lumina asupra societatii britance.
Este vorba despre legea Dole, bazata pe o anumita cotizatie venita din partea populatiei engleze
atat timp cat era activa pe piata muncii, care se intorcea catre aceasta in momentul in care nu mai
munceau (somaj).

Noul guvern era condus de liberalul Loyd George, desi majoritatea in Parlament o aveau
conservatorii. Loyd George s-a implicat in mai multe problematici cu care s-a confruntat Marea
Britanie, mai ales in cea a irlandezilor.

La sfarsitul razboiului are loc o noua explozie de nemultmiri in ceea ce ii priveste pe

irlandezi. In decembrie 1937, in conditiile in care lucrurile s-au mai linistit, va fi proclamat statul
suveran Irlanda. Din cauza acestei probleme iralndeze guvernul lui Loyd George si-a dat demisia
in octmobrie 1922. Pe langa esecul grav in problema irlandeza se adauga si problema turca,
incheiata tot atunci, la finalul anului 1922. (in cadrul careia grecii vor fi sprijiniti de britanici in
actiunile din Turcia). In noiembrie 1922, se organizeaza noi alegeri, castigata de conservatori. In
cadrul acestora, pentru prima data, Partidul Laburist ajunge al doilea.

In perioada interbelica, in Marea Britanie, nu au existat niciodata mai pputin de 1 milion

de someri, iar la inceputul crizei s-a ajuns la 2.5 milioane de someri. In aceasta situatie,
conservatorii au lasat puterea laburistilor, iar R. McDonald a revenit la conducerea guvernului.