Teoriile finanelor

Nevoile si interesele publice se realizeaza de catre stat, in principal si uneori exclusive

prin bani. Intr-adevar cheltuielile pe care le are de efectuat statul nu se pot efectua decat in bani.
Fara bani nu exista nici finante publice.
Aceasta caracteristica explica si preocuparea pentru etimologia cuvantului ,, finante. Dupa
cate se pare, notiunea de finante provine de la cuvintele latinesti ,, fiare sau ,, finis, care se
traduc prin a termina, a incheia un diferend, o actiune judiciara in legatura cu plata unei sume de
bani.
Finantele publice reprezinta forma baneasca a relatiilor economice, in procesul repartitiei
produsului social si venitului national in cadrul indeplinirii functiilor statului.

Teoria clasica a finantelor

Aceasta conceptie este legata de liberalismul politic, fiind specifica perioadei de
dezvoltare economico- sociala de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Conform acestei conceptii, statul liberal este preocupat mai putin de activitatile private,
limitandu-si interventia la functiile sale traditionale, si anume: apararea nationala, diplomatie,
ordine publica si justitie.
Au existat 2 motive pentru care statul nu a intervenit in activitatea agentilor economici:
In primul rand activitatea economica se afla inca sub influenta muncii manuale, industria
era predominant manufacturiera, schimbul de marfuri fiind restrans ca valoare.
In al doilea rand interventia statului in activitatea economica necesita resurse financiare
neputandu-se limita aceasta interventie numai la planificari, dispozitii date agentilor
economici etc.
Viata economica se desfasoara in conformitate cu principiul ,, laisser faire, laisser passer.
Cheltuielile publice trebuiau reduse la minimum. Este vorba despre asa - zisa "conceptie e
guvernmlui ieftin" sau a statului jandarm, conform careia venitul national trebuie folosit
pentru dezvoltarea industriei si a comertului si nu trebuie risipit pentru activitati neproductive.
Conceptia ,, guvernului ieftin isi gaseste suportul in teza potrivit careia progresul social-
economic reclama utilizarea venitului national pentru dezvoltarea industriei si comertului in loc
sa fie irosit pentru activitati neproductive. Rolul finantelor publice consta in asigurarea resurselor
necesare functionarii institutiilor publice. Principiul " laissez faire" sau principiul rnainii
invizibile este principiul autoreglarii activitatii economice. Mana invizibila armonizeaza
interesele tuturor indivizilor.
Adam Smith, economistul clasic cu cea mai profunda capacitate de a intelege natura
sistemului socio-economic" a considerat insa ca un sistem concurential este dependent de un
cadru legal impus de stat care trebuie sa garanteze proprietatea si justitia sociala. Nu este exclus
nici rolul statului ca producator de bunuri si servicii, dar numai atunci cand se dovedeste mai
efrcient decat sectorul privat.
Astfel, teoria economica clasica contine in germene reperul determinarii nivelului optirn
de inten.entie guvernamentala in desfasurarea activitatii economice.
Teoria moderna a finantelor
Dupa primul razboi mondial, locul statului neinterventionist a fost luat de statul
intervetionist, statul remarcandu-se prin rolul sau activ in influentarea proceselor economice.
Astfel, Maurice Duverger afirma ca statul modern " nu se margineste la sarcinile militare
politienesti traditionale. El intervine in viata sociala pentru a stimula productia in perioada de
criza, pentru a impiedica cresterea preturilor si a mentine puterea de cumparare a monedei in
perioada inflatiei, pentru a asigura in tot timpul o cat mai buna utilizare a bogaiiilor tarii si rep
artizarea venitului national. Pierre Lalumiere subliniaza cresterea rolului interventionist al
statului in economie dupa criza mondiala din 1929-1933. petru indeplinirea acestui rol au fost
folosite pe o scara tot mai larga cheltuielile publice, impozitele si alte instrumente financiare.
Finantele pubice sunt definite ca stiinta care studiaza activitatea statului, in calitatea sa de
utilizator a unor tehnici speciale, asa-numite financiare: cheltuieli, taxe, impozite, imprumuturi,
bugete, procedee monetare etc.
Potrivit unei alte opinii, in secolul XX si mai ales dupa marea criza din 1929- 1933, locul
statului jandarm a fost luat de statul- providenta.
Este recunoscuta apartenenta finantelor publice la stiintele economice, dar in acelasi timp
finantele publice au legatura si cu stiintele juridice si chiar cu cele politice.
Astfel prelevarile de resurse banesti de la persoanele fizice si juridice la fondurile publice
se fac in majoritatea cazurilor prin constrangere, fara contraprestatie si cu titlu
nerambursabil. Aceasta duce la diminuarea patrimoniului platitorilor si de aceea
prelevarile trebuie sa fie stabilite de autoritatile publice competente si sa irnbrace o forma
juridica adecvata lege, ordonanta" etc - opozabila tuturor membrilor societatii.
De asemenea, atribuirea unor sume de bani unor persoane frzice sau juridice de la
fondurile publice trebuie facuta in scopuri bine determinate si in conditii precise, stabilite
prin acte ale puterii legiuitoare si a celei executive.
In al treilea rand, toate problemele privind bugetul de stat trebuie cuprinse intr-o lege
speciala - legea bugetara anuala.
Nu in ultimul rand, trebuie amintit ca metodele de gestionare a sectorului public,
raspunderile persoanelor care manuiesc banii sau alte valori publice, raportunle dintre
unitatile publice si dintre acestea si cele private se reglementeaza tot prin acte ale
autoritatilor publice.
Interventia statului este determinate in ultima instanta de mentinerea echilibrului economic,
de rentabilizarea unor intreprinderi sau ramuri economice considerate strategice, de rezolvarea
contradictiilor interne ale societatii inflatie, somaj, etc. si a conduce cum era firesc la aparitia
unor intreprinderi publice si societati comerciale cu capital mixt, la acordarea de subventii unor
intreprinderi private, etc.

Teoria post-moderna a finantelor

Conform acestei teorii principala preocupare a economistilor devine studiera
instrumentelor prin intermediul carora statul poate interveni in activitatea economica si a
modalitatilor de influentare a proceselor economico-sociale. Instrumentele sunt: veniturile
publice si cheltuielile publice; monetare, valutare si financiare. Fenomenele sunt: inflatia si
somajul.