Dasclul

de Octavian Goga
Moneag senin, eu tmpla ta curat
O cer pe veci ndejdii mele paz.
Din soarele copilriei mele
Pe fruntea ta mai licrete-o raz.
n suflet simt cum negura se sfarm
i se-mpletete alb diminea
Cnd ochiul tu n inim-mi coboar,
Topind ncet cetatea ei de ghea.

Azi, ca un sfnt dintr-o icoan veche,

Blnd mi rsai cu faa ta blajin,
Cu zmbet bun, cu ochi cumini i limpezi,
Strlucitori de lacrimi i lumin.
Cu tine-aduci attea nestemate
Din ngropatul vremilor tezaur,
i amintirea-n ara ei m poart,
Cu pas ncet, n carul ei de aur...

M vd n pragul zilelor mai bune...

O cas-n deal, cu straine plecate,
Unde-asculta de sfaturile tale
Atta rs i-atta sntate.
n frunte, tu preai un mag din basme
Cnd soarele, trecnd peste fntn,
Blnd ptrundea prin straina de paie
i lumina bucoavna ta btrn.

A fost demult. - O raz care lupt

Zadarnic cu cmpiile de ghea.
Vezi, astzi valul altei viei m poart
i-nelepciunea altei lumi m-nva.
Dar sufletul i-acum i are cuibul
Acolo sus, n satul de sub munte,
Unde i azi zmbete, mpcat,
Curata cinste-a pletelor crunte.
Bucoavna ta, sub pragul de pe grind,
i hodinete-nvtura moart,
Dar glasul tu i azi, la zi de praznic,
Toat povara greului o poart.
Pierdut ascult troparul tu din stran
i tainic i sfnt-mi pare clipa,
Pare c duhul altei lumi m-atinge,
n zbor domol, pe frunte cu aripa.

Cci simt plutind prin fumul de tmie

Sfinenia cntrii preacurate,
Ce-a rumenit o lume cu senina
Cucernicie-a vremilor uitate.
i-n ochii ti vd strlucind scnteia
Din focul mare-al dragostei de lege,
Ce prin potopul veacurilor negre
Ne-a luminat crrile pribege.