Dumea Claudia-Maria

Seria D, grupa 48

Obezitatea
Organizatia mondiala a sanatatii a definit si clasificat grade de obezitate, pe baza IMC - indicele de masa
corporala, calculat prin raportul greutate/inaltime2, astfel
gradul 1 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 30 - 34,9 kg/m2
gradul 2 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 35 - 39,9 kg/m2
gradul 3 de obezitate cu indicele de masa corporala egal sau peste 40 kg/m2

Pacientii cu indicele de masa corporala (IMC) cuprins intre 25 - 29,9 kg/m2 au fost definiti ca
supraponderali. Valori normale ale indicelui masei corporale (IMC) sunt 24 - 26 kg/m2 pentru femei si 24 -
27 kg/m2 pentru barbati. Un indice de masa corporala (IMC) sub 18 kg/m2 prezinta diagnosticul de
denturitie.

Alti indicatori folositi pentru definirea stadiului de obezitate sunt:

grosimea pliului cutanat (la nivel subscapular, tricepsului, bicepsului, suprailiac etc.)
circumferinta taliei (normal sub 80 cm la femei si sub 94 cm la barbati)
raportul circumferinta talie/circumferinta soldului.
Toti acesti parametrii antropometrici permit stabilirea claselor de risc clinic prin ajustarea valorilor IMC
(indicele de masa corporala).

VISAN, R. S. Obezitate
Disponibil online: https://www.cdt-babes.ro/articole/obezitatea.php (Accesat pe 20.04.2016)

Teste si diagnostic
Daca IMC-ul unui pacient corespunde obezitatii, doctorul in mod obisnuit trebuie sa revizuiasca istoricul
familial de sanatate in detaliu, sa realizeze un examen obiectiv si sa recomande anumite teste, ce includ:

Analiza istoricul sanatatii: Doctorul trebuie sa revizuiasca istoricul greutatii pacientului, cum ar fi
pierderile in greutate, activitatea fizica, obiceiurile alimentare, antecedente patologice, medicatie, nivelul
de stres sau alte probleme de sanatate. Doctorul poate sa revizuiasca totodata si istoricul familial pentru a
determina daca exista o anumita predispozitiegenetica.
Un examen obiectiv. Acesta include si masurarea inaltimii; verificarea semnelor vitale, cum ar fi
frecventa cardiaca, tensiunea arteriala si temperatura corporala; ascultarea inimii si plamanilor;
examenul clinic al abdomenului.
Calcularea IMC-ului. Doctorul va verifica indicele de masa corporala (IMC) pentru a determina nivelul
de obezitate. Acesta ar trebui efectuat cel putin o data pe an. IMC-ul ajuta de asemenea la aprecierea in
general a riscului pentru sanatate si ce tratament ar trebui urmat.
Masurarea circumferintei taliei. Grasimea din jurul talie, denumita si grasime viscerala sau grasime
abdominala, poate sa creasca riscul pentru anumite boli, cum ar fi diabet si boli cardio-vasculare.
Femeile care masoara in talie mai mult de 80cm si barbatii care masoara mai mult de 40cm in talie au un
risc mai crescut pentru sanatate decat persoanele cu valori mai scazute in talie. Ca si IMC-ul,
circumferinta taliei ar trebui masurata cel putin o data pe an.
Dumea Claudia-Maria
Seria D, grupa 48

Testele de sange. Testele vor fi efectuate in functie de probleme de sanatate ale pacientului, factori de
risc si orice simptom prezent la momentul respectiv. Aceste teste ar putea include un test de colesterol,
teste pentru evaluarea functiei ficatului, un test al glandei tiroide si altele. Doctoru ar putea de asemenea
sa recomande si anumite teste pentru inima, cum ar fi o electrocardiograma.
Toate aceste informatii adunate ajuta medicul sa determine greutatea ce trebuie pierduta si ce probleme de
sanatate sau factori de risc prezinta pacientul. Acestea vor ghida tratamentul ce trebuie urmat.

1. Moyer VA, et al. Screening for and management of obesity in adults: U.S. Preventive Services Task Force
recommendation statement. Annals of Internal Medicine. 2012;157:373.
2. Jensen MD, et al. 2013 AHA/ACC/TOS guideline for the management of overweight and obesity in adults.
Journal of the American College of Cardiology. 2014;63(25 Pt B):2985.
3. Moyer VA, et al. Screening for and management of obesity in adults: U.S. Preventive Services Task Force
recommendation statement. Annals of Internal Medicine. 2012;157:373.
4. Nelson DW, et al. Analysis of obesity-related outcomes and bariatric failure rates with the duodenal switch vs.
gastric bypass for morbid obesity. Archives of Surgery. 2012;147:847.

Profilaxie
Prevenirea obezitatii incepe inca din viata intrauterina. Femeia insarcinata trebuie sa aiba grija sa nu se
ingrase foarte mult in timpul sarcinii. In medie, femeia ar trebui sa ia in greutate intre 10 si 13 kg pe toata
perioada sarcinii, dar asta depinde si de greutatea initiala a mamei, inainte de sarcina. Femeile slabe ar trebui
sa ia mai mult in greutate (intre 12 si 18 kg), iar femeile supraponderale mai putin (intre 6 si 11 kg). O
greutate prea mare in timpul sarcinii predispune atat mama cat si copilul la obezitate. Un copil cu o greutate
mare la nastere (peste 4 kg) are un risc mai mare de a deveni obez in timpul vietii, fata de un copil
normoponderal la nastere. Totodata, femeia care s-a ingrasat prea mult in timpul sarcinii prezinta dificultati
in a da jos excesul de greutate dupa nastere, fiind astfel predispusa la a deveni obeza. Copiii nascuti din
mame diabetice au un risc mai mare de a deveni obezi pe parcursul vietii. S-a demonstrat de asemenea si o
corelatie intre greutatea mica la nastere si probabilitatea aparitiei obezitatii in perioada adulta. De aceea este
foarte importanta o alimentatie sanatoasa si echilibrata de-a lungul sarcinii, precum si supravegherea sarcinii
si monitorizarea greutatii de catre medicul specialist.
Pe tot parcursul vietii, incepand inca din primul an de viata, greutatea corporala trebuie atent monitorizata si
nu trebuie neglijata. Kilogramele trebuie sa fie adecvate varstei si inaltimii. Pentru a avea o greutate normala
si a nu risca sa devenim obezi, trebuie sa adoptam un stil de viata sanatos, care se traducere in principal prin
dieta adecvata si exercitiu fizic. O alimentatie sanatoasa presupune consumul de proteine, glucide si lipide in
proportii adecvate, stabilite pentru fiecare persoana in parte, in functie de anumiti parametri: varsta, sex, stil
de viata, conditii de munca, boli asociate. Cerealele, fructele si legumele proaspete nu trebuie sa lipseasca
din alimentatie. De asemenea, se recomanda: renuntarea la mancarea de tip fast-food, consumul de carne
alba (pui, peste) in locul carnii rosi (de porc, vita), evitarea dulciurilor rafinate (prajituri, ciocolata),
consumul adecvat de lichide, inlocuirea sucurilor acidulate cu apa plata sau sucuri naturale.
O alimentatie sanatoasa trebuie asociata cu exercitiu fizic. Activitatea fizica zilnica ajuta la arderea
caloriilor, tonifica musculatura si ajuta la mentinerea unei greutati corporale normale. Sportul trebuie sa faca
parte din viata fiecaruia. Nu trebuie sa asteptam sa devenim supraponderali ca sa incepem sa facem sport, ci
miscarea trebuie privita ca o metoda de intretinere, de prevenire a excesului supraponderal. Minim 30 de
minute de activitate fizica pe zi sunt necesare pentru a avea o viata sanatoasa.
Dumea Claudia-Maria
Seria D, grupa 48

Prevenirea obezitatii
Disponibil online : http://www.obezitate.org/Articole-obezitate/Profilaxia-obezitatii/prevenirea-obezitatii.html
(Accesat pe 20.04.2016)

Diabetul

Screening si diagnostic
Principii standard:

Fiecare serviciu de sntate public trebuie s analizeze necesitatea unui program de depistare
activ a persoanelor diabetice nediagnosticate, n funcie de prevalena acestora i de resursele
disponibile. Screening-ul se adreseaz unor categorii de persoane care asociaz o serie de factori de
risc diabetogeni. Categoriile de persoane la risc propuse pentru screening:
o Persoanele cu antecedente heredocolaterale de diabet zaharat;
o Persoanele obeze, mai ales cele cu obezitate abdominal;
o Femei cu istoric de diabet gestaional sau macrosomie;
o Vrsta peste 50 ani;
o Persoanele hipertensive
o Persoane cu dislipidemie; mai ales persoanele cu trigliceride >250 mg/dl i cu HDLcolesterol
<40mg/dl pentru barbati si 50mg/dl pentru femeie;
o Persoane cu afectare vasculara preexistenta, coronariana, cerebrovasculara, sau afectare
periferica
o Persoane sedentare;
o Femei obeze cu boala ovarelor polichistice;

Pentru screening se poate folosi urmtorul scor de risc pentru DZ de tip 2, scor care este uor de folosit
deoarece se bazeaz doar pe date anamnestice i pe examenul clinic.
Dumea Claudia-Maria
Seria D, grupa 48

Dac totalul de puncte este > 9 riscul DZ tip 2 este foarte mare.
Dac totalul de puncte este ntre 6 i 9 riscul de DZ tip 2 este mare.
Dac totalul de puncte este ntre 2 i 5 riscul de DZ tip 2 este mediu.
Dac totalul de puncte este ntre 0 i 2 riscul de DZ tip 2 este mic.

n plus fa de riscul conferit de scorul calculat conform tabelului de mai sus se adaug datele paraclinice
anterioare de tipul IFG (glicemie jeun alterat = 110-126mg/dl) sau IGT (test de toleran la glucoz
modificat) analize care amplific acest risc. La pacienii ce aparin unei grupe de risc crescut se recomand
efectuarea screeningului la un interval de 6 luni pentru cei cu risc foarte mare, la 1 an pentru cei cu risc
mediu i la 2 ani pentru cei cu risc mic. Conform definiiei de clasificare curent, prediabetul reprezint o
stare intermediar ntre normalitate i diabet. Caracteristic pentru prediabet sunt alterarea valorilor glicemiei
jeun (IFG) i/sau a glicemiei la 2 ore n cursul unui test de toleran la glucoz (IGT), fr ns a atinge
valorile din DZ tip 2. De cele mai multe ori cei ce au prediabet (IFG sau IGT) n timp vor ajunge la valorile
glicemiei care definesc DZ motiv pentru care la aceti pacieni se va repeta glicemia jeun la un interval de
3-6 luni
Se recomand ca screening-ul s se efectueze prin determinarea glicemiei bazale din plasma venoas.
Conform recomandrilor OMS (1999), pentru stabilirea diagnosticului de diabet zaharat sunt
necesare cel puin dou determinri ale glicemiei bazale cu valori 126 mg/dl n absena
simptomatologiei sau se efectueaz TTGO, dac glicemia bazal este 110mg/dl i < 126mg/dl

1. Ionescu-Trgovite C. - Tratat de Diabet Paulescu; editura Academiei Romne, Bucureti, 2005

2. Mincu I., Ionescu-Trgovite C. / Hipoglicemiile, Ed. Militar, Bucureti, 1990