RINCIPALELE TIPURI DE CONTRACTE IN AFACERI

Contractul de mandat comercial

Potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama si
socoteala mandantului. Temeiul legal al contractului este art. 1532 si urm. Cod civil.

Mandatul este contractul in temeiul caruia o persoana (mandant) imputerniceste alta persoana
(mandatar) sa incheie anumite acte juridice in numele si pe seama mandantului.

Mandatul comercial prezinta urmatoarele caracteristici:

Mandatul comercial, spre deosebire de mandatul civil, are drept obiect afaceri comerciale si nu se
presupune a fi gratuit.

Mandatul comercial este un act cu titlu oneros, mandatarul fiind remunerat printr-o suma ferma sau
forfetara, ori sub forma unui procent calculat la cifra de afaceri. Chiar daca partile nu au prevazut in
contract plata sau modalitatile de plata, mandantul datoreaza remuneratia (art. 374 Cod comercial).
In absenta unei stipulatii contractuale, remuneratia este stabilita de instanta de judecata. Mandatul
comercial, fiind cu titlu oneros, nu poate fi revocat in mod unilateral;

Mandatul comercial poate fi cu reprezentare, dar si fara reprezentare, aceasta nu este de esenta
mandatului ci numai de natura lui

Mandatul comercial poate fi general, pentru toate afacerile mandantului sau special pentru o anumita
afacere.
Contractul de comision

Notiunea si caracterele juridice ale contractului de comision

Notiunea contractului de comision. In relatiile de afaceri, contractul de mandat apare, adeseori,

ca un procedeu tehnic prea riguros; el presupune cunoasterea de catre terti a persoanei mandantului,
precum si limitele imputernicirii date de acesta mandatarului. Adeseori, mai avantajos pentru terti
este contractul de comision, dat fara reprezantare sau cu o reprezentare indirecta.

Potrivit art. 405 C.com., 'comisionul este un contract avand ca obiect tratarea de afaceri comerciale de
catre comisionar pe socoteala comitentului'.

Contractul de comision este un contract prin care o parte, numita comisionar, se obliga pe baza
imputernicirii celeilalte parti, numita comitent, sa incheie anumite acte de comert, in nume propriu,
dar pe seama comitentului, in schimbul unei remuneratii numita comision.

Contractul de comision se aseamana cu contractul de mandat, ambele avand ca obiect tratarea de

afaceri comerciale. De asemenea, in ambele tipuri de contracte actele juridice se incheie cu tertii pe
seama altei persoane, care a dat imputernicirea. Deosebirea consta in faptul ca actele juridice
incheiate de comisionar sunt in nume propriu dar pe seama comitentului, in timp ce mandatarul
incheie actele juridice in numele mandantului si pe seama acestuia.

Comisionul este una din operatiile juridice cele mai frecvente in practica comerciala. Astfel, exista
elemente ale comisionului in materie de consignatie, de asigurare, de expeditie, in operatiuni de
bursa etc.

Fiind o varietate a mandatului, contractul de comision nceteaz n aceleai cazuri ca i contractul de

mandat: revocarea mputernicirii, renunarea la mputernicirea primit, moartea, interdicia,
insolvabilitatea ori falimentul comitentului sau comisionarului.
Contractul de consignatie

In art. 1 din Legea nr. 178/1934 se defineste contractul de consignatie in urmatorii termeni: 'Contractul
de consignatie este conventia prin care una din parti, numita consignant, incredinteaza celeilalte parti,
numita consignatar, marfuri sau obiecte mobile spre a le vinde pe socoteala consignantului'.

Asa cum rezulta din dispozitiile citate, contractul de consignatie este o varietate a contractului de
comision, totusi cuprinzand elemente si ale altor tipuri de contracte, de exemplu: ale vanzarii de
marfuri, ale depozitului. Pentru serviciul sau, consignantul are dreptul fie la o remuneratie sau numai
la suprapretul obtinut din vanzare. Vinderea bunurilor se face intotdeauna pe un pret anticipat stabilit
de consignant.

Consignatarul este obligat sa remita consignantului suma de bani obtinuta ca pret al vanzarii sau
sa restituie bunul in natura in cazul in care nu este vandut.

Caracterele juridice ale contractului de consignatie

Contractul de consignatie este un contract bilateral (sinalagmatic), cu titlu oneros si consensual.

Efectele contractului de consignatie

Contractul de consignatie da nastere la anumite obligatii intre partile contractante. Prin incheierea
actelor de vanzare-cumparare se nasc si anumite obligatii intre consignatar si terti.

Contractul de consignaie nceteaz prin revocarea sa de ctre consignant, renunarea consignatarului,

din cauzele indicate n contract, moartea, dizolvarea, falimentul, interdicia sau radierea
consignantului ori a consignatarului.
Contractul de report

Esenta contractului de report este cuprinsa in art. 74 Cod comercial 'contractul de report consta in
cumpararea pe bani gata a unor titluri de credit, care circula in comert, si in revanzarea simultana cu
termen si pe un pret determinat catre aceeasi persoana a unor titluri de aceeasi specie.

Contractul de report este un act juridic complex care cuprinde o dubla vanzare; o vanzare ce se
executa imediat, iar cea de-a doua este o vanzare cu termen si la un pret determinat.

In conceptia Codului comercial, contractul de report este o fapta de comert conexa (accesorie),
dobandind comercialitate datorita obiectului si anume titlurile de credit.

In temeiul acestui contract, persoana detinatoare de titluri denumita reportat, da in report titlurile
unei alte persoane denumita reportator in schimbul unui pret platibil imediat. La un anumit termen
reportatorul revinde reportatului titluri de credit de aceeasi specie (nu aceleasi titluri pe care le-a
dobandit) primind un pret determinat. Reportatorul primeste de la reportat o remuneratie denumita
pret de report sau premiu. Diferenta intre suma data si cea incasata de reportator poarta denumirea
de report.

Conditiile contractului de report

Pentru a se incheia un contract de report trebuie sa se indeplineasca urmatoarele conditii

-sa existe un acord de vointa intre reportat si reportator;

-acordul de vointa privind vanzarea si revanzarea sa fie simultan si sa intervina intre aceleasi persoane;

-stipularea in chiar momentul realizarii contractului a unui termen de revanzare si a unui pret
determinat;

-vanzarea si revanzarea sa aiba ca obiect titluri de credit care circula in comert.

Efectele contractului de report

Aceste efecte privesc transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de credit si fructele civile ale
acestora.

Contractul de report este un contract translativ de proprietate, obiectul contractului de report se

transfera de la vanzator la cumparator. In esenta, in privinta transferului sunt aplicate dispozitiile
dreptului comun

In cursul duratei contractului, titlurile de credit pot produce anumite fructe civile (dividende, dobanzi
etc.). Aceste fructe se cuvin reportatorului care culege fructele. Partile pot stabili ca fructele produse
de titlurile de credit sa revina reportatului (art. 74 alin. 4 C. com.).
Contractul de cont curent

Prin contractul de cont curent, partile se inteleg ca, in loc sa achite separat si imediat creantele
lor reciproce izvorate din prestatiile facute de una catre cealalta, lichidarea sa se faca la un anumit
termen, prin achitarea soldului de catre partea care va fi debitoare.

In raporturile ce decurg din contractul de cont curent, nici una dintre partile contractante nu se
desemneaza de la inceput ca si creditor sau ca debitor exclusiv si nici nu se comporta ca atare in
decursul executarii contractului

Partile intre care se incheie contractul de cont curent poarta denumirea de corentist. Prestatiile
pe care si le fac se numesc remiteri. Ele constau in operatiuni prin care o parte pune la dispozitia
celeilalte parti o valoare patrimoniala de orice fel, urmand ca suma cuvenita sa fie depusa in cont
curent.

In consecinta, remiterea poate consta: intr-o suma de bani efectiv platita; orice titlu de credit remis
(cambie, bilet la ordin, CEC, ordin de plata etc.) si orice credit concedat (de exemplu, pretul datorat ca
urmare a unei vanzari de marfuri).

Remiterile sunt facultative. Un corentist nu poate obliga pe celalalt sa-i faca remiteri, dar este firesc ca
remiterile reciproce sa existe deoarece, contractul de cont curent nu este un contract de imprumut
(propriu-zis) ci un contract de rezultat, accesoriu, conex cu unul sau mai multe acte obiective de
comert.

Forma cea mai uzuala a contractului de cont curent este aceea bancara, adica a contractului
incheiat intre o banca (institutia de credit) si un client al sau in scopul de a facilita circulatia si
fructificarea banilor. Banca poate interveni si ca simplu intermediar intre doi comercianti care convin sa-
si lichideze operatiunile prin inregistrari in conturile ce le au deschise la aceeasi banca sau la banci
diferite.

Desi contractul de cont curent se considera incheiat din momentul realizarii acordului de vointa,
totusi libertatea acestui contract este evidenta prin inregistrarea contabila a remiterii in cont si
stabilirea soldului.

In cuprinsul art. 3 al Codului comercial, contractul curent nu este enumerat printre actele de
comert obiective, fiindu-i consacrate insa art. 370-373.

Prin aplicarea dispozitiilor art. 4 din Codul comercial el poate fi considerat un act de comert subiectiv.

Potrivit art. 6 alin. 2 C. com., contul curent este o fapta de comert daca are o cauza comerciala. Relatia
de cont curent poate fi stabilita si intre un comerciant si un necomerciant si chiar intre doi
necomercianti pentru afaceri civile.

Pentru un necomerciant care efectueaza numai operatiuni necomerciale intr-un cont curent deschis la
banca dobanzile nu vor fi obligatoriu cele comerciale.
Incheierea contului curent va avea loc la scadenta termenelor stabilite prin conventia de cont curent
si, in absenta stipularii unui asemenea termen, la data de 31 decembrie a fiecarui an, iar dobanda va
curge de la data incheierii.
Contractul de leasing

Potrivit art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997, republicata, operatiunile de leasing sunt acele
operatiuni prin care o parte denumita locator/finantator transmite pentru o perioada determinata
dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este celeilalte parti denumita utilizator, la
solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de
leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara
bunul, de a prelungi contractul ori de a inceta raporturile contractuale.

In ceea ce priveste notiunea de leasing financiar la care am facut referire mai sus, aceasta reprezinta
operatiunea de leasing care indeplineste una sau mai multe din urmatoarele conditii:

- riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul
incheierii contractului de leasing;

- partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera utilizatorului dreptul de

proprietate asupra bunului;

- utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50%
din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata;

- perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normala de
utilizare a bunului, chiar daca in final, dreptul de proprietate nu este transferat.

Leasingul operational reprezinta operatiunea de leasing care nu indeplineste nici una din conditiile
leasingului financiar.

Prin rata de leasing in sensul art. 2 lit. d) din lege se intelege:

- in cazul leasingului financiar, cota - parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii de leasing.
Dobanda de leasing reprezinta rata medie a dobanzii bancare pe piata romaneasca;

- in cazul leasingului operational, cota de amortizare calculata, in conformitate cu actele normative in

vigoare si un beneficiu stabilit de catre partile contractante.

In ce priveste calitatea de finantator, aceasta poate fi o societate de leasing, persoana juridica,

romana sau straina.

Nici in ce priveste utilizatorul legea nu da o anumita calificare existand posibilitatea ca utilizator sa fie
atat o persoana fizica, romana sau straina, cat si o persoana juridica indiferent de nationalitatea
acesteia.

Partile contractului

Potrivit art. 31 lit. a) din Legea nr. 99/1999 de modificare si completare a Ordonantei Guvernului nr.
51/1997, un element esential al contractului de leasing il constituie partile in contract si anume,
locatorul-finantatorul si utilizatorul. Iata deci ca, spre deosebire de complexa operatie de leasing
bazata pe o relatie trilaterala (furnizor-finantator, utilizator), contractul in sine se incheie intre doua
parti.
Contractul de garanie real mobiliar

Garania real mobiliar se constituie pe baza unui contract de garanie, care este definit n art. 14 din
lege ca fiind, contractul n temeiul cruia debitorul unei obligaii constituie n favoarea creditorului o
garanie real asupra unor bunuri mobile sau asupra unor drepturi n scopul asigurrii executrii
obligaiei asumate.

Contractul de garanie d natere unui drept real ce confer creditorului att un drept de preferin
ct i un drept de urmrire.

Contractul de garanie real mobiliar se ncheie n form autentic sau prin nscris sub semntur
privat care trebuie semnat de debitor

Potrivit prevederilor art. 6 din lege, n principiu, toate bunurile mobile corporale sau necorporale pot
face obiectul unui contract de garanie real mobiliar, inclusiv bunurile corporale sau mobile,
accesorii ale unor bunuri imobile, precum i bunurile prevzute la art. 467 i 468 C. civil.

Contractul de garanie real mobiliar prezint urmtoarele caractere juridice:

a) este un contract bilateral; cnd garania este fr deposedare, contractul d natere la obligaii n
sarcina ambelor pri.

b) este un contract accesoriu, rolul su fiind acela de a garanta executarea unei obligaii principale,
sumate de debitori;

c) este un contract solemn, fiind obligatorie ncheierea sa n forma scris, prevzut de lege. n cazul
garaniei cu deposedare, contractul capt i caracter real.

Astfel, debitorul care deine bunul, are dreptul s-l administreze, s dispun de el (vnzare, nchiriere,
constituirea altei garanii, etc.) i s culeag fructele bunului. n cazul n care debitorul nu i-a
ndeplinit obligaia garantat, dar a dispus de bunul afectat garaniei, creditorul poate urmri bunul
aflat n posesia terului dobnditor.

Creditorul, n calitate de titular al dreptului de garanie, are dreptul s verifice bunul afectat garaniei,
aflat n posesia debitorului, fr a afecta, ns, activitatea acestuia. Dac creditorul constat c bunul
este ntreinut necorespunztor, are dreptul s considere obligaia garantat ca devenit exigibil i s
treac la executare silit, dac exist temeiuri comercial rezonabile.

Dac debitorul nu-i ndeplinete obligaia garantat, creditorul are dreptul s intre n posesie sau s
rein bunul afectat garaniei i s-l vnd pentru a obine plata obligaiei garantate.

Garania real mobiliar nceteaz, conform legii, n urmtoarele cazuri:

a) la ndeplinirea obligaiei garantate. Dac prile convin ca garania s acopere i obligaii viitoare,
aceasta nu nceteaz.

b) actul liberator al creditului.

c) hotrrea judectoreasc prin care se pronun ncetarea garaniei.

Cambia

Cambia este definit ca fiind un nscris prin care o persoan, denumit trgtor sau emitent, d
dispoziie altei persoane, numit tras, s plteasc la scaden o sum de bani unei a treia persoane,
numit beneficiar, sau la ordinul acesteia.

Din definiia de mai sus rezult c existena cambiei presupune trei participani: trgtorul (emitentul),
trasul i beneficiarul:

- trgtorul sau emitentul cambiei este cel care emite titlul i d dispoziie trasului s plteasc o
sum de bani beneficiarului cambiei. Emitentul nscrisului poart denumirea de trgtor, deoarece
trage titlul asupra debitorului care este obligat s efectueze plata.

- trasul este principalul obligat cambial, n care calitate trebuie s plteasc suma de bani.

- beneficiarul este persoana care, la scaden, va ncasa suma de bani de la tras.

Cambia este un titlu la ordin complet i formal, care ncorporeaz o obligaie abstract, autonom i
necondiionat de plat a unei sume de bani de ctre semnatarii cambiei, inui solidar pentru
executarea obligaiei .

Meniunile obligatorii ale cambiei

Denumirea de cambie
Ordinul necondiionat de a plti o sum determinat
Numele trasului
Artarea scadenei
artarea locului unde trebuie fcut plata
Numele aceluia cruia sau la ordinul cruia trebuie fcut plata (numele beneficiarului
cambiei).
Artarea datei i a locului emiterii cambie
Semntura trgtorului

Deci, ca regul general, lipsa meniunilor obligatorii atrage nevalabilitatea cambiei.

Acceptarea cambiei reprezint manifestarea de voin a trasului de a efectua plata menionat n

cambie. Prezentarea cambiei pentru acceptare este facultativ, iar nu obligatorie. Aceast regul se
explic prin aceea c trasul i asum obligaia de plat a cambiei, iar nu de acceptare prealabil a
acesteia.

Girul reprezint modalitatea de transmitere a cambiei de la posesor ctre o alt persoan. Posesorul
transmitor al cambiei poart denumirea de girant, iar dobnditorul cambiei transmis prin gir
poart denumirea de giratar.
Biletul la ordin

Efect comercial, inscris prin care o persoana numita emitent sau subscriitor (debitorul) isi asuma
obligatia personala si neconditionata sa plateasca pentru biletul de ordin unei alte persoane numite
beneficiar (creditor) o anumita suma de bani, la o data fixa numita scadenta si intr-un loc bine
determinat.

Mentiunile esentiale pe care trebuie sa le cuprinda un bilet la ordin sunt:

- denumirea de bilet la ordin;

- data emisiunii;

- scadenta;

- mentionarea obligatie personale si neconditionate de a plati suma de bani;

- numele beneficiarului;

- semnatura subscriitorului sau a emitentului;

- locul de plata.

Spre deosebire de cambie, in biletul de ordin nu figureaza numele trasului, deoarece tragatorul si
trasul se identifica cu persoana emitentului. Tot spre deosebire de cambie, care este creata la
initiativa creditorului, biletul la ordin este creat la initiativa debitorului.

Biletul la ordin este o promisiune de a plati si nu un mandat de plata. Poate fi transmis prin gir si
poate fi garantat prin aval.

Obligatiile rezultand dintr-un bilet la ordin se supun acelorasi reguli generale ca si cele rezultand dintr-
o cambie, insa acceptarea biletului la ordin nu se admite, deoarece emitentul are aceleasi obligatii ca
si cel care accepta o cambie.

In calitate de instrument de plata a datoriilor comerciale biletul la ordin este utilizat mai ales de
marile intreprinderi. Deoarece biletul la ordin este uneori transmis cu intarziere in vederea mobilizarii
creditelor, beneficiarii lor prefera sa se deconteze cu clientii prin intermediul cambiilor.
Cecul

Efect comercial, inscris dat in baza unui depozit de bani sau a unui credit deschis, sub forma de ordin
de plata; cu ajutorul lui, o persoana (tragator) poate sa retraga anumite sume de bani de la o societate
bancara numita tras, in folosul sau sau al unei alte persoane numite beneficiar.

Instrumentul de plata folosit este carnetul de cecuri.

Cecul se poate emite valabil numai daca in momentul emisiunii sale exista disponibil, o provizie (un
depozit de bani sau credit deschis la banca).

Spre deosebire de cambie, cecul serveste mai mult ca instrument de plata si de compensatie, nu de
credit.

Cecul poate fi emis:

a. nominativ, care indica explicit numele beneficiarului si se transmite prin gir sau andosare;
b. la purtator, care nu cuprinde nici un nume si se transmite prin simpla inaintare.

Clauza "la ordin" si girul produc aceleasi efecte ca si la cambie.

O persoana care nu a mai semnat pe cec poate da avalul (el garanteaza plata unui cec); cand nu se
arata pentru cine garanteaza, se considera ca a fost dat pentru tragator, cecul se plateste la vedere
(scadenta la vedere), respectiv la prezentare, intr-un anumit numar de zile (spre exemplu, in opt zile
de la data emiterii, cand este platibil in localitatea unde a fost emis, sau in 15 zile cand locul emisiunii
este in alta localitate din tara, sau peste acest numar de zile cand este emis intr-o alta tara).
Forme ale cecului

Cecul barat se caracterizeaza prin faptul ca are doua linii paralele pe unul din colturi. Executate de
tragator sau de posesorul cecului. Intre cele doua linii se poate inscrie numele unei societati bancare, iar
plata poate fi facuta numai acesteia sau unui cluent al ei. Daca nu se mentioneaza nimic intre cele doua
linii, se apreciaza ca bararea este cu caracter general, fiind posibila plata catre orice societate bancara
sau unui client al acesteia, fara sa poata eista deci beneficiari din alte categorii. Plata nu se face in
numerar, servind cecul numai pentru creditarea contului clientului respectiv.

Cecul certificat poarta pe partea anterioara semnatura trasului, care are numai rolul de a confirma
existenta provizionului si de a bloca acele fonduri in folosul posesorului pana la expirarea termenului de
prescriptie.

Cecul la ordin se distinge prin aceea ca in cuprinsul lui este indicata ca beneficiar o persoana precis
determinata.

Cecul la purttor este acel cec care n momentul emiterii nu indic expres beneficiarul sau poart
meniunea la purttor. Acest tip de cec este transmisibil de la un beneficiar la altul prin simpl
remitere, fr nici o alt formalitate.

Cecul de cltorie este acela care se tiprete, ca i bancnotele, n moned proprie sau n valut. Acest
tip de cec se folosete pentru plile ocazionate de o cltorie n strintate.

Cecul circular este un titlu de credit la ordin emis de o banc asupra unitilor sale sau asupra altei
bnci. Este pltibil la vedere n termen de 30 de zile de la emitere
Formarea contractelor comerciale

Incheierea unui contract comercial presupune de regula realizarea unor faze prealabile care se
concretizeaza in alegerea si contractarea partenerului de contract si in purtarea unor tratative
comerciale. In cadrul dratativelor, partile urmaresc prin eliminarea divergentelor sa ajunga la o
intelegere in privinta clauzelor care vor concretiza contractul comercial.

Desfasurarea tratativelor presupune reazilzarea unor discutii sau comunicari intre parteneri.
Atingerea unui consens de vointa prin care se realizeaza angajarea formala a partilor si incheierea
intelegerii preconizate de parti.

Prima faza este cererea de oferta si reprezinta manifestarea de vointa a unui potential beneficiar care isi
exprima interesul de a incheia un contract comercial prin care ar putea, de exemplu, sa cumpere sau sa
vanda o marfa, sa recurga la un serviciu sau o lucrare realizata de un prestator de servicii sau un
executant de lucrari.

A doua faza este oferta si reprezinta propunerea facuta de un vanzator, executant sau prestator catre
una sau mai multe persoane, in vederea incheierii unui contract comercial, in conditiile cuprinse in
propunere.

Dupa functia comerciala realizata, oferta poate fi facultativa sau ferma. Oferta facultativa este
propunerea generala pe care ofertantul o adreseasa unor beneficiari potentiali, determinati sau
nedeterminati. Oferta ferma este propunerea concreta, individuala pe care ofertantul o adreseaza unui
partener determinat.

Acceptarea ofertei este manifestarea de vointa a destinatarului ofertei de a incheia un contract in

conditiile si termenii expusi in oferta. In practica, atat oferta cat si acceptarea imprava forma scrisa,
forma necesara ad probationem.

Ultima faza este incheierea contractelor comerciale iar procesul in formare a contractelor comerciale,
momentul final este acela al intalnirii vointelor deplin concordante ale partilor, moment concretizat prin
incheierea acestor contracte, cu respectarea conditiilor cerute pentru validitatea oricarei conventii.
Executarea contractelor comerciale

Specificul obligatiilor comerciale, care sunt subordonate necesitatii de a asigura o circulatie rapida a
fluxurilor banesti, in vederea maximizarii profitului comerciantului, a impus legiuitorului reglementarea,
in materie comerciala, a unor norme derogatorii de la dreptul comun, aceste norme derogatorii se
identifica in materia efecteleor contractului comercial si privesc, indeosebi determinarea preturilor,
regimul juridic al dobanzilor, locul executarii contractului si solidaritatea codebitorilor.

Regimul probelor in dreptul comercial

facturi acceptate
martori
acte autentice sau acte cu semnatura privata
prin corespondenta
orice alte mijloace de proba admise de legea civila