Ciocolata de casa "batonul" copilariei!

16 octombrie, 2009

Autor: Laura Laurentiu

Va mai amintiti de baton? Nu-s eu moarta dupa ciocolata, dar batonului de ciocolata de casa ii sunt fana cu
state vechi, sa tot fie niste zeci de ani, Doamne, cand trecura atatia?! Imi aduc aminte cum se vindea
ciocolata de casa la cofetarii, o scoteau la vanzare pe tavi, portionata in dreptunghiuri care intotdeauna imi
pareau prea mici, uneori era calduta, inca! Cereai de la tanti si primeai batonul infasurat intr-un patratel de
hartie, si cat era bun! Pentru ca eram fani declarati cu totii, tovarasa noastra invatatoare (Sola Maria o chema,
oare ce-o mai fi cu dumneaei?) ne-a invatat, la Cercul micilor gospodari din clasa a patra, o reteta foarte
simpla si foarte buna de ciocolata de casa. (Am, deci, experienta, nu gluma, fac aceasta reteta de ciocolata
de casa de mai bine de treizeci de ani!) Aceeasi reteta o urmez de tot acest amar de vreme si nu am dat gres
niciodata. Culmea e ca fiica mea, chiar daca are multe alte alternative, mai rafinate, ce se gasesc azi in comert,
este si ea indragostita de batonul copilariei mele. Asa ca, deunazi, la ceas de seara (asta explica pozele ca vai
de ele), fata si-a exprimat pofta! Zis si facut:

Timp de pregatire: 00:30 ore

Timp de gatire: 00:10 ore
Timp Total: 00:40 ore
Numar portii: 24 portii
Grad de dificultate: mediu

Ingrediente Ciocolata de casa:

450 de grame de zahar

150 ml de apa
1 plic de zahar vanilat
150 de grame de unt cu 80% grasime
500 de grame de lapte praf
50 de grame de cacao neagra (atat am folosit eu, dar merge pana la 100 de grame)

Preparare Ciocolata de casa:

Am precizat deja ca actiunea se petrecea in toiul serii, asa ca o sa va rog sa imi iertati calitatea indoielnica a
fotografiilor. Reteta e foarte simpla, ca pentru pionieri de clasa a patra, nu se pune problema sa dea cineva
gres!

Zaharul, zaharul vanilat si apa se pun, intr-o craticioara, la fiert:

Daca exista vreun detaliu care conteaza pentru reusita acestei retete, acesta este: atentie mare cu siropul! Cu cat
siropul va fi mai legat (ca pentru fondante, se ia o picatura intre aratator si degetul mare si daca atunci cand se
despart degetele, se formeaza o coarda, se intinde un fir subtire de la un deget la altul, inseamna ca siropul e
suficient de legat), cu atat ciocolata va fi mai densa. Daca se opreste fierberea siropului undeva la consistenta ca
de dulceata (picaturi care se leaga atunci cand sunt picurate intr-un pahar cu apa rece) ciocolata de casa va avea
o consistenta mai umeda. In timp ce se face proba siropului, se ia vasul de pe foc.

Dupa ce siropul e suficient de legat, se da la o parte de pe foc si se topeste in el untul:

Se amesteca laptele praf si cacaua, de preferinta cernute, intr-un vas incapator:

Se raceste siropul cu unt cat sa se poata lucra cu el (40-45 de grade Celsius) si se toarna peste laptele praf
omogenizat cu cacaua. Se amesteca la inceput cu o lingura, apoi se ia la framantat. (Nu asteptati racirea
completa a siropului, se va solidifica si nu veti mai putea framanta).

Masa de ciocolata bine framantata si calduta, inca, se pune intr-o tava si se niveleaza (se poate deasemenea
modela sub forma de bile, se poate aseza intre doua straturi de napolitana etc.):

Se lasa sa se raceasca (e suficient intr-o incapere mai racoroasa, nu e necesar in frigider) si se portioneaza dupa
plac (bomboanele le-a modelat fiica-mea, le-a decorat dupa plac si le-a asezat in cosulete de hartie):

Se degusta cu incantare si placute aduceri aminte!

Chec cea mai usoara reteta

25 ianuarie, 2010

Autor: Laura Laurentiu

Checul asta cred ca este una din primele retete pe care le-am gatit vreodata, chiar inaintea cartofilor prajiti.
Copilaria mea s-a derulat in vremuri nu prea prietenoase, asa incat un pachet de cacao (si multe, mult prea
multe altele) nu era de gasit pe toate gardurile. Cand puneai mana pe astfel de delicatesuri, le rasuceai bine pe
toate partile, citeai tot ce scrie, mai cu seama daca pachetul venea tocmai din Germania! Pe un astfel de pachet
de cacao nemtesc am descoperit eu, inainte sa fi implinit 12 ani, reteta de chec pe care v-o propun azi, o reteta
atat de simpla incat a fost accesibila copilului care am fost, nu se murdareste decat un singur vas in timpul
prepararii si totul se face la mixer, cat se poate de rapid:

Timp de pregatire: 15 minute

Timp de coacere: 1 ora
Timp total: 1 ora si 15 minute
Tava de 3612 cm.
Portii: 24

Ingrediente:

200 de grame de unt

250 de grame de zahar
2 plicuri de zahar vanilat
3 oua mari
300 de ml. de lapte
50 de grame de cacao
500 de grame de faina
1 plic de praf de copt
Preparare:

Pentru ca prepararea dureaza foarte putin, cuptorul se aprinde de la inceput si se fixeaza la 180 de grade
Celsius.Se mixeaza untul moale (la temperatura camerei) cu 200 de grame de zahar si cele 2 plicuri de zahar

vanilat:

Nu e necesar ca zaharul sa se dizolve in masa de unt, doar sa se obtina o compozitie cremoasa. Se adauga 1 ou
intreg:

Se mixeaza rapid, pana la incorporarea oului in unt si se adauga urmatoarele oua, pe rand, mixand dupa fiecare.
(Daca se intampla ca amestecul din bol sa aiba un aspect de crema taiata, nu va ingrijorati: checul va fi la fel de
reusit, l-am facut de sute de ori si am avut parte de tot felul de experiente. ) Se obtine o crema bogata:

Faina se amesteca cu praful de copt si se adauga in compozitie cate o lingura, alternand cu 250 de ml. de lapte
turnat cate putin si amestecand cu grija (ca sa nu imprastiati faina peste tot :P ). Se obtine un aluat fluid, dar
destul de dens, daca vi se pare prea tare puteti sa mai adaugati 3-4 linguri de lapte (cat e nevoie) pana la
obtinerea unei compozitii vascoase:
Se toarna 2/3 din compozitie intr-o forma de chec mare, a mea are 36/12 cm (daca aveti forme mai mici faceti
doua checuri, altfel riscati sa se reverse in cuptor), captusita cu hartie de copt sau unsa cu unt si tapetata cu

faina:

Treimea de aluat ramasa se omogenizeaza cu cacaua amestecata in prealabil cu cele 50 de grame de zahar
ramase si cei 50 de ml. de lapte pastrati, apoi se toarna in forma, peste aluatul cu vanilie:

Cu ajutorul unei furculite, se adanceste aluatul cu cacao in cel de vanilie si se roteste in interiorul formei, pentru
obtinerea efectului marmorat:

Se introduce forma in cuptor si coace la 175 de grade Celsius timp de 50-60 de minute, relevant fiind clasicul
test al scobitorii care, introdusa in chec, trebuie sa iasa curata atunci cand checul este copt. In niciun caz, nu
deschideti usa cuptorului in primele 30-35 de minute. Daca vi se pare ca se rumeneste checul prea tare fara a fi
copt in interior (ceea ce va da de stire scobitoarea) reduceti focul la 165 de grade, acoperiti checul cu o coala de
hartie de copt umezita si continuati coacerea pana e gata.
Checul copt se scoate din forma cu grija, se rastoarna pe un gratar pe o parte (pe partea cea mai lunga, desigur
:P ). si se lasa in aceasta pozitie pana se raceste, pentru a evita lasarea aluatului.Dupa ce s-a racit, se
pudreaza cu zahar praf sau se acopera cu o glazura:

Se taie in felii si se serveste simplu sau alaturi de cafea, un pahar cu lapte etc.:

Edit:

1. reteta nu este creata de mine, e o reteta nemteasca, probata de mine de cateva sute de ori si de milioane de
nemti acasa la ei

2. am indicat o anumita temperatura de coacere ; daca va stiti cuptorul cu nabadai, dati focul mai mic (165) si
prelungiti timpul de coacere, eventual acoperiti cu o coala de hartie de copt umezita ca sa nu se arda deasupra

3. daca va iese scobitoarea curata (folositi una lunga, pentru frigarui, sa ajunga pana in fundul formei) sigur
este copt

4. cu toate ca este copt, verificat cu scobitoarea, aveti toate sansele sa il stricati asa incat sa para in interior
cleios daca nu tineti seama de procedeul de racire culcat pe o parte deasupra unui gratar, am aratat asta si cu
poze dar se pare ca unii au hotarat cu de la sine putere ca ar fi facultativ, ei bine, nu este!

Pulpa de porc coapta in paine

2 mai, 2013

Autor: Laura Laurentiu

In urma cu ceva vreme, cate-o bucata frumoasa de carne de porc, fie ea afumata sau doar bine condimentata,
invelita bine in aluat de paine alba si coapta in cuptor, se intalnea pe masa de Paste a multor ardeleni si
banateni. In ultimii ani acest aperitiv traditional pare-se ca a fost uitat si parerea mea este ca i s-a facut o mare
nedreptate, pentru ca e un preparat aratos si nemaipomenit de gustos, caruia ii sta de minune de bine pe masa de
Paste, alaturi de oua rosii, cas proaspat si verdeturi de primavara. Imi amintesc de anii copilariei, cand se
pregateau cosuri cu bucate care mai de care mai frumoase si mai bogate, familiile mergeau cu aceste cosuri la
biserica, bucatele erau binecuvantate si apoi se intorceau acasa in graba mare, manati de pofta crescanda pentru
bunatatile din cosurile de nuiele. Din cosurile frumos gatite rareori lipsea o paine gatita de sarbatoare, in al carei
pantece rotunjor se ascundea carnea frageda de porc, adica tocmai aperitivul a carui reteta mi-am propus sa v-o
dezvalui azi. Bineinteles, painea asta cu bogatia dinauntrul ei e la fel de potrivita de luat la iarba verde sau de
mancat la un mic dejun dintr-o zi obisnuita, in care avem pofta sa ne simtim rasfatati.

Timp de pregatire: 01:30 ore

Timp de gatire: 00:25 ore
Timp Total: 01:55 ore
Numar portii: 12 portii
Grad de dificultate: medie

Ingrediente Pulpa de porc coapta in paine:

1 bucata frumoasa, cam de 1-1,3 kg., de sunca de porc slaba sau friptura de porc (eu am folosit o bucata
de pulpa de porc fripta de la Angst)
500 de grame de faina
350 ml. de apa calduta
15 grame drojdie proaspata
1 lingura rasa de zahar
1 lingurita de sare
50 de ml. ulei de masline
in plus, ulei pt. uns planul de lucru
200 de grame de cascaval sau mozarella
2 linguri de pesmet
1 legatura de patrunjel
1 lingura buna de mustar (eu am folosit mustar de dijon)
1 galbenus de ou crud
optional, seminte pentru presarat (susan, mac etc. eu am folosit negrilica)

Preparare Pulpa de porc coapta in paine:

La aceasta reteta am avut prilejul sa testez friptura de porc preparata de partenerii de la firma Angst, care
produc si comercializeaza carne si produse din carne sub deviza Excelenta face diferenta. Friptura este
pregatita din pulpa de porc slaba, foarte placut condimentata, care dupa preparare a fost racita si vidata iar pe
mine m-a impresionat mai mult decat placut prin gust si fragezime.
Daca folositi carne sarata si afumata e bine sa o desarati inainte, tinand-o in apa rece cateva ore bune si
schimband apa de cateva ori.

E important ca bucata de carne sa fie la temperatura camerei, asa ca e bine sa fie scoasa de la frigider inainte de
a incepe prepararea aluatului.

Prepararea aluatului cu imagini pas cu pas am descris-o deja in detaliu la reteta de chifle moi (click pe link), in
continuare o sa va descriu pe scurt pasii de urmat:

1. Se amesteca faina cu sarea.

2. Se adauga 200 de ml. de apa peste faina, se amesteca cu lingura si se lasa deoparte.

3. Intr-un castronel, drojdia se freaca bine cu zaharul pana se lichefiaza, apoi se dilueaza cu restul de 150 de ml.
de apa.

4. Va fi un aluat mai degraba molcut, cel mai bine va veti descurca daca il veti framanta cu masina de paine sau
robotul, dar cu perseverenta si rabdare merge si cu mana.

5. Cand aluatul este omogen, se adauga uleiul in fir subtire. Se framanta in continuare pana ce uleiul este
complet incorporat in aluat.

6. Aluatul framantat se aseaza intr-un castron uns cu ulei (imaginea din stanga), se acopera cu un servet umed
sau cu folie alimentara din plastic si se lasa intr-un loc caldut si ferit de curent pana va creste cel putin cat sa-si
dubleze volumul (imaginea din dreapta).

Asamblare:

1. Se unge planul de lucru cu un strop de ulei, se rastoarna aluatul crescut si se aplatizeaza cu palmele pana la o
grosime de 2-3 cm., modeland un dreptunghi cu lungimea reprezentand cam de 3 ori latimea (2060 cm.).

2. Se imparte vizual dreptunghiul de aluat in 3 si pe doua dintre treimi se unge un strat fin de mustar apoi se
presara cu cascavalul ras sau mozarella sfaramata, amestecate cu pesmetul si patrunjelul verde tocat (poza 1).

3. Se aseaza carnea la un capat iar treimea de aluat ramasa libera se cresteaza la o distanta de 2-3 cm. (poza 2).
4. Incepand din partea in care este asezata pulpa de porc, se ruleaza aluatul acoperind carnea. Partea de aluat cu
fasiile crestate trebuie sa fie deasupra. Se preseaza usor deasupra acestora cu palma ca sa adere de stratul de
aluat de dedesubt si se aseaza intr-o tava captusita cu hartie de copt.

5. Se acopera painea astfel formata cu un servet umed si se pastreaza intr-un loc caldut, ca sa mai creasca pana
se incinge cuptorul.

6. Se aprinde cuptorul si se fixeaza la 200 de grade Celsius.

7. Dupa ce cuptorul s-a incins, se unge cu grija painea cu o pensula de patiserie inmuiata in galbenusul de ou
batut cu 1 lingura de apa rece, apoi se presara dupa plac cu seminte (poza 3).

8. Se coace in cuptorul preincins la 200 de grade Celsius timp de 20-25 de minute, pana cand painea e rumena
(poza 4).

Painea coapta se aseaza pe un gratar ca sa se raceasca. Se acopera lejer cu un servet de bucatarie gros.

Dupa ce s-a racit complet, se taie capetele (in care nu se va prea gasi carne) apoi se feliaza dupa plac si se
serveste mesenilor. Retineti ca daca veti dori niste paini mai micute (cu forma de franzela) pur simplu taiati
bucata de carne pe lungime, impartiti aluatul in doua jumatati si asamblati cele doua paini la fel cum am descris
mai sus.

Prjitur fr coacere cu mere i crem de brnz

17 septembrie, 2015

Autor: Laura Laurentiu

Prjitur fr coacere, fr ou, fr fin chiar i fr zahr!

Am fcut aceast prjitur fr coacere, cu mere i crem de brnz, din nevoia de a m prezenta cu un desert
frumos, gustos i aromat n faa unui musafir de soi, care nu consum zahr deloc. A fost unicul desert pe care
l-am servit la mas, aa c l-am mncat i eu i soul meu i am fost vrjii. Musafirul, ce s mai spun!

Ideea e c m-a uimit ct de gustos i fin a putut s ias un desert pentru care am muncit destul de puin, nici
mcar nu am pornit cuptorul i la care am folosit nlocuitori de zahr. Am profitat de merele granny smith din
producie proprie, pentru c mrul plantat cu apte ani n urm ne rspltete din plin. Dup cum vedei, merele
nu sunt perfecte, dar poate chiar de asta sunt att de bune i aromate. Sunt mere 100% naturale, nestropite i e
clar c nu suntem noi singurele vieti care abia apuc s se-nfrupte din ele.

V recomand s folosii i voi mere acrioare i cu pulpa tare, granny smith sunt ideale.

Timp de pregatire: 03:30 ore

Timp de gatire: 00:10 ore
Timp Total: 03:40 ore
Numar portii: 10
Grad de dificultate: medie

Ingrediente Prjitur fr coacere cu mere i crem de brnz:

150 de grame de biscuii (dac vrei s facei varianta fr zahr, s fie biscuii speciali pentru diabetici)
125 de grame de unt cu 80% grsime
1,1 kilograme de mere gata curate (cntrite fr coaj i csua seminelor, n jur de 2 kg. de mere ntregi)
300 de grame de zahr sau 240 de grame de fructoz
1 lmie
400 de grame de crem de brnz (eu am folosit crema de brnz kaufland classic, recomand Philadelphia etc)
200 ml. smntn pentru fric
25 de grame de gelatin
1 linguri de extract de vanilie
1/2 linguri scorioar pudr
pentru topping, 175 ml. sos de caramel srat
Preparare Prjitur fr coacere cu mere i crem de brnz:

1. Se spal bine lmia cu ap cald, se terge i se rade de coaj pe rztoarea cea mai fin, numai partea
galben. Se pstreaz deoparte coaja.

Se pregtete un castron cu ap rece (1-1.5 litri) n care se stoarce zeama de la 1/2 de lmie. Se cur merele
de coaj i de semine i se pun n castronul cu ap rece i lmie, s nu se oxideze.

2. Biscuiii se zdrobesc i se amestec cu 75 de grame de unt topit, pn cnd sunt bine umezii, fr poriuni
complet uscate.

3. ntr-o form cu perei detaabili cu 24 de cm. diametru se rstoarn biscuiii i se preseaz ntr-un strat de
grosime uniform. Se d forma la congelator, s se ntreasc bine.

4. ntr-o tigaie sau o crati ncptoare se pun pe foc 850 de grame de mere gata curate, tiate n felii,
mpreun cu 150 de grame de zahr sau 120 de grame de fructoz i 30 de grame de unt tiat n bucele.
Separat, ntr-un castron, se pun la hidratat 5 grame de gelatin, n 2 linguri de ap rece, sau n ap ct des le

acopere, dac folosii foi.

5. n scurt timp, merele vor lsa un sirop abundent. Se gtesc pn ce ncep s se nmoaie, fr s se terciuiasc.
Se adaug scorioara i se amestec, apoi, dup ce merele se rcoresc puin, gelatina hidratat (bine scurs de
ap, n cazul n care folosii foi de gelatin). Se amestec bine pn se dizolv gelatina.

6. Se preseaz merele n form, desupra biscuiilor, ntr-un strat ct mai compact i uniform. Se d forma la
congelator.
7. ntre timp, merele rmase (250 de grame) se pun ntr-o crticioar cu restul de zahr (sau fructoz), zeama
(de la 1/2) i coaja de lmie i 20 de grame de unt. Gelatina rmas (20 de grame) se pune la hidratat n ap

rece. 8. Dup ce merele se nmoaie bine, se paseaz totul cu blenderul de mn

pn se obine un piure fin.

9. Dup ce nu mai e foarte fierbinte, se adaug n acest piure gelatina hidratat (dac folosii foi, scurgei-o bine
de ap nainte) i se amestec pn se dizolv.

10. Crema de brnz i smntna pentru fric se bat mpreun cu mixerul la

vitez mare, cteva minute, pn cnd se obine o crem dens i spumoas (imaginea din stnga). Se iau 2-3
linguri din crema de brnz cu smntn i se omogenizeaz cu piureul de mere, care se toarn apoi peste restul
de crem de brnz i smntn pentru fric. Se daug extractul de vanilie i se omogenizeaz totul cu o
spatul flexibil, aa nct crema s rmn aerat.

11. Se toarn crema n form, peste stratul de mere deja ntrit, se nfoliaz forma
cu film alimentar cu grij i se d la frigider pentru minimum 3 ore.
 12. Ca s se scoat prjitura din form, nclzii inelul detaabil cu o tor de
buctrie sau cu un prosop de buctrie nmuiat n ap fierbinte. Desfacei inelul, care se va desprinde uor de
prjitur i aezai-o pe un platou. Turnai deasupra sosul de caramel, care este un topping minunat pentru
prjitura asta cu ale crei arome se potrivete perfect. Decorai cu ce vrei (dac mai vrei decor), eu am pus
cteva felii de mr deshidratate i cteva frunzulie proaspete de ment, pentru a nviora prjitura cu verdele lor.

i o seciune, ca s vedei ce bine arat i n interior. Poft bun!

Nu uitai, toate reetele de pe site le gsii i n aplicaia ReteteCaLaMama, cu care vei gti foarte comod, fr
s avei nevoie de laptop sau reete printate! Aplicaia este disponibil n format Android i IOS! Click pe
imaginea de mai jos pentru a ajunge la pagina de descrcare!

Shaorma cu pui
8 iunie, 2012

Autor: Laura Laurentiu

Shaorma sau shawarma a devenit un fel de mancare de strada binecunoscut si foarte popular in Romania. La
origine, in orientul mijlociu, de unde acest fel de mancare provine, termenul de shaorma (shawarma) denumeste
preparatul culinar din carne de miel, vita, de curcan sau de pui, pregatit intr-un mod specific, infipt intr-o frigare
mare, expusa din spate unei surse de caldura cu care nu vine in contact direct, si care se gateste rotindu-se
permanent. Pana la urma, chiar daca frigarea de shaorma este verticala, este vorba tot despre o frigere la rotisor
si pare-se ca termenul de shawarma provine din cuvantul turcesc evirme care ar insemna a se roti. In mod
traditional, shaorma este sevita cu lipie, salata tabouleh, rosii si castraveti, cu sosuri ca hummus-ul sau sosul de
iaurt cu usturoi si tahini, tzatziki si chiar maioneza. In Romania s-a impus o varianta mai satioasa, cu muraturi,
maioneza cu usturoi si cartofi prajiti :). Ei bine, eu va propun azi o reteta de shaorma cu pui, fara cartofi
prajiti (dar fiecare e liber sa adauge ceea ce doreste, bineinteles), fara maioneza, foarte proaspata si usoara.
Reteta de shaorma cu pui este oferita de Deliciosul de Vaslui, marca a companiei Safir care produce si
comercializeaza carne de pui.

Timp de pregatire: 02:00 ore

Timp de gatire: 00:20 ore
Timp Total: 02:20 ore
Numar portii: 3 portii
Grad de dificultate: usor

Pentru lista ingredientelor si modul de preparare va invit sa vizionati filmuletul de mai jos (setati calitatea 720p
HD).

Sumar reteta: Ingrediente pt. 3 persoane: 3 lipii, 600 de grame piept de pui; salata: 3 rosii, 300 gr. castravete
proaspat, 2 fire ceapa verde, zeama de la 1/2 lamaie, 2 linguri ulei de masline, 1/2 legatura patrunjel verde
tocat, sare dupa gust; marinata: 1 catel de usturoi, 1/2 lingurita nucsoara rasa, 5 buc. cuisoare, 1 lingurita
cardamom praf (sau 3 boabe), 1 lingurita chimen macinat, 1 lingurita rasa boabe de piper negru, 1 lingurita
rasa de sare, 3 linguri de iaurt gras, zeama de la 1/2 lamaie, 1-2 linguri ulei de masline; sosul: 1 catel de
usturoi, 1 lingura cu varf pasta de susan (tahini), 250 ml. iaurt gras, zeama de la 1/2 lamaie, sare si piper dupa
gust, 1/2 legatura patrunjel verde tocat. Preparare: se pregateste mai intai marinata, toate condimentele, sarea
si catelul de usturoi se piseaza in mojar, se dileaza cu zeama de lamaie, iaurtul si uleiul de masline. Pieptul de
pui se taie in bucatele mici, se pune intr-un castron si se amesteca cu marinata. Se marineaza 2-4 ore sau peste
noapte la frigider. Se pregateste salata, taind ingredientele in cubulete, ceapa verde in rondele, se asezoneaza
dupa gust cu sare, zeama de lamaie, patrunjel verde tocat, ulei de masline. Sosul: se toaca usturoiul, se piseaza
cu sarea, se adauga pasta tahini si iaurtul si se omogenizeaza bine. Se adauga zeama de lamaie si patrunjel
verde tocat. Se scurge pieptul de pui de marinata si se prajesc bucatelele pe rand, fara adaus de grasime.
Shaorma se poate servi la farfurie sau impachetata in lipii.

http://www.retetecalamama.ro/retete-culinare/retete-mancare/shaorma-cu-pui.html

O reteta simpla de clatite

30 martie, 2013

Autor: Laura Laurentiu

Probabil unii vor rade, dar azi nu am sa va arat nimic mai mult decat niste clatite. Sincer, nu as fi avut idee
cati oameni nu stiu cum se fac clatitele, sau poate cati nu sunt multumiti de propria reteta de clatite. Am primit,
deci, multe, atat de multe mesaje care imi cereau o reteta de clatite incat nici nu mai stiu cate au fost si pana la
urma am renuntat la ideea ca as fi luata in deradere daca as pune pe blog ceva atat de modest ca o reteta de aluat
de clatite. Pentru clatite, retete sunt, har domnului, destule: clatite dulci, clatite sarate, clatite de post (care sunt
la fel de bune ca si cele de dulce, de altfel), clatite la cuptor, clatite cu gem, cu ciocolata, cu branza cate si
mai cate. Reteta de clatite pe care ma straduiesc sa v-o prezint azi se refera nu la aceste specialitati, ci la o
modalitate simpla de preparare a aluatului de clatite si la prajirea propriuzisa a acestora. Nu am aroganta sa
sustin ca reteta mea de clatite e cea mai cea si chiar va rog sa la lasati in comentariile acestui articole propriile
voastre variante.
Timp de pregatire: 00:10 ore
Timp de gatire: 00:30 ore
Timp Total: 00:40 ore
Numar portii: 18 bucati
Grad de dificultate: usor

Inainte de a purcede la trebusoara de azi, atat de simpla incat le va reusi chiar si celor mici, vreau sa spun cateva lucruri
interesante despre modestele, dar atat de agreatele clatite:
Cltitele fac parte dintre puinele feluri de mncare de care gurmanzii-efi ai Greciei Antice ar trebui s fie mndri,
pentru c au trecut testul timpului (i nc ce test!), ajungnd s fie gtite chiar i n buctria secolului XXI.
Dac ar fi s traducem denumirea original (adic greceasc) a cltitei i-am spune tigit, pentru c i atenienii i
spuneau tagenites, teganites sau tagenias (toate variantele fiind derivate ale cuvntului tegano care desemna
tigaia de prjit).
Cronicarul Athenaeus povestete cum era preparat acest desert: plakous-ul (compoziia format din 500 gr. de fin, 60
ml de vin alb, 60 ml de lapte acru, o jumtate de linguri de sare) era prjit ntr-o cantitate mic de ulei de msline.
Dup ce compoziia ncepea s fac bici i era rumenit pe ambele fee, se servea cald, dimineaa. Se asezona
neaprat cu miere i semine de susan, uneori i cu brnz.
Rude vechi ale pinii, lipiei i chiar ale blatului de pizza, cltitele s-au rspndit peste tot n lume, de cele mai multe ori
schimbndu-i ba compoziia, ba aspectul. n America, amestecul pentru cltite conine i praf de copt i e prjit ntr-o
form mai pufoas i mai groas, n Asia grosimea difer de la o zon la alta, dar e umplut cam peste tot cu ingrediente
srate (brnz, carne, legume); n Africa, pe de alt parte, cltitele sunt suport pentru diferitele sosuri i humus-uri,
neamurile germanice le consum deopotriv ca desert i ca blat moale peste care se pun diverse topping-uri srate, n
timp ce europenii de gint latin pstreaz destinaia, reeta i aspectul cltitelor realizate de greci n Antichitate.
(sursa acestor informatii)

Ingrediente Clatite:

3 oua
300 de grame de faina
300 de ml. de lapte
250-300 de ml. de apa minerala
3 linguri de unt topit (optional)
1 praf de sare
optional: 1-3 (maximum) linguri zahar
 arome (numai daca faceti clatite cu umplutura dulce): 1 lingurita extract de vanilie sau 1 plic de zahar vanilat,
coaja rasa de lamaie (daca va place)
in plus: aproximativ 50 de ml. de ulei pentru prajit

Preparare Clatite:

Inainte de toate, vreau sa subliniez faptul ca aluatul de clatite e foarte adaptabil: nu aveti lapte? Nu-i nimic,
faceti clatitele doar cu apa minerala, vor iesi poate chiar mai fragede decat cele cu lapte, diferenta de gust va fi
minima, doar ca vor fi ceva mai poroase clatitele, cu o textura spongioasa. Nu aveti 3 oua? Merge si cu 2 la fel
de bine, poate chiar si cu un singur oua mare sau 1 ou si 1 albus, 1 ou si doua galbenusuri etc. Daca nu aveti apa
minerala si aceea se poate substitui cu apa simpla sau lapte. Un lucru minunat este ca clatitele de post sunt la fel
de bune: renuntati la ou, renuntati la lapte, pastrati doar faina, apa minerala si un pic de ulei, vor iesi niste
clatite bune-bunute care cu un gem bun vor fi un deliciu. In aluat se poate pune un pic de grasime, care la fel de
bine poate fi unt sau ulei (eu am folosit 3 linguri de unt topit), dar nu e niciun bai daca nu se pune nimic. In
fine, clatitele se pot praji intr-un strop de ulei sau de unt topit, eu prefer un amestec de unt topit si ulei, dar
tigaile moderne cu strat antiaderent de calitate permit coacerea clatitelor fara pic de grasime.

Prepararea aluatului de clatite:

1. Ouale intregi se sparg intr-un castron si se bat cu sarea (poza 1).

2. Se adauga faina toata deodata, extractul de vanilie, zaharul, daca se foloseste (atentie, nu puneti mult zahar in
compozitie pentru ca veti obtine clatite negricioase, zaharul se caramelizeaza in tigaie si le inchide la culoare) si
se amesteca totul cu telul, cu mixerul sau cu lingura de lemn (poza 2). Insistati asupra cocoloaselor sa se
desfaca bine, cand compozitia incepe sa fie greu de amestecat, incepeti sa adaugati putin cate putin din lichide.
Evident, daca faceti compozitia cu mixerul, lucrurile vor fi mult mai simple si cocoloasele mult mai putine.

3. Putin cate putin, se incorporeaza in aluat lichidele si anume laptele, apa minerala si
untul topit dar rece, amestecand insistent si energic (poza 1). Lichidele se adauga treptat, pentru a adapta
consistenta aluatului de clatite.

4. In final, aluatul trebuie sa fie matasos, fara urma de cocoloase, cu o consistenta destul de lichida daca vreti
clatite subtiri sau ceva mai grosut daca le vreti mai groase. Eu prefer clatitele fine si subtiri, pentru asta adaptez
consistenta aluatului pana la una asemenatoare inghetatei topite (poza 2).

Tineti cont ca aluatul pe masura ce se odihneste are tendinta de a se ingrosa, una

dintre abordarile posibile este sa-l lasati la frigider 1 ora, apoi sa-l diluati cu apa minerala sau lapte pana la
consistenta dorita, o alta este sa incepeti sa prajiti clatitele imediat, adaugand cate putin lichid de fiecare data
cand simtiti ca si-a schimbat consistenta.

O tigaie buna este importanta pentru pregatirea clatitelor. Tigaia de clatite trebuie sa aiba o coada lunga, peretii
laterali putin inalti si mai ales sa nu aiba tendinta sa prinda. Tigaile moderne cu suprafata antiaderenta sunt
ideale, dar si cele vechi, de tabla neagra, isi fac treaba nemaipomenit de bine. Diametrul tigaii va dicta
dimensiunea clatitelor si evident, a cantitatii de aluat turnate in tigaie pentru fiecare clatita in parte: daca aveti o
tigaita mica, cantitatea de aluat va fi mai mica, daca tigaia este mare, se va dapta si cantitatea de aluat. Eu
prajesc clatitele intr-o tigaie cu 24 de centimentri diametru, destul de mare, care imi permite sa obtin clatite
marisoare.

Prajirea clatitelor:

1. Incingeti bine tigaia, apoi ungeti suprafata tigaii cu grasime (daca folositi, daca nu, sariti peste acest pas). Eu
ung tigaia cu o pensula, pentru ca nu imi place sa fie prea unsuroase clatitele (poza 1).

2. Tinand tigaia ridicata de pe foc in mana stanga, turnati cu polonicul sau cu o cana aluatul de clatite in tigaia
bine incinsa (trebuie sa sfaraie) in timp ce cu stanga rotiti tigaia asa incat aluatul sa alunece pe toata suprafata,
formand un strat uniform (poza 2).

3. Nu puneti mai mult aluat decat e nevoie sa se acopere uniform suprafata tigaii (poza 3).

4. Asezati inapoi tigaia deasupra focului, care trebuie sa fie potrivit. Cand suprafata vizibila a aluatului isi
pierde luciul si devine opac iar marginile clatitei incep sa devina aurii, e semn ca trebuie intoarsa clatita pe
partea cealalta (poza 4).

5. Clatitele se intorc de pe o parte pe cealalta cu o spatula de lemn sau se pot arunca in sus cu tigaia, rasucindu-
se in aer, moment pe care nu am reusit sa-l imortalizez in fotografie oricat am incercat. Incepatorilor nu le
recomand, insa, niciun fel de acrobatii cu clatitele, pentru ca acestea se pot solda cu accidente sau intr-un caz
mai putin grav cu clatite distruse si mizerie in bucatarie, asa ca spatula de lemn ramane sfanta si abordarea cea
mai la indemana (poza 5).

6. Dupa ce se intoarce, clatita se mai coace putin, pana cand are usoare urme de rumenire pe partea expusa la
foc (poza 6).

7. Clatitele se scot din tigaie pe masura ce sunt coapte, lasandu-le sa alunece unele peste celelalte pe o farfurie
intinsa.

8. Se continua la fel pana ce aluatul se epuizeaza.

Clatitele obtinute se pot unge cu gem, cu crema de ciocolata, cu nuca si miere, cu branza
si cu o multime de umpluturi dulci sau sarate, se pot rula, impacheta sau aranja sub forma de tort. Asta e
minunat la clatite, se pot adapta foarte usor gusturilor fiecaruia. :)

Papanasi cu dulceata si smantana

24 august, 2011

Autor: Laura Laurentiu

Buna, dragii mei cititori! Va sa zica, gata si cu vacanta ca ce-i frumos, nu tine mult, nu-i asa? M-am intors de vreo
saptamana, plina de planuri mari, care niciunele nu aveau legatura cu bucataria, ci cu visele mele (foarte, foarte greu de
realizat) de a-mi cumpara o casa cat de mica undeva pe un tarm de mare calda si pacatos de albastra, unde smochinii,
portocalii si maslinii cresc in salbaticie. Nu va temeti, nu aveti cum sa ma pierdeti prea curand, dupa ce am consultat zeci
de pagini imobiliare, am aflat ca frumusetea salbatica costa tare scump, asa ca elanul mi-a pierit si bucataria mea de la
Ghiroda a inceput sa-mi para destul de atragatoare. Si cum pe tarmurile pe care cresc portocalii si smochinii nu prea am
gustat mancaruri ca la mama acasa, mi-am zis sa incep cu un papricas pe oase de porc (ca sa valorific continutul
congelatorului). Si la atat de neaosa mancare evident ca nu se putea decat un desert cu parfum romanesc: papanasi cu
dulceata si smantana. In timp ce ii modelam, mi-am dat seama ca nu am consemnat inca pe blog reteta mea de
papanasi prajiti, asa incat am hotarat sa reiau de azi postarile, impartasindu-va si voua cum fac eu papanasii.

Timp de pregatire: 00:10 ore

Timp de gatire: 00:15 ore
Timp Total: 00:25 ore
Numar portii: 5-6
Grad de dificultate: mediu

Ingrediente Papanasi Cu Dulceata Si Smantana:

250 de grame de branza de vaci bine scursa de zer

230-250 grame faina
1 lingurita rasa de sare
1 lingurita de scortisoara
1 lingurita de praf de copt
1 plic de zahar vanilat (eu am pus zahar vanilat brun, cu vanilie naturala)
2 oua intregi
optional, coaja rasa de lamaie
in plus: ulei din abundenta pentru prajit (minimum jumatate de litru), faina pentru presarat planul de lucru
pentru servit: dulceata dupa gust (eu am folosit de afine, productie proprie), smantana de preferinta
nefermentata (sa nu fie acra) care se poate indulci usor cu zahar pudra, zahar pudra, praf de scortisoara
(optional)

Preparare Papanasi Cu Dulceata Si Smantana:

Intr-un castron se pune branza, se adauga sarea, zaharul vanilat si scortisoara (daca adaugati si coaja rasa de lamaie,
acum e momentul). Se adauga si o lingurita de praf de copt.

Se marunteste totul cu furculita si se omogenizeaza, apoi se adauga cele doua oua.

Se omogenizeaza ouale si branza, se adauga faina si se incepe sa se inglobeze cu o lingura, apoi se ia la framantat.

Cantitatea finala de faina absorbita poate sa varieze usor in functie de marimea oualor, de gradul de umiditate al
branzei si de puterea de a ingloba lichid a fainii. Mie mi-au intrat intotdeauna intre 230-250 de grame, uneori a fost
nevoie de o lingura in plus pentru a obtine un aluat care nu nu trebuie sa se lipeasca de maini, dar nici nu trebuie sa fie
tare. Se presara planul de lucru cu faina pentru ca aluatul sa nu se lipeasca.

Aluatul se imparte in 5 bucati marisoare, pentru papanasi, si 5 bucati mai mici pentru binecunoscutul mot (repet, se pot
face din aceeasi cantitate 6 papanasi chiar indestulatori).

Bucatile mici se modeleaza in forma de bila, cele mari se rotunjesc, se turtesc si cu ajutorul degetelor se formeaza la
mijloc o gaura care se largeste usor, permitand papanasilor se se faca bine in interior in timpul prajirii.

Pentru prajit, ideal este un vas de fonta sau o cratita cu fundul mai gros. Se toarna in vasul ales uleiul (trebuie sa aiba o
adancime in vas de cel putin 5-6 cm.) si se incinge pe foc potrivit pana cand o bucatica mica de aluat plonjata in vas
formeaza imediat bule de aer in jurul ei si pluteste deasupra uleiului, apoi se micsoreaza focul. Se prajesc pe rand
papanasii pana cand se rumenesc frumos:
Se scot papanasii pe hartie absorbanta, indepartand uleiul in exces.

Se servesc papanasii calzi, inecati in smantana si garnisiti cu dulceata.

Ies pufosi si usori, bine facuti, fara portiuni de aluat crud, cu conditia sa nu fie focul prea iute in timpul prajirii. Pe cat de
usor si rapid se fac, pe atat sunt de gustosi. Sfat: pentru a elimina orice posibilitate ca papanasii sa ramana cruzi, se scot
din baia de ulei deindata ce au atins gradul de rumenire dorit, se scurg pe servete absorbante de uleiul in exces si se
aseaza pe o tava acoperita cu hartie de copt. Se dau papanasii la cuptorul preincins la 180 de grade timp de 7-8 minute,
apoi se servesc.

Aici reteta de papanasi cu branza dulce fierti.

Ecler reteta si cateva sfaturi

27 ianuarie, 2011

Autor: Laura Laurentiu

Nu demult, una dintre cititoarele fidele ale acestui blog culinar mi-a cerut o reteta de ecler, spunand ca a
incercat deja cateva fara a fi fost multumita de rezultat. In parte datorita acestei cereri, in parte pentru ca,
aducandu-mi aminte de ecler, mi s-a facut pofta, am pregatit reteta mea de ecler, foarte simpla, de altfel, si v-o

impartasesc si voua. Iata ce a iesit:

Ingrediente:
din aceasta cantitate mi-au rezultat 20 de eclere lunguiete de aproximativ 13-14/5-6 cm. (ca cele de la
cofetarie) si 18 gogosele rotunde, destul de marisoare, cam de 5-6 cm. in diametru.

200 de ml. de apa

1 praf de sare
125 de grame de faina
120 de ml. de ulei
4 oua (de fapt, am folosit 3 oua si 2 albusuri pe care le aveam deja si m-am gandit sa le valorific
umpluturi la alegere, eu am folosit o crema de vanilie si frisca
se poate finisa cu glazura de ciocolata, eu am pudrat simplu cu zahar praf

Preparare:

Intai de toate, eu nu cred ca pentru nereusitele sau partialele nereusite in prepararea eclerelor ar fi de vina
neaparat o reteta gresita, pentru ca aluatul asta oparit e chiar nepretentios si probabil ca multe din retetele care
circula sunt la fel de bune. Parerea mea este ca cel mai important este cuptorul, alaturi de temperatura de
coacere. Am facut aluat de eclere in care am folosit, ca si grasime, atat ulei, cat si margarina. Mama mea
foloseste untura, cu rezultate la fel de bune. Pana la urma am ajuns sa prefer uleiul, pentru ca este cel mai
comod si e intotdeauna in camara. Cum am procedat: apa si uleiul se toarna intr-o craticioara, se adauga sarea si
se pune craticioara pe foc (poza 1). Cand amestecul din oala clocoteste, se adauga faina, toata deodata (poza 2).
Se amesteca bine (eu prefer telul in forma de para pentru ca desface bine cocoloasele) pana ce tot lichidul e
absorbit si amestecul arata ca o mamaliga consitenta. Se da deoparte si se lasa sa se raceasca pana la
temperatura camerei, dupa care se adauga cate 1 ou, pe rand (poza 3) mixand bine pana la incorporarea
acestuia. Nu se adauga urmatorul ou pana ce primul nu este bine absorbit in aluat. Este posibil ca aluatul sa
ceara 4-5 oua, in functie de dimensiunea acestora, pana va avea o consistenta cremoasa (poza 4). Dupa cum am

mentionat deja, eu am pus 3 oua intregi si 2 albusuri, cu rezultate la fel de bune.

Aluatul e gata, nu mai aveti ce sa-i faceti. Iata cum sta treaba cu cuptorul: il incingeti bine, bine de tot, eu l-am
incins la 210 grade Celsius, ventilat, daca aveti cuptor fara ventilatie nu ar strica sa il incingeti la 220 de grade.
Din aluat se formeaza eclere lunguiete, cu ajutorul posului (nu e nevoie sa folositi un varf stelat, mai ales daca
doriti sa glazurati eclerurile cu ciocolata este de preferat sa aiba suprafata neteda, caz in care veti opta pentru un
varf simplu, cu deschizatura rotunda). Tineti cont ca eclerele vor creste foarte mult la copt, asa incat, daca doriti
eclere cu lungimea de 13-14 cm., formati bastonase de aluat in lungime de 8-9 cm. Deasemenea, lasati loc

suficient intre ele si pe largime. Tava se introduce in cuptorul deja bine incins, in partea
superioara, unde este temperatura cea mai mare. Pentru niciun motiv nu deschideti usa cuptorului in primele 10-
15 minute, altfel eclerele se vor prabusi. Iata-le cum se umfla in cuptor:

Fiti cu ochii pe ele, si dupa ce au crescut si s-au si rumenit deja, atat ca sa va faca
cu ochiul, deschideti binisor cuptorul si mutati tava in jumatatea inferioara, apoi reduceti temperatura la 170 de
grade Celsius. Coaceti in continuare 15-20 de minute, pana cand eclerele vor fi bine uscate in interior, fara
urma de aluat cleios.

Exact la fel se procedeaza si cu cele rotunde:

Pe astea rotunde nu le-am umplut, le pastrez pe duminica, am ceva oaspeti anuntati.

De mare folos, daca aveti un cuptor incapatanat din cale-afara, poate fi si urmatorul pont: dupa 20 de minute de
coacere la 210 grade, timp in care eclerele au crescut si s-au rumenit, scoateti tava si intepati fiecare ecler cu
varful unui cutit, pentru a permite aburilor sa iasa din interiorul lor. Reduceti focul si coaceti in continuare 10-
15 minute.

Eclerele lunguiete le-am taiat pe lungime si le-am umplut cu crema de vanilie si ceva frisca.

Le-am pus capacele la loc:

Le-am pudrat cu zahar praf si le-am pozat la ceas de seara, na! ca de-aia nu arata
pozele prea bine :P!

Eclerele ies delicioase, cu coji fine si bine uscate. Sper sa va fi fost de folos!

Biscuiti cu migdale
28 septembrie, 2009
Autor: Laura Laurentiu

Atat de buni, incat pot crea dependenta: Ingrediente:

180 de grame de migdale (eu am avut 130 de grame si am completat cu 50 de grame de nuci)
250 de grame de faina (eu am folosit faina integrala)
125 de grame de unt (fulgi, bucatele marunte)
200 de grame de zahar brun
3 oua mici sau 2 mari
2 lingurite de praf de copt
1 varf de cutit de sare
putina coaja rasa de lamaie (eu am folosit de limette, conservata cu zahar)
cateva picaturi de esenta de migdale (cu muuuulta masura!)

Preparare:Biscuitii se fac extraordinar de simplu:Mai intai, migdalele se dau la cuptorul preincins la 180 de
grade, timp de 5 minute. Se scot, se lasa sa se raceasca si se freaca usor intre palme, astfel, o parte din coaja va

cadea. (Ce ramane, e bun ramas!) Se pun migdalele in robot: Se macina fin:
Se adauga in robot untul, zaharul, coaja de lamaie, faina amestecata cu praful de copt si se amesteca cateva
secunde. Cand masa din robot pare omogena, se adauga ouale batute cu sarea si 1/2 lingurita de esenta de
migdale. Se amesteca pana se formeaza un aluat omogen.Aluatul obtinut va fi destul de lipicios. Se imparte in
doua, pe doua folii de plastic (eu am folosit doua coli de hartie de copt) si cu ajutorul acestora se modeleaza
ambele parti de aluat sub forma unui cilindru cu diametrul sectiunii de aproximativ 4 cm. Se impacheteaza in
plastic sau hartie de copt si se dau pachetele la frigider pentru o ora.Dupa ce a trecut o ora, se apinde cuptorul si
se seteaza la 175 de grade Celsius.Se scoate cate un cilindru o data, i se mai ajusteaza forma, rulandu-l, cat este
impachetat, pe planul de lucru, apoi despacheteaza si se taie felii de 7-8 mm. grosime, care se aseaza pe o tava

acoperita cu hartie de copt: Se introduce tava in cuptor, iar dupa 15 minute se scoate
si se intorc biscutii cu fata pe care au stat pe tava in sus (cei mai rumeni sunt cei deja intorsi):

Se continua coacerea inca 10-15 minute, pana se rumenesc frumos:

Biscuitii sunt crocanti, fara a fi duri, nemaipomenit de fini si gustosi, perfecti langa o cafea:

Locul 3 in top 9 pe foodbuzz.com, din 2975 de postari ale zilei, click aici.