Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CU
MOTIVATIA
Aceste cateva secunde au fost ultimele clipe din viata unui om care
N-am sa uit niciodata acea privire care, parca, implora ajutor, mai
avea cerea cateva clipe.
face nimic pentru a-l salva ; de aceea doream sa cunosc cat mai multe
CAPITOLUL I
STATISTICA :
Tubul digestiv este alcatuit din urmatoarele segmente : gura , faringe ( cu dubla
apartenenta ), esofag , stomac , intestinul subtire si intestinul gros , organe la nivelul
carora se realizeaza digestia alimentelor si ulterior absortia lor. In acelasi timp , la nivelul
ultimului segment al tubului digestiv , rectul , se realizeaza eliminarea resturilor
neabsorbite prin actul defecatiei.
CAVITATEA BUCALA : este portiunea initiala a tubului digestiv , alcatuita din
organe si diverse tesuturi. Superior este limitata de bolta palatina , inferior de planseul
bucal , lateral de obraji , anterior de buze si posterior se continua cu faringele. Cavitatea
bucala este captusita cu mucoasa bucala , in interiorul cavitatii bucale se gasesc arcadele
dentare , limba.
Functiile pe care le indeplineste gura sunt : functia de masticatie pentru formarea
bolului alimentar , inceputul digestiei glucidelor sub actiunea ptialinei salivare , functia
de fonatie , functia receptoare , functia de aparare si functia fizionomica.
FARINGELE : este un organ care apartine atat aparatului digestiv , cat si
aparatului respirator. El se afla situat in partea posterioara a cavitatii bucale si se continua
cu esofagul. Captusit cu o mucoasa , este bogat in tesut limfoid. In faringe se gasesc
amigdalele palatine , amigdala faringiana pe peretele posterior si amigdala linguala la
radacina limbii legate intre ele prin numeroase vase limfatice si formand inelul limfatic
Waldeyer.
Functia faringelui : functia de conducere a bolului alimentar catre esofag si
functia de aparare impotriva infectiilor , care pot patrunde pe cale digestiva sau pe cale
respiratorie.
ESOFAGUL : este un organ musculo-membranos , tubular , care face legatura
intre faringe si stomac. El incepe la nivelul vertebrei a 7-a cervicala ( C7) in dreptul
cartilajului cricoid si se termina in dreptul vertebrei a 11-a toracale la orificiul cardia ;
este lung de 25-32 cm si are un calibru care variaza intre 10-22 mm.
Esofagul este situat in mediastinul posterior , venind in contact cu formatiunile
situate aici. Datorita acestei situari , afectiunile esofagului se pot rasfrange asupra
organelor cu care vine in contact iar pe de alta parte leziunile acestora pot provoca
suferinte esofagiene. Structura esofagului : de la interior la suprafata distingem patru
straturi :
tunica mucoasa : are culoare albicioasa si prezinta cute longitudinale care se sterg
prin distensia esofagului , cauzata de trecerea bolului alimentar. Mucoasa are in structura
sa un epiteliu pluristratificat pavimentos necheratinizat.
tunica submucoasa : este bine dezvoltata si contine glande esofagiene de tip
acinos , ce secreta mucus ce usureaza inaintarea bolului alimentar.
tunica musculara : este formata dintr-un strat de fibre longitudinale la exterior si
un strat de fibre circulare la interior. In treimea superioara ambele straturi de fibre sunt
striate , in timp ce in treimea inferioara fibrele striate sunt inlocuite de cele netede.
tunica externa ( adventicea ) : este o tunica conjunctiva care se continua in sus cu
adventicea faringelui.
Hemoragia digestiva superioara este sangerarea care are loc in esofag, stomac ,
duoden si jejunul proximal , exteriorizandu-se , in special prin varsaturi ( hematemeza )
si/sau melena.
Sangele eliminat din stomac este rosu , cu cheaguri sau brun inchis asemanator
zatului de cafea ( melanemeza ), eventual amestecat cu resturi alimentare.
Hematemeza apare brusc , fiind adesea precedata de greutate epigastrica , greata ,
ameteli , slabiciune , transpiratii , anxietate.
Sangele eliminat din intestin ( melena ) este negru si lucios ca pacura , fiind
digerat pe parcurs de sucurile digestive. Melena apare cand in intestinul superior patrund
cel putin 50-80 ml de sange.
Socul si moartea consecutive unei HDS abundente si rapide pot surveni inainte de
exteriorizarea sangerarii.
Atat in hematemeza cat si in melena , culoarea sangelui poate fi rosie deschisa
daca hemoragia este fulgeratoare si masiva declansand un tranzit intestinal accelerat.
ETIOLOGIA HDS
CAUZE DIGESTIVE
varice esofagiene
ulcer peptic al esofagului ( determinat de refluxul sucului gastric in esofag )
cancerul esofagian ( cu sangerari minime , cea masiva terminala fiind determinata
de o fisurare aortica )
sindromul Mallory- Weiss : consta in prezenta unor fisuri longitudinale , situate la
nivelul jonctiunii esocardiale , produse de varsaturi violente. Aceste dilacerari sunt
produse de efortul de varsatura , hematemeza fiind dealtfel precedata de varsaturi
alimentare violente , initial fara sange.
diverticulii esofagieni : (sangereaza moderat numai cand sunt inflamati)
hernia hiatala ( determina sangerari minime )
esofagita acuta si cronica.
ulcerul gastric si duodenal : dintre ulcerele gastrice , sangereaza mai ales cele
antrale , prepilorice , de pe mica curbura orizontala, ca si cele subcardiale ; dintre ulcerele
duodenale sangereaza in special cele de pe fata posterioara a bulbului duodenal , ca si
cele post bulbare.
ulcerul acut de stres
gastritele hemoragice ( corozive si medicamentoase ) ; in gastrita eroziva ,
sangerarea se produce de la nivelul unor ulceratii , deseori multiple , situate mai ales la
nivelul fornixului ; hemoragiile medicamentoase sunt produse in primul rand de
antiinflamatoare : acidul acetilsalicilic , hormonii glucocorticoizi , fenil butazona ,
indometacina. Anticoagulantele determina sangerarea sau induc o hemoragie difuza , prin
hipocoagulabilita-tea pe care o produc. Rezerpina a fost si ea incriminata in declansarea
unor sangerari.
varice gastrice
traumatisme
diverticuloza gastrica si duodenala
ulcerul peptic postoperator : determina sangerari de obicei moderate sau minime ,
rareori masive , traduse prin hematemeze si mai ales prin melene.
hernia hiatala
tumorile gastrice ; dintre acestea neoplasmul gastric sangereaza adesea. De obicei
sangerarile sunt mici si repetate , ducand la instalarea unui sindrom anemic cronic. Atunci
cand neoplasmul este ulcerat se pot produce sangerari mari.
Sindromul Zollinger- Ellison : consta in asocierea unui ulcer ( de obicei
duodenal , adesea multiplu , de mari dimensiuni ) cu tumori insulare cu celule non-beta ,
secretoare de gastrina , la nivelul pancreasului. Secretia exagerata de gastrina induce o
mare hiper-aciditate. Sangerarea se produce atat la nivelul ulceratiei duodenale , cat si la
nivelul stomacului.
lipodistrofia intestinala
carcinomul intestinului subtire
diverticulul Meckel situat pe marginea libera a ileonului terminal
infectiile si inflamatiile intestinale
tumorile intestinului subtire
hipertensiunea portala
hepatita cronica
pancreatita acuta si cronica
traumatisme ale cailor biliare soldate cu hemobilie
ciroza hepatica
litiaza pancreatica
cancerul pancreatic ( prin invadarea stomacului sau duodenului )
CAUZE VASCULARE
CAUZE GENERALE
policitemia vera
leucemia acuta
purpura trombocitopenica idiopatica ( boala Werlhof )
purpura Schnlein- Henoch
trombastenia Glanzmann
hemofiliile A si B
hipoprotrombinemia
fibrinogenopenia
sindroamele de fibrinoliza si de coagulare intravasculara
limfoame maligne
amiloidoza
mielomul multiplu
sarcoidoza
poliarterita nodoasa
CLASIFICAREA HDS
HDS mica daca se pierd pana la 250 ml de sange si nu apar efecte sistemice. Ele
pot deveni periculoase prin persistenta lor , ducand la anemie hipocroma ,
hipoproteinemie si tulburari hidroelectrolitice
HDS mijlocie ( moderata ) : cantitatea de sange pierduta este intre 250-1000 ml ;
tensiunea arteriala nu scade semnificativ iar hemoglobina ramane peste 10%.
HDS mijlocie poate fi compensata de organism. Gravitatea acestor hemoragii
consta in repetarea lor , fiecare noua hemoragie scazand posibilitatea de compensare a
organismului.
HDS mare sau masiva : pierderea depaseste 1000 ml , sangerarea determina soc
iar Hb scade sub 8 g%
SIMPTOMATOLOGIE
1. Asigurarea 1.1. Repaus strict la pat in decubit dorsal , fara perna ( in hemo-
repausului ragii masive - in pozitie trende- lemburg , pentru mentinerea
unei circulatii cerebrale adecvate ).
1.2. Se interzice orice efort fizic ( efortul fizic poate accentua
hemoragia sau poate agrava tabloul clinic ).
1.3. Asistenta medicala va linisti bolnavul si apartinatorii , reco-
mandandu-le calm si convingandu-i in acelasi timp de nece-
sitatea repausului.
Aceasta masura terapeutica va fi aplicata atat la domiciliul
bolnavului si in timpul transportului catre spital cat si la
spital. Repausul la pat dureaza cel putin 3 zile dupa oprirea
hemoragiei.
1.4. Asistenta medicala va colecta intr-un vas sangele eliminat
de bolnav si-l va prezenta medicului ( in cazul bolnavilor
internati ).
1.5. Va efectua curatirea gurii bolnavului , cu capul asezat intr-o
parte , fara a deplasa bolnavul.
Repausul la pat trebuie sa fie absolut in primele 3-4 zile , cu depla-sari minime
( la baie ) inca 3-4 zile. In general , repausul la pat dureaza 2-3 saptamani. In acest
interval de timp sunt permise : gimnastica respiratorie si miscari active si pasive ale
membrelor inferioare (pentru a evita riscul flebotrombozei )
Sedarea bolnavilor trebuie continuata atat ziua , pentru a linisti bolnavul , cat si
seara , pentru a-i permite sa doarma ; se prefera Feno-barbitalul. Opiaceele sunt
contraindicate , atat la cirotici (putand favo-riza aparitia comei ), cat si la bolnavii
pulmonari , cu insuficienta respiratorie cronica.
Antiacidele : sunt utile bolnavilor cu hemoragie digestiva produsa prin sangerarea
unui ulcer gastric sau duodenal , mai ales daca bolnavul este cunoscut avand
hiperaciditate gastrica sau prezinta dureri epigastrice.
Sunt preferate antiacidele neresorbabile , de tipul hidroxidului de aluminiu sau
trisilicatul de magneziu. Se pot administra si antiacide obisnuite : carbonat de calciu ,
alucol.
Laxativele pot fi utilizate dupa 3-4 zile de constipatie.
Se efectueaza evacuarea colonului prin clisma ( dupa 3-4 zile de la oprirea
hemoragiei ) la unii bolnavi , in special la cei cu ciroza hepatica la care stagnarea
sangelui in intestin poate favoriza aparitia comei , prin resorbtia produsilor de putrefactie.
Tratamentul anemiei : ( cu hemoglobinemia sub 7g % ) se face prin perfuzii de
sange , care corecteaza si deficitul volumului sangvin. In cazul in care anemia este prea
severa , organismul poate fi ajutat sa-si refaca hemoglobina si numarul normal de
eritrocite printr-un aport suplimentar de fier.
Problema oxigenoterapiei
A. ANAMNEZA
Starea grava a bolnavului face uneori dificila anamneza , discutia cu familia fiind
in aceste cazuri necesara pentru obtinerea datelor din istoric , ce ar putea avea importanta
pentru precizarea diagnosticului etiologic.
Uneori prin interogatoriu se precizeaza o boala deja cunoscuta : ulcerul gastric sau
duodenal , ciroza hepatica ; hemoragia digestiva apare , in cazul acestor bolnavi , ca o
complicatie evolutiva si nu pune decat probleme de ordin terapeutic.
Alteori , aflam ca bolnavul a prezentat de mai multa vreme un sindrom dureros
abdominal , de tip ulceros ; ne putem orienta catre un ulcer gastric sau duodenal.
Prezenta in antecedente a unei hepatite epidemice sau a consu-mului exagerat de
alcool pot sugera existenta unei suferinte hepatice sau gastrice.
In cazul in care hematemeza a fost precedata de varsaturi alimen-tare violente , ne
putem gandi la o afectiune nu tocmai rara : sindromul Mallory-Weiss.
In situatia in care bolnavul a avut de mai multe saptamani sau luni dureri
epigastrice , scadere a apetitului si pierdere in greutate , poate fi avut in vedere un cancer
gastric.
Prezenta altor sangerari , in afara tubului digestiv , in antecedente-le apropiate ,
sugereaza existenta unui sindrom hemoragipar.
O hematemeza precedata timp de mai multe saptamani de arsuri retrosternale si
disfagice poate fi determinata de leziuni esofagiene inflamatorii sau neoplazice.
Faptul ca bolnavul a luat unele medicamente (aspirina , corticoizi , fenilbutazona ,
rezerpina , anticoagulante) poate fi incriminat in produ-cerea sangerarii.
Cunoasterea valorilor tensionale anterioare accidentului hemora-gic permite o mai
exacta apreciere a rasunetului hemodinamic al hemoragiei.
Anamneza poate sa nu precizeze nici o suferinta anterioara : boala cauzala este
necunoscuta , hemoragia digestiva constituind semnul revelator.
B. EXAMENUL OBIECTIV
Daca bolnavul este in stare de soc , examenul fizic este foarte sumar , rezumandu-
se numai la manevrele care nu dauneaza cu nimic bolnavului.
Examenul clinic abdominal si examenul tegumentelor si mucoase-lor : este
semnificativ pentru diagnosticul etiologic al unei HDS .
Paloarea tegumentelor si mucoaselor estimeaza gradul de anemie.
O durere in etajul abdominal superior , insotita de aparare , poate sugera existenta
unui ulcer gastric sau duodenal , uneori cu tendinta concomitenta la perforare.
Un bolnav cu telangiectazii ale fetei (conseculive etilismului cronic) , subicter
conjunctival , eritroza palmara , abdomen marit de volum (prin lichid de ascita) si cu o
circulatie colaterala poate fi diag-nosticat ca avand o ciroza hepatica.
O splenomegalie poate tine de o ciroza hepatica sau de o alta cauza de
hipertensiune portala , la producerea sangerarii putand contribui existenta varicelor
esofagiene , ca si trombopenia consecuti-va hipersplenismului.
Existenta unei splenomegalii si a unei poliadenopatii are semnifi-catia unei
hemopatii , ce se poate insoti de o purpura cutanata si de un test Rumpell-Leede pozitiv ;
hemoragia digestiva reprezinta una din manifestarile acestui sindrom hemoragipar.
O hematemeza izolata , o melena izolata sau existenta ambelor ne poate orienta
catre o hemoragie digestiva de cauza inalta.
Palparea unei mase tumorale in epigastru si a unei adenopatii subclaviculare
stangi sau axilare stangi sugereaza existenta unui neoplasm gastric , ce poate constitui
cauza hemoragiei digestive.
Tuseul rectal este extrem de util ; prezenta pe degetul manusii , cu care se face
examenul , a unor resturi de fecale cu aspect melenic permite o buna orientare
diagnostica.
Masurarea pulsului si a tensiunii arteriale : are o foarte mare valoare pentru
aprecierea deperditiei volumice. Tahicardia este proportionala cu importanta hemoragiei.
Alaturi de frecventa pulsului , are importanta amplitudinea lui (un puls slab , filiform
semnifica o hemoragie grava).
Ca o lege generala , se poate considera ca la un bolnav normoten-siv , scaderea
tensiunii arteriale pana la 100 mmHg si cresterea frecventei pulsului peste 100 / minut ,
echivaleaza cu o depertitie de 20%. O atentie speciala necesita bolnavii hipertensivi , la
care un nivel al tensiunii arteriale de 130-140 mmHg poate constitui expresia unei
hemoragii importante.
Cresterea pulsului cu 20 batai/minut sau scaderea TA cu peste 100 mmHg
sugereaza o depertitie acuta de 1000 ml sange.
Un semn uzual pentru aprecierea gravitatii hemoragiei consta in masurarea
pulsului si a TA comparativ in decubit si in ortostatism. Cresterea frecventei cu sau peste
30 batai/minut si scaderea TA cu sau peste 20 mmHg dupa ridicarea bolnavului in
ortostatism indica o pierdere de peste 20% si mai mare din volumul circulant.
Aceste masurari trebuie executate repetat la intervale mici de timp si schimbarile
notate pe o diagrama langa patul bolnavului. Pe aceeasi diagrama se mai noteaza intrarile
si iesirile totale de lichide.
Examenul pulmonar : poate evidentia aspiratia la un bolnav cu HDS , mai ales la
alcoolici , care de cele mai multe ori , prezinta o insuficienta respiratorie cronica
obstructiva. Aspiratia poate fi responsabila de ascensiunea febrila , de peste 380 C care
insoteste hemoragia.
Examenul ORL : este obligatoriu pentru a exclude o sursa de hemoragie
nazofaringiana.
C. EXAMENE PARACLINICE
I. EXAMENELE BIOLOGICE
Hemoragia din ulcerele peptice : raman cea mai comuna cauza a sangerarilor
gastro-duodenale.
Ulcerul peptic este situat cel mai adesea la nivelul jejunului, imediat sub
anastomoza, dar apare si la nivelul gurii de anastomoza bontului gastric sau duodenului.
Sangerarea se produce la 34-40% din pacientii cu ulcer peptic dupa gastrectomie partiala,
dar cauza ei nu este in mod obligatoriu leziunea ulceroasa, hemoragia putand fi
determinata si de o gastrita eroziva sau esofagita.
Tratament :
antagonistii H2 au rol bine definit in terapia ulcerului peptic, dar nu sunt eficace
in stoparea hemoragiei gastro-duodenale active.
refrigerarea gastrica: stopeaza o hemoragie digestiva in proportie de 50-70% din
cazuri. Prin intermediul unei sonde gastrice se introduc la intervale de 10-15 minute cate
40-60 ml ser fiziologic refrigerat (in prealabil se introduc 2 mg norepinefrina sau 50 mg
efedrina in 500 ml ser fiziologic).
Dupa introducerea serului fiziologic cu vasoconstrictor, se penseaza sonda timp
de 10-12 minute, dupa care se depenseaza, repetand operatiunea pana la oprirea
hemoragiei. Concomitent se plaseaza pe zona epigastrica o punga inghetata cu ser
fiziologic sau pur si simplu cu gheata.
endoscopia terapeutica : se poate realiza prin :
- agenti chimici : factori de coagulare, adezivi tisulari, colagen, sclero-terapie.
- agenti fizici : termocoagulare, electrocoagulare, fotocoagulare cu raze laser.
Hemostaza endoscopica realizata prin injectarea de agenti chimici are o eficienta
de 80-90% , fiind o metoda simpla pentru un specialist endosco-pist cu experienta. Se
utilizeaza o gama variata de substante, cu efect vasoconstrictor, hemostatic direct sau
sclerozant.
Prin termocoagulare au loc, sub actiunea caldurii, procese de denaturare proteica,
deshidratare tisulara, tromboza si vasoconstrictie locala.
Electrocoagularea are ca principiu transformarea in caldura a unor curenti de
inalta frecventa care sunt aplicati in zona hemoragica.
Prin fotocoagulare laser, energia optica este convertita in energie termica la
impactul cu tesutul. Hemostaza se realizeaza prin actiunea caldurii asupra tesuturilor.
Ulcerul de stres
La pacientul internat in sectia de terapie intensiva sunt create frecvent conditiile
actiunii unor factori multipli de stres. Exista o scala de risc pentru aparitia suferintei
digestive de stres.
Scala Hastings
insuficienta respiratorie 1p
infectie extraabdominala...1p
peritonita..1p
icter...1p
insuficienta renala..1p
episod de hipotensiune.1p
Scorul de cel putin 3 puncte prezinta un risc de aparitie a HDS de peste 40% .
Actiunea factorilor de stres la nivelul tubului digestiv determina aparitia unor
suferinte variate : gastrita sau ulcer acut de stres, ileus, pancreatita acuta. Tubul digestiv
are o morfologie particulara care il face sa dezvolte o suferinta lezionala chiar si in cursul
reactiei de stres. In ulcerul de stres, leziunile cuprind mucoasa, submucoasa si ajung pana
la seroasa. Au tendinta de vindecare spontana, prin epitelizare, dupa indepartarea cauzei.
Exteriorizarea hemoragiei are loc in aproximativ 20% din cazuri, leziu-nile fiind
vizibile endoscopic la 60-100% din pacienti. In 2-7% din cazuri, hemoragia este masiva,
in aceste cazuri mortalitatea fiind de aproximativ 50%.
Tratamentul initial al leziunilor de stres, precum si prevenirea acestora trebuie
directionate spre afectiunea de baza. Totodata se va urmari mentinerea in limite normale a
parametrilor hemodinamici si metabolici. O atentie speciala se va acorda prevenirii
starilor de sepsis, hipovolemiei, acidoza, insuficienta respiratorie si deficientelor de
nutritie.
In profilaxia leziunilor de stres au fost folositi mai multi agenti farmacologici :
antiacide, antagonisti ai receptorilor histaminici H2 si sucralfatul.
Terapia ulcerului de stres : sunt utilizate tehnicile endoscopice (scleroterapia,
coagularea termica sau cu laser si electrocoagularea) precum si arteriografia cu
embolizare sau vasopresina intraarteriala.
Sindromul Mallory-Weiss
Se caracterizeaza prin fisuri longitudinale, situate la nivelul cardiei sau esofagului
inferior, produse prin dilacerarea mucoasei si submucoasei, leziuni ce pot determina
sangerari severe din arterele submucoasei.
Fisurile apar ca urmare a varsaturilor sau regurgitatiilor repetate si violente, dar si
in diferite situatii ce se insotesc de cresterea presiunii intraabdomina-le. Uneori, acest
sindrom se asociaza cu hernie transhiatala sau gastrita atrofica, si se pare ca aceste leziuni
ar constitui factori predispozanti.
Fisura se vindeca de obicei, in 7-10 zile, hemoragia oprindu-se spontan.
Sindromul Mallory-Weiss determina 5% din hemoragiile digestive importan-te.
Tratamentul :
1. nechirurgical : abordul terapeutic al bolnavului cu sindrom Mallory-Weiss este
identic cu cel care se adreseaza oricarui bolnav cu HDS, constand in masuri de
resuscitare, de diagnostic si de tratament.
Masurile de resuscitare sunt cele obisnuite: sonda nazogastrica, perfuzie,
transfuzie, masurarea functiilor vitale si investigatii biologice.
Localizarea fisurii la nivelul stomacului impune plasarea unei sonde gastrice
pentru determinarea aciditatii in fiecare ora. Daca pH-ul de 4 este depasit, este necesara
instalarea de antiacide.
In unele cazuri se preconizeaza cauterizarea endoscopica a leziunii. O metoda in
tratamentul acestor fisuri este reprezentata de fotocoagularea cu laser.
In hemoragiile cu amplitudine mare, la bolnavii cu risc operator se aplica
farmacoterapia angiografica supraselectiva, perfuzandu-se vasopresina.
Tamponarea leziunilor cu sonda Sengstaken-Blackmore comporta riscul
producerii unor noi rupturi ale mucoasei.
chirurgical : isi gaseste indicatia doar in cazurile in care celelalte
metode terapeutice au esuat. Interventia chirurgicala consta in sutura fisurilor
incepand din portiunea distala.
Hemobilia
Etiologia hemobiliei este polimorfa, dar cel mai frecvent ea survine dupa
traumatisme hematice accidentale sau de etiologie iatrogena. Alti factori incriminanti in
producerea hemobiliei sunt reprezentati de neoplasme, infectii, afectiuni vasculare.
Ficatul care este un organ lipsit de elasticitate se rupe cu predilectie in zonele
centrale, acolo unde forta distructiva a agentului traumatic este maxima. In zona de
distructie parenchimatoasa ia nastere o cavitate in care se acumuleaza sange si bila.
Cavitatea nou formata se mareste in dimensiuni datorita fermentilor proteolitici ai bilei ce
erodeaza peretii hepa-tici. Procesul de necroza este evolutiv si are drept urmare erodarea
progresiva a peretilor cavitatii cu lezarea unor noi vase si canale biliare.
Tabloul clinic al hemobiliei se contureaza prin triada simptomatica :
colici biliare cauzate de trecerea cheagurilor de sange prin canalele biliare, fiind
echivalente colicilor din litiaza biliara
hematemeza si melena.
Sangele acumulat in coledoc depaseste rezistenta sfincterului Oddi si continutul
biliohemoragic din canalele biliare patrund in duoden. Dupa exteriorizarea hemoragiei,
durerile dispar. Caracteristic pentru hemobilie este repetarea crizei, bolnavul insusi
sesizand inlantuirea secventiala intre colica si hemoragie.
Gravitatea hemoragiei este variabila de la hemoragie masiva, uneori fatala, pana
la sangerarile oculte. Melena este mult mai frecventa decat hematemeza. Diagnosticul se
pune pe baza semnelor clinice si a examinari-lor complementare : arteriografia,
ultrasonografia, fibroscopia si scintigrafia.
Tratamentul hemobiliei : in cazuri rare, hemobilia si leziunile asociate se pot
vindeca in mod spontan.
Hemobiliile iatrogene, in marea majoritate a cazurilor, cedeaza dupa spala-rea
cailor biliare cu ser fiziologic. In restul cazurilor, rezorvarea chirurgicala se realizeaza
prin : hepatectomie, ligatura arterei hepatice, hemostaza in situ, embolizarea arteriala.
EVOLUTIE
COMPLICATIILE HDS
CAPITOLUL II
CAZ I
NUME : D
PRENUME : N
VARSTA : 56 ani
SEX masculin
DIAGNOSTIC LA INTERNARE :
HDS ( hematemeza )
varice esofagiene
ciroza hepatica
CAPITOLUL II CAZ I