Curs 1

Structurile functionale de rezistenta ale craniului

Scheletul capului, in cadrul ansamblului componentelor sale osoase, prezinta o serie de structuri (str.) functionale
de rezistenta care constituie o veritabila arhitectura a craniului care a fost impartita intr-o arhitectura a
neuro/viscreocraniului, ambele constituind insa un tot inseparabil ce poarta amprenta actiunii factorilor fiziologici ai cefalizarii.
Str. functionale de rezistenta ale craniului au solicitat interes din partea a numerosi cercetatori incepand cu Sicher, Felizet,
Tandler, Braus, Testut, iar din scoala romaneasca Gr. T. Popa si F. Rainer. Se adauga in ultimele 2-3 decenii studiile intreprinse
de scoala din Timisoara sub conducerea lui Niculescu care, prin studiile efectute au elaborat noi concepte, unanim acceptate.

Arhitectura functionala a neurocraniului

Str. boltii craniului este relativ omogena comparativ cu str. bazei craniului care este heterogena prezentand o
alternanta de t. osos si compact si prezenta a numeroase orificii, santuri, canale, cavitati, care se gasesc la niv. oaselor care o
compun. Suturile neurocraniului nu numai ca nu micsoreaza rezistenta, ci o maresc si ii confera o elasticitate. Constituie un
factor de intarire a rezistentei la care contribuie si rolul aponevrozei epicraniene si a dureimaterului prin coasa creierului,
coasa cerebelului. Legaturile dintre str. functionale de rezistenta ale neurocraniului si cele ale viscero nu se realizeaza numai
pe cale osoasa ci si pe cale musculara in special prin m. masticatori. Clasic, str. functionale de rezistenta ale neurocraniului
sunt reprezentate de arcuri (a.) la niv. boltii, capriori (c.) la niv. bazei si stalpi si noduri la locul de intalnire dintre arcuri si
capriori, acestia din urma realizand si leg. dintre str. de rezistenta ale neurocraniului si cele ale viscerocraniului.

Arcurile de rezistenta se grupeaza in : sagitale, transversale si suturale.

Arcurile sagitale (3), unul mediosagital, si celelalte 2 laterosagitale. Fiecare arc laterosagital prezinta o portiune
superioara orientata cu concavitatea inferior si o portiune inferioara, liniara, orizontala, transversala. Portiunea inf. este
insotita de un arc laterosagital accesor situat la aprox 1 cm sub concavitatea celui principal. Portiunea inferioara a arcului
laterosagital a fost denumita arc sagital transversal .
2 portiuni : una laterala, extracraniana ce trece prin arcada zigomatica, si cealalta mediala, craniana dispusa in
acelasi plan cu precedenta care strabate baza craniului pe la nivelul marginii crestei osoase care separa fata temporala de cea
infra temporala a aripii mari a sfenoidului. Arcul transversal lateral reprezinta un termen nou introdus in nomenclatura
anatomica de catre Niculescu.

A. transversale (1 anterior, 1 posterior). La acestea se adauga si portiunile transversale ale arcului latero sagital. A. suturale
sunt in nr de 2, unul ant. corespunzator suturii coronare si unul post. corespunzator suturii lambdoide.
A. suturale portiunea mijlocie a arcului mediosagital (coresp suturii interparietale) este o portiune suturala si deci arcul
mediosag. este partial un arc sutural.
A. mediosagital (frontooccipital) porneste de la nodul frontal, merge pe creasta frontalului, pe sutura interparietala (sagitala)
trece prin creasta occipitala si se termina pe nodul occipital.
A. laterosagitale. Fiecare dintre ele pleaca anterior de la niv. nodului zigomatic, merge pe linia temporala a frontalului, pe linia
temporala inf. a parietalului si se termina pe nodul mastoidian de unde se continua cu portiunea orizontala mergand dinspre
posterior spre ant. prin radacina longitudinala a zigomei si prin arcada zigomatica si ajungand din nou la nodul zigomatic. Unii
autori descriu si un arc laterosagital accesor care dubleaza numai in portiunea concava.
A. transversale (anterior si posterior) au rolul de a solidariza extremitatiile ant./post. ale a. sagitale.
-A. tras. anterior coresupunde crestei frontalului.
-A. trans. post. concavitate orientata anterior si se intinde intre cele 2 noduri mastoidiene trecand posteromedian prin nodul
occipital.
A. suturale anterior (coronar) este cuprins intre nodurile zigomatice iar cel posterior (lambdatic) intre nodurile mastoidiene.
A. de rezistena ale boltii sunt intarite prin suturile de la acest nivel. Acestea intervin ca arcuri de rez. datorita modului de
angrenare a oaselor constituiente.
Maj. suturilor sunt dintate iar aripa mare a sfenoidului (sf.) si solzul temporalului au marginea taiata piezis in dauna lamei
compacte interne in timp ce parietalul si frontalul au marginile taiate invers in detrimentul lamei compacte externe astfel incat
aripa mare a sf. si solzul temporalului impiedica deplasarea in afara a frontalului si parietalului.
 Suturile de rez. ale bazei craniului (crapriori)
C. etmodio-frontal - drept si stang, fiecare dintre ei avand o portiune principala alta accesorie, capriorii fiind orientati oblic
dintre medial si posterior spre lateral si anterior in special cel accesor ; cel principal fiind aproape transversal.
C. occipital, cel mai complex si care este socotit de unii drept c. pereche iar de altii drept c. unic.
C. occipital-merita numele doar pt segmentul post. cum a fost descris clasic, incepe de la niv. portiunii postero-laterala a
corpului sf. prin 2 brate care reprezinta seg. anterior al c., brate care merg pe partile laterale ale suprafetei bazilare occipitale,
ajungand in partea ant. a gaurii occipitale. La acest nivel fiecare brat se trifurca dand ramurile : mediala care inconjoara gaura
occipitala si in partea postero-mediala a gaurii se uneste cu cea de partea opusa formand astfel un inel de rezistenta in jurul
acestei gauri ; mijlocie care se intreapta catre stalpul condilian ; laterala care se indreapta catre nodul mastoidian constituind
un caprior occipitomastoidian.
De la niv. portiunii postero-mediane a gaurii occipitalului (occ.), prin unirea celor 2 ramuri mediale se continua cu adevaratu c.
occ. unic care merge antero-post. pe traiectul crestei occ. interne pana la nodul occ.
Faptul ca seg. ant. este dublu iar cel post. este unic explica de ce unii autori descriu c. occ. ca un c. pereche iar altii ca un c.
unic.
O conceptie mai moderna considera seg. ant. al c. occ. si inelul de rezistenta din jurul gaurii occ. drept constituient in
complexul de rezisntenta de la baza craniului, si drept urmare, numle de c. occ. il merita doar seg. post. al c. occ. clasic.
C. etmoido-frontal (frontal) se intinde de la nodul frontal la partea antero-mediana a corpului sfenoidului trecand prin Crista
Galli fiind un c. sagital.
C. sfeno-frontal (dr si stg) cel principal se intinde de pe partea laterala a corpului sf.mergand de-a lungul aripii mici a sf. la
niv. suturii dintre aceasta si marginea post. a portiunii orizontale a frontalului, pt a ajunge la nodul zigomatic. Acest c. este
dublat de catre un c. accesor care pleaca de pe partea laterala a corpului sf. indaratul celui principal si merge pe marginea
post. a aripii mici a sf. Dupa altii, merge pe marginea libera a aripii mari a sf. ajungand la nodul zigomatic impreuna cu cel
principal.
C temporal (dr si stg) dispus oblic si corespunde axului stancii temporalului intinzandu-se de la partea postero-laterala a
corpului sf. la nodul mastoidian. C. temporal dintr-o parte este situat aprox. in prelungirea c. sfenofrontal, mai ales a celui
accesor de partea opusa, constituind astfel la baza craniului un c. in x ale carui brate se incruciseaza la niv. corpului sf. si in
componenta caruia intra c. sfeno-frontal si temporal.
La inceput, bazandu-se pe faptul ca toti c. trec, pornind sau terminandu-se la niv. corpului sf. s-a considerat ca la baza
craniului, cheia str. functionale de rezistenta este reprezentata de catre corpul sf. Ulterior Felizet opineaza ca zona de maxima
rez. a bazei craniului o constituie corpul sf. si procesul bazilar al occ. Se considera ca piesa de rez. maxima a bazei
neurocraniului este procesul bazilar al occ. care nu se fractureaza decat foarte rar, fracturile interesand in primul rand zonele
mai slabe situate intre str. functionale de rezistenta. La niv. boltii craniene, liniile de fractura situate intre arcurile de rez.
intereseaza cel mai frecvent mai intai lama interna.

Stalpi, noduri de rezistenta

Denumirea de stalp desemneaza locul de intalnire dintre arcurile boltii si c. bazei precum si legatura indisolubila
dintre str. de rezistenta ale neurocraniului cu cele ale viscerocraniului. Deoarece intersectia celor 2 str. de rez. este reprez. de
un punct, s-a considerat ca notiunea de stalp este inadecvata pt maj. acestor str. fiind inlocuita cu notiunea de nod de rez. ,
aceasta denumire fiind mai apropiata de adev. morfologic si corespunzand noilor concepte privind str. de rez. ale craniului.
S-a propus gruparea acestora in componente principale si accesorii, cele accesorii fiind singurele care prin aspectul lor isi pot
pastra denumirea de stalpi (pilieri).
Nodurile de rez. principale sunt : nepereche (frontal, occ.) si 2 pereche (dr si stg - zigomatic, mastoidian).
Stalpii, ca str. accesorii, sunt reprezentati prin pterigoidieni si condilieni, fiind pereche (dr si stg). Se includ in grupa acestor str.
inca 2 noduri de rez., bregmatic, situat la intalnirea a. mediosagital cu sutural ant. si lambdatic, ce corespunde locului de
intersectare al a. mediosagital cu a. sutural post.
Aceste str. de rez. sunt situate la jonctiunea boltii cu baza craniului.
Nodul frontal este situat la niv. glabelei si a portiunii nazale a frontalului.
Nodul occ. corespunde protuberantei occ.
Nodul zigomatic situat la niv. osului zigomatic.
Nodul mastoidian (pereche) aprox. la mijlocul mastoidei, mai aproape de baza.
Stalpii pterigoidieni corespund proceselor pterigoide ale sf. si lamelor verticale ale palatinului.
Stalpii condilieni sunt reprezentati de condilii occ. situati pe laturile foramenului mare.
Stalpii situati la intalnirea a. boltii cu c. bazei solidarizeaza aceste str. de rez. si totodata realizeaza legatura dintre arhitectura
functionala a neuro/viscerocraniului ale carui str. de rez. preiau fortele de masticatie si prin intermediul stalpilor le transmit
spre a. boltii si spre capriorii bazei, dupa o mare parte din autori, cea mai mare parte a fortelor de masticatie transmitandu-se
spre porcesul bazilar al occ.
Nodul frontal, nodurile zigomatice, stalpii accesori pterigoidieni si nodurile mastoidiene au rol in integrarea str. functionale ale
neuro si viscerocraniului si in transmiterea fortelor de masticatie.
Stalpii mastoidieni si nodul occ., imrepuna cu pilierii condilieni au rol in miscarile capului.
Stalpii condilieni intervin in transmiterea greutatii capului spre coloana vertebrala la niv. articulatiei occipito-atlantoidiene.

Centrul de rez. al bazei craniului

Conceptele moderne considera ca in centrul str. de rez. de la niv. bazei craniului se afla complexul format de
catre corpul sf., procesul bazilar al occ. si inelul de rez. care inconjoara foramen magnum, prin acest complex trecand aproape
toate centurile de rez. din cadrul arhitecturii neurocraniului, centurile constituind rezultatul continuarii arcurilor boltii cu c.
bazei. La niv. acestui centru de rez. fracturile sunt mai putin frecvent intalnite, aproape niciodata la niv. suprafetei bazilare,
mai rar la niv. corpului sf., putandu-se intalni (rar) la niv. inelului de rez. periocc. (in jurul foramen magnum).

Centurile de rezistenta notiune noua ce defineste str. care incorporeaza arcurile boltii si c. bazei. Se pot grupa
intr-o centura transversala si centuri in plan sagital, frontal si oblic.
Centura transversala este orizontala, situata la limita dintre bolta si baza craniului, fiind formata astfel : anterior de arcul
anterior transversal ; posterior de a. trans. post. ; lateral (la dr si stg) de a. trans. lateral (portiunea inf. orizontala a a.
laterosagital).
Centurile de rez. in plan sagital (3) : una mediana nepereche (mediosagitala) si 2 laterale - cea mediana porneste de la nodul
frontal, parcurge a. mediosagital cu portiunea mij. de natura suturala, ajunge la nodul occ. si strabate apoi, post.-ant. c. occ.
unic, complexul de rez. al bazei craniului pt. ca prin c. etmoidofrontal sa revina de unde a plecat nodul frontal.
Centura de rez. latero-sagitala corespunde arc. laterosagital cu cele 2 component ale sale.
Centurile de rez. in plan frontal (2) (ant. si post.) cea ant. are o portiune superioara reprezentata de arcul sutural ant. si o
portiune inf. reprezentata de arcul sfenofrontal (dr si stg) si corpul sfenoidului.
Centura posterioara in plan frontal in partea superioara este formata de arcul sutural posterior iar partea inferioara de c.
occipito-mastoidieni si inelul de rezistenta ce inconjoara gaura occ.
Centurile de rez. oblice (dr si stg) au fiecare cate 5 portiuni dintre care 2, cele reprezentate de c. temporal si sfenoocc. accesor,
sunt proprii, celelalte 3 portiuni fiind segmente de imprumut de la celelalte centuri.
Prima portiune c. temporal. Pleaca de la corpul sf. la nodul mastoidian.
A 2a portiune formata din jumatatea corespunzatoare a arcului sutural post., intinsa intre nodul mastoidian si nodul
lambdatic.
A3a portiune comuna ambelor centuri oblice situata pe linia mediana fiind constituita din portiunea mijlocie, suturala a
arcului mediosagital cuprinsa intre nodurile lambda si bregma.
A4a si a5a portiune se situeaza de partea opusa primelor 2 portiuni reprezentate de jumatatea arcului sutural ant. intins
intre bregma si nodul zigomatic, de c. sfenofrontal accesor care se termina pe corpul sf., coreland aceasta portiune cu prima
portiune de parte opusa, se realizeaza o str. de rez. in x care prezinta intersectia la niv. corpului sf.

Suturile de rez. ale viscerocraniului

Arhitectura viscerocraniului prezinta o serie de str. functionale de rez. care sunt indisolubil legate de str. de rez.
ale neurocraniului. In cadrul viscero se descriu str. care apartin etajului superior/inf. Privite in ansamblu, str. viscero au ca rol
esential preluarea fortelor de masticatie si transmiterea acestora spre str. de rez. ale neuro. Desrierile clasice arata existenta a
2 arcuri de rez., ambele dispuse in plan transversal si concave spre post., unul maxilar si celalalt mandibular.

Etaj sup.
A. maxilar reprezentat de o condensare la niv. radacinilor dintilor implantati in maxila. De la arcul maxilar pornesc
in sus spre str. functionale de rez. ale neuro 3 perechi de stalpi : zigomatic, frontonazal si pterigoidian.
Frontonazal (stalp anterior) se desprinde din arcul maxilar deasupra incisivilor si caninilor. Ia un traiect ascendent si se trifurca
intr-un ram medial care se termina la nodul frontal si 2 ramuri laterale, sup. si inf. care merg pe reboltu orbital (supra/infra
orbitara)
Zigomatic - se indreapta sup. si se trifurca : lateral spre nodul zigomatic, 2 mediale care merg de-a lungul marginilor
supra/infra orbitale intalnindu-se cu ramurile similare provenite din stalpul frontonazal, formandu-se un inel de rez. la
formarea caruia participa frontalul, maxila, si osul zigomatic.
Pterigoidian se desprinde din arcul maxilar deasupra ultimilor 2 molari si se indreapta ascendent terminandu-se la stalpul
pterigoidian. Ulterior celor 3 perechi de stalpi verticali li s-a adugat si un stalp vertical median reprezentat de portiunea osoasa
a septului nazal, adica lama perpendiculara a etmoidului (etm.).
Stalpul median se intinde de la bolta palatina la c. etmoidofront si corpul sf.
Concavitatea a. maxilar este umpluta de bolta palatina care solidarizeaza bratele a. maxilar. la niv. boltii palatine o serie de
linii transversale, paralele cu a. maxilar. Se prezinta si 3 str. orizontale : sup. marg. supraorbitala ; mij. marg. infraorbitala ;
inf. a. maxilar.
Cercetarile recente bazate pe sectiuni osoase anatomice, imagini radiografice, ct, rmn, au dus la stabilirea unor noi concepte
referitoare la str. functionale de rez. ale etaj. sup. al viscerocraniului, arhitectura functionala fiind reprezentata de 8 str.
lamelare, 5 verticale si 3 oriz.
Str. lamelare verticale : una mediana, reprezentata de portiunea osoasa a septului nazal, si 2 paramediane (mediala si laterala)
-lama mediala formata de peretele lateral al cavitatilor nazale
-lama laterala peretele maxilei
In cadrul lamei laterale se includ stalpii verticali.
Fortele de masticatie preluate de a. maxilar urmeaza 3 directii : prima urca prin lama laterala ; a2a prin lama mediala ;
a3a se orienteaza transversal la niv. boltii palatine, se uneste cu cea de parte opusa si urca apoi impreuna prin lama
mediana.
Se considera ca intalnirea pe lama mediala a fortelor orientate transv. la niv. boltii palatine, cu rez. opusa de stalpul vertical
median, duce la aparitia torusului palatin.
Str. lamelare oriz (3) solidarizate intre lamele de rez. verticala.
Lama sup. este reprezentata de portiunile orbitale ale frontalului, tavanul cavitatilor orbitale si lama oriz. a etm.
Lama mij. intrerupta pe linia mediana de prezenta cavitatilor nazale, formata de peretele osos ce formeaza planseul cav.
orbitale
Lama inf bolta palatina

Str. lamelare din cadrul arhitecturii viscerocraniului realizeaza prin minimum de material un maximum de rez.
Pneumatizarea oaselor ce compun etaj. sup. al viscero, fiind o materializare a actiunii factorilor filogenetici ai cefalizarii.
Cercetarile recente descrierea unor str. functionale de rez. la formarea carora participa str. lamelare, descriindu-se cilindrii si
conuri de rez.
-cilindrii orientati antero-post., turtiti trans., si reprezentati de peretii foselor nazale
-conurile de-o parte si de alta a cilindrilor de rez.
-con sup. peretilor cav orbitare, avand axul antero-post. si latero-medial, cu baza ant.
-con inf. peretilor sinusului maxilar cu axul dinspre lateral si post., spre ant.-medial, cu baza post.

Str. de rez. ale etaj inf. (mandibula)

A. mandibular reprezentat de o condensare la niv. radacinilor dintilor implantati in mandibula, pornind de la arcul
mandibular se gasesc o serie de linii de forta care se orienteaza inf. si post. , maj. mergand de-a lungul liniei oblice ale
mandibulei spre ramul mandib. de unde linii de forta se impart in 2 directii : prima, catre procesul coronoid al mandibulei de la
care prin fibrele m. temporal, liniile de forta se indreapta spre arcul laterosagital al neuro. A2a directie are ca punct terminus
condilul mandibulei, fortele indreptandu-se spre nodul mastoidian. Ulterior a fost descris un arc mandibular accesor care
corespunde marginii inf. a corpului mandibular, situatie in care vechiul arc mandibular -> arc mandibular sup. iar arcul
mandibular accesor -> arc mand. inf.
Arcul mandibular inf. preia o parte din fortele de masticatie provenite de la arc. sup. si totodata fortele provenite
de la niv. unghiului mandibulei. La niv. ramului mandibular, fortele arc. mand. inf. se orienteaza ascendent alaturandu-se
fortelor ce provin de la arc. mand. sup. si urmand aceleasi directii : condilul si coronoidul. Se considera ca mai exista un al 3-lea
arc mand. ce corespunde liniilor oblice ale mand. si care are extremitatea sa ant. in contact cu arc. mand. inf. si extremitatea
sa post. cu cel superior. La niv. etajului inf.se disting 3 ramuri sub forma de arc mandibular, sup., inf. si oblic (mijlociu) care le
leaga pe primele 2.
De la niv. ramului mandibular, transmisia fortelor nu se face numai pe linie osoasa ci si pe linie musculara prin
intermediul m. masticatori. Acesti m. preiau fortele de la mandibula si le orienteaza spre str. de rez. ale neuro. astfel m.
temporal transmite fortele de la procesul coronoid la arcul laterosagital al neurocraniului iar m. pterigoidian lateral preia
fortele de la capul mandibular orientandu-le spre nodul de rez. pterigoidian. Spre acelasi nod pterigoidian se intreapta si
fortele preluate de la fata mediala a ram. mandibular de catre m. pterigoidian medial.
M. maseter preia fortele de la niv. fetei lat. a ramului mand. pt a le conduce catre portiunea extracraniana a arcului
laterosagital, catre arcada zigomatica.