Dej

Gheorge Gheorghiu-Dej, ales prim-secretar al partidului comunist in octombrie 1945, ulterior

conducator al partidului unic pana la moartea sa in 1965, a fost, dupa modelul politic reprezentat
de Stalin, un conducator autoritar, intolerant cu orice forma de opozitie. Regimul Dej a cunoscut
trei etape principale ale luptei in interiorul partidului, trei ocazii pe care le-a folosit, dupa
modelul stalinist, pentru impunerea echipei sale fidele si pentru eliminarea (epurarea)
adversarilor reali sau potentiali.

Prima etapa a epurarilor intrepinse de Dej a inceput in 1945, prin lichidarea grabita a lui Stefan
Foris, fost conducator al partidului comunist in timpul razboiului, si a culminat cu arestarea, in
1948, a liderului de partid Lucretiu Patrascanu, un comunist cu o buna pregatire intelecuala si
foarte ambitios in care Dej vedea un adversar politic personal. Patrascanu a fost inchis si supus la
diverse presiuni fizice si psihice, pentru a recunoaste colaborarea cu servicii secrete occidentale.
Dupa moartea lui Stalin (5 martie 1953), noul conducator al Uniunii Sovietice, Nikita Hrusciov,
a dat semnalul innoirii echipelor conducatoare din tarile-satelit. Temandu-se ca Hrusciov va dori
inlocuirea sa cu Lucretiu Patrascanu, Dej a decis in 1954 lichidarea adversarului sau, in urma
unui proces regizat in culise.

A doua etapa a epurarii intrepinse la varful propriului partid i-a avut drept victime principale pe
Ana Pauker si pe colaboratorii acesteia, Vasile Luca si Teohari Georgescu (gruparea moscovita,
Dej si colaboratorii sai fiind fractiunea interna). Cele doua fractiuni au colaborat atata vreme
cat au avut de luptat impotriva dusmanilor comuni. In 1952, avand consimtamantul lui Stalin,
gruparea lui Dej a pornit ofensiva deschisa impotriva gruparii Anei Pauker, acuzand-o de
politica de stanga, impaciuitorism, etc. Unul dintre avantajele lui Dej provenea si din faptul
ca atacul sau la adresa Anei Pauker (care era evreica) coincidea cu inceputul unei camapni
antisemite a lui Stalin la Moscova.

Ultima etapa a epurarii interne a avut loc in iunie 1957, an in care Dej a anihilat, din punct de
vedere politic, alti doi lideri de partid susceptibili de a-i deveni adversari: Iosif Chisinevschi si
Miron Constantinescu. Acum, ca si-n precedentele etape, comform ritualului politic practicat de
toate regimurile comuniste, Dej a legat de numele adversarilor sai inlaturati toate abuzurile,
esecurile si nerealizarile regimului; in locul celor epurati, si-a numit oameni fideli, din propria sa
echipa. Dupa 1958, anul retragerii trupelor sovietice de pe teritoriul Romaniei, trece la o
schimabare sensibila a liniilor directoare ale politicii sale: este vorba de o oarecare indepartare
fata de modelul sovietic, mai ales in privinta politicii externe.

Pe planul politicii interne, aceasta schimbare s-a manifestat printr-o relativa liberalizare a vietii
culturale, a invatamantului, etc. Legaturile culturale si stiintifice cu tarile din Occident, rupte
dupa 1948, sunt reluate si ajung la un nivel modest, dar promitator. Dej reia si legatura cu
Iugoslavia, al carei lider comunist, Iosip Broz Tito, fusese un adversar redutabil al lui Stalin.
Totusi, este de retinut faptul ca, din punct de vedere politic, partidul unic si-a mentinut nestirbit
controlul intern asupra societatii si nu a cedat nici unul din prerogativele sale.

1. Regimul lui Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1965)

30 decembrie 1947 - Proclamarea Republicii Populare Romane (stat totalitar);

februarie 1948 - s-a infiintat Partidul Muncitoresc Roman prin unificarea PCR si PSD, in frunte cu Gh. Gheorghiu Dej,
Ana Pauker si Vasil Luca;

13 aprilie 1948 - a fost adoptata Constitutia Republicii Populare Romane, comunista, dupa modelul celei sovietice din
1936:

A fost instituit regimul democratiei populare;

Consfintea regimul monopartidic, intreaga putere apartinand PMR;

A fost desfiintat principiul separarii puterilor in stat;

Prin desfiintarea parlamentului, organul suprem legislativ devenea Marea Adunare Nationala, ai carei membri
erau desemnati de catre membrii partidului unic;

Organele de conducere a statului erau: Prezidiul Marii Adunari Nationale (presedinte al prezidiului a fost
numit C.I. Parhon), si Consiliul de Ministri, condus de Petru Groza, Gh. Gheorghiu Dej indeplinind functia
de vicepresedinte al Consiliului.

Pentru impunerea noului regim politic, comunistii s-au sprijinit pe politia politica (securitatea):

30 august 1948 - a fost infiintata Securitatea;

22 ianuarie 1949 - a luat nastere Militia 'populara', prin desfiintarea Politiei si Jandarmeriei.

Partidele politice au fost desfiintate:

la 30 iulie 1947 a fost dizolvat Partidul National Taranesc;

Partidul National Liberal a fost desfiintat in acelasi an.

In numele luptei de clasa impotriva burgheziei au murit Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Lucian Blaga, Radu Rosetii.

Fostii demnitari au fost inchisi, judecati ca 'dusmani ai poporului' si exterminati in lagare de munca si inchisori, la
Sighet, Pitesti, Gherla, Aiud, Ramnicu Sarat, au fost torturati sau trimisi spre exterminare la Canalul Dunare-Marea Neagra.
La Pitesti au fost 'reeducati' elevii si studentii.

La Canalul Dunare-Marea Neagra au fost inchisi 80.000 de oameni, multi murind din cauza conditiilor inumane.

Gh. Gheorghiu Dej si-a inlaturat toti rivalii, Lucretiu Patrascanu fiind lichidat in 1954.
 In armata romana au intrat ofiteri sovietici ce supravegheau activitatea militarilor romani de cariera.

In cultura s-a incercat modificarea culturii nationale si a fost adoptat modelul sovietic 'proletcultist':

Istoria nationala a fost rescrisa conform conceptiei marxist-leniniste;

1948 - a fost adoptata 'legea invatamantului', modificata dupa modelul celei sovietice;

religia ca obiect de studiu a fost inlocuita cu istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, cu geografia
URSS;

a fost introdusa cenzura si au fost interzise publicatiile necomuniste;

a fost promovat ateismul stiintific si a inceput prigoana impotriva Bisericii. Biserica a fost subordonata
autoritatilor statului totalitar. Biserica Greco-Catolica a fost silita sa se uneasca cu cea Ortodoxa.

24 septembrie 1952 - a fost adoptata a doua constitutie comunista;

- consfintea rolul conducator al partidului comunist;

- Prezidiul Marii Adunari Nationale a fost desfiintat;

- A fost creat Consiliul de Stat ca organ suprem, aflat sub controlul M.A.N.. Presedinte a Consiliului a devenit
Gh. Gheorghiu Dej.

Politica externa:

25 anuarie 1949 - Romania a intrat in CAER;

14 mai 1955 - Romania a semnat 'Tratatul de prietenie, cooperare si asistenta mutuala', alaturi de celelalte state
comuniste, cu prilejul Conferintei tarilor comuniste de la Varsovia. S-a creat astfel, sub tutela URSS, un bloc politico-
militar al statelor comuniste, instrument de mentinere a acestor state in sfera de influenta sovietica;

14 decembrie 1955 - Romania a fost primita in ONU;

27 iulie 1956 - tara noastra devine membra UNESCO;

iunie 1958 - trupele sovietice s-au retras din Romania;

Romania a inceput sa se detaseze de URSS;

Romania a respins 'Planul Valev' care urmarea sa faca din Romania si Bulgaria o zona agricola in interiorul URSS;