Iute si sanatos: hreanul

Hreanul, Armoracia rusticana, se cultiva pentru radacinile sale carnoase, albe, cu gust picant,
care se folosesc pentru condimentarea mancarurilor, pentru salate speciale sau ca ingredient
nelipsit in prepararea muraturilor. Radacina de hrean are proprietati antibiotice, antiinflamatoare
si afrodisiace. Este recomandat de asemenea in cantitati mici si pentru stimularea poftei de
mancare.

Radacina hreanului contine foarte multa vitamina C si minerale precum fier, potasiu,
calciu si magneziu. Mirosul intepator al radacinii se datoreaza sulfurii de alil, o substanta
prezenta si in usturoi si ceapa.

De retinut: Hreanul se inmulteste doar vegetativ, prin butasire, semintele hreanului nefiind
viabile.

Radacina este foarte dezvoltata, pivotanta, puternic ingrosata, avand un diametru de 5 cm si o

lungime de aproape 1 metru. Frunzele hreanului sunt mari, ovale cu marginile dintate. Tulpinile
sunt inalte si puternic ramificate. Florile sunt mici, albe iar din ele se pot prepara ceaiuri impotriva
racelii.

Hreanul este o planta putin pretentioasa fata de factorii de mediu, este rezistent atat la
temperaturile scazute cat si la perioadele lungi de seceta. Creste la fel de bine si in plin soare si
la umbra. Contrar aparentelor, hreanul nu creste bine pe soluri usoare, nisipoase; el prefera soluri
ferme, argiloase, bogate in humus si usor alcaline (pH 7,5)

Cultivarea hreanului

De la inceput trebuie tinut cont ca hreanul este o planta perena, a carei cultura dureaza
chiar si 8-10 ani. Deoarece hreanul este cultivat pentru radacini, in primul rand prima
lucrare va fi aceea de desfundare a solului, mergand dupa posibilitati pana la o adancime
de 50-60 cm. Pamantul trebuie sa fie bine maruntit si ingrasat cu ingrasamant organic.

Metoda de inmultire uzuala este prin inradacinarea segmentelor de radacina intr-un amestec de
turba si nisip. O radacina mare este sectionata in fragmente de 5-6 cm lungime, care se ingroapa
cativa centimetri in amestecul de turba si nisip. Se uda potrivit si se tine intr-un loc umbros, la
temperatura camerei. In maxim 30 de zile apar radacinile si primii lastari.

Stiati ca?
Durerile de cap sunt indepartate cu ajutorul unor comprese din frunze proaspete de hrean.
Acestia se planteaza pe randuri, la 20 cm unul de altul si 60 cm distanta intre randuri. Plantarea
se face primavara devreme. Cand acestea pornesc in vegetatie, se pot copili pentru a forta
dezvoltarea radacinii.

Radacinile se pot recolta din al doilea an, toamna. Ele se pastreaza iarna ingropate in nisip, intr-
un loc intunecos si rece. Un preparat comun din hrean este hreanul in otet. Intr-un borcan de 250
g se rade o radacina de hrean (atentie, datorita substantelor volatile iritante prezente in radacina
nu se recomanda operatia persoanelor alergice). Peste radacina se adauga cateva lingurite de
miere si se torna otet pana us. Se astupa si se lasa minim 7 zile. Poate fi consumat inainte de
masa, ca stimulent, iar lichidul se poate folosi si extern ca tonic si refortifiant al pielii, prin
tamponari usoare.

Medicina naturista
Hreanul este un foarte vechi remediu popular, cunoscut de pe vremea dacilor. Printre afectiunile
care isi gasesc alinare cu ajutorul hreanului se numara bronsitele, sinuzitele, paradontoza,
reumatismul, anemia, gripa si racelile. Din hrean se obtin mai multe preparate cum ar fi tinctura,
otetul de hrean, faina de hrean sau cataplasmele cu hrean.

Tonic si fortifiant: salata de hrean si sfecla rosie

Avem nevoie de: 1 kg sfecla rosie, 5 linguri ulei, 3 linguri otet, 1/2 radacina hrean, piper si sare,
dupa gust.
Se spala bine sfecla si se pune la cuptor sa se coaca. Dupa ce s-a copt, se curata de coaja si
se taie in felii. Separat, se curata hreanul si se da prin razatoarea mica. Intr-un castron se
aranjeaza alternativ, randuri de felii de sfecla si hrean ras. Se prepara un sos din ulei, otet, sare si
piper si se toarna peste salata.