Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1 Modelare matematico-econamica 4
1.1 Exemple de modele matematico-economice . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.2 Probleme de programare liniara. Rezolvarea cu ajutorul calculatorului . . . 9
1.3 Model dinamic continuu de crestere economica . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.4 Teoria stocurilor n sens determinist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2 Matematici financiare 32
2.1 Dobanda simpla si compusa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.2 Plasamante cu dobanda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.3 Plasamente si inflatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.4 Operatiuni de scont . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.5 Plati esalonate (anuitati) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.6 Rambursarea creditelor si mprumuturilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
3 Matematici actuariale 56
3.1 Functii biometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.2 Plati viagere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.3 Plati n caz de deces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3.4 Asigurari de persoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
3
Capitolul 1
Modelare matematico-econamica
4
2) modele bazate pe analiza matematica (utilizate ncepand cu secolul al XVIII-
lea) folosesc concepte de analiza matematica;
7) modele diferentiale care descriu prin ecuatii diferentiale fenomenul (de exemplu,
modelul care descrie variatia productiei);
11) modele de tip statistico-matematice marimile care intervin sunt date statis-
tice;
12) modele vagi marimile care intervin nu sunt date cu precizie, ci doar vag;
In continuare vom prezenta cateva din cele mai cunoscute modele matematicoeconomice.
1.Problema dietei (nutritiei)
O alimentatie se considera buna daca se ofera anumite substante n cantitati minimale
precizate. Evident ca aceste substante se gasesc n diferite alimente cu preturi cunoscute.
Se cere sa se stabileasca o dieta (ratie) care sa fie corespunzatoare si totodata cat mai
ieftina. Substantele care intra ntr-o dieta se numesc substante nutritive sau principii
nutritive.
Vom obtine, n continuare, modelul matematico-economic pentru problema dietei.
Fie S1 , S2 , . . . , Sm substantele nutritive care trebuie sa intre n compunerea dietei n can-
titatile minimale b1 , b2 , . . . , bm si A1 , A2 , . . . , An alimentele de care dispunem cu pretul
corespunzator pe unitate c1 , c2 , . . . , cn . Notam cu aij numarul de unitati din substanta
Si , i = 1, m, care se gasesc ntr-o unitate din alimentul Aj , j = 1, n. Se cere sa se afle
x1 , x2 , . . . , xn numarul de unitati din alimentele A1 , A2 , . . . , An asa ncat sa se obtina o
5
ratie acceptabila la un pret cat de mic. De obicei datele problemei se prezinta ntr-un
tabel de forma:
Minim
Alimente
A1 A2 ... Aj ... An necesar
Substanta
din Si
S1 a11 a12 ... a1j ... a1n b1
... ... ... ... ... ... ... ...
Si ai1 ai2 ... aij ... ain bi
... ... ... ... ... ... ... ...
Sm am1 am2 ... amj ... amn bm
Pret alimente c1 c2 ... cj ... cn
Unitati de consum x1 x2 ... xj ... xn
Cantitatea din substanta Si care se realizeaza este ai1 x1 +ai2 x2 +. . .+ain xn , care din
cerinta problemei trebuie sa fie bi , i = 1, m. Ajungem astfel la conditiile (restrictiile):
a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn b1
a x + a x + ... + a x b
21 1 22 2 2n n 2
(1.1)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ...
am1 x1 + am2 x2 + . . . + amn xn bm
(1.2) x1 0, x2 0, . . . , xn 0.
Functia obiectiv care exprima costul unei ratii este data de:
(1.3) f = c1 x1 + c2 x2 + . . . + cn xn .
6
se cere: cat trebuie realizat din fiecare produs ca n limita resurselor disponibile sa se
obtina o productie care sa aduca un beneficiu maxim.
Vom pune datele problemei n urmatorul tabel:
numar unitati
produse finite
P1 P2 ... Pj ... Pn disponibile
resurse
din Ri
R1 a11 a12 ... a1j ... a1n b1
... ... ... ... ... ... ... ...
Ri ai1 ai2 ... aij ... ain bi
... ... ... ... ... ... ... ...
Rm am1 am2 ... amj ... amn bm
castig pe
unitatea de c1 c2 ... cj ... cn
produs finit
numar de
unitati din x1 x2 ... xj ... xn
produsul finit
Cantitatea din substanta Ri care se utilizeaza este ai1 x1 +ai2 x2 +. . .+ain xn , care din
cerinta problemei trebuie sa fie bi , i = 1, m. Ajungem astfel la conditiile (restrictiile):
a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn b1
a x + a x + ... + a x b
21 1 22 2 2n n 2
(1.4)
..................................
am1 x1 + am2 x2 + . . . + amn xn bm
(1.5) x1 0, x2 0, . . . , xn 0.
Functia obiectiv care exprima castigul prin valorificarea produselor finite este:
(1.6) f = c1 x1 + c2 x2 + . . . + cn xn .
7
Daca notam cu xij cantitatea de produs ce se va transporta de la depozitul Di , i = 1, m,
la centrul de consum Cj , j = 1, n, atunci modelul matematic al problemei de transport
se poate reprezenta prin tabelul:
Di \ Cj C1 C2 ... Cn Disponibil
c11 c12 c1n
D1 ... a1
x11 x12 x1n
c21 c22 c2n
D2 ... a2
x21 x22 x2n
... ..
.
..
.
..
.
..
.
..
.
cm1 cm2 cmn
Dm ... am
xm1 xm2 xmn
Necesar b1 b2 ... bn T
8
1.2 Probleme de programare liniara. Rezolvarea cu
ajutorul calculatorului
Problema de programare liniara ( P.L. ), sub forma cea mai simpla pe care o vom
numi forma standard sau forma algebrica, este data prin modelul matematic
9
numita forma vectoriala a problemei de programare liniara.
Metoda generala de rezolvare a problemelor de programare liniara este cunoscuta n
literatura de specialitate sub numele de metoda simplex sau algoritmul simplex. Ea
este datorata lui G.B.Dantzig, care a publicat primele lucrari n 1947. Ulterior s-au dat
diverse variante mbunatatite ale metodei.
In continuare vom prezenta o metoda de derminare a coordonatelor unui vector dat la
schimbarea bazei. Acestei metode i vom spune pas Jordan si va fi necesara n descrierea
etapelor algoritmului simplex.
at ct at ck ak ct
echivalenta cu = yk ,
ak ck at
Exemplul 1.2.1 Fie vectorii x = (2, 3, 1) si y = (3, 4, 5) scrisi n baza canonica din R3
(adica e1 = (1, 0, 0) , e2 = (0, 1, 0) , e3 = (0, 0, 1) ). Scriem coordonatele lui y n baza
(e1 , x, e3 ).
10
Deoarece dorim sa nlocuim vectorul e2 cu x, vom alege ca element pivot, elementul
ce se afla la intersectia liniei lui e2 cu coloana lui x , adica in cazul nostru elementul 3.
Deci n noua baza vom avea vectorii {e1 , x, e3 }.
Completam coloanele vectorilor e1 , x, e3 cu coordonatele lor n baza {e1 , x, e3 }.
Impartim elementele de pe linia pe care se afla elementul pivot (adica linia 2) la
elementul pivot (adica la 3) si completam linia 2 din noul nostru tabel.
Restul elementelor se calculeaza cu regula dreptunghiului , adica daca vrem sa cal-
culam de exemplu elementul de pe linia lui e3 si coloana lui e1 din noul nostru tabel,
observam ca lui i corespunde n tabelul anterior elementul de pe linia lui e3 si coloana lui
e1 , adica 0, si consideram dreptunghiul:
0 (3)
0 1
3010
Deci elementul nostru va fi egal cu = 0.
3
Baza e1 e2 e3 x y
e1 1 0 0 2 3
x
e2 0 1 0 (3) 4
e3 0 0 1 1 5
e1 1 32 0 0 1
3
1 4
x 0 3
0 1 3
e3 0 31 1 0 11
3
1 4 11
Deci coordonatele lui y n noua baza {e1 , x, e3 } sunt , , , adica
3 3 3
1 4 11
y = e1 + x + e3 .
3 3 3
11
c c1 c2 c3 ... cn
CB B SB P1 P2 P3 ... Pn
e1 b1 a11 a12 a13 ... a1n
e2 b2 a21 a22 a23 ... a2n
.. .. .. .. .. ..
. . . . . aij .
em bm am1 am2 am3 ... amn
unde {e1 , e2 , . . . , em } reprezinta baza canonica din Rm .
Notatie:
CB=coeficientii bazei
B=baza
SB=solutia de baza
P1 , P2 , , Pn =vectorii problemei
Etapa I. Se schimba baza canonica {ei }i=1,m ntr-o baza formata din vectori ai prob-
lemei {Pi } efectuand pasi Jordan (pasul Jordan a fost descris la metoda de determinare
a coordonatelor unui vector la schimbarea bazei).
Observatia 1.2.3 Elementul pivot se alege nenul, dar nu neaparat pozitiv, astfel ncat
calculele sa fie cat mai avantajoase.
Observatia 1.2.4 Cat timp n baza mai exista vectori ei ai bazei canonice, nu se
schimba un vector Pi cu un vector Pj .
In coloana CB se pun coeficientii functiei scop. Adica, daca n baza se va afla vectorul
problemei Pi lui i va corespunde n coloana CB coeficientul ci . Dupa formarea primei
baze numai din vectori ai problemei {Pi , Pj , } se trece la
Etapa II. Se calculeaza zj = (zj0 , zj1 , . . . , zjn ) si j = (j1 , j2 , . . . , jn ) dupa
regulile:
zj0 = hCB, SBi (produsul scalar ntre vectorii CB si SB)
(1.11) zji = hCB, Pi i (produsul scalar ntre vectorii CB si Pi )
j = c zj , adica ji = ci zji , i = 1, n
si se completeaza etajul corespunzator din tabela cu doua linii suplimentare:
Tabelul 2.
c c1 c2 c3 ... ci cn
CB B b P1 P2 P3 ... Pi Pn
ci1 Pi1 b1 a11 a12 a13 ... a1i a1n
ci2 Pi2 b2 a21 a22 a23 ... a2i a2n
.. .. .. .. .. .. .. .. .. ..
. . . . . . . . . .
cim Pim bm am1
am2
am3
... ami amn
zj zj0 zj1 zj2 zj3 zji zjn
j - j1 j2 j3 ji jn
12
n o
unde i1 , i2 , . . . , im {1, 2, . . . , n} , bi si {aij }i=1,m,j=1,n s-au obtinut n urma
i=1,m
pasilor Jordan.
Vom verifica n continuare n care din urmatoarele 6 cazuri ne ncadram si se continua
rezolvarea problemei dupa metoda descrisa la cazul respectiv.
Observatia 1.2.5 Linia pe care se afla elementul pivot i vom spune linie pivot, iar
coloana pe care se afla elementul pivot i vom spune coloana pivot. Deci vom avea
nevoie la alegerea pivotului sa cunoastem linia pivot si coloana pivot.
13
CAZUL 5. Toti ji 0 si SB 0 iar numarul ji -urilor nuli numarul restrictiilor.
In acest caz avem o solutie optima finita care se citeste astfel: pentru acei Pi care sunt
n baza avem xi = SB[i] = bi (vezi Tabelul 2.), iar pentru acei Pk care nu sunt n baza
avem xk = 0, iar min(f ) = zj0 .
CAZUL 6. Daca se aplica pasii algoritmului simplex pana la trecerea tuturor combinatiilor
posibile de Pi , Pj , . . . n baza fara a ajunge la vreo solutie optima (finita, infinita, mul-
tipla), atunci problema nu are solutie.
Pentru a se ntelege mai bine algoritmul simplex vom urmari etapele algoritmului
pentru urmatoarea problema de programare liniara:
c 2 1 3 5 -1
CB B SB P1 P2 P3 P4 P5
e1 4 2 1 1 0 0
-1 P5 7 1 0 2 0 1
5 P4 10 3 2 0 1 0
14
unde n baza s-au putut introduce direct P5 si P4 deoarece coincid cu e2 , respectiv cu
e3 . La introducerea lor n baza s-au completat si elementele corespunzatoare din CB
(coeficientii bazei) care se citesc din prima linie a tabelului (c).
Vom alege elementul pivot astfel ncat n baza sa intre P1 n locul lui e1 deoarece
calculele nu sunt complicate cu un pivot de valoare 2. Se putea alege si alt pivot astfel
ncat e1 sa fie nlocuit cu P2 sau P3 , dar vom prezenta n continuare numai rezolvarea
problemei pornind de la pivotul ales de noi. Se va efectua un pas Jordan, adica:
se completeaza mai ntai coordonatele vectorilor care sunt n baza (la noi P1 , P5 , P4 );
elementele necompletate de pe linia pivot se obtin din elementele anterioare prin
mpartirea lor la elementul pivot;
restul elementelor necompletate se obtin prin regula dreptunghiului. De exemplu,
daca dorim sa calculam elementul de pe linia lui P5 si coloana SB (din noul tabel) observam
ca lui i corespunde n tabelul anterior elementul de pe linia lui P5 si coloana SB, adica 7,
si vom considera dreptunghiul
4 (2)
7 1
2741
Deci elementul nostru va fi egal cu = 5.
2
Daca dorim sa calculam elementul de pe linia lui P4 si coloana lui P3 (din noul tabel)
observam ca lui i corespunde n tabelul anterior elementul de pe linia lui P4 si coloana
lui P3 , adica 0, si vom considera dreptunghiul
(2) 1
3 0
2031 3
Deci elementul nostru va fi egal cu = .
2 2
Prin aplicarea pasului Jordan astfel ales obtinem tabelul:
c 2 1 3 5 -1
CB B SB P1 P2 P3 P4 P5
P1
e1 4 (2) 1 1 0 0
e1
-1 P5 7 1 0 2 0 1
5 P4 10 3 2 0 1 0
1 1
2 P1 2 1 0 0
2 2
1 3
-1 P5 5 0 0 1
2 2
1 3
5 P4 4 0 1 0
2 2
zj 19 2 4 8 5 -1
j 0 -3 11 0 0
unde zj si j s-au calculat dupa formulele (1.11),adica:
zj0 = 2
2 + (1)
5 +5 4 = 19;
1 1 1
zj1 = 2 1 + (1) 0 + 5 0 = 2; zj2 = 2 + (1) +5 = 4;
2 2 2
15
1 3 3
zj3 = 2 + (1) + 5 = 8; zj4 = 2 0 + (1) 0 + 5 1 = 5;
2 2 2
zj5 = 2 0 + (1) 1 + 5 0 = 1; j1 = 2 2 = 0;j2 = 1 4 = 3;
j3 = 3 (8) = 11;j4 = 5 5 = 0;j5 = (1) (1) = 0;
Observam ca j2 = 3 < 0 iar pe coloana lui j2 avem elementele 0. Atunci
conform CAZULUI 1. avem:
maximul modulelor ji -urilor negative (la noi nu exista dacat j2 < 0) ne da coloana
pivot, adica la noi coloana corespunzatoare lui P2 este coloana pivot;
2 4
minimul rapoartelor =4<8= ne da linia pivot ca fiind linia corespunzatoare
1 1
2 2
lui P1 ;
Avand pivotul astfel determinat efectuam un nou pas Jordan si obtinem tabelul:
c 2 1 3 5 -1
CB B SB P1 P2 P3 P4 P5
P1
e1 4 (2) 1 1 0 0
e1
-1 P5 7 1 0 2 0 1
5 P4 10 3 2 0 1 0
P2 1 1
2 P1 2 1 0 0
P1 2 2
1 3
-1 P5 5 0 0 1
2 2
1 3
5 P4 4 0 1 0
2 2
zj 19 2 4 8 5 -1
j 0 -3 11 0 0
1 P2 4 2 1 1 0 0
-1 P5 7 1 0 2 0 1
5 P4 2 -1 0 2 1 0
zj 7 -4 1 11 5 -1
j 6 0 14 0 0
16
Observatia 1.2.7 Intr-o problema de programare liniara putem lucra considerand opti-
mul drept minim deoarece daca se cere maximul, atunci din relatia max f = min(f )
se deduce ca este suficient sa se determine min(f ), iar apoi, cu semn schimbat, vom
avea maximul lui f .
x1 + x2 + 2x3 + 3x5 = 15
2x2 + x3 + x4 + 5x5 = 20
x2 + 2x3 + x5 + x6 = 10
cu conditiile de nenegativitate xi 0 , i = 1, 6 .
c 1 -2 -1 -3 1 2
CB B SB P1 P2 P3 P4 P5 P6
1 P1 15 1 1 2 0 3 0
-3 P4 20 0 2 1 1 5 0
P3
2 P6 10 0 1 (2) 0 1 1
P6
zj 25 1 -3 3 -3 -10 2
j 0 1 4 0 11 0
1 P1 5 1 0 0 0 2 -1
3 9 1
-3 P4 15 0 0 1
2 2 2
1 1 1
-1 P3 5 0 1 0
2 2 2
zj 45 1 -5 1 -3 -12 0
j 0 3 0 0 13 2
Deci avem solutia optima finita :
T
x = (5, 0, 5, 15, 0, 0) , min(g) = 45 , deci max(f ) = 45.
(optim)f (x) = cx
A1 x = b(1)
A x b(2)
2
A3 x b(3)
x .
17
Rezolvarea unei astfel de probleme se face prin transformarea ei ntr-una standard,
prin introducerea necunoscutelor de compensare.
Astfel, pentru o restrictie de forma
18
xj 0, j = 1, 7.
c 3 -2 4 -1 0 0 0
CB B b P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7
e1 7 2 3 -1 1 0 0 0
P2
e2 5 (5) 2 1 -1 -1 0 0
e2
0 P6 10 1 1 2 2 0 1 0
0 P7 9 2 2 1 1 0 0 1
P2 11
e1 5 0 5
75 7
5
2
5
0 0
e2
2 1
3 P1 1 1 5 5
15 15 0 0
3 9 11 1
0 P6 9 0 5 5 5 5
1 0
6 3 7 2
0 P7 7 0 5 5 5 5
0 1
25 7 7 2
-2 P2 11
0 1 11 11 11
0 0
1 5 5 3
3 P1 11
1 0 11
11 11 0 0
84 24 20 1
0 P6 11
0 0 11 11 11
1 0
47 15 5 2
0 P7 11
0 0 11 11 11
0 1
zj 47
11
3 -2 29
11
29
11 13
11
0 0
15 18 13
j 0 0 11 11 11
0 0
19
Notam cu xi , i = 1, 5 numarul de bare planificate a se taia n MODUL i , i = 1, 5 .
Avem conditiile:
x1 + x2 = 500
x1 + 2x3 + x4 = 800
2x2 + x3 + 3x4 + 5x5 = 450
si evident xi 0 , i = 1, 5 .
Cantitatea de deseuri ( dorim sa fie minima) este:
3 5 6 1
f = x1 + x2 + x3 + x4 + x5 = (3x1 + 4x2 + 4x3 + 5x4 + 6x5 ) .
4 4 4 4
Pentru a usura calculele vom calcula minimul lui
f1 = 3x1 + 4x2 + 4x3 + 5x4 + 6x5 , mpreuna cu restrictiile:
x1 + x2 = 500
x1 + 2x3 + x4 = 800
2x2 + x3 + 3x4 + 5x5 = 450
si conditiile de nenegativitate: xi 0 , i = 1, 5 .
c 3 4 4 5 6
CB B SB P1 P2 P3 P4 P5
P1
e1 500 (1) 1 0 0 0
e1
e2 800 1 0 2 1 0
e3 450 0 2 1 3 5
3 P1 500 1 1 0 0 0
e2 300 0 1 2 1 0
P3
e3 450 0 2 (1) 3 5
e3
3 P1 500 1 1 0 0 0
P5
e2 -600 0 5 0 -5 (-10)
e2
4 P3 450 0 2 1 3 5
3 P1 500 1 1 0 0 0
P4
6 P5 60 0 1/2 0 (1/2) 1
P5
4 P3 90 0 1 1 0 -1
zj 2 460 3 4 4 5 6
j 0 0 0 0 0
20
c 3 4 4 5 6
CB B SB P1 P2 P3 P4 P5
3 P1 380 1 0 0 -1 -2
4 P2 120 0 1 0 1 2
4 P3 210 0 0 1 1 1
zj 2 460 3 4 4 5 6
j 0 0 0 0 0
Problema are solutii multiple:
xT1 = (500, 0, 150, 0, 60) , xT2 = (500, 0, 90, 120, 0) , xT3 = (380, 120, 210, 0, 0), iar
min(f1 ) = 2 460(m) si deci min(f ) = 2 460/4 = 615(m).
Solutia generala se scrie: xT = xT1 + xT2 + xT3 cu , , [0, 1] , + + = 1 .
21
1.3 Model dinamic continuu de crestere economica
Vom studia un model matematic care descrie prin ecuatii diferentiale cresterea productiei.
Deoarece vom studia un model dinamic continuu vom considera timpul ca o marime
variabila continua , t [0, T ] , T > 0.
Fie R1 , R2 , . . . , Rn , ramurile unei economii nationale si t [0, T ] fixat. Alegem un
numar real h asa ncat t + h [0, T ]. Pe intervalul [t, t + h], introducem urmatoarele
notatii:
xi (t, h) pentru productia ramurii Ri n intervalul [t, t + h] , i = 1, n
xij (t, h) pentru cantitatea din productia ramurii Ri , care se foloseste n productia
ramurii Rj , n intervalul [t, t + h] , i, j = 1, n
Cantitatea din productia ramurii Ri ce se foloseste pentru producerea unei unitati de
productie din ramura Rj se numeste coeficient tehnologic, pe care l notam cu aij (t, h)
si este dat prin:
xij (t, h)
(1.12) aij (t, h) =
xj (t, h)
Daca procesul de productie se desfasoara n mod ritmic, atunci este natural sa pre-
supunem ca pentru intervalul [t, t + h] dat, productia xi (t, h) a ramurii Ri este direct
proportionala cu lungimea h a acestui interval.
Notand cu xi (t) , i = 1, n factorul de proportionalitate , vom avea
unde
xi (t, h)
(1.14) xi (t) =
h
adica xi (t) reprezinta productia ramurii Ri n unitatea de timp n intervalul [t, t + h].
In mod analog, daca notam cu xij (t) factorul de proportionalitate corespunzator can-
titatii xij (t, h), avem
(1.15) xij (t, h) = xij (t)h
Din relatia (1.12) avem
xij (t, h) xij (t)h xij (t) notam
(1.16) aij (t, h) = = = = aij (t) .
xj (t, h) xj (t)h xj (t)
Din relatia (1.16) se observa ca aij , coeficientul tehnologic, reprezinta cantitatea din
productia ramurii Ri folosita pentru producerea unei unitati de productie din ramura Rj
ntr-o unitate de timp.
In mod corespunzator, pentru intervalul [t + h, t + 2h], notam productia ramurii Ri
cu xi (t + h, h). Atunci sporul (crestera) productiei ramurii Ri corespunzator celor doua
intervale de timp va fi dat de:
22
Analog cu relatia (1.13) putem scrie
(1.18) xi (t + h, h) = xi (t + h)h , i = 1, n
unde xi (t+h) este productia ramurii Ri , ntr-o unitate de timp, din intervalul [t+h, t+2h].
Fie yij (t + h, h) partea din productia ramurii Ri , din perioada [t, t + h], care va fi
folosita ca investitie, n ramura Rj n perioada [t + h, t + 2h], investitie ce va conduce la
xj (t, h)
un spor mediu n unitatea de timp din perioada [t + h, t + 2h]. Atunci
h
yij (t + h, h)
(1.19) bij (t + h, h) =
xj (t, h)
h
este cantitatea din productia ramurii Ri din perioada [t, t + h] folosita n ramura Rj n
perioada [t + h, t + 2h], care va aduce un spor de productie unitar, n ramura Rj , n
unitatea de timp din perioada [t + h, t + 2h] si se numeste coeficient de investitie.
Prin analogie cu relatiile (1.13) , (1.15) si (1.18) putem scrie
unde yij (t + h) este partea din productia ramurii Ri din perioada [t, t + h] ce va fi folosita
xj (t, h)
ca investitie pe unitatea de timp n ramura Rj pentru a se obtine sporul , n
h
unitatea de timp din perioada [t + h, t + 2h].
Din relatiile (1.13), (1.18), (1.17), (1.19) si (1.20) se obtine
yij (t + h, h)
(1.21) bij (t + h, h) = =
xj (t, h)
h
yij (t + h)h yij (t + h) notam
= = bij (t + h)
[xj (t + h) xj (t)] h xj (t + h) xj (t)
h h
Din relatia (1.21) se observa ca bij (t+h, h) este un coeficient de investitie unitar, adica
se refera la unitatea de timp din perioada [t + h, t + 2h].
Fie yi (t, h), partea din productia ramurii Ri , din perioada [t, t+h] destinata consumului
(neproductiv), care se mai poate scrie astfel:
unde yi (t) este partea din productia ramurii Ri destinata consumului n unitatea de timp
din perioada [t, t + h].
Sistemul ecuatiilor de repartizare a productiilor ramurilor Ri din perioada [t, t + h] se
poate scrie
n
X n
X
(1.23) xi (t, h) = xij (t, h) + yij (t + h, h) + yi (t, h) , i = 1, n
j=1 j=1
23
Avand n vedere coeficientii tehnologici si coeficientii de investitie dati de formulele
(1.12) si (1.19) , sistemul (1.23) se poate scrie astfel:
n
X n
X xj (t, h)
(1.24)xi (t, h) = aij (t, h) xj (t, h) + bij (t + h, h) + yi (t, h) , i = 1, n .
j=1 j=1
h
Folosind relatiilor (1.13), (1.16), (1.17), (1.18), (1.21) si (1.22) obtinem din (1.24)
urmatorul sistem
n
X n
X
(1.25)xi (t)h = aij (t)xj (t) h + bij (t + h) [xj (t + h) xj (t)] + yi (t) h , i = 1, n
j=1 j=1
sau n n
X X xj (t + h) xj (t)
(1.26) xi (t) = aij (t)xj (t) + bij (t + h) + yi (t) , i = 1, n .
j=1 j=1
h
Presupunem ca functiile aij , bij sunt continue, iar functiile xi sunt derivabile si trecem
la limita pentru h 0, n egalitatea (1.26). Vom obtine:
n
X n
X
(1.27) xi (t) = aij (t)xj (t) + bij (t)x0j (t) + yi (t) , i = 1, n .
j=1 j=1
adica
X 0 (t) = B 1 (t) [E A(t)] X(t) B 1 (t)Y (t) ,
unde E este matricea unitate, iar B 1 este inversa matricei B.
Deci vom obtine sistemul
24
1.4 Teoria stocurilor n sens determinist
Definitia 1.4.1 Se numeste stoc o rezerva de bunuri economice creata n vederea folosirii
sale n procesul de productie sau n vederea vanzarii sale ulterioare .
Exemple: stocuri de materii prime , materiale, piese de schimb, produse finite, echipa-
mente, marfuri, etc.
Vom arata cum se construieste un model matematic pentru gestiunea unui stoc,
folosind concepte de analiza matematica.
Crearea si pastrarea stocului presupune o serie de cheltuieli. Se va urmari realizarea
unei asemenea gestiuni a stocului ncat cheltuielile totale(medii) sa fie minime.
Tipuri de cheltuieli:
1) cheltuieli de lansare (n vederea constituirii stocului) care se evidentiaza prin
cl =costul de lansare a comenzii;
2) cheltuieli de stocare (se refera la depozitarea, supravegherea, ntretinerea stocu-
lui, etc.). Acestea se calculeaza pe baza costului unitar de stocare (cs ) (costul de
stocare a unei unitati de bun material pe unitate de timp).
Nivelul stocului variaza n timp datorita intrarilor si iesirilor de bunuri materiale. Din
acest punct de vedere modelele de stoc se vor clasifica astfel:
a) determinist= cand intrarile si iesirile, pe o perioada fixa, pot fi cunoscute cu
exactitate;
b) probabilistic (aleator)=cand intrarile si iesirile sunt cunoscute numai n probabil-
itate .
Notatii:
=perioada de studiu la care se refera problema n cauza;
T (sau T1 , T2 , . . .)= perioada (intervalul) de timp dintre doua intari succesive n stoc,
dintre doua aprovizionari;
Ni =nivelul initial al stocului;
Nf =nivelul final al stocului;
N (t)=nivelul stocului la momentul t.
Evolutia stocului n timpul unei perioade T se reprezinta sub forma graficului unei
functii n scara, descrescatoare (fig.1). Deoarece calculul cu functii n scara, este mai
dificil, pentru simplificare consideram ca descresterea este uniforma, deci se desfasoara n
mod continuu (fig.2).
25
fig. 1 fig. 2
N(t) N(t)
6 6
Ni Ni HH
HH
HH
H
HH
Nf Nf HH
- -
0 T - t 0 T - t
Optimizarea proceselor de stocare deterministe
1. Modelul cu perioada fixa si cerere constanta, fara ruptura
Este cel mai simplu model:
intervalul de timp dintre doua aprovizionari este fix (T );
cantitatea care se cere pe o astfel de perioada este constanta;
livrarea se face exact n momentul cand nivelul stocului a ajuns la 0;
cantitatea cu care se aprovizioneaza stocul (v)=cantitatea ceruta (u) . Deci nivelul
stocului la inceputul fiecarei perioade de aprovizionare este acelasi.
fig. 3
N(t)
6 @ @ @
@ @ @
u=v @ @ @
? @
@ @
@ @
@ -
0 T - T - T - t
-
Elementele care, de obicei, se cunosc:
V =cantitatea totala ce se cere n perioada de studiu ;
cs =costul unitar de stocare;
cl =cheltuielile de lansare ale comenzii;
Elementele ce vor trebui determinate:
v = u cantitatea cu care se face aprovizionarea;
n= numarul de aprovizionari;
26
T =durata perioadei de aprovizionare;
fmin =valoarea minima a cheltuielilor totale legate de gestiune;
Observatie:
V
(1.30) n= =
T v
Din relatia (1.30) rezulta ca numarul necunoscutelor se reduce la unu. De obicei v
este necunoscuta independenta.
Vom evalua, mai ntai, cheltuielile ce se fac nt-o perioada T de aprovizionare (cT ):
cheltuielile de lansare cl ;
v
cheltuielile de stocare cs T (se exprima avand n vedere nivelul mediu al stocului,
2
v v+0
adica = si prin costul cs unitar de stocare)
2 2
v
Deci: cT = cl + cs T
2
Notam cu c cheltuielile pe perioada de studiu . Avand n perioade de aprovizionare
rezulta ca:
v
c = n cl + n cs T
2
V
Dar din relatia (1.30) avem n = , nT = . Atunci
v
V v
c = cl + cs
v 2
27
2. Modelul cu perioada fixa si cerere constanta, cu ruptura
Avem aceleasi caracteristici ca si n cazul modelului anterior, dar acum cererea u n
perioada de aprovizionare este mai mare decat cantitatea v cu care se face aprovizionarea.
Deci exista o subperioada, de durata T2 , n care nivelul stocului este 0, existenta stocului
fiind asigurata doar n prima subperioada T1 , a perioadei de aprovizionare T .
fig. 4
N(t)
6 6 @ @ @
@ @ @
@ @ @
v @ @ @
u @ @ @
@ @ @
? @
@ @
@ @
@ -
0 T1 -T2- T1 -T2- T1 -T2-
? T - T - T - t
-
v
Pe subperioada T1 stocul este pozitiv cu nivelul mediu . Pe subperioada T2 stocul
2
uv
este nul, lipsa lui medie este . In subperioada T2 apar cheltuielile de penalizare,
2
care se calculeaza cu ajutorul costului unitar de penalizare (cp ), adica este vorba de
cat se plateste (pierde) din cauza lipsei unei unitati din stoc nt-o unitate de timp.
In perioada de aprovizionare T se fac urmatoarele cheltuieli:
de lansare: cl
v
de stocare pe subperioada T1 : cs T1
2
uv
de penalizare pe subperioada T2 : cp T2
2
Deci
v uv
cT = cl + cs T1 + cp T2
2 2
c = n
cT
v uv
c = n cl + cs T1 + cp T2 .
2 2
Avem relatia
V
(1.32) n= =
T u
Din asemanarea unor triunghiuri dreptunghice obtinem
T u
=
(1.33) T2 uv
T u
=
T1 v
28
Din relatile (1.32) si (1.33) avem:
u uv v u v v
T = , T2 = T = (u v) , T1 = T = =
V u V u V u V
V v2 (u v)2 V v2 (u v)2
Deci c = cl + cs + cp = cl + cs + cp
u 2V 2V u 2u 2u
Necunoscutele sunt v si u . Vom determina valoarea minima a functiei :
V v2 (u v)2
f (u, v) = cl + cs + cp
u 2u 2u
Derivatele partiale ale funtiei f sunt:
Problema 1.4.1 La un magazin sunt solicitate ntr-un semestru 10 000 unitati dintr-un
anumit produs. Cunoscand costul unitar de stocare de 5u.m./unitate/zi si cheltuielile de
lansare ale comenzii de 11 250 u.m., sa se determine elementele ce caracterizeaza aceasta
problema de gestiune, exprimand n prealabil functia f ce reprezinta cheltuielile totale de
gestiune pe acel semestru.
29
Solutie. Avem o problema de stoc cu perioada fixa, cerere constanta, fara ruptura.
V =10 000 unitati
cs =5 u.m./unitate/zi
cl =11 250 u.m.
=1 semestru=180 zile
Aplicand formulele (1.31) obtinem:
r r
2 cl V 2 11 250 10 000
vopt = = = 500 unitati ;
cs 180 5
V 10 000
nopt = = = 20 ori ;
vopt 500
180
Topt = = = 9 zile ;
nopt 20
fmin = cs vopt = 5 180 500 = 450 000 u.m. .
Problema 1.4.2 Int-un an, dint-un anumit produs sunt cerute 900 bucati. Cunoscand
costul unitar de stocare de 10 u.m./bucata/zi si cheltuielile de lansare ale comenzii, fixe, de
800 u.m., sa se determine: nivelul optim de aprovizionare, numarul optim de aprovizionari
din acel an, durata optima a perioadei de aprovizionare si valoarea minima a cheltuielilor
totale legate de gestiune, n acel an.
Solutie. Avem o problema de stoc cu perioada fixa, cerere constanta, fara ruptura.
V =900 bucati
cs =10 u.m./bucata/zi
cl =800 u.m.
=1 an=360 zile
Aplicand formulele (1.31) obtinem:
r r
2 cl V 2 800 900
vopt = = = 20 bucati ;
cs 360 10
V 900
nopt = = = 45 ori ;
vopt 20
360
Topt = = = 8 zile ;
nopt 45
fmin = cs vopt = 10 360 20 = 72 000 u.m. .
Problema 1.4.3 Intr-un an, la un atelier de reparatii, se consuma 100 000 piese de
schimb. Costul unitar de stocare este de 0,9 u.m./bucata/zi, costul unitar de penalizare
este de 1,6 u.m./bucata/zi, iar cheltuielile de lansare ale comenzii, fixe, sunt de 40 500
u.m. Sa se determine elementele ce caracterizeaza aceasta problema de stoc cu ruptura,
utilizand functia cheltuielilor totale f (u, v).
Solutie. Problema are un model de gestiune cu perioada fixa, cerere constanta, dar cu
ruptura.
30
V =100 000 bucati
cs =0,9 u.m./bucata/zi
cp =1,6 u.m./bucata/zi
cl =40 500 u.m.
=1 an=360 zile
Aplicand formulele (1.34) obtinem:
cp 1, 6
= = = 0, 64
cs +rcp 2, 5 r
2cl V 2 40 500 100 000
uopt = = = 6 250 bucati
cs 360 0, 9 0, 64
vopt = uopt = 0, 64 6 250 = 4 000 bucati
V 100 000
nopt = = = 16 ori
uopt 6 250
360
Topt = = = 22, 5 zile
nopt 16
fmin = cs vopt = 0, 9 4 000 360 = 1 296 000 u.m.
31
Capitolul 2
Matematici financiare
Definitia 2.1.2 Dobanda calculata o singura data pe toata durata de fructificare se numeste
dobanda simpla.
Notam prin
S0 = suma depusa (suma initiala),
t = numarul de ani (termenul),
p = procentul anual (dobanda ce se cuvine pentru 100 unitati monetare)
p
i= = dobanda unitara anuala.
100
Cu aceste notatii deducem dobanda anuala este i S0 , de unde obtinem ca dobanda la
termen este i S0 t. Notand prin St suma rezultata dupa t ani avem
St = S0 + iS0 t = S0 (1 + it) .
Observatii:
1. S0 , S1 = S0 + iS0 , S2 = S1 + iS0 = S0 + 2iS0 , S3 = S2 + iS0 = S0 + 3iS0 , . . . formeaza
o progresie aritmetica cu primul termen S0 si ratia iS0 ;
2. u = 1 + i se numeste factor de fructificare (se obtine din S0 = 1 si t = 1 notand
S1 = u);
1 1
3. v = = se numeste factor de actualizare (se obtine din S1 = 1 si t = 1
u 1+i
notand S0 = v).
4. Notam cu DS dobanda n regim de dobanda simpla (DS).
32
Solutie. Dobanda la termenul t este i S0 t si suma finala este St = S0 (1 + it) , unde
4 4
t = 2, S0 = 5300, i = , adica dobanda va fi DS = 5300 2 = 424 u.m. si suma
100 100
4
finala va fi Sfinala = S2 = 5300 1 + 2 = 5724 u.m .
100
Observatia 2.1.1 Daca anul este mpartit n n perioade (parti) atunci n formulele an-
tn
terioare vom avea n loc de t, unde prin tn se ntelege timpul exprimat n partile
n
(perioadele) considerate. De exemplu: n = 2 (semestrial), n = 4 (trimestrial), n = 12
(lunar), n = 360 (zilnic). Astfel se deduc formulele:
i S0 tn p S0 tn
Dobanda la termenul tn este DS = = ;
n n 100
i tn p tn
Suma finala este Stn = S0 1 + = S0 1 + .
n n 100
Problema 2.1.2 De ce suma dispunem peste 270 zile daca depunem suma de 5300 u.m
cu procentul de 3% ?
p tn
Solutie. Folosim Stn = S0 1 + cu S0 = 5000, p = 3, tn = 270 si n = 360.
n 100
3 270
Astfel S270 = 5000 1 + = 5112, 50 u.m .
360 100
36 i 0, 36
Solutie. Din i = = 0, 36 si n = 4 obtinem i4 = = = 0, 09. Astfel procentul
100 4 4
trimestrial p4 = 9% este echivalent cu procentul anual p = 36%. p
Fie sumele S1 , S2 , , Si plasate cu acelasi procent p adica i = pe duratele
100
t1 , t2 , , ti si o suma S , plasata tot cu procentul p. Dorim sa determinam durata t n
care suma S produce o dobanda egala cu dobanda totala produsa de sumele S1 , S2 , ,
Si .
33
S1 t1 + S2 t2 + + Si ti
Avem t = .
S
X i i
X
Daca S 6= Sj , atunci t se numeste scadenta comuna, iar daca S = Sj
j=1 j=1
atunci t se numeste scadenta medie.
Problema 2.1.5 Sa se determine scadenta unei sume de 20000 u.m. care produce o
dobanda egal cu suma dobanzilor produse de 4700 u.m. pe timp de 61 zile, 900 u.m pe
timp de 69 zile, 3900 u.m pe timp de 86 zile, 5300 u.m. pe timp de 89 zile si 8500 u.m.
pe timp de 107 zile.
Solutie. Deoarece 4700 + 900 + 3900 + 5300 + 8500 = 23300 6= 20000 deducem ca suntem
n cazul unei scadenta comune si anume:
4700 61 + 900 69 + 3900 86 + 5300 89 + 8500 107
t= = 63 (zile) .
20000
Fie sumele S1 , S2 , , Si depuse spre fructificare pe perioadele t1 , t2 , , ti cu
procentele anuale p1 , p2 , , pi . Procentul mediu de plasament, adica procentul
care se aplica sumelor S1 , S2 , , Si pe perioadele t1 , t2 , , ti este
S1 p1 t1 + S2 p2 t2 + + Si pi ti
p= .
S1 t1 + S2 t2 + + Si ti
Solutie. Avem
1000 4 2 + 2000 5 5 + 8000 2 1
p= = 3, 7 (%) .
1000 2 + 2000 5 + 8000 1
Definitia 2.1.3 Dobanda compusa este acea dobanda care se calculeaza la sfasitul
fiecarei perioade, urmand ca n perioada urmatoare sa produca dobanda si la dobanda
produsa n perioada anterioara.
34
p=procentul anual,
p
i= =dobanda unitara,
100
St =suma acumulata la momentul t.
Daca adaugarea se face anual atunci:
- dupa primul an avem suma S1 = S0 + i S0 = S0 (1 + i)
- dupa doi ani avem suma S2 = S1 + i S1 = S1 (1 + i) = S0 (1 + i)(1 + i) = S0 (1 + i)2
- dupa t ani avem suma St = S0 (1 + i)t
Notam cu DC dobanda n regim de dobanda compusa (DC). Din St = S0 + DC deducem
pentru dobanda compusa formula DC = S0 [(1 + i)t 1] .
Daca adaugarea se face de n ori pe an atunci:
i i
- dupa primul interval (din cele n) avem suma S1,1 = S0 + S0 = S0 1 +
n n
i i
- dupa al doilea interval (din cele n) avem suma S2,1 = S1,1 + S1,1 = S1,1 1 + =
n n
2
i i i
= S0 1 + 1+ = S0 1 +
n n n
n 1n
i i
- la sfarsitul primului an avem suma Sn,1 = S0 1 + = S0 1 +
n n
i i
- dupa primul interval din al doilea an avem suma S1,2 = Sn,1 + Sn,1 = Sn,1 1 +
n n
n n+1
i i i
= S0 1 + 1+ = S0 1 +
n n n
i i
- dupa al doilea interval din al doilea an avem suma S2,2 = S1,2 + S1,2 = S1,2 1 +
n n
n+1 n+2
i i i
= S0 1 + 1+ = S0 1 +
n n n
n+n 2n
i i
- la sfarsitul celui de al doilea an avem suma Sn,2 = S0 1 + = S0 1 +
n n
tn
i
- dupa t ani avem suma Sn,t = S0 1 + .
n
Observatii.
1. Ca si n cazul operatiei de dobanda simpla notam prin u=1+i factorul de fructificare
1
si prin v = factorul de actualizare;
u
2. Sirul S0 = S , S1 , S2 , , St este o progresie geometrica cu primul termen S si ratia
(1 + i).
Problema 2.1.7 Ce suma va ridica o persoana peste 6 ani cu procentul anual (n sensul
dobanzii compuse) de 3% daca depune initial 5500 u.m.?
3
Solutie. Folosim formula dedusa anterior St = S0 (1 + i)t cu t = 6, S0 = 5500, i = ,
100
35
6
3
adica S6 = 5500 1 + = 6567, 29 u.m..
100
Observatia 2.1.4 Notiunea de dobanzi unitare echivalente se pastreaza si pentru
cazul dobanzii compuse si anume, dobanzile unitare i si in se numesc echivalente daca
pentru aceeasi suma initiala, pe acelasi interval de timp, conduc la aceeasi dobanda com-
pusa.
4 641 = 10 000 (1 + j)4 1 14 641 = 10 000(1 + j)4 j = 0, 1 q = 10%
Problema 2.2.2 O suma S0 este plasata cu procentul anual de 10% n regim DC pe timp
de 2 ani. Cu ce procent ar trebui plasata n regim DS pentru a realiza aceeasi dobanda ?
36
unde p1 (t) si p2 (t) sunt constante sau nu pe durata corespunzatoare, iar
0 p1 (t) < p2 (t)
t1 = durata minima obligatorie;
De obicei p1 (t) = 0, () t [0, T ] , 0 < T < t1 ,
adica nu se acorda nici o dobanda pentru suma plasata n conditiile unei durate inferioare
duratei minime obligatorii de plasament.
Pentru un anumit procent anual variabil p(t) = 100i(t),
(
i1 (t) pentru t [0, t1 ]
i(t) =
i2 (t) pentru t > t1
37
p2 = 100i2 sunt cele doua procente corespunzatoare intentiilor celor doi parteneri, atunci
avem urmatoarele inegalitati:
(
S0 i1 t S0 i2 t , n regim de DS
t t
S0 (1 + i1 ) S0 (1 + i2 ) , n regim de DC
Definitia 2.3.1 Numarul a este rata anuala a inflatiei, iar 100a se numeste procent
anual mediu de devalorizare sau de inflatie.
Propozitia 2.3.1 1. Daca rata anuala a inflatiei a este mai mica decat rata anuala a
dobanzii, deci daca a < i, atunci exista un castig oarecare prin plasare.
2. Daca a = i, atunci castigul prin plasarea unei unitati monetare este nul.
3. Daca rata anuala a inflatiei este mai mare decat rata anuala a dobanzii (a > i), atunci
se efectueaza un plasament n pierdere.
38
Sa presupunem ca suntem n conditiile unei inflatii controlate. In acest caz, pentru
compensarea inflatiei de rata anuala a, o unitate monetara, plasata pe timp de un an cu
un anumit procent anual p = 100i devine prin revalorizare
1u.m. , (1 + i) (1 + a)
1
Definitia 2.3.3 Coeficientul se numeste factor de depreciere sau devalorizare,
1+a
iar numarul 1 + a este factor anual de compensare sau de anulare a deprecierii
sau factor anual de revalorizare.
Problema 2.3.1 Se plaseaza suma S0 = 1 000 000 u.m. n regim de DC, timp de 5 ani,
cu procentul anual de 10%. Se cere sa se determine suma finala a plasamentului daca:
a) nu exista inflatie sau este neglijabila;
b) exista o inflatie anuala de 4% neluata n seama;
c) exista o inflatie anuala de 4% si se compenseaza integral.
In situatia de inflatie, precizati valoarea reala a operatiunii si valoarea aparenta a operatiunii.
Solutie.
a) S(S0 , i, t) = 1 000 000 (1, 1)5 = 1 610 510u.m.
5 5
1 + 0, 1 1, 1
b) S(S0 , i, t) = 1 000 000 = 1 000 000 = 1 323 721, 60u.m
1 + 0, 04 1, 04
c)S(S0 , i, t) = 1 000 000(1 + 0, 1)5 (1 + 0, 04)5 = 1 000 000(1, 1)5 (1, 04)5 = 1 959 431, 5u.m
Definitia 2.3.4 Daca a = a(t) si a0 (t) > 0 atunci spunem ca are loc o inflatie crescatoare.
a
Daca n plus raportul este mare, atunci se spune ca are loc o inflatie galopanta.
i
39
In afara de posibilitati de aparitie a inflatiei, adeseori se mai iau n considerare si unele
evenimente imprevizibile care ar putea face ca anumite credite sa nu poata fi rambursate
niciodata. Amintim cu aceasta ocazie unele situatii de exceptie: razboaie, catastrofe
naturale, schimbari politice majore care anuleaza orice angajamente ale predecesorilor si
altele.
Cu scopul de a-si acoperi un astfel de risc este indicat ca creditorul sa mai includa n
afara coeficientilor i si a nca un coeficient b, caruia i va corespunde un procent anual de
risc catastrofic 100b astfel ca
1u.m. , (1 + i) (1 + a) (1 + b)
Solutie. i = 0, 1 ; a = 0, 02 ; b = 0, 05;
k = 0, 1 (1 + 0, 02 + 0, 05 + 0, 001) + 0, 02 + 0, 05 + 0, 001 = 0, 1781
adica procentul anual aparent trebuie sa fie de 17, 81% .
40
financiar prin care banca va plati partenerului P2 la o data T , T > T0 suma S0 plus
dobanda aferenta calculata cu un procent anual p = 100i.
Notam cu K = K(S0 , T, p) suma pe care o va primi P2 la scadenta. Sa presupunem
nsa ca din diverse motive partenerul P2 doreste sa ncaseze contravaloarea politei la
momentul T1 < T , deci nainte de scadenta cu t = (T T1 ) ani (sau alte unitati de timp),
adresandu-se n acest scop unei banci comerciale.
Notam cu K1 = K1 (S0 , T1 , p) valoarea finala a sumei S0 pe durata T1 evaluata cu pro-
centul anual p, iar cu K a (K, t, T ) valoarea sau suma pe care banca comerciala o plateste
detinatorului politei la momentul T1 .
Terminologia folosita:
Suma S0 se numeste valoarea initiala a operatiunii. Se mai folosesc si termenii pret
de cumparare sau valoare de emisiune;
Procentul anual p se numeste procent nominal de valoare sau procent de emisiune
al politei;
Suma K1 se numeste valoarea finala de scontare sau curs al politei la data
scontarii acesteia;
Suma K se numeste valoarea finala a operatiunii sau valoarea nominala la scadenta
a politei. Se mai foloseste si termenul de capital disponibil sau nominal la scadenta.
Procentul anual q = 100j se numeste procentul de scont al politei;
Suma K a se numeste valoarea actuala a politei la momentul vanzarii acesteia sau val-
oarea scontata sau uneori se mai spune ca reprezinta capitalul scontat.
Diferenta dintre capitalul nominal K si capitalul scontat K a , adica
(2.2) S = K Ka
41
se face operatiunea de scont.
Deci scontul este egal cu dobanda valorii scontate K a pe durata t = T T1 cu un
procent de scont q = 100j.
Definitia 2.4.2 Numarul j se numeste dobanda anuala unitara de scont sau, rata
anuala de scont.
Definitia 2.4.3 Daca dobanda aferenta a unui capital actual (sau scontat) K a pentru a
obtine un capital nominal K este evaluata ca dobanda simpla, atunci spunem ca avem
o operatiune de scont simplu al carei rezultat se va nota SS .
K a q tm
SS = K a j t =
100 m
dupa cum durata operatiunii t se exprima n ani sau n fractiuni de an, iar procentul anual
unic de scont este q = 100 j .
Daca operatiunea de scont nu se desfasoara cu procent unic pe toata durata t atunci,
presupunand ca
Xn
t= tk
k=1
K a j t = K K a , adica (1 + j t) K a = K
K K jt K qt
(2.4) SS = K K a = K = =
1 + jt 1 + jt 100 + qt
K q tm
(2.5) SS K j t =
100 m
42
Definitia 2.4.4 Numarul calculat conform lui (2.4) se numeste scont simplu rational
(notam SS R), iar (2.5) se numeste scont simplu comercial (notam SS C).
S R= K jt
S
In concluzie: 1+jt
SS C = K j t
Pentru o operatiune de scontare data avem inegalitatea
SS R < S S C
ceea ce nseamna ca scontul simplu comercial convine bancii comerciale care cumpara
politele (sau documentele de plata) pe cand scontul simplu rational convine detinatorului
politei.
K , pentru SS R
a a 1 + jt
Capitalul scontat K este: K =
K(1 jt) , pentru SS C
Problema. La data de 01.03.2000 a fost cumparata o polita n valoare de S0 = 12 000u.m,
scadenta 10 luni mai tarziu si evaluata cu procentul anual de 10%. Din motive diverse,
posesorul politei se prezinta la scontare cu trei luni nainte de scadenta. In aceste conditii
se cer:
a) valoarea nominala a politei K la scadenta;
b) valoarea finala a politei la momentul scontarii K1 ;
c) valoarea scontata K a a politei, aplicand pe rand ambele sconturi simple cu fiecare din
procentele anuale:
q1 = 8% , q2 = 10% si q3 = 12%
10 10
Solutie. a) K = S0 (1 + iT ) = 12 000 1 + = 13 000 u.m.
100 12
10 7
b) K1 = S0 (1 + iT1 ) = 12 000 1 + = 12 700 u.m.
100 12
K , pentru SS R
a 1 + jt
c) K =
K(1 jt) , pentru SS C
scontul simplu rational:
13 000
q1 = 8% K a = = 12 745, 098
8 3
1+
100 12
13 000
q2 = 10% K a = = 12 682, 926
10 3
1+
100 12
13 000
q3 = 12% K a = = 12 621, 359
12 3
1+
100 12
43
scontul simplu comercial:
a 8 3
q1 = 8% K = 13 000 1 = 12 740
100 12
10 3
q2 = 10% K a = 13 000 1 = 12 675
100 12
12 3
q3 = 12% K a = 13 000 1 = 12 610
100 12
Definitia 2.4.5 Daca dobanda aferenta capitalului scontat K a pentru a obtine capitalul
nominal K este evaluata ca dobanda compusa, atunci spunem ca avem o operatiune
de scont compus al carei rezultat se noteaza cu SC .
n
X
Daca pe o durata t, unde t = tk se opereaza cu procentele anuale diferite
k=1
qk = 100jk , k = 1, n, atunci
" n #
Y 1
SC = K 1
k=1
(1 + jk )tk
Daca dobanda unitara anuala j este mica, sau daca produsul jt este mic, atunci
(1 + j)t 1 + jt
In concluzie :
1
SC R = K 1 (scont compus rational)
(1 + j)t
Kjt
SC C = (scont compus comercial)
1 + jt
44
Folosind relatia (2.2) avem K a = K S, adica
K
t
, pentru SC R
a
K = (1 + j)
K ,
pentru SC C
1 + jt
Problema 2.4.1 O polita are valoarea de emisiune S0 = 10 000 u.m. si este scadenta
peste 5 ani de la emisiune si evaluata cu procentul anual p = 8%. Daca scontarea acesteia
se face cu procentele q1 = 8% sau q2 = 10% cat va primi posesorul ei:
a)la scadenta?
b) cu doi ani mai devreme de scadenta?
c) cu o jumatate de an nainte de scadenta?
45
K 14 693, 28
Ka = = = 13 993, 6
1 + jt 1 + 0, 1 0, 5
pentru SS C
K a = K(1 jt) = 14 693, 28(1 0, 1 0, 5) = 13 958, 616
pentru SC R
K 14 693, 28
Ka = t
= = 14 008, 424
(1 + j) (1, 1)1/2
Folosind notatiile:
u=1+i , pentru factorul de fructificare
1 1
v= = , pentru factorul de actualizare
u 1+i
Deci valoarea actuala a ratelor anuitatii, adica valoarea anuitatii, este data prin formula
(2.10), obtinuta n regim de (DC).
Anuitatea este constanta daca ratele sunt constante si perioadele (intervalele dintre
platile consecutive) sunt constante, adica
a1 = a2 = = an = a si tk tk1 = constant
46
1
Daca tk tk1 = 1 (an), atunci anuitatea se numeste ntreaga, iar daca tk tk1 =
m
(fractiune de an), anuitatea se numeste fractionata. Vom prezenta n continuare cazul
anuitatilor ntregi.
Daca plata ratelor constante se face la sfarsitul anului, asa ncat tk = k, spunem ca
avem anuitati constante posticipate. Folosind formula (2.10) se obtine n acest caz:
n
X n
X
kt
V (t) = av = a v k ut
k=1 k=1
47
Problema 2.5.2 Sa se determine valoarea initiala si valoarea finala a unei anuitati
ntregi anticipate pentru care rata anuala este 10 000 u.m., procentul 5% pe timp de 7
ani.
Solutie. Avem a=10 000 u.m., p = 5%, adica i=0,05 si n=7 ani.Astfel obtinem:
7
1
1
1, 05
V (0) = 10 000 1, 05 = 60 756, 90 u.m.
0, 05
(1, 05)7 1
V (7) = 10 000 1, 05 = 295 491, 04 u.m.
0, 05
1 2
t11 = , t12 = , . . . , t1m = 1,
m m
m+1 m+2
t21 = , t22 = , . . . , t2m = 2,
m m
2m + 1 2m + 2
t31 = , t32 = , . . . , t3m = 3,
m m
..
.
(n 1)m + 1 (n 1)m + 2
tn1 = , tn2 = , . . . , tnm = n,
m m
iar ratele sunt constante
akj = a , k = 1, n , j = 1, m
(k 1)m + j
Deoarece momentele la care se fac platile sunt tkj = , k = 1, n , j = 1, m
m
putem scrie valoarea anuitatii obtinuta n regim (DC) astfel:
X m
n X n X
X m
tkj t
(2.11) V (t) = av = a v tkj ut ,
k=1 j=1 k=1 j=1
i 1
unde u = 1 + , v = .
m u
Daca folosim suma unei progresii geometrice, formula (2.11) se poate scrie
n X
X m 1
j n
X 1 1v
t k1 t
V (t) = au v v m = au v k1 v m 1 =
k=1 j=1 k=1 1 vm
n
X
t 1 1v 1 1v 1 vn 1 1 vn
au v m 1 v k1 = aut v m 1 = aut v m 1 .
1v m
k=1 1v m 1v 1 vm
Deci
1 1 vn
(2.12) V (t) = aut v m 1 .
1 vm
48
Problema 2.5.3 Sa se determine valoarea initiala si valoarea finala a unei anuitati pos-
ticipate pentru care rata este de 10 000 u.m., cu procentul anual de 5%, stiind ca platile
se fac timp de 5 ani de 3 ori pe an.
Solutie. Avem a=10 000 u.m., n=5, m=3, p=5%, adica i=0,05. Din formula (2.12)
pentru t = 0, respectiv t = n obtinem valoarea initiala, respectiv valoarea finala a anuitatii
posticipate:
0 15
B 1 C
B C
13 1B
B
C
@ 0, 05 C
A
1 1+
V (0) = 10 000 3 1 1 = 143 572, 5485
0, 05 0
3
1+ B 1 C
3 B
1B
C
C
B 0, 05 C
@ A
1+
3 0 15
B 1 C
B C
13 1B
B
C
5 @ 0, 05 C
A
0, 05 1 1+
V (5) = 10 000 1 + 3 1 1 = 155 942, 4428
3 0, 05 0
3
1+ B 1 C
3 B
1B
C
C
B 0, 05 C
@ A
1+
3
In mod analog se obtine formula pentru anuitatile anticipate fractionate.
49
k Rk Dk Qk rk
.. .. .. .. ..
. . . . .
unde
k numarul perioadei (anului);
Rk suma nerambursata la nceputul perioadei k;
Dk dobanda pentru suma nerambursata Rk pe perioada k;
Qk cota aferenta perioadei k ( o parte din mprumut);
rk rata aferenta perioadei k (totalul platii de la sfarsitul perioadei k);
Intre aceste elemente exista urmatoarele relatii:
R1 = s , Rk+1 = Rk Qk , Rn = Qn , Dk = i Rk , rk = Qk + Dk , k = 1, n
Aceste relatii nu sunt suficiente pentru a determina toate marimile. Se mai foloseste
si relatia ce se obtine pe baza principiului echilibrului financiar:
n
X
(2.13) s un = rk v kn
k=1
n
X
n
unde su reprezinta obligatia debitorului actualizata la scadenta si rk v kn reprezinta
k=1
suma primita de creditor de la debitor actualizata la scadenta .
In cazul amortizarii directe debitorul plateste ratele direct creditorului. Avem
0
p = p, iar ratele ce se platesc la sfarsitul perioadelor sunt rk . Vom prezenta 4 modele de
amortizari directe.
MODELUL 1D: amortizarea se face prin plata unica. Debitorul plateste toata datoria
sa, S = sun , o singura data, la scadenta, deci ratele si cotele sunt:
rk = Qk = 0 , k = 1, n 1
(2.14) Qn = sun1
rn = sun
(2.15) Rk = s , Qk = 0 , Qn = s , Dk = s i , rk = s i , rn = s u , k = 1, n 1
MODELUL 3D: amortizarea prin cote constante. Debitorul plateste, la sfarsitul fiecarei
perioade, o cota constanta din mprumut, mpreuna cu dobanzile corespunzatoare pentru
sumele nerambursate. Relatiile cu care se determina elementele planului de amortizare
50
sunt: s
Qk = Q =
n
R1 = s
(2.16) Rk+1 = s kQ
Dk = Rk i = s i (k 1) Q i
rk = Q + Dk = Q + s i (k 1) Q i
Dobanzile Dk si ratele rk sunt termenii unor progresii aritmetice cu ratia progresiei Q i,
iar sumele Rk sunt termeni ai unei progresii aritmetice cu ratia Q.
MODELUL 4D: amortizarea prin rate constante. Debitorul plateste, la sfarsitul fiecarei
perioade, o rata constanta, care acopera atat o parte din mprumut cat si dobanda pentru
suma nerambursata.
Fie rk = r. Din relatia (2.13) avem:
n
X n
X
n kn n n
su = rv su = ru vk
k=1 k=1
Rk = Qk + Qk+1 + + Qn = r v nk+1 + r v nk + + r v =
nk+1
X 1 v nk+1 1 v nk+1
r vi = r v =r
i=1
1v i
Astfel relatiile ce se utilizeaza pentru a determina elementele planului de amortizare sunt:
R1 = s
1 v nk+1
kR = r
i
(2.17) D = iR = r(1 v nk+1 )
k k
Qk = r v nk+1
rk = r
51
MODELUL 1I: amortizarea prin plata periodica a dobanzilor catre creditor si consti-
tuirea sumei mprumutate la o terta parte prin plati periodice constante.
Se ntocmesc doua planuri de amortizare, unul ntre debitor si creditor si altul ntre
debitor si terta parte.
Intre debitor si creditor planul de amortizare este de tipul 2D, si pentru calculul
dobanzilor catre creditor se foloseste procentul p.
Intre debitor si terta parte planul de amortizare este de tipul 4D, cand suma de
pornire este s v 0 n (deoarece suma finala la terta parte trebuie sa fie s si atunci avem
relatia s = Sinitiala u0 n , adica Sinitiala = s v 0 n ), iar procentul cu care se fac calculele
este p0 .
Ratele r0 constante, care sunt depuse de debitor la terta parte, sunt obtinute pe baza
principiului echilibrului financiar(vezi relatia (2.13)), adica
n
X n
X
0n 0n 0 kn 0n 0n 0n k
(s v ) u = rk0 v sv u =r u 0
v0
k=1 k=1
0n 01 v0n 0 sv 0 n i0
sv =r r =
i0 1 v0n
Modelul 2I: amortizarea se face printr-o unica plata catre creditor si constituirea sumei
mprumutate si dobanzii la o terta parte prin plati periodice constante.
In acest caz, planul de amortizare dintre debitor si creditor este de tipul 1D, deci
debitorul plateste toata datoria sa S = s un o singura data, la scadenta. Intre debitor
si terta parte planul de amortizare este de tipul 4D, cand suma de pornire (initiala) este
Sv 0 n = (s un ) v 0 n (deoarece suma finala la terta parte trebuie sa fie S = s un si atunci
avem relatia S = Sintiala u0 n , adica Sintiala = Sv 0 n ), iar procentul cu care se fac calculele
este p0 .
Ratele r0 constante, care sunt depuse de catre debitor, la terta parte, sunt determinate
pe baza principiului echilibrului financiar (vezi relatia (1)), adica
n
X n
X
n n kn n n n k
(Sv 0 ) u0 = r0 v 0 Sv 0 u0 = r0 u0 v0
k=1 k=1
n 1 v0n S i0 v 0 n
Sv 0 = r0 , deci r 0
=
i0 1 v0n
52
Solutie. Este vorba de o amortizare de tip 2D, deci cu plata periodica a dobanzilor si
achitarea sumei mprumutate la scadenta.
Avem: s=60 000 u.m., p=10%, i=0,1, n=3
R1 = 60000 u.m., Q1 = 0, D1 = 60 000 0, 1 = 6 000, r1 = 6 000
R2 = 60 000 u.m., Q2 = 0, D2 = 60 000 0, 1 = 6 000, r2 = 6 000,
R3 = 60 000 u.m., Q3 = 60 000, D3 = 60 000 0, 1 = 6 000, r3 = 60 000(1 + 0, 1) = 66 000
Planul de amortizare il reprezentam sub forma urmatorului tabel:
k Rk Dk Qk rk
1 60 000 6 000 0 6 000
2 60 000 6 000 0 6 000
3 60 000 6 000 60 000 66 000
Problema 2.6.2 Sa se ntocmeasca planul de amortizare al unui mprumut de 120 000
u.m. cu procentul de 10% pe timp de 3 ani, prin achitarea periodica a unei cote constante
si cu plata periodica a dobanzilor pentru suma nerambursata.
Solutie. Avem un model de tip 3D. Deoarece s = 120 000 u.m, p = 10%, i = 0, 1 si n=3,
obtinem
120 000
Qk = Q = = 40 000 u.m., k = 1, 3
3
R1 = s = 120 000 , D1 = R1 i = 120 000 0, 1 = 12 000 , r1 = Q + D1 = 52 000
R2 = s Q = 80 000 , D2 = R2 i = 8 000 , r2 = Q + D2 = 48 000
R3 = s 2Q = 40 000 , D3 = R3 i = 4 000 , r3 = Q + D3 = 44 000
Planul de amortizare este reprezentat n urmatorul tabel
k Rk Dk Qk rk
1 120 000 12 000 40 000 52 000
2 80 000 8 000 40 000 48 000
3 40 000 4 000 40 000 44 000
Problema 2.6.3 Sa se ntocmeasca planul de amortizare al unui mprumut de 45 000
u.m., cu procentul 15 %, pe timp de 3 ani, prin achitarea periodica a unei rate constante,
care acopera atat o parte din mprumut cat si dobanda pentru suma nerambursata.
Solutie. Problema se ncadreaza n modelul 4D. Avem s = 45 000 u.m, p = 15%,
i = 0, 15, n = 3. Calculam rata constanta r prin relatia
si 40 000 0, 15
r= n
= 3 = 19 708, 96 u.m.
1v 1
1
1, 15
Planul de amortizare va fi:
k Rk Dk Qk rk
1 45 000, 04 6 750, 16 12 958, 96 19 708, 96
2 32 041, 04 4 806, 16 14 902, 80 19 708, 96
3 17 138, 24 2 570, 74 17 138, 23 19 708, 96
53
Problema 2.6.4 Sa se amortizeze n 4 ani un mprumut de 80 000 u.m. printr-o unica
plata catre creditor cu procentul 5% si constituirea sumei necesare restituirii datoriei prin
plati periodice depuse spre fructificare cu procentul 6% la terta parte.
Solutie. Avem o problema de amortizare indirecta care se ncadreaza n Modelul 2I. Avem
s = 80 000 u.m., p = 5% , i = 0, 05 , p0 = 6% , i0 = 0, 06 , n = 4 . Planul de amortizare
dintre debitor si creditor este de tip 1D. Vom avea:
r1 = r2 = r3 = 0 , Q1 = Q2 = Q3 = 0
Q4 = s u3 = 80 000 (1, 05)3 = 92 610 , r4 = s u4 = 80 000 (1, 05)4 = 97 240, 50
R1 = 80 00 , D1 = 80 000 0, 05 = 4 000 , R2 = 84 000 , D2 = 84 000 0, 05 = 4 200
R3 = 88 200 , D3 = 88 200 0, 05 = 4 410 , R4 = 92 610 , D4 = 92 610 0, 05 = 4 630, 5;
Vom pune datele ntr-un tabel:
k Rk Dk Qk rk
1 80 000 4 000 0 0
2 84 000 4 200 0 0
3 88 200 4 410 0 0
4 92 610 4 630, 5 92 610 97 240, 50
Astfel debitorul va restitui creditorului toata datoria sa de 97 240,50 u.m. la scadenta.
Pentru ca peste 4 ani debitorul sa aiba la terta parte aceasta suma, cu procentul
p0 = 6%, acum ar trebui sa acopere suma initiala
4 1
Sinitiala = s u4 v 0 = 80 000 (1, 05)4 = 77 023, 57 u.m.
(1, 06)4
Astfel ntre debitor si terta parte vom avea un model de rambursare de tip 4D. Determinam
rata constanta r0 astfel
77 023, 57 0, 06
r0 = 4 = 22 228, 35 u.m.
1
1
1, 06
Din relatiile (2.17) obtinem urmatorul plan de amortizare ntre debitor si terta parte:
k Rk Dk Qk rk
1 77 023, 57 4 621, 41 17 606, 94 22 228, 35
2 59 416, 63 3 565, 00 18 663, 35 22 228, 35
3 40 753, 28 2 445, 20 19 783, 15 22 228, 35
4 20 970, 13 1 258, 21 20 970, 14 22 228, 35
Problema 2.6.5 Sa se amortizeze n 3 ani un mprumut de 60 000 u.m. prin plata
periodica a dobanzilor cu 10% catre creditor si constituirea sumei necesare restituirii
mprumutului la o terta parte prin plati periodice constante depuse spre fructificare cu
6%.
54
Intre debitor si terta parte planul de amortizare este de tip 4D. Pentru ca peste 3 ani
debitorul sa aiba la o terta parte suma de 60 000 u.m., acum ar trebui sa acopere o suma
initiala care verifica
60 000 60 000
60 000 = Sinitiala (1, 06)3 Sinitiala = 3
= = 50 377, 16 u.m.
(1, 06) 1, 191
Folosind relatiile (2.17) obtinem urmatorul plan de amortizare ntre debitor si a terta
parte:
k Rk Dk Qk rk
1 50 377, 16 3 022, 63 15 823, 96 18 846, 59
2 34 553, 20 2 073, 19 16 773, 40 18 846, 59
3 17 779, 80 1 066, 79 17 779, 80 18 846, 59
55
Capitolul 3
Matematici actuariale
p(x, y) + q(x, y) = 1 .
de unde
lx
p(a, x) = .
la
Evenimentul ca o persoana n varsta de a ani sa fie n viata la varsta de y ani se poate
concepe ca intersectia a doua evenimente dependente: primul, ca persoana n varsta de a
56
ani sa fie n viata la x ani si al doilea ca persoana n varsta de a ani care a ajuns la varsta
de x ani sa fie n viata la varsta de y ani.
Conform formulei pentru probabilitatea intersectiei a doua evenimente se poate scrie:
adica
p(a, y) ly
p(x, y) = = .
p(a, x) lx
Viata medie, notata cu simbolul ex , se defineste ca valoarea medie a numarului de ani
cati mai are de trait o persoana n varsta de x ani. Variabila aleatoare X are distributia:
1
n+
X: 2 , n = 0, 1, . . .
n/n+1 xq
X 1
lx+n lx+n+1 1 1X
n+ = + lx+n .
n0
2 lx 2 lx n1
1 1X
Deci ex = + lx+n .
2 lx n1
57
X 1X
iar ex = (n + 1) n/n+1 qx = lx+n .
n0
lx n1
Pentru a dispune de valorile functiilor utilizate n teoria asigurarilor se ntocmesc
tabele de mortalitate. Tabelele contin de obicei urmatoarele valori:
x= numarul de ani
lx =functia de supravietuire
dx = numarul persoanelor decedate ntre varsta de x si x + 1 ani
px =probabilitatea de viata
qx probabilitatea de deces
ex = viata medie
Tabelele mai contin o serie de numere de comutatie.
58
Valoarea medie a platilor viagere S1 , S2 , . . . , Sk platibile peste n1 , n2 , . . . , nk ani, daca
platile se efectueaza cand o persoana de x ani este n viata peste n1 , . . . , nk ani este
M (X) = S1 n1 Ex + + Sk nk Ex .
Dx+1 Dx+2
ax = 1 Ex + 2 Ex + = + +
Dx Dx
Nx = Dx + Dx+1 +
avem
Nx+1
ax =
Dx
unde ax se numeste factor de actualizare.
Daca ratele anuitatii viagere se platesc numai de la al n-lea an ncepand se ajunge la
notiunea de anuitate viagera constanta posticipata amanata, notata prin n/ ax are
valoarea
Dx+n+1 Nx+n+1
n/ ax = n+1 Ex + = + = .
Dx Dx
Daca se considera anuitatea viagera a carei rate se platesc numai timp de n ani, se
ajunge la notiunea de anuitate viagera constanta posticipata limitata notata prin
simbolul /n ax si are valoarea
Dx+1 + + Dx+n
/n ax = 1 Ex + + n Ex =
Dx
adica
Nx+1 Nx+n+1
/n ax = ax n/ ax = .
Dx
59
Anuitatea viagera constanta anticipata se deosebeste de cea posticipata prin
aceea ca plata ratelor se face la nceputul perioadei, n cazul nostru la nceputul anului.
In acest caz sunt valabile urmatoarele relatii:
pentru anuitatea viagera constanta anticipata imediata
Nx
ax =
Dx
pentru anuitatea viagera anticipata amanata
Nx+n
n/ ax =
Dx
pentru anuitatea viagera anticipata limitata
Nx Nx+n
/n ax =
Dx
60
avem 1
v x+n+ 2 (lx+n lx+n+1 ) Cx+n
D
n x = = .
v x lx Dx
Valoarea actuala medie a mai multor plati de deces, de cate 1 unitate monetara ( de
aceeasi valoare), platibila n cazul n care persoana decedeaza n anul respectiv este
X X Cx+i
M (X) = i Dx =
i0 i0
Dx
Mx
si notand Ax = M (X), avem Ax = , care este formula unei anuitati de deces
Dx
imediate (nelimitate) .
Anuitatea de deces se poate calcula ntre doua momente x + m (inclusiv) si x + n
(exclusiv) oarecare
n1
X n1
X Cx+i Mx+m Mx+n
M (X) = i Dx = = .
i=m i=m
Dx Dx
61
Conform principiului echilibrului financiar se poate scrie egalitatea
P /k ax = S n Ex ,
deci
Dx+n
S n Ex Dx Dx+n
P = =S =S
/k ax Nx Nx+k Nx Nx+k
Dx
2. Asigurare de pensii
Asiguratul n varsta de x ani plateste periodic anticipat suma P timp de k ani.
Valoarea actuala medie a obligatiilor asiguratului este /k ax pentru o unitate monetara,
deci P /k ax pentru P unitati monetare.
Asiguratorul plateste asiguratului periodic o suma S, de la implinirea varstei de x+n
ani pana la decesul sau. Daca asiguratul decedeaza naintea implinirii varstei de x+n ani,
asiguratorul nu are nici o obligatie. Valoarea actuala medie a obligatiilor asiguratorului
este n/ ax pentru o unitate monetara, deci S n/ ax pentru S unitati monetare.
Conform principiului echilibrului financiar avem:
P /k ax = S n/ ax ,
deci
Nx+n
a
n/ x Dx Nx+n
P =S =S =S .
/k ax Nx Nx+k Nx Nx+k
Dx
3. Asigurare de deces
Contractul de asigurare cuprinde urmatoarele:
Asiguratul, n varsta de x ani, plateste anual anticipat suma P timp de k ani.
Valoarea actuala medie a obligatiilor sale este P /k ax unitati monetare.
Asiguratorul plateste unei persoane indicate de asigurat suma S, daca aceasta de-
cedeaza ntre varsta de x+m ani (inclusiv) si x+n ani (exclusiv). Valoarea actuala medie
a obligatiilor asiguratorului este S m/n Ax .
Conform echilibrului financiar are loc egalitatea
P /k ax = S m/n Ax ,
adica
Mx+m Mx+n
P =S .
Nx Nx+k
Asigurarea mixta
De obicei asigurarea de deces nu se ncheie singura ci combinata cu o asigurare de
viata. Astfel apare un contract de urmatorul tip:
62
Asiguratul n varsta de x ani, plateste anticipat cate P unitati monetare, timp de k
ani. Valoarea actuala medie a obligatiilor sale este de P /k ax .
Asiguratorul se obliga sa plateasca asiguratului suma de S unitati monetare daca
acesta este n viata la varsta de x + n ani, sau sa plateasca persoanelor indicate de catre
asigurat, suma asigurata daca el decedeaza pana la varsta de x + n ani.
Echilibrul financiar se realizeaza conform legii compunerii contractelor si se obtine
P /k ax = S n Ex + S /n Ax ,
adica
Dx+n + Mx Mx+n
P =S .
Nx Nx+k
Exemple:
Sa punem problema ca o persoana n varsta de 61 ani se asigura sa i se plateasca
peste 14 ani, daca este n viata suma de 10 000 RON. Vom calcula valoarea primei anuale
platibile pana la expirarea termenului de asigurare.
Notam cu S=10 000 RON suma asigurata
Notam cu P valoarea primei anuale platibila anticipat de asigurat
Valoarea actuala medie a obligatiilor asiguratului este /14 a61 pentru o unitate monetara,
deci P /14 a61 pentru P unitati monetare.
Valoarea actuala medie a obligatiilor asiguratorului este 14 E61 pentru o unitate mon-
etara, deci S 14 E61 pentru S unitati monetare.
Conform principiului echilibrului financiar se poate scrie egalitatea
D75 31, 47
P =S = 10 000 = 209, 515RON
N61 N75 1 667, 58 165, 54
63
ntre varsta de 61 ani si 75 ani. Valoarea actuala medie a obligatiilor asiguratorului este
S /14 A61 .
Conform echilibrului financiar are loc egalitatea
64
Bibliografie
[1] D. Acu, M. Acu, P. Dicu, A.M. Acu, Matematici aplicate n economie Volumul III -
Elemente de teoria probabilitatilor si de statistica matematica, Editura Universitatii
Lucian Blaga din Sibiu, 2003
[2] D. Acu, M. Acu, P. Dicu, A.M. Acu, Matematici aplicate n economie Volumul II -
Elemente de analiza matematica, Editura Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, 2002
[3] D. Acu, M. Acu, P. Dicu, A.M. Acu, Analiza matematica, Editura ALMA MATER
din Sibiu, 2002
[4] D.Acu, M. Acu, P. Dicu, A.M. Acu, Matematici aplicate n economie Volumul I -
Elemente de algebra, programare liniara , teoria grafurilor si probleme de transport,
Editura Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, 2001
[5] D. Acu, M. Acu, P. Dicu, A.M. Acu, Matematici aplicate n economie Volumul I - Ele-
mente de algebra, programare liniara, teoria grafurilor, Editura Universitatii Lucian
Blaga din Sibiu, 2001
[7] A.M. Acu, M. Acu, P. Dicu, M. Olaru, Analiza Matematica - Probleme, Editura
Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, 2001
[9] C. Iancu , Modelare matematica . Teme speciale , Casa Cartii de Stiinta , Cluj-Napoca,
2002 .
65