BAZINUL MATERN este format din oasele coxale, sacru si coccis.

Conformatia generala: bazinul are forma unui trunchi de con cu baza

mare in sus si prezinta: circumferinta superioara (stramtoarea
superioara); circumferinta inferioara (stramtoarea inferioara); suprafata
exterioara; suprafata interioara. Stramtoarea superioara: prezinta
diametre intre toate cele 3 planuri: Diametrele sagitale:
promontosuprapubian: de la promontoriu pana la marginea superioara a
simfizei pubiene-11 cm; micsorarea acestui diametru este un factor de
risc pentru copil; promontoretropubian: de la promontoriu pana in spatele
simfizei-10,5 cm; promontosubpubian: de la promontoriu pana la
marginea inferioara a simfizei. Diametrele transversale. Diametrele
oblice: drept si stang: de la articulatia sacroiliaca (dreapta sau stanga)
pana la eminenta iliopubiana de partea opusa-12 cm fiecare; constituie
diametrul de angajare a fatului in stramtoarea inferioara. Stramtoarea
inferioara: Diametrele sagitale: diametrul coccisubpubian: de la varful
coccisului pana la marginea inferioara a simfizei-9,5 cm; datorita miscarii
de nutatie ajunge in timpul expulziei la 12,5 cm. Diametrele transversale.
Diametrele oblice.
DIAGNOSTICUL DE SARCINA: durata normala a unei sarcini este de 40
de saptamani (280 de zile). Durata sarcinii se calculeaza in luni,

saptamani sau trimestre; o sarcina de 28 de saptamani este de 6 luni,

una de 32 de saptamani este de 7 luni. Exista 3 trimestre de sarcina.
Diagnosticul se stabileste pe simtome si pe semne. Simptomele: greturi
si varsaturi: sunt prezente cam din a 2-a saptamana de sarcina la circa
50% dintre gravide si la majoritatea dispar cam la 6 saptamani; congestia
mamara: se intalneste si in perioada premenstruala; senzatia de
oboseala si tendinta de a dormi foarte mult. Semnele clinice: au fost
grupate in 3 categorii-prezumtive; de probabilitate; de certitudine.
Semnele prezumtive: a).amenoreea: este neconcludenta pentru ca poate
aparea si in anemie, in tuberculoza, in insuficienta ovariana sau tiroidiana
si in agresiuni psihice; b).modificari la nivelul sanilor: marire de volum;
hiperpigmentare (poate fi a areolelor mamare sau a mameloanelor);
formarea areolei secundare, care se produce in jurul celei principale;
apare o retea venoasa superficiala, care se cheama Haller; aparitia
tuberculilor Montgomery (sunt glande sudoripare modificate); secretia de
colostrum; c).modificari de coloratie ale tegumentelor si mucoaselor: la
tegumente se observa pigmentarea tegumentelor fetei si apare asa-
numita cloasma sau masca de sarcina si mai apare pigmentarea liniei
albe; apare si pigmentarea vulvei si a vaginului; d).apar vergeturi
abdominale: sunt consecinta distensiei rapide a abdomenului; apar

datorita ruperii fibrelor elastice din structura dermului; e).cresterea in

greutate: la sfarsitul unei sarcini o femeie trebuie sa ia in greutate 10-12
kg: in primul trimestru-2 kg; in trimestrele 2 si 3 cate 4-5 kg; f).tulburari de
mictiune: polakiuria-mictiuni frecvente, dar in cantitate mica; apare din
cauza fenomenelor compresive; g).aparitia contractiilor uterine: pot fi
etichetate si ca semn si ca simptom; incep cu saptamana a 6-a de
sarcina; h).perceperea miscarilor fetale: in saptamana 16-18 de sarcina;
este si semn si simptom. Semnele de probabilitate: a).marirea de volum a
abdomenului: gradul de marire depinde de varsta sarcinii, de cantitatea
de lichid amniotic, de numarul fetilor, de greutatea fetilor; se apreciaza
prin masurarea perimetrului abdominal; b).modificari de forma,
consistenta si marime a uterului: diagnosticul este de probabilitate pentru
ca aceste modificari se produc si in cazul unui fibrom uterin; c).balotarea
fetala: se observa prin palpare. Semnele de certitudine: a).detectarea si
numararea batailor cordului fetal prin auscultatie (BCF) la sfarsitul
trimestrului 2 de sarcina; din trimestrul 3 locul de electie depinde de
pozitia fatului in uter; numarul de batai fetale este de 120-150
batai/minut; se face diagnostic diferential cu bataile cordului mamei;
b).perceperea miscarilor fatului este posibila din saptamana 26,
depinzand la a cata sarcina este mama; c).cresterea inaltimii fundului
uterin: se apreciaza in

raport cu simfiza pubiana; d).diagnosticul de certitudine ni-l poate oferi

cel mai bine ecografia de sarcina inca din primele 6-8 saptamani; ne
ofera date despre varsta gestationala, dimensiunile embrionului,
localizarea placentei, numarul fetilor, sexul, aspecte patologice ale
sarcinii-malformatii congenitale, prezentatii distocice.
IGIENA SARCINII: Igiena corporala si vestimentara: haine largi, lejere; se
poarta sutienul; sa se adapteze vestimentatia conditiilor termice;
incaltaminte comoda, fara tocuri sau cu talpa ortopedica. Igiena dentara:
masajul gingiilor (2-3 minute pentru fiecare arcada); spalatul zilnic. Igiena
sanilor: masajul mameloanelor. Viata sexuala: trimestrul I si II decurge
normal; in trimestrul III este recomandata diminuarea activitatii sexuale; in
ultimele 2 luni se intrerupe activitatea sexuala. La gravidele cu
antecedente obstetricale (avorturi, disgravidism) se recomanda ca
activitatea sexuala sa inceteze din trimestrul II pentru a evita o serie de
complicatii (ruptura prematura de membrana, nasterea prematura).
LAUZIA SI LACTATIA: lauzia este etapa imediat urmatoare nasterii si
expulziei placentei si anexelor sale sau este etapa in care femeia revine
la starea morfo-functionala anterioara nasterii. Lauzia se desfasoara in 3
etape: lauzia imediata dureaza doar 24 de ore dupa nastere; lauzia
secundara dureaza 10-12 zile dupa nastere; lauzia tardiva dureaza

maxim 12 saptamani si in medie cam 4-6 saptamani. Modificari anatomo-

functionale care apar in timpul lauziei: involutia organelor genitale: uterul
ajunge de la 1 kg, imediat dupa nastere, la 300 g in 2 saptamani; creste
rezistenta vasculara periferica datorita indepartarii circulatiei utero-
placentare; poliurie datorata eliminarii surplusului de apa; scade FSH-ul
mai rapid si LH-ul mai lent; revenirea estrogenilor la valorile anterioare
sarcinii; progesteronul se mentine scazut la femeile care nu alapteaza
(circa 6-8 saptamani) si mai mult la cele care alapteaza. Igiena: reluarea
contactului sexual este posibila la minim 2 saptamani (exista risc de
infectie). In principiu este bine sa se produca la 8 saptamani in caz de
epiziotomie si la 6 saptamani in caz de cezariana. Lactatia este procesul
de producere si de secretie a laptelui. In primele 5 zile se secreta
colostrum, dupa 4 saptamani transformandu-se in lapte. Lactatia este
stimulata prin supt, care declanseaza secretia de prolactina, aceasta
intarziind pe durata a circa 5-6 luni reaparitia ciclului ovarian. Pe
parcursul sarcinii lactatia este inhibata de hormonii estrogeni si de
progesteronul placentar. Scaderea lor brusca la nastere determina
secretia lactata. Volumul de lapte este de 500 ml/24 de ore in primele 2
saptamani si de 800-1000 ml/24 de ore la 2 luni.
MIJLOACE KINETICE UTILIZATE IN SARCINA SI LAUZIE: Specifice:
 2

exercitiul fizic; posturarea; masajul. Nespecifice: agentii fizici naturali;

mijloacele psihice; dieta. Complexe: asociatii ale primelor 2 categorii.
Exercitiul fizic se va adapta varstei gravidei, varstei gestationale, evolutiei
sarcinii, capacitatii de efort a gravidei (gradul de antrenament). In sarcina
normala programul de exercitii este structurat pe trimestre. In lauzie
programul va fi reluat incepand din ziua a 2-a. Pozitii de lucru: vor fi
comode, relaxante, cu o baza mare de sustinere si cu coborarea treptata
a centrului principal de greutate (la intersectia celor 3 planuri care trec
deasupra lui S2), pe masura ce varsta sarcinii creste. In primele 3 luni se
pot utiliza toate pozitiile fundamentale si derivate. In urmatoarele luni se
va renunta la pozitia atarnat (risc de avort spontan prin cresterea
presiunii intraabdominale). Se va renunta la pozitia asezat si se va utiliza
derivata asezat-rezemat; este o pozitie cu baza mare de sustinere;
fixeaza coloana lombara, dar creste presiunea abdominalafenomene
de insuficienta respiratorie. In asezat centrul de greutate este jos si se
proiecteaza anterior, contrabalansand deplsarea anterioara datorata
uterului gravid-in lunile mari de sarcina reduce amplitudinea miscarilor
respiratorii. Asezat rezemat: pozitie de electie pentru gimnastica
prenatala. In ultimele luni de sarcina se vor utiliza mai ales pozitiiile:
decubit: cel dorsal se foloseste cu prudenta incepand cu saptamana 20

datorita compresiei uterului pe venele cavescaderea circulatiei de

intoarcere, hipotensiune arteriala, perturbarea circulatiei fetale, deci se
prefera decubitul lateral; pe genunchi: mai ales sub forma derivatei-
patrupedie (pozitie de electie pentru tonifierea transversului); asezat
rezemat; stand: mai ales pentru exercitiile de mers. Forme de practicare:
a).individual; b).in grup: avantaje-o ajuta sa cunoasca schimbarile posturii
corporale, sa le accepte si sa le considere normale; nu trebuie sa se
compare cu alte gravide sau cu ele insele in sarcini anterioare. Durata
unui program e exercitii este de 45-60 de minute si ritmicitatea este de 3
ori pe saptamana si o data pe saptamana inot. Contraindicatiile
exercitiilor fizice (sistematizate la Colegiul American de Obstetrica si
Ginecologie): Contraindicatii absolute: insuficienta cardiaca;
tromboflebite; embolie pulmonara recenta; boli infectioase acute;
sangerare uterina sau ruptura prematura de membrane; incontinenta
cervico-istmica (deschidere prematura de col); intarzieri ale cresterii
intrauterine a fatului; hipertensiune arteriala severa; sarcina multipla
(tripleti); suspiciune de suferinta fetala; placenta praevia (jos inserata cu
risc de sangerare); absenta unei supravegheri prenatale; abdomen
cicatricial recent. Contraindicatii relative: anemie (alte boli de sange);
hipertensiune arteriala stadiul II; afectiuni ale tiroidei; sarcina multipla;

exces sau deficit ponderal sever; sedentarism in antecedente. Sportivele

de performanta in primele 3 luni de sarcina continua antrenamentele si
activitatea competitionala. Atentie la exercitiile de forta, sarituri, contractii
musculare efectuate cu bruschete, la suprasolicitarile psihice. Sporturi
contraindicate: parasutism; schi nautic sau alpin; inot subacvatic; hipism.
Programele de exercitii se intrerup in urmatoarele situatii: dureri
(dorsalgii, lombalgii, pelvialgii); disconfort dupa programul de exercitii;
dificultati la mers sau la miscari in timpul sau dupa executarea
programului de exercitii; contractii uterine (apar la un interval mai mic-15
minute); sangerari vaginale; tulburari de auz sau de vedere; greturi sau
varsaturi; parestezii cu diverse localizari; scaderi sau cresteri foarte mici
in greutate. Exercitii: Inotul: intensitatea efortului poate fi adaptata
permanent capacitatii de efort a gravidei. Stilurile de inot se alterneaza
pentru a antrena cat mai multi muschi. Repausul si mersul in apa pana la
talie reduc riscul aparitiei edemelor de staza la nivelul membrelor
inferioare. Indicatii: temperatura apei sub 30 0C; intensitatea efortului va fi
la un nivel moderat; se recomanda pluta, deoarece are un efect relaxant;
se recomanda stilul spate (pentru respiratie; se delordozeaza coloana);
se evita stilul fluture, deoarece suprasolicita musculatura spatelui si
articulatiile pelvine. Programul de inot-structura: inot usor (5 minute)

realizand o incalzire; streching pentru musculatura intregului corp

(membre superioare, spate, membre inferioare); se creste ritmul
miscarilor pana la moderat (ritm mentinut 15 minute); inot usor inca 5
minute, urmat de pluta si mers sau repaus in bazin. Alte exercitii:
1).Exercitii de mers: recomandate pe toata perioada sarcinii; durata 25-
30 de minute. Programul de mers: mers lent, moderat (5 minute)-
incalzire; mers moderat (alte 15 minute); mers lent (5 minute); la sfarsit
se executa exercitii de streching ale musculaturii coapselor si gambelor.
Indicatii: in timpul mersului se mentine o postura corporala corecta; se
evita mersul pe suprafete neregulate (pante, nisip, pe suprafete dure),
existand riscul de lombalgii si pelvialgii; se vor purta pantofi comozi; se
evita mersul in forta si cu pasi mari; se vor mentine coatele usor flectate
si se vor balansa membrele superioare-confera relaxare. Avantajele
mersului: poate fi practicat oricand; reprezinta un mod placut de
petrecere a timpului liber; intensitatea efortului poate fi modificata in
functie de evolutia sarcinii. 2).Gimnastica respiratorie: este obligatorie in
perioada sarcinii. Daca in mod normal excursiile toracelui sunt mai ample
la baze decat la varf, la gravida miscarea sau amplitudinea miscarii
diafragmului scade pe masura ce sarcina progreseaza. Se invata
respiratia diafragmatica, care va consta in antrenarea musculaturii

abdomenale, deoarece muschiul diafragm nu poate fi controlat voluntar.

Indicatii metodice: numarul de repetari creste treptat (daca gravida este
sedentara va practica initial exercitii cu intensitate scazuta); se vor exersa
toate exercitiile dintr-o pozitie; se face asociere cu muzica. Monitorizarea
gravidei in timpul programului de exercitii: temperatura corporala sa nu
depaseasca 380C; frecventa cardiaca sa depaseasca 60-75% din
valoarea maxima raportata la varsta; pe perioada programului de exercitii
gravida se va hidrata ori de cate ori simte nevoia; inainte cu 1-2 ore de
inceperea programului va consuma un fruct sau un produs de panificatie.
Posturarea: scop profilactic si relaxant. Scop profilactic: favorizeaza
circulatia venolimfatica la nivelul membrelor inferioare, circulatie
desfasurata cu greutate datorita compresiei uterului gravid pe vena cava
inferioara. Se foloseste decubitul dorsal cu membrele inferioare la 30 0
fata de planul patului. Scop relaxant: reduce contractura musculara
paravertebrala lombara, secundara hiperlordozei functionale. Se
foloseste decubitul lateral cu genunchii flectati-determina retroversia
bazinului si alungirea musculaturii contractate. Masajul se aplica in forma
clasica sau sub forma de masaj reflexogen. Scop: profilactic; de relaxare;
terapeutic (in tulburari functionale). Asupra sistemului circulator
favorizeaza circulatia venoasa de intoarcere, prevenind aparitia sau
 3

agravarea varicelor si a edemelor de staza (neteziri simultane si

alternative cu ritm si intensitate crescuta). Efecte: asupra muschilor:
stimulante (prin framantat); relaxante (prin manevre blande, lungi, care
reduc excitabilitatea si contracturile); asupra tegumentului: cresc calitatea
structurilor colagene si elastice ale dermului, intervenind in prevenirea si
tratamentul vergeturilor (se executa frictiuni cu varful degetelor, masajull
putand fi uscat sau umed). Masajul sanilor se practica in ultimele luni de
sarcina si are ca scop pregatirea lor pentru alaptat. Consta in neteziri
usoare si tractiuni usoare ale mameloanelor. Gimnastica abdominala:
ideal este ca femeia sa aiba un tonus muscular al musculaturii
abdominale bun in momentul in care se hotaraste sa pastreze sarcina.
Musculatura peretelui abdominal se destinde pe toata perioada sarcinii.
Hipotonia musculaturii abdominale are consecinte: prelungeste nasterea;
nasterea este dureroasa; apar suferinte fetale; uneori se impune
cezariana de necesitate. Reguli metodice ale gimnasticii abdominale: se
practica cvasinormal in prima luna, dar in celelalte luni ale primului
trimestru se practica cu prudenta datorita riscului de avort spontan; dupa
luna a III-a, cand sarcina este bine fixata, se introduc exercitii variate; la
sfarsitul lunii a V-a se vor executa exercitii analitice cu putine repetari;
sunt indicate exercitii alternative de membre inferioare pe trunchi si

exercitii executate cu genunchii flectati; sunt contraindicate exercitiile de

trunchi pe membrele inferioare, care determina contractia puternica a
musculaturii abdominale si exercitiile de cap pe trunchi datorita
contractiei puternice pe musculatura abdominala; singurele exercitii care
pot fi practicate fara risc pe toata durata sarcinii sunt cele pentru
muschiul transvers abdominal, care intervine in sustinerea peretelui
abdominal si in expulzia fatului. Gimnastica abdominala in lauzie: are ca
scop redobandirea formei abdomenului, recuperarea tonusului muscular
si reducerea stratului adipos. Se vor introduce progresiv toate exercitiile
de gimnastica abdominala. Gimnastica abdominala se asociaza cu
reeducarea perineala. Intre musculatura abdominala si cea perineala
exista un antagonism fiziologic-cand se contracta musculatura
abdominala presiunea intraabdominala creste si viscerele abdominale
deprima planseul pelvin care se contracta reflex. Streching: consta in
contractia, relaxarea si intinderea unui muschi sau a unui grup muscular.
Reguli metodice: contractia trebuie sa dureze 10-30 secunde; relaxarea
2-3 secunde; 10-30 secunde intinderea. Se va aplica pe rand grupelor
musculare si va fi precedat de proceduri termice de incalzire a muschilor.
Pozitia initiala trebuie sa fie comoda si relaxanta, respiratia linistita, capul
se mentine permanent in axul coloanei vertebrale. Daca apar lombalgii,

contractiile si intinderile la nivelul membrelor inferioare se vor executa pe

rand. Avantaje: nu necesita aparate si instalatii speciale; au durata
scurta; nu tin cont de gradul de antrenament al gravidei. Efecte: dezvolta
elasticitatea musculara si cresc mobilitatea articulara. Dieta se stabileste
in functie de varsta gravidei, de varsta gestationala, de evolutia sarcinii,
de numarul fetilor. Referitor la varsta sarcinii, adolescentele au nevoie de
supliment caloric necesar cresterii si dezvoltarii ei. In trimestrul II si III
este nevoie de un aport alimentar crescut, dar atentie la greutatea
mamei. Regimul alimentar corect trebuie sa acopere necesarul de
proteine, glucide, lipide, vitamine si minerale. Maximum de calorii este de
2400/zi in sarcina, iar in lauzie si in perioada de alaptare un surplus de
120 cal/100 ml lapte. Proteinele: in primul trimestru 1 g/kg corp; in
trimestrele II si III-1,5 g/kg corp. Rolul lor este antiinfectios, plastic si
sursa energetica importanta. Aminoacizii esentiali in proteine complete de
origine animala (carne, derivate si oua) si in proteine incomplete de
origine vegetala (cereale si derivate). Glucidele: 5-6 g/kg corp/zi. Surse:
paine si derivate de cereale, legume, fructe, produse zaharoase si miere.
Lipidele: 1 g/kg corp/zi. Surse: unt, frisca, smantana, uleiuri vegetale,
fructe oleaginoase. Mineralele: Na; Fe; K; Ca; P; Cl. Vitaminele:
necesarul creste in sarcina si trebuie suplimentat prin administrare de

vitamina C si D si a unor vitamine din grupul B (in cazuri cu indicatii

speciale). Indicatii in sarcina: lichide (2 l/zi); alimentatie bogata in fibre
vegetale pentru a preveni constipatia. Sunt contraindicate cafeaua,
alcoolul, excesul de condimente, grasimile prajite. Mesele trebuie sa fie in
numar de 4-5/zi. Ultima masa sa fie cu 1-2 ore inaintea repausului
nocturn.
MIJLOACE PSIHICE UTILIZATE IN SARCINA: Sarcina produce
perturbari psihice reversibile asupra carora se actioneaza prin interventii
externe si interne. Reglarea externa se realizeaza prin interventia
psihologului, medicului, kinetoterapeutului si are ca scop dirijarea
comportamentului gravidei fata de sarcina si nastere. Nasterea nu este
atat de dureroasa, dar daca ea a fost perceputa ca un fenomen dramatic
dureros, cu siguranta gravida se va teme de nastere. Zona corticala
poate fi impresionata negativ prin vizionari de filme, povestiri, lecturi.
Desensibilizarea se va realiza prin interventie psihologica. Se confrunta
2 metode psihologice care difera mai mult prin conceptia lor fiziologica
decat prin aplicarea practica. Metoda psiho-profilactica se bazeaza pe
teoria reflexelor conditionate a lui Pavlov. Potrivit acestei teorii, durerea
este perceputa la nivelul cortexului, care este sediul reflexelor
conditionate si durerea poate fi interpretata ca un reflex conditionat.

Consilierea va incerca sa modifice perceptia nasterii ca fenomen dureros.

Obligatiile echpei amintite sunt: explicarea fiziologiei organelor genitale, a
modificarilor induse de sarcina, aevolutiei sarcinii, a declansarii nasterii;
explicarea nasterii si a respiratiei, a momentelor si atitudinilor de
diminuare a durerii. Dupa explicare se proiecteaza filme, astfel ca teama
fata de nastere sa diminueze. Metoda psiho-somatica se bazeaza pe
stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic (de catre teama), care
determina inchiderea colului uterin, astfel incat contractiile uterine devin
dureroase si ineficiente. Metoda isi propune sa inlature factorii de
tensiune neuro-vegetativa generatori de durere obstetricala. Reglarea
interna (autoreglarea) se realizeaza de catre gravida, care trebui sa se
autocunoasca si sa accepte noua situatie. Se realizeaza prin:
Autosugestie si autocomenzi legate de dirijarea constienta a sarcinii, dar
mai ales a nasterii. Se va sugestiona gravida ca nasterea nu este
dureroasa. Gandirea pozitiva este legata de formulele autosugestive
(gandirea pozitiva nu ajuta intotdeauna, dar gandirea negativa este
mereu pagubitoare). Gandirea pozitiva nu se refera numai la optimism,
ci si la orientarea constructiva (sa vedem cum se poate face sa nasc
usor si fara dureri). Constientizarea corporala: acceptarea modificarilor
morfofunctionale secundare sarcinii: cresterea ponderala, aparitia
 4

vergeturilor sau cloasma, varice, edeme

MODIFICARI PRODUSE DE SARCINA ASUPRA ORGANISMULUI
MATERN: Sistemul neuropsihic: iritabilitate; anxietate; tulburari de
caracter; tulburari ale somnului; foarte putine au insomnie. Sistemul
neurovegetativ: predomina componenta vagala in primele 2 trimestre de
sarcina si componenta simpatica in ultimul trimestru. Sistemul endocrin:
cele mai importante modificari se produc la nivelul hipofizei, scade
secretia de FSH si LH, in schimb creste treptat secretia de prolactina. La
nivelul corticosuprarenalei creste secretia de aldosteron si cortizon.
Corpul galben secreta estrogeni in primele saptamani, iar dupa
saptamana a 6-a secretia de estrogeni este realizata de placenta. Corpul
galben secreta si progesteron doar in sarcina incipienta, iar dupa
saptamana a 8-a este secretat de placenta. Aparatul cardiovascular:
sufera solicitari importante, mai ales daca gravida creste mult in greutate,
situatie in care se orizontalizeaza. Creste frecventa cardiaca (dupa
saptamana 8-10 de sarcina cu circa 15%); creste debitul cardiac; scade
presiunea diastolica in primele 2 trimestre, dupa care revine la normal; va
creste presiunea venoasa la nivelul venei cave inferioare si a venelor din
bazin datorita compresiunii exercitata de uterul gravid, rezultand varice
ale membrelor inferioare. Aparatul respirator: se produce ascensionarea

diafragmului. Modificari functionale: creste frecventa respiratorie cu 10%

si creste si debitul respirator cu circa 40%, deci putem spune ca femeia
gravida prezinta o usoara insuficienta respiratorie si de aceea trebuie sa
invete sa respire in timpul nasterii. Aparatul renal: creste diureza la 1300-
1500 ml/zi; in mod normal este de 950 ml/zi. Scade densitatea urinara;
poate aparea staza urinara datorita compresiei exercitate de uterul
gravid. Aparatul digestiv: modificari ale gustului si mirosului; sialoree
(hipersecretie a glandelor salivare); se constata cresterea apetitului pana
la apetit capricios; pirozis (arsuri epigastrice); hipertrofii gingivale (la 85%
dintre gravide); carii multiple; scaderea secretiei gastrice si a motilitatii
gastrice; prezinta o pareza intestinala cu constipatii; marirea de volum a
vezicii biliare, devenind hipotona si hipokinetica.
NASTEREA este un proces biomecanic modelat de legi biologice.
Interactiunea dintre mobilul fetal si filiera pelvigenitala este componenta
mecanica a nasterii. Filiera pelvigenitala este reprezentata de:
a).elemente distensibile (musculo-membranoase): canalul uterovaginal;
cele 2 diafragme-cervicosegmentara (in jurul colului) si perineala.
b).elemente rigide: osoase-bazinul osos. Rigiditatea acestora este redusa
de structurile aponevrotice cu rol de amortizor si de hormon de sarcina
(estrogeni, progesteron, relaxina), care produc imbibitia ligamentelor si

articulatiei bazinului si astfel creste mobilitatea articulatiei sacroiliace si a

simfizei pubiene, deci creste amplitudinea miscarilor la contranutatie si
nutatie. Contranutatia este miscarea de basculare posterioara a sacrului
cu indepartarea aripilor iliace. Cresterea amplitudinii acestei miscari
favorizeaza angajarea prezentatiei la debutul travaliului prin modificarea
diametrelor la nivelul stramtorilor superioare si inferioare ale bazinului.
Nutatia este miscarea de basculare anterioara si inferioara a bazei
sacrului cu departarea varfului acestuia, cresterea amplitudinii acestei
miscari favorizand degajarea fatului in timpul expulziei. Mobilul fetal:
parcurge filiera pelvigenitala prin miscari active (ale fatului) si pasive.
Miscarile pasive sunt determinate de contractiile uterine si de cresterea
mobilitatii la nivelul articulatiilor sacroiliace si simfizei pubiene. Mobilul
fetal trebuie sa se incadreze in anumite limite de marime si volum
comparabile cu dimensiunile bazinului matern. Cel mai important element
anatomic (ca dimensiune) este capul care are 1/4 din lungimea fatului.
Capul isi poate reduce dimensiunea datorita unor particularitati ale calotei
craniene: suturi largi incomplet osificate care lasa intre ele spatii-
fontanele (anterioara si posterioara). Umerii, trunchiul si membrele fatului
sunt mai putin importante, deoarece sunt alcatuite din structuri moi, care
pot fi comprimate. Cand intre dimensiunile fatului si dimensiunile
 5

bazinului matern exista disproportii apar distociile, care impun interventie

chirurgicala. Mecanismul nasterii: nasterea este eliminarea spontana,
naturala sau artificiala a fatului si a anexelor sale. Nasterea incepe odata
cu declansarea travaliului si are mai multe etape: Eliminarea dopului
gelatinos (mucus si striuri de sange); bombarea membranelor si ruperea
lor; aparitia contractiilor uterine sistematizate; stergerea si dilatarea
colului uterin. In cursul travaliului se monitorizeaza progresia dilatatiei,
coborarea prezentatiei, contractilitatea uterina, bataile cordului fetal.
Travaliul se desfasoara in 3 faze (stadii): Stadiul 1 se caracterizeaza prin
aparitia contractiilor uterine dureroase, care survin la 5-10 minute si
dureaza 50-60 de secunde. Mai tarziu vor dura 90 de secunde si vor
surveni la 2 minute. Se mai constata stergerea si dilatarea colului uterin,
dilatarea fiind ajutata de catre aceste contractii. Incepe sa coboare
prezentatia. Stadiul 2 corespunde nasterii (expulzia fatului). Durata este
in medie de 1-3 ore la primipare si de 20 de minute-1 ora la multipare.
Aceasta nastere se desfasoara in 3 timpi: timpul I reprezinta angajarea,
respectiv trecerea prezentatiei prin stramtoarea superioara; timpul II
reprezinta coborarea, respectiv progresia intre cele 2 stramtori; timpul III
reprezinta degajarea; aceasta se desfasoara pe segmente-se degaja in
primul rand capul, apoi umerii, dupa care trunchiul, bazinul si membrele

inferioare. Expulzia se realizeaza prin contractii uterine, care sunt

involuntare si prin contractii ale musculaturii abdominale, care sunt
voluntare. Intre contractii femeia trebuie sa se relaxeze. Stadiul 3
corespunde dezlipirii si expulziei placentei si a anexelor sale. Expulzia se
realizeaza prin contractii uterine rare si dureroase. Incepe la circa 15-20
de minute dupa nastere, durata fiind de 20-30 de minute. Stadiul 4 este
descris doar de unii autori si este considerat de acestia stadiul
hemostazei uterine, deoarece hemoragia este o complicatie frecventa si
grava.
NOTIUNI ANATOMO-FUNCTIONALE: cavitatea abdominala este situata
intre torace (de care este despartita prin diafragm) si pelvis. Pereti:
antero-lateral-muschi lati; posterior; superior-diafragm; inferior-asigura
comunicarea cu bazinul (cavitatea pelviana), limita dintre aceste cavitati
fiind reprezentata de stramtoarea superioara a bazinului. Peretele antero-
lateral: este format din: marele drept al abdomenului, oblicul extern
(marele oblic), oblicul intern (micul oblic), muschiul transvers. Marele
drept al abdomenului: este situat longitudinal, imediat lateral de linia
mediana intre partea antero-inferioara a toracelui si simfiza pubiana. Cei
2 muschi drepti sunt separati prin linia alba-punct de minima rezistenta a
abdomenului (la acest nivel apar herniile de linie alba). Originea lui este

pe apendice si pe cartilajele costale 5-7. Insertia este pe simfiza pubiana.

Actiuni: difera dupa cum ia punct fix pe bazin sau pe torace: a). punct fix
pe bazin: flexia trunchiului (difera in functie de pozitia subiectului)-plasat
in decubit dorsal: flexia activa de la inceput pana la sfarsitul miscarii; din
ortostatism: flexia usurata (pe primele grade miscarea este realizata de
gravitatie)muschii drepti intervin la sfarsitul cursei de miscare; b).punct
fix pe torace: flexia coapsei pe bazin. Alte actiuni: fixeaza toracele in
timpul flexiei capului si gatului; realizeaza impreuna cu ceilalti muschi
abdominali presa abdominala. Oblicul extern: este cel mai superficial si
cel mai extins muschi abdominal. Originea: pe fata externa si marginea
inferioara a ultimelor 7-8 coaste, apoi se grupeaza in 3 fascicule:
superioare (fibre orizontale), mijlocii (oblice in jos si inainte), inferioare
(verticale-se insera pe creasta iliaca). Celelalte 2 formeaza o
aponevroza ce se fixeaza pe linia alba. Actiuni: in contractie bilaterala:
a).punct fix pe bazin: flexia trunchiului pe bazin; coboara coastele;
b).punct fix pe coaste: flexia coapsei pe bazin. Participa la realizarea
presei abdominale. Oblicul intern: este situat sub oblicul extern. Originea:
pe creasta iliaca si pe spina iliaca antero-superioarade aici fibrele
 6

radiaza cu directie inversa celor ale muschiului oblic extern. Fibrele

posterioare: directie verticala; se insera pe ultimele 3 coaste (se continua

cu muschii intercostali externi). Fibrele mijlocii: au directie oblica (in sus si

inainte); participa la formarea liniei albe si a tecii muschilor drepti
abdominali. Fibrele anterioare: corespund celor inferioare; au directie in
jos si medial; se insera pe simfiza pubiana. Actiuni: in contractie
bilaterala: a).punct fix pe bazin: flexia trunchiului pe bazin; coboara
coastele; b).punct fix pe coaste: flexia coapsei pe bazin. Participa la
realizarea presei abdominale. Transversul: este cel mai profund muschi
abdominal. Originea: pe fata interna a cartilajelor coastelor 6-12;
apofizele transverse ale vertebrelor lombare, dupa care se orienteaza
transversal si se continua cu o aponevroza, participand la formarea tecii
muschilor drepti abdominali. Actiuni: cel mai important muschi al presei
abdominale; este un muschi expirator. Peretele posterior: este format din
muschii: patrat lombar, iliopsoas, psoas mic. Actiuni: Patratul lombar:
a).punct fix pe bazin: muschi expirator; inclina coloana lombara de
aceeasi parte; b).punct fix pe torace: inclina bazinul de aceeasi parte;
contribuie la mentinerea trunchiului in rectitudine. Iliopsoasul: este cel
mai important flexor al coapsei pe bazin si invers, dupa cum ia punct fix
superior sau inferior. Are rol static limitand introversia bazinului. Peretele
superior: este format din muschiul diafragm cu forma de cupola
(convexitatea este orientata superior). Permite comunicarea intre

cavitatea toracica si cea abdominala printr-o serie de orificii (hiatus):

hiatul esofagian-trece esofagul si nervii vagi; hiatul aortic-trece aorta;
hiatul venei cave inferioare. Actiuni: muschi inspirator, dar intervine si in
expiratie fortata; in respiratia normala asigura 65% din volumul de aer
necesar; este singurul muschi din corp in care in timpul unei contractii
izometrice circulatia nu se suspenda, ci creste proportional cu durata
acesteia; intervine in sughit, ras, cascat; important muschi al presei
abdominale: creste presiunea intraabdominala; intervine in acte
fiziologice-mictiune, defecatie, expulzia fatului.
ORGANELE GENITALE FEMININE: Organele interne: sunt formate din
ovare si din cai genitale-trompe uterine, uter, vagin. Ovarele sunt
glandele genitale feminine care determina caracteristicile sexuale
primare. Ovarul este situat pe peretele lateral al bazinului, sub artera
iliaca comuna. Dupa nasteri repetate ovarul se deplaseaza inferior si
posterior. Are o forma ovoida si prezinta 2 fete, 2 poli si 2 margini. Fata
laterala priveste spre peretele pelvisului si vine in raport cu pachetul
vasculo-nervos obturator, de aceea o inflamatie a ovarului determina
dureri pe fata mediala a gambei. Fata mediala (tubara) este acoperita de
trompa uterina si vine in raport cu: pe partea stanga cu sigmoidul si cu
ansele intestinale; pe partea dreapta cu cecul si apendicele (confuzie

intre anexita si apendicita). Polul superior vine in raport cu ligamentul

tubo-ovarian (franjuri sau fimbria ovariana). La polul inferior ovarul
este legat de uter. Marginea posterioara este libera si vine in raport cu
ansele intestinale. Structura: ovarele sunt alcatuite din foliculi ovarieni in
diferite stadii de evolutie. Foliculii ovarieni contin celule foliculare care
secreta hormonul foliculina si celule de reproducere care dau nastere
ovulului. Din foliculii ovarieni maturi se elimina ovulul matur prin
fenomenul de ovulatie. Aceasta incepe imediat dupa pubertate si se
termina la menopauza (climas). Dupa ovulatie evolutia foliculului ovarian
este incheiata, iar in cavitatea lui se dezvolta corpul galben (progestativ)
care evolueaza astfel: daca ovulul a fost fecundat se transforma in corp
galben de sarcina care se dezvolta pana in luna a3-a, cand rolul lui este
preluat de placenta; daca ovulul nu a fost fecundat se transforma in corp
galben periodic si apoi in corp albicans. Evolutia spre corp albicans
dureaza cam 10-12 zile, iar tot acest proces care incepe cu maturarea
ovulului dureaza 28 de zile si se numeste ciclu ovarian. Caile genitale:
Trompele uterine (salpingele) sunt 2 conducte care se intind de la
coarnele uterine pana la ovare. Rolul lor consta in captarea, transportul si
fertilizarea ovulului. Aceasta fertilizare se produce in regiunea laterala a
trompei. Trompele ofera conditii favorabile primelor diviziuni celulare ale

zigotului si migrarii acestuia spre cavitatea uterina unde se produce

ovoimplantatia (nidatia). Trompele uterine se compun din 4 segmente:
1).infundibul (pavilion): este extremitatea laterala cu marginea festonata
(10-15), dintre care una este mai lunga si poarta numele de fimbria
ovarica; se duce la polul superior al ovulului si capteaza ovulul; prezinta
orificiul abdominal prin care comunica cu cavitatea peritoneala.
2).portiunea ampulara: este cea mai lunga si se ingusteaza treptat; are
cam 5 cm. 3).istmul (2,5 cm). 4).portiunea uterina: prin ea patrunde in
uter unde se deschide prin orificiul uterin. Uterul: este situat median, are
forma de para cu extremitatea mare situata superior (aceasta poarta
denumirea de fundul uterului). Extremitatea mica este situata inferior si
se numeste col uterin. Intre cele 2 extremitati se gaseste corpul uterin.
Structura: uterul are 3 tunici-seroasa; musculara (miometrul-formata din
fibre musculare cu dispozitie longitudinala si radiar-circulara, fibre care
asigura capacitatea de destindere si de contractie in sarcina si in
expulzie); mucoasa (endometru-sufera modificari ciclice cu fiecare
ovulatie). Daca ovulul nu a fost fecundat transformarile regreseaza si
mucoasa se elimina sub forma de menstra. Daca ovulul a fost fecundat
tranformarile continua, grosimea mucoasei creste si se numeste acum
decidua. Dimensiunile uterului sunt diferite (sunt mari la multipare). In

mod normal ansele longitudinale ale corpului si colului uterin formeaza un

unghi deschis anterior care se numeste unghi de anteflexie si care are
100-1100. Intre col si vagina se formeaza tot un unghi, tot deschis anterior
care se numeste unghi de anteversie si care are 90-100 0. Uterul normal
este mobil si in anteflexie-anteversie; de aici apar tot felul de modificari.
Vagina este un canal cilindric musculo-membranos extensibil cu rol in
copulare (depunerea spermatozoizilor in apropierea colului uterin) si in
trecerea fatului si a anexelor sale in actul nasterii. Are o lungime medie
(6-9 cm). Vaginul este turtit antero-posterior. I se descriu: un perete
anterior, care vine in raport cu vezica urinara si cu uretra; un perete
posterior, care vine in raport cu rectul. Colul inferior se afla in grosimea
perineului (este partea cea mai putin extensibila). Se termina cu orificiul
vaginal care este acoperit cu o membrana transversala care il inchide
incomplet si se numeste himen. Himenul este sfasiat prin coabitare sau
uneori dupa prima nastere, resturile lui nodulare alcatuind caruncule.
Perineul este o membrana musculo-aponevrotica, romboidala, delimitata
de 4 repere osoase: anterior-simfiza pubiana; posterior-coccisul; lateral-
tuberozitatile ischiatice. Daca unim aceste tuberozitati se obtin 2
 7

triunghiuri-unul anterior numit regiunea urogenitala si unul posterior numit

regiunea anala. Perineul este traversat de uretra si vagin

si de rect in partea posterioara. In profunzimea perineului se gasesc

muschii lui dispusi in 2 planuri. In timpul nasterii se pot produce rupturi
ale muschilor perineului, urmate de prolapsuri de vezica urinara
(cistocel), de rect (rectocel) sau combinate (cistorectocel). Pentru a evita
aceste complicatii se provoaca largirea canalului nasterii printr-o incizie a
peretelui posterior sau lateral al vaginului si a peretelui adiacent, incizie
numita perineotomie sau episiotomie. Organele externe: sunt
reprezentate de vulva si clitoris. Vulva este o formatiune mediana situata
la capatul extern al vaginei. Este delimitata lateral de 2 buze mari (labiile
mari) si intern de acestea se gasesc labiile mici. Tegumentul este
pigmentat. Clitorisul este un organ erectil al femeii (corespondentul
penisului) si are 2-3 cm. Fecundatia este urmata de ovoimplantatie.
Fecundatia se produce in mod normal la nivelul tubei uterine (portiunea
ampulara sau ampulo-istmica). In urma fecundatiei rezulta zigotul, care
dupa 24 de ore sufera 2 procese: un proces de diviziuni mitotice
succesive; fenomenul de migratie (transport) de la nivel tubar pana la
nivelul cavitatii uterine; transportul dureaza circa 5 zile; in ziua a 6-a
patrund in cavitatea uterina si in 24 de ore se implanteaza. Deci putem
spune ca ovoimplantatia reprezinta totalitatea proceselor biologice,
morfostructurale si biochimice care stau la baza patrunderii si fixarii

zigotului in endometrul uterin, acoperirea zonei de patrundere, stabilirea

primelor legaturi circulatorii dintre fat si mama. Ovoimplantatia se incheie
la 12-13 zile de la fecundare. Ovoimplantatia poate suferi o serie de
tulburari devenind patologica: oul poate suferi anomalii genetice, dar in
20-40% dintre cazuri apar avorturi spontane (genetice), ceea ce este o
protectie pentru ovulatie; modificari calitative ale endometrului: ca urmare
apar avorturi spontane in primele 3 luni de sarcina; modificari topografice
cand ovoimplantatia se produce in cavitatea uterina (dar nu unde este
locul normal)avort spontan sau poate aparea placenta praevia sau in
afara cavitatii uterine (pe ovar, in cavitatea abdominala)este vorba de
sarcini ectopice. Placenta este un organ tranzitoriu al gestatiei care
asigura schimburi materno-fetale. Este constituita din: elemente de
origine ovulara care se transforma in vilozitati placentare, care vin in
contact direct cu sangele matern; elemente provenite din transformarea
endometrului. Placenta este complet formata in luna a 4-a de sarcina. La
termen are forma circular-ovoidala, o grosime de circa 5 cm si o greutate
de 1/6 din greutatea fatului. Placenta are 2 fete: una materna care
prezinta santuri si una fetala care este neteda si este captusita cu o
membrana numita amnios, care secreta lichid (lichid amniotic), care are
rol de protectie a fatului. Aceasta membrana delimiteaza o cavitate

numita cavitate amniotica in care se dezvolta fatul. Mai exista si alte

membrane care au rolul de realizare a schimburilor intre mama si fat.
Schimbarile sunt realizate prin vasele ombilicale situate sub amnios.
Secretia de lichid amniotic este ondulanta: creste treptat, apoi rapid la
circa 20 de saptamani de sarcina, dupa care scade ajungand la termen la
300-800 ml. Pe fata fetala se insera cordonul ombilical si este format
dintr-o vena si 2 artere ombilicale.
POZITII OBSTETRICALE CE FAVORIZEAZA NUTATIA SI
CONTRANUTATIA: 1).Miscarea de contranutatie (indepartarea aripilor
iliace) favorizeaza angajarea prezentatiei la nivelul stramtorii superioare-
pozitia Crouzat Valcher: decubit dorsal, cu gambele in afara suprafetei de
sprijin, genunchii flectati, coapsele in ABD. 2).Miscarea de nutatie
(bascularea anterioara si inferioara a bazei sacrului) favorizeaza
degajarea fatului in timpu, expulziei-pozitia Devraigne Descomps: decubit
dorsal, cu flexia si ABD coapselor-pozitia ginecologica. Pregatirea fizica
in perioada de lauzie: in primele zile dupa nastere se mentine repausul la
pat, fiind un repaus activ cu mai multe obiective: stimularea circulatiei de
intoarcere; tonifierea musculaturii: contractii izometrice prin impingere cu
picioarele in tablia patului (de 12 ori); gimnastica respiratorie; tonifierea
planseului pelvin realizata cat mai repede si dureaza cel putin 6

saptamani dupa nastere si se va continua toata viata pentru ca poate

avea repercusiuni asupra vietii sexuale. Exercitiile se pot practica din
orice pozitie confortabila, dar nu picior peste picior.
PREGATIREA FIZICA PRENATALA: Trimestrul I de sarcina: nu se va
atinge nivelul solicitarilor anterioare. Atentie in primele 16 saptamani
datorita riscului de avort spontan (cele mai critice sunt zilele de menstra).
Gravidele sportive isi pot continua antrenamentele si competitiile, dar vor
evita exercitiile de forta, sariturile, contractiile musculare bruste si
suprasolicitarile psihice. Obiective si mijloace: constientizarea posturii
corporale normale, care va deveni referinta, stiind ca pe masura
dezvoltarii fatului centrul de greutate se deplaseaza anterior si apare
hiperlordoza lombara; cresterea mobilitatii articulatiilor realizata activ
analitic in toate pozitiile si planurile de miscare; cresterea elasticitatii
musculare prin exercitii de streching; mentinerea tonusului musculaturii
peretelui abdominal; reeducarea respiratiei prin trecerea respiratiei de tip
toracic superior (specifica femeii) la cea de tip toracic inferior si
abdominala; autocontrolul si tonifierea planseului pelvin, formatiune
musculoaponevrotica formata din putine fibre musculare si mult tesut
fibros, intrerupta de uretra, vagin si anus; pe masura evolutiei sarcinii
apare incontinenta urinara-se vor executa exercitii de intrerupere a jetului

de urina, iar relaxarea se realizeaza prin contractia simultana a muschilor

fesieri si ADD ai coapsei; supravegherea greutatii corporale (nu mai mult
de 2 kg in primul trimestru). Trimestrul al II-lea: se accentueaza lordoza
lombara; bolta plantara se aplatizeaza datorita cresterii ponderale de 4-5
kg si a hiperlaxitatii ligamentare de cauza endocrina. Obiective si
mijloace: tonifierea boltii plantare prin exercitii de glezna executate
simultan sau alternativ; favorizarea intoarcerii venoase prin: posturari
(membrele inferioare la 300 fata de suprafata de sprijin); mobilizari active
ale articulatiilor membrelor inferioare (se insista pe circumductii); miscari
de pedalare; exercitii de streching; masaj clasic; masaj pneumatic de tip
angiomat; purtarea de ciorapi elastici; cresterea mobilitatii articulatiei
coxo-femurale si amplificarea miscarilor de nutatie si contranutatie;
atenuarea crampelor musculare cu etiologie complexa (hipovitaminoza,
hipocalcemie, tulburari ale circulatiei arteriale)-se administreaza B 12; se
fac exercitii ce cresc debitul circulator si gimnastica Burger; scaderea
atitudinii lordotice: postura de odihna diurna si nocturna-decubit lateral cu
capul sprijinit pe o perna mica, membrul inferior de partea sprijinului
extins, cel de deasupra flectat din sold si genunchi si sprijinit pe o perna;
 8

se executa miscari de basculare posterioara a bazinului; cresterea

elasticitatii musculare; tonifierea musculaturii planseului pelvin. Trimestrul

al III-lea (pregatirea tardiva) incepe in luna a 7-a si se incheie cu

nasterea. Raman valabile obiectivele anterioare. Dozarea efortului-
capacitatea de efort scade treptat, deci se are in vedere si se respecta
principiul progresivitatiiscaderea treptata a amplitudinii, intensitatii si
numarului de repetari. Obiective speciale: inducerea starii de relaxare
generala prin metoda Jacobson si Schultz; invatarea tipurilor de respiratie
utilizata in travaliu; invatarea pozitiei obstetricale ce favorizeaza miscarea
de nutatie si contranutatie. Concluzie: nasterea este considerata un act
psihic, dar si fizic, de aceea gravida trebuie pregatita psihologic, dar si
fizic.
RESPIRATII: In functie de senzatiile resimtite de gravida, in timpul
contractiilor uterine se pot efectua mai multe tipuri de respir. Respiratia
lenta si linistita se utilizeaza cand contractiile apar la interval de 5 minute
si dureaza aproximativ 45-50 secunde; travaliul se intensifica. Aceasta
este o respiratie intermediara intre respiratia normala si cea profunda.
Consta din inspir pe nas 4-5 secunde, apnee 3 secunde si expir lent pe
gura 7-8-10 secunde. Se practica de 12 ori. Respiratia superficiala (mica
respiratie; respiratia gafaita; respiratia haletanta superficiala) se utilizeaza
la o dilatatie a colului de 5 cm-la mijlocul stadiului 1, cand respiratia
anterioara devine ineficienta. Este o respiratie de tip toracic superior si

permite relaxarea peretelui abdominal si a colului uterin. Este respiratia

caracteristica perioadei de contractie uterina. La inceputul unei contractii:
inspir profund, expir profund, inspir profund, expir incomplet. Este o
respiratie superficiala din gat, cu inspir si expir in timpi scurti si egali catre
sfarsitul contractiei uterine. Supune diafragmul unui efort minim. Scade
presiunea pe uter si atenueaza perceptia contractiei uterine. Se invata
prin aplicarea unei maini pe abdomen si una pe torace pentru a sesiza ca
cele mai ample miscari se produc la nivel toracic. Respiratia suflanta este
utilizata cand dilatatia colului este aproape completa; prezentatia pe
planseul perineal apasa rectul si declanseaza reflex o senzatie de
screamat, dar gravida nu are voie sa se screama, deoarece se poate
rupe colul uterin, dilatatia fiind incompleta. Consta intr-un expir prelung,
ca si cum am vrea sa stingem o lumanare. Inspirul se realizeaza reflex si
va fi prelungit. In aceasta respiratie este suprasolicitat diafragmul si
grilajul costal. Respiratia blocata se utilizeaza cand dilatatia este
completa si gravida are voie sa se screama. Expulzia fatului este posibila
prin cresterea presiunii intraabdominale, generata de contractie voluntara
a musculaturii peretelui abdominal. Din pozitia obstetricala pe care
gravida este obligata sa o adopte, respiratia se face astfel: expir profund,
inspir, blocarea toracelui prin inchiderea glosei (1 minut apnee, ce

reprezinta durata maxima a unei contractii uterine), flexia capului, trage

cu mainile suportul de pe partile laterale ale mesei, screamat. Este ideal
ca screamatul sa se mentina pe toata durata contractiei si sa se realizeze
din muschii perineului, nu din gat. Respiratia haletanta profunda permite
relaxarea musculaturii peretelui abdominal si urmeaza degajarea fatului.
Limiteaza riscul aparitiei rupturilor de perineu. Pacienta nu se mai
screme, lasa capul pe masa si respira profund cu gura inchisa. Avantaje
ale respiratiilor: usurarea nasterii; asigura oxigenarea mamei si fatului.
TIPURI DE PREZENTATIE: in timpul nasterii fatul sufera cateva orientari
in spatiu, care se raporteaza la puncte fixe ale bazinului matern,
codificate obstetrical astfel: prezentatie, pozitie, varietate de pozitie.
Prezentatia este partea mobilului fetal care ia prima contact cu
stramtoarea superioara a bazinului. Se desrciu ma multe tipuri:
Longitudinala: axul longitudinal al fatului coincide cu axul longitudinal al
uterului. Exista 2 tipuri de prezentatie longitudinala: craniana: craniul ia
primul contact cu stramtoarea superioara; pelviana: pelvisul fetal ia primul
contact cu stramtoarea superioara. Transversala si oblice: axul
longitudinal al fatului este perpendicular sau oblic pe axul longitudinal al
uterului. Prezentatii longitudinale: Prezentatia craniana: se intalneste in
94% din cazuri; partea corpului fetal care ia prima contact cu stramtoarea

superioara a bazinului este craniul. In raport cu gradul de flexie al capului

se descriu: Prezentatii flectate (occipitale): in care capul este flectat
complet, iar partea corpului fetal care coboara prima este fontanela
posterioara (mica fontanela-intre occiput si oasele parietale). Prezentatii
deflectate: bregmatica: partea care coboara prima este fontanela mare;
aceasta este o prezentatie distocica; frontala: partea care coboara prima
este fruntea; aceasta este o prezentatie distocicacezariana; faciala:
craniul prezinta cel mai mare grad de extensie; aceasta este o nastere
distocica la limita. Prezentatia pelviana (4-5% din cazuri): pelvisul fetal
este primul care ia contact cu stramtoarea superioara a bazinului. In
raport cu gradul de flexie al articulatiilor membrelor inferioare se descriu
mai 2 tipuri de prezentatii pelviene: complete: se realizeaza asa-numita
pozitie asezat greceste; incomplete: vine cu fesele, cu genunchii. In
primele 6 luni de viata intrauterina cea mai voluminoasa parte a fatului
este craniul, iar in ultimul trimestru cea mai voluminoasa parte a fatului
devine pelvisul. Din cauza faptului ca uterul este mai incapator la nivelul
fundului, dupa luna a 6-a aceasta schimbare de volum determina
rasturnarea fatului-culbuta, cu transformarea prezentatiei pelviene initiale
in prezentatie craniana. Diferiti factori materni, fetali impiedica realizarea
rasturnarii sau a culbutei, rezultatul fiind mentinerea prezentatiei

pelviene. Acestea sunt considerate la limita intre distocic si eutocic.

Prezentatii transversale (1,5% din cazuri): sunt de 2 feluri: Prezentatii
transversale propriu-zise: axul longitudinal al uterului este dispus in axul
transversal al fatului. Prezentatii transversale oblice: axul longitudinal al
uterului formeaza cu axul longitudinal al fatului unghiuri mai mici sau mai
mari de 900. Aceste prezentatii sunt distocice, deci este nevoie de
interventie chirurgicala clara.
9