Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat ,,Alecu Russo din Bli

Catedra de tiine economice

Referat la tema:
CRIZA ECONOMIC GLOBAL: APARIIA, CAUZE, EFECTE

Au elaborat st. Gr. CT21Z:

Bejenari Cristina
Cuciuc Ana
Popa Evelina
A verificat:
conf. univ., dr. Trusevici A.

Bli, 2017
1
 Cuprins

Introducere .......................................................................................................................................... 3
Capitolul I ............................................................................................................................................. 4
1.1. Definirea conceptului de criz ............................................................................................... 4
1.2. Apariia crizeie conomice ...................................................................................................... 5
1.3. Internaionalizarea crizei ........................................................................................................ 6
1.4. Cauzele crizei economico- financiare .................................................................................... 8
1.5. Topul vinovatilor pentru criza economica mondiala ........................................................... 11
1.6. Criza economica mondiala efecte si solutii ...................................................................... 12
1.7. Efectul crizei economice asupra saraciei mondiale........................................................................ 20
Capitolul II.......................................................................................................................................... 22
2.1. Moldova i criza economic mondial .................................................................................... 22
Concluzie ........................................................................................................................................... 26
Bibliografie ........................................................................................................................................ 28

2
 Introducere

Aproape n orice domeniu al activitii umane exist preocupri privind disfuncionalitile

care pot s apar n interiorul lui i, de aceea, se studiaz cauzele, modul de apariie i manifestri a
acestora, consecinele lor. Crizele sunt astfel de disfuncionaliti. Economitii analizeaz criza dup
criterii specifice, atribuindu-i caracteristicile unor fenomene cu urmri nefaste pentru organizaii,
instituii i grupuri sociale afectate: inflaia, omajul, stagnarea, recesiunea etc.
O criz financiar veritabil are drept caracteristic faptul c un accident bine localizat are
capacitatea de a se propaga la nivelul ntregului sistem financiar. Problemele aprute ntr-o ar, dac
nu sunt soluionate la timp, afecteaz i economia altor ri. i atunci, efectele crizei respective sunt
mai grave. Prin urmare gestiunea corect a crizelor financiare presupune nu numai politici i strategii
de prevenire a acesteia, dar i metode de management adecvat tipului de criz.
Lund n considerare rolul i importana stabilitii economico - financiare a unui stat, analiza
crizelor financiare prezint un interes deosebit.
Criza actual difer de alte crize prin amploarea ei, afectnd n momentul de fa un numr
foarte mare de ri. Dac pn acum erau afectate cu precdere rile n curs de dezvoltare, n actuala
criz au fost implicate i cele mai dezvoltate ri ale lumii. De aceea este important s cunoatem cum
a aprut aceast criz i care sunt implicaiile acesteia asupra economiei mondiale.
Crizele pot fi definite ca fiind situaii caracterizate de o instabilitate pronunat, fiind deci
nsoite de o volatilitate i de o incertitudine n cretere pe majoritatea pieelor (pieele de capital, piaa
petrolului, pieele monetare i valutare, piaa muncii etc.). n situaii de criz (orice form ar mbrca
ea) ne aflm ntr-o permanent stare de nelinite i de nesiguran legat de viitor, team sau chiar
panic. Instinctul nostru de aprare i de conservare ne ndeamn s ne comportm uneori iraional i
s accentum i mai mult aceast volatilitate, deoarece fiecare dintre noi, cu capacitatea cognitiv pe
care o avem filtrm informaia i nelegem fenomenul n felul nostru transpunndu-l apoi ntr-un
anumit comportament legat de pia.1

1
Cauzele, propagarea i efectele crizelor ntr-o lume din ce n ce mai globalizat, CRISTIAN PUN Conf.
Univ. Dr., Academia de Studii Economice Bucureti.

3
 Capitolul I
1.1. Definirea conceptului de criz
n evoluia societii, crizele pot fi definite ca fiind situaii caracterizate de o instabilitate
pronunat, nsoite de o volatilitate i de o incertitudine n cretere, contradicii economice, politice,
ideologice, militare etc. Criza economic reprezint o faz a ciclului economic n care se formeaz un
surplus relativ de mrfuri n raport cu capacitatea de cumprare limitat a populaiei, ceea ce duce la
scderea produciei, la falimente, omaj etc. n situaii de criz ne aflm ntr-o permanent stare de
nelinite i de nesiguran legat de viitor, team sau chiar panic, stare de dereglare a economiei,
expresie a nclcrii unor corelaii necesare desfurrii activitii economice. Declanarea ei
marcheaz i momentul nceperii unor schimbri calitative ale economiei pentru o nou faz
ascendent a activitii economice. Pn la nceputul secolului XIX au fost tipice crize de
subproducie, provocate de fenomene naturale (secet, mari inundaii) sau mprejurri social-politice
deosebite (epidemii, rzboaie). Economiilor de pia le sunt caracteristice crize ciclice de
supraproducie, constnd n aceea c oferta este mai mare dect cererea, bunurile produse negsind
cumprtori solvabili, fapt care oblig pe ofertani s reduc producia.
National Bureau of Economic Research (NBER) definete criza ca fiind o scdere
semnificativ a activitii economice pentru cteva luni reflectat n scderea PIB, scderea veniturilor
individuale, reducerea nivelului ocuprii, diminuarea produciei industriale i a consumului. Crizele
economice pot lua forma unei stagflaii, unei recesiuni sau unei depresii economice, i uneori pot duce
la colaps economic.2
Din pacate vorbim de o criza doar atunci cand efectele acesteia afecteaza un numar foarte mare
de oameni/companii. Crizele pot exista insa intr-o stare latenta si sa nu fie atat de vizibile, deteriorand
incetul cu incetul existenta noastra.
Dictionarul Oxford da urmatoarea definitie a crizei: un moment de dificultate intensa sau
pericol; un moment cand o dificultate sau o decizie importanta trebuie sa fie facuta; un punct de
cotitura a evolutiei unei boli, cand se produce o schimbare importanta indicand fie recuperarea, fie
moartea. Dictionarul explicativ al limbii romane da urmatoarele definitii ale crizei: 1. Manifestare a

2George HARALAMBIE, Criza global i teoria ciclicitii, Economie teoretic i aplicat Volumul XVIII (2011), No. 11(564), pp.
67-77
4
unor dificultati (economice, politice, sociale etc.); perioad de tensiune, de tulburare, de incercari
(adesea decisive) care se manifesta in societate; 2. Moment critic, culminant, in evolutia care precede
vindecarea sau agravarea unei boli; declansare brusca a unei boli sau aparitia unui acces brusc in
cursul unei boli cornice; 3. Tensiune, moment de mare depresiune sufleteasca, zbucium.3
1.2. Apariia crizeie conomice
Potrivit lui George Soros, criza actual a nceput n urm cu mai bine de 20 de ani, a fost
precedat i ntrit de alte crize mai mici care s-au rezolvat doar n aparen, iar rezultatul este unul
foarte grav, care i dezvluie pe zi ce trece proporiile catastrofale.
Este demn de remarcat c nceputul crizei n viziunea lui Soros corespunde cu perioada anilor
88-89, perioada dezintegrrii blocului comunist, care a dus la o cretere semnificativ a imigrrii n
SUA, la niveluri asemntoare cu cele de la nceputul secolului XX - o adevrat recolonizare a
Americii.
n aceste condiii, este uor de neles c preul bunurilor imobiliare a nceput treptat s creasc,
susinut de cererea din ce n ce mai mare pentru locuine i de creterea economic legat de boom-ul
tehnologic al acelor ani.
n mediul unei economii americane ultra liberale, situaia de mai sus a condus la relaxarea
condiiilor de creditare, precum i la creterea speculativ extrem a preurilor n real-estate. O
proprietate imobiliar este o investiie sigur, cu perspective de apreciere continu, n consecin
putem acorda n linite credite fr restricii majore.
Pentru a identifica mai precis cauzele acestui dezastru trebuie s ne uitam cu atenie la situatia
macroeconomic mondial.
n aceeai perioad, n paralel cu ceea ce se petrece n America, lumea se confrunt pentru
prima oar cu noiunea de "globalizare". Timp de secole lumea a fost mprit n ri dezvoltate, n
curs de dezvoltare i subdezvoltate, conduse de regimuri democratice, imperii, regimuri totalitare,
etc. Timp de secole 5% din populaia planetei a controlat 90% din finanele i bogiile ei.
Iat c ncepnd cu aceeai perioad a cderii comunismului, schimbrile politice conduc la
democratizarea treptat a zonelor srace, foste totalitare, din Europa de Est, Rusia i Asia iar evoluia
tehnologic face posibil schimburi din ce n ce mai rapide de mrfuri i informaie.
Se ajunge astfel la situaii stranii n care este mai ieftin ca creveii pescuii n Marea Nordului
s fie trimii spre curare n China i retrimii n Europa pentru consum, sau este mai ieftin s

3 Radu Vrasti, Ghid Practic de Interventie in Criza, disponibil: http://www.vrasti.org/, accesat [05.10.2017]
5
recrutezi indieni vorbitori la perfecie a limbilor europene, care s preia apelurile spre call-center-urile
marilor multinaionale.
Treptat, se realizeaz astfel un transfer a celor 90% din bogiile mondiale, dinspre cei 5%
bogai, nspre cei 95% sraci, evident n detrimentul zonelor dezvoltate, precum America sau Europa
de Vest. Efectele din ce n ce mai vizibile ale acestei evoluii sunt scderea nivelului de trai i a puterii
de cumprare n America, fapt care a condus i conduce n continuare la prbuirea gigantului
american.
1.3. Internaionalizarea crizei
Creterea datoriilor n ultimele dou decenii n ri cum sunt SUA i Marea Britanie a fost
dependent de fluxurile internaionale de capital care n schimb au condus la un grad semnificativ de
stabilitate a ratei de schimb comparativ cu turbulenele din primii ani 1980. Pe de alt parte, o micare
ctre caracteristici diferite ale acumulrii va pune inevitabil o amprent puternic asupra acordurilor
monetare globale.
Pn acum criza s-a manifestat n principal prin evoluii monetare interne n cele mai mari
economii, dei ri precum Islanda, Ucraina, Ungaria i statele baltice au fost conduse la nevoia de a
apela la ajutorul FMI i al UE. Acest lucru este n curs de schimbare i criza se internaionalizeaz pe
trei ci.
Prima dintre ele este efectul evoluiilor curente din aa-numitele economii de pia
emergente. Ctigtorul Premiului Nobel economistul Paul Krugman d ca exemplu Rusia, unde n
timp ce guvernul rusesc acumula valut strin n cantiti impresionante 560 miliarde de dolari,
corporaiile din Rusia i bncile ruseti se ncrcau cu datorii strine cel puin la fel de impresionante
de 460 miliarde de dolari. Aceasta este ntr-adevr mama tuturor crizelor valutare i reprezint un
dezastru proaspt pentru sistemul financiar mondial (Krugman, 2008). Apariia comerului precaut
(unde instituiile financiare se mprumut pe piee cu rate reduse ale dobnzilor cum este Japonia i
acord mprumuturi n strintate) ncepe s aib un efect devastator asupra unor astfel de valute.
n al doilea rnd, ri precum Marea Britanie i SUA, care au fost centrul crizei, vd valutele
lor ameninate cu devalorizarea, att pentru c guvernele lor au nevoie s se mprumute n strintate,
ct i datorit lipsei generale de ncredere. La momentul acesta, dolarul este relativ puternic datorit
faptului c alte valute sunt relativ slabe, dar lira sterlin a sczut dramatic att n raport cu dolarul, ct
i cu euro.

6
 Al treilea factor este creterea presiunii asupra rilor s-i devalorizeze propriile valute pentru
a stimula exporturile n contextul scderii cererii. Chiar i guvernul chinez are n vedere astfel de
msuri n relaie cu SUA.
Toate aceste procese sunt de natur s i pun amprenta asupra perioadei de mare turbulen
a ratelor de schimb i a fluxurilor de capital. Acum cauza imediat a schimbrilor n valoarea valutelor
este un dezacord profund asupra strategiilor viitoare ale clasei capitaliste internaionale.
Sarcina central pe termen lung pentru capital este dezvoltarea unei strategii de acumulare care
nu depinde de acumularea datoriilor nesustenabile (articolul lui Martin Wolf din Financial Times
intitulat De ce noul acord Bretton Woods este vital i att de dificil este n multe aspecte un manifest
al acestui proces). Acest proces implic o gam larg de conflicte poteniale, dar o problem pare s
devin deosebit de important. Este vorba de reechilibrarea creterii economice mondiale independent
de economiile SUA (i Marea Britanie) i legat de economiile din Asia i din alte pri ale lumii, n
special China.
Reprezentanii vizionari ai capitalismului, cum este Wolf, arat foarte clar faptul c dac
persist dezechilibrele globale curente, crizele financiare de tipul celor curente vor fi recurente.
Fluxurile mari de fonduri ctre SUA i Marea Britanie vor conduce la mprumuturi riscante oricare ar
fi structurile de reglementare create. Singura cale pentru evitarea acestei situaii este prin schimbarea
ctre consumul intern n ri cum sunt China i o ndeprtare de consumul prin investiii i, n special,
exporturi, n SUA.
Acest tip de strategie este extrem de dificil de implementat n practic pentru c natura
neplanificat, spontan a capitalismului face acest tip de reechilibrare s fie foarte destabilizator i
riscant. Acest lucru a fost artat la mijlocul anilor 1980, atunci cnd deciziile de a coordona creterea
valorii yenului i orientarea economiei japoneze ctre cererea intern i ndeprtarea de exporturi a
atras frenezia speculativ a mprumutrii, conducnd la o criz care s-a meninut aproape dou decenii.
Cu toate acestea, o problem i mai serioas astzi este faptul c nu exist un acord clar asupra
modului n care se va merge mai departe n reprezentanii diferitelor capitaluri naionale. Acest lucru
a fost artat n Europa plecnd de la acordurile dintre guvernele german i britanic asupra gradului n
care cheltuielile guvernamentale i deficitele fiscale sunt potrivite ca rspuns la criz. Mai serioase
sunt ns tensiunile profunde dintre SUA i guvernele asiatice (Pilling, 2008). Aceste tensiuni reflect

7
nu numai probleme economice, dar i o schimbare a echilibrului de putere n capitalismul
internaional.4

1.4. Cauzele crizei economico- financiare

Analitii i economitii sunt mprii cnd vine vorba de gsirea unei singure explicaii cu
privire la cea mai serioas criz din ultimele decenii. Teoriile variaz de la o cauz la alta, ns nici
una nu pare s acopere ntreaga serie de factori care au adus omenirea n plin criz.
Avem totui o explicaie oficial a crizei, furnizat de instituiile publice, potrivit creia
problema i are originea n comportamentul nepotrivit al agenilor economici (egoism, lcomie,
speculaie .a.) i n imposibilitatea pieei de a funciona lin, asigurnd alocarea corespunztoare a
resurselor (asimetrie informaional, capcana lichiditii, deflaie .a.).
Pe de alt parte, majoritatea cercettorilor membri corpului academic, dar i analitii din
sectorul privat susin c tocmai intervenia statului a sdit seminele turbulenelor financiare pe care
le traversm n prezent. Ca un corolar, reeta prescris de autoriti nu poate duce la atenuarea
dificultilor economice ci, din contra, la agravarea lor.
De exemplu, economistul John Taylor, de la Universitatea Stanford, a aruncat n aceast
dezbatere nc o teorie sub titlul "Getting Off Track" (Cum s-a produs devierea, n.r.), prin care
argumenteaz c "aciunile guvernului i interveniile acestuia, au cauzat, prelungit i nrutit criza
financiar". Nu pieele au cedat, susine Taylor (contrazicnd teoria potrivit creia criza este un eec
al pieei libere i a capitalismului ), ci guvernul a greit. n ultimii ani Statele Unite au trecut printr-
un boom al pieei imobiliare, apoi printr-un "bust" (dezintegrare) al pieei imobiliare. Aproape toate
problemele noastre de azi decurg din aceste procese. Ce a determinat boom-ul i bust-ul? Politica
guvernamental defectuoas. Mai precis, politica monetar greita. Din 2002 n 2004, Federal Reserve
a inut dobnda fondurilor federale sub 2%, adoptnd politica "banilor uor de obinut". Procednd
astfel, Federal Reserve a renunat la politica moderat a ultimilor decenii, care a produs cretere
economic i stabilitate. Banii ieftini au condus la creterea preurilor la case i au condus la confuzie
n ntregul sistem financiar.

4
Criza economic i efectele sale asupra economiei globale, Economie teoretic i aplicat Volumul XVIII (2011), No.
5(558), pp. 73-88, Florina BRAN, Carmen Valentina RDULESCU, Ildik IOAN
8
 "Minile luminate" care au creat aceste instrumente, ageniile de rating care le-au evaluat i
instituiile prestigioase care le-au cumprat nu au sesizat riscul enorm pe care l prezentau, pentru care
bncile de credit i-au relaxat regulile de acordare a mprumuturilor i din acelai motiv pentru care
americanii care nu-i puteau permite o cas au cumprat totui una - banii uor de obinut. Federal
Reserve i-a obinuit pe toi cu riscul, printr-o expunere prelungit la el. ns cnd i-a ndreptat politica
monetar n 2004, ridicnd ratele dobnzilor federale, boom-ul era pe cale s se fac praf. Preurile la
case au nceput s cad, iar nivelul caselor preluate de banca i al datornicilor au crescut exponenial.
Deoarece nu tiau exact de unde va veni lovitura i nici nu voiau s fie cele lovite, instituiile
financiare s-au decis s-i limiteze expunerea la aciunile toxice - instrumentele garantate prin ipoteci,
care pn acum erau privire ca "mna cereasca". Aa c au nceput s se team s se mai mprumute
ntre ele, determinnd un blocaj al creditului i al fluxului de bani.
Pe msur ce panica a nceput s se instaleze n bnci, Taylor susine c guvernul a constatat
situaia proast i a luat msuri care nu au fcut altceva dect s o nrutateasca.
Congresul, spre exemplu, a folosit institutiile de creditare Fannie Mae si Freddie Mac pentru a extinde
piata creditelor riscante. Federal Reserve nu a sesizat ca inghetarea creditului este o problema a
riscului impartit intre toti, si a tratat-o ca pe o problema de lichiditate. A mai aruncat pe piata inca o
transa de "bani ieftini", subminand astfel dolarul. Pretul petrolului a inceput sa creasca necontrolat.
"O serie de actiuni guvernamentale au produs devierea economiei de pe sine, au marit
incertitudinea si au cauzat mai probleme economiei - nu e o poveste placuta", scrie Taylor. In fine,
un ultim sfat. "Cei care fac politica ar trebui sa regandeasca ideea ca doar actiunile si interventiile
frecvente si masive ale guvernului sunt raspunsul la actualele probleme economice", avertizeaza
Taylor.
Multi apreciaza ca actuala criza financiara isi are radacinile in scaderea dramatica a pretului
locuintelor in SUA sau in caderea pietei creditului pentru locuinte. Aceasta viziune este cel putin
incompleta. Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adanci, atat de natura
macroeconomica, cat si de natura microeconomica, lucru mentionat recent de mai multi analisti:
Altman (2009), Buiter (2008), Blanchard(2009). Cele doua tipuri de cauze s-au interconditionat in
producerea crizei. Ne vom referi pe rand la ambele tipuri de cauze.
Cauza profunda a crizei financiare a fost lichiditatea abundenta creata de principalele banci
centrale ale lumii (FED, BOJ) si de dorinta tarilor exportatoare de petrol si gaze de a limita aprecierea
monedei. De asemenea, a existat o supra-saturare cu economisiri,generata de integrarea crescanda in

9
economia globala a unor tari (China,Asia de Sud-Est in general), cu rate mari de acumulare, dar si de
redistribuirea globala a avutiei si a veniturilor catre exportatorii de bunuri tari (titei, gaze, naturale).
Lichiditatea abundenta si supra-saturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru
investitii, inclusiv in instrumente financiare sofisticate, nu usor de inteles de catre unii investitori.
Consecintele existentei lichiditatii abundente au fost ratele foarte scazute ale dobanzii si
volatilitatea redusa a acestora. Impreuna, aceste consecinte au condus la cresterea apetitului pentru
active cu castiguri mari. In plus, volatilitatea redusa de pe piata a creat tendinta de subestimare a
riscului si o adevarata lipsa de vigilenta a investitorilor.
Marjele de risc au fost si ele foarte scazute si nediscriminatorii. Impreuna, ratele scazute ale dobanzii,
apetitul pentru active cu castiguri mari, vigilenta scazuta fata de risc si marjele mici au mascat
semnalele preturilor pe pietele financiare si au condus la insuficienta intelegere a riscurilor implicate.
Pe acest fundal au operat, ca agravante, si o serie de cauze microeconomice: securitizarea
frenetica, fisurile in modelul de afaceri ale agentiilor de rating.
Semnalele despre criza au fost date de economisti, dar nu au fost luate in seama. Totusi, trebuie
spus ca magnitudinea crizei a fost, pana recent, evident subestimata de toata lumea.
Consecinta securitizarii frenetice a fost ca, odata ce criza a fost declansata de aparitia esecurilor
la plata ratelor la creditele pentru case, piata financiara a devenit netransparenta. Instalarea
neincrederii investitorilor a plasat rapid titlurile emise de vehiculele cu scop special (VSP) in categoria
riscante (calitatea activelor pe care le finantau nu mai era clara) si refinantarile au devenit imposibile.
Datorita discrepantei dintre maturitatile pe active si pasive, aceste VSP au inceput sa se bazeze pe linii
de finantare de la bancile sponsor.
In final, cererea de lichiditate, in combinatie cu pierderea increderii intre banci, a rezultat in
goana dupa cash si rata dobanzii efective a inceput sa creasca. In SUA si in unele state din Europa,
guvernele si bancile centrale au raspuns prin imbunatatirea lichiditatii; acordarea de garantii
guvernamentale pentru imprumuturi, recapitalizarea institutiilor financiare; garantarea celor mai noi
emisiuni de catre banci asigurate; prevenirea colapsului dezordonat al intreprinderilor mari
interconectate; cumpararea de actiuni in banci; reduceri coordonate ale ratelor dobanzii.
Desi astfel de masuri au fost puse in aplicare, dupa 17 luni de la declansarea turbulentelor,
piata a ramas netransparenta, ceea ce a amplificat criza financiara si a facilitat trecerea ei in sectorul
real al economiei, mai intai in SUA, apoi si in alte tari dezvoltate.

10
 Criza economica este rezultatul unui complex de factori, care includ in principal: erori de
politica monetara, distorsionarea stimulentelor agentilor economici si patologia politicii de
reglementare financiar-bancara.5
1.5. Topul vinovatilor pentru criza economica mondiala
Revista americana Time a realizat un top cu cele mai vinovate persoane pentru declansarea
crizei financiare actuale. In acest fel, publicatia americana arata "suspectii de serviciu" in acest caz.
Pe primul loc al clasamentului se situeaza Phil Gramm, presedintele Comitetului Bancar din
Senatul american. Acesta este acuzat ca a sustinut dereglementarea pietelor financiare. In 2000,
oficialul american a trecut prin Congres un act prin care permitea contractile de tip swap, fara a mai
fi controlate. In urma acestei decizii, AIG a fost condusa in situatia de faliment, apeland la ajutorul
statului pentru a ramane pe piata.
Pe pozitia a doua se situeaza Christopher Cox, fostul director al Securities Exhange
Commision (SEC), din cauza atitudinii fata de activitatile magnatului Madoff. Acesta este acuzat si
de lipsa de interventii in legatura cu transparenta activitatilor Lehman Brothers si Merril Lynch.
Ultimul loc pe podium, il ocupa Angelo Mozilo, fondatorul celei mai mari banci ipotecare din
SUA, Countrywide. Acesta a facut o afacere de success din faptul ca oferea credite unor oameni care
nu puteau justifica, in nici unfel, ca vor putea sa isi achite aceste datorii.
Din acest top, alcatuit din 25 de pozitii, mai fac parte si fostul presedinte americand George
W. Bush, Allan Greenspan, fost presedinte al Federal Reserve si afaceristul Bernard Madoff. Totusi,
topul arata si vina purtata de populatia SUA, aceasta ocupand pozitia a XVI-a a clasamentului.
Consumatorul american este acuzat ca a cheltuit mai mult decat putea sa isi permita, in ultimii 40 de
ani. Revista Time scrie ca americanii au renuntat la acest obicei, mult prea tarziu, in al patrulea
semestru din 2008.
Criza financiara globala a surprins pe multi prin amploarea luata si prin consecintele
economice declansate, ce se prefigureaza a se intinde pe mai multi ani. Totusi, au fost voci care au
atentionat din anii 90 ca modificarile structural-institutionale ale capitalismului (in primul rand
amplitudinea si particularitatile pietelor financiare) sporesc riscurile sistemice (M.Aglietta, G. Soros,
S. Fisher). Ca globalizarea financiara face mai facila propagarea crizelor de la o economie la alta,
odata cu importul mecanismelor si produselor financiare si cu deschiderea pietelor nationale fata de
investorii straini. Unii chiar au incercat sa identifice vulnerabilitatile acestor economii financiarizate

5
Criza economic i financiar actual aspecte noi sau revenirea la vechile probleme? Paradigme, cauze, efecte i
soluii adoptate, Economie teoretic i aplicat Volumul XVIII (2011), No. 1(554), pp. 131-153
11
ale tarilor dezvoltate, mentionand dificultatea de a controla sau lipsa de control asupra fondurilor
speculative si a produselor financiare derivate, in primul rand. Altii au semnalat faptul ca
managementul macroeconomic la nivel national in conditiile globalizarii financiare este mai dificil de
realizat, politicile economice nationale necorelate just cu influentele internationalizarii putand
conduce la dezechilibre economice grave (G. Soros, J. Stiglitz).
Dar, atunci cand astfel de avertismente sunt date intr-o perioada de crestere economica aproape
nimeni nu le ia in seama, ele fiind considerate doar cosmaruri care bantuie pe falsi profeti (asa cum
era considerat pana de curand si economistul american N. Roubini, acum invitatul preferat al multor
dezbateri despre criza). Au fost de asemenea si trimiteri la lectiile istoriei economice a lumii, mai cu
seama cele ale Marii Crize din anii 29-30. Astfel, se punea intrebarea daca aceasta perioada de
crestere prelungita (pe parcursul actualului deceniu) este cu adevarat o crestere sanatoasa sau daca
majorarea preturilor la diferite valori si active este una reala sau una artificial intretinuta printr-un
comportament irational si un optimism intemeiat pe iluzia sporirii valorii reale.
Din pacate actuala criza a validat avertismentele anterioare, indicand cu claritate mai multe
lucruri:
- crearea unui cerc vicios al cresterii economice, bazat pe un consum excesiv, intretinut prin
indatorare, aceasta din urma amplificata la proportii necontrolabile prin financiarizare (potrivit mai
multor estimari, volumul tranzactiilor cu derivate reprezenta intre 40 000-50 000 miliarde dolari, adica
valoarea intregului patrimoniu imobiliar american );
- dereglementarea si liberalizarea financiara nu au condus la o alocare mai eficienta a
resurselor, actiunea lor fiind paradoxala (stimuland inovarea si concurenta, pe de o parte, cu efecte
pozitive, dar permitand insa simultan si o cursa deseori imorala dupa castig, pe de alta parte, cu efecte
negative); ele nu au fost dublate de crearea unor stimulente si constrangeri corespunzatoare, care sa
ingradeasca iresponsabilitatea, imoralitatea;
- necorelarea unor politici economice (cea monetara, in primul rand) cu efectele
dereglementarii si ale liberalizarii; amplitudinea efectelor sociale negative ale acestora din urma
(erodarea veniturilor clasei de mijloc) a fost fie o vreme ignorata, fie ulterior contracarata cu
instrumente nepotrivite (creditele imobiliare subprime);
- in conditii de frenezie speculativa, preturile diferitelor tipuri de active reale sau financiare se
pot indeparta mult de la valoarea lor de echilibru, iar producerea bulelor speculative conduce
aproape inevitabil la criza, o data cu spargerea iluziilor.
1.6. Criza economica mondiala efecte si solutii

12
 In urma cu un an, lumea parea sa se prabuseasca din cauza crizei financiare, fiind puse la
indoiala toate certitudinile epocii globalizari, inclusiv modelul american, pe masura ce comertul
mondial se reducea la niveluri nemaivazute din anii 1930.
In timp ce unii economisti estimau o criza la fel de accentuata precum Marea Recesiune, altii
prevedeau socuri ce ar fi dus la instabilitate politica si violente, in tarile cel mai grav afectate. Insa
asupra unui lucru toata lumea a cazut de acord: lumea nu avea sa mai fie la fel niciodata.
Totusi, un an mai tarziu, chiar s-a schimbat ceva? Au disparut vreo doua institutii financiare
majore de pe Wall Street, cateva banci mai mici au dat faliment si au fost cateva probleme sociale,
precum cele din Republica Moldova si Iran, fara prea mare legatura cu recesiunea. Exista, in
continuare, problemele grave, cum ar fi rata somajului imensa din Occident, datoriile si deficitele
bugetare. Insa, per ansamblu, previziunile de colaps economic si politic nu s-au materializat. Pietele
nu s-au stabilizat de la sine. Mai degreba, guvernele, avand lectia invatata din timpul Marii Recesiuni,
au fost hotarate sa nu mai permita sa se intample asa ceva si au extins masiv sprijinul acordat
economiei. Astfel, majoritatea tarilor au trecut prin criza avand plasa de siguranta si, in ciuda faptului
ca lucrurile nu stau foarte roz, nici nu sunt atat de negre precum in 1930, cand guvernele nu s-au
implicat mai deloc.
Ce-i drept, investitiile masive din partea statului ar putea da nastere unor noi "baloane". Deja,
s-a observat o crestere neasteptata si neexplicata a preturilor actiunilor pe burse. Pe de alta parte, ar
putea demonstra increderea pe care investitorii au recapatat-o, o forta economica demna de luat in
seama.
Cele trei forte ale stabilitatii
Dincolo de explicatia simpla, aceea ca statele au investit masiv, salvand economia de la
prabusire, sistemul economic actual s-a dovedit mai rezistent decat am fi crezut, existand, potrivit
analistilor de la Newsweek, trei forte ale stabilitatii acestuia.
Prima ar fi pacea dintre marile puteri ale lumii. Dupa sfarsitul Razboiului Rece, nu au mai
existat conflicte majore intre cele mai mari tari, un lucru extrem de rar in istoria omenirii, iar numarul
oamenilor decedati in razboaie, conflicte civile sau din cauza terorismului a scazut foarte mult in
ultimii 30 de ani. De exemplu, in anii 1970, trei milioane de oameni au murit doar in Indochina din
cauza frictiunilor dintre marile puteri. Nimic asemenator nu s-a mai intamplat, de atunci, in lume.
Pacea aparuta in urma Razboiului Rece a avut marele avantaj de a lasa in urma un singur model
viabil, capitalismul, cu diversele sale forme, un consens care a permis dezvoltarea economiei globale,
creand, pentru prima data, o adevarata piata globala, in care puteau participa aproape toata tarile din

13
lume. Astazi, desi unele tari din Europa de Est sunt lovite puternic de criza, nimeni nu sugereaza
intoarecea la modelul comunist, dimpotriva.
A doua forta a stabilitatii este scaderea ratei inflatiei la nivel global. In cazurile extreme,
aceasta poate fi chiar mai periculoasa decat recesiunea, deoarece, spre deosebire de cea din urma, care
reduce salariile si numarul locurilor de munca din viitor, inflatia distruge economiile din prezent.
Hiperinflatia a dus, de-a lungul timpului, la rasturnari de guverne si miscari sociale masive, insa,
astazi, Zimbabwe este singura tara din lume atinsa de acest fenomen.
Inflatia scazuta permite guvernelor si companiilor sa faca strategii pe termen lung, un element
cheie al stabilitatii.
Nu in ultimul rand, tehnologia reprezinta a treia forta. In lumea moderna, globalizarea a existat
mereu, intr-o forma sau alta, dar de abia dupa ce lumea "s-a conectat" a devenit palpabila. Oamenii
de afaceri din doua orase aflate in colturi opuse ale lumii pot comunica in timp real, femeile din India
au aflat ca au drepturi si libertati de la televizor, iar cetatenii din Iran au folosit telefoanele mobile si
Twitter sa relateze ce se intampla in tara lor.

Informatia, motorul adevarat al cresterii economice

Azi, globalizarea nu mai inseamna doar comert, ci impartasirea informatiilor de tot felul,
acesta fiind cel mai important pilon al stabilitatii.
In ciuda problemelor din ultimul an, este important sa ne aducem aminte ca mai multi oameni
au fost scosi din saracie in ultimii 20 de ani decat in cei 100 dinainte, iar omenirea pare mai
determinata decat oricand sa nu se lasa prada unei utopii, ci sa mentina cresterea si dezvoltarea reala.
Totusi, pana in 2014, datoriile tarilor dezvoltate din G20 vor atinge nivelul de 120% din PIB,
de trei ori peste nivelul datoriilor tarilor emergente mari, China, India si Brazilia, printre altele.
Vestul s-a grabit sa spuna ca tarile mai putin dezvoltate nu vor supravietui crizei, insa tocmai
acestea au iesit invingatoare, avand chiar si cresteri. In India, exista o cerere interna masiva, iar
guvernul Chinei are resurse uriase, iar cele doua tari au dezvoltat un comert bilateral semnificativ.
Astfel, s-a efectuat o schimbare a balantei puterii dinspre vest spre est.
Daca tarile dezvoltate vor reusi sa se adapteze, ramane de vazut, fiind provocarea urmatorului
deceniu. Insa, daca nu reusesc acest lucru, lumea ar putea sa-si piarda stabilitatea de abia capatata.
Criza economica mondiala ar putea trimite in somaj pana la 51 de milioane de persoane, daca
situatia continua sa se deterioreze, au avertizat reprezentantii Biroului International al Muncii (BIM),
in raportul despre piata muncii in 2009, relateaza AFP. "Comparativ cu 2007, numarul somerilor ar

14
putea creste pe plan mondial cu 18-30 de milioane si chiar cu 51 de milioane, daca situatia continua
sa se deterioreze", afirma reprezentantii Biroului International al Muncii.
In conformitate cu acest ultim scenariu, cel mai nefavorabil, numarul somerilor de pe plan
mondial ar putea avansa la 230 de milioane, comparativ cu 190 de milioane in 2008 si 179 de milioane
in 2007, estimeaza BIM, citata de NewsIn.
Raportul arata si ca "mai mult de 200 de milioane de oameni, cei mai multi din economiile in
dezvoltare, ar putea ingrosa randurile muncitorilor extrem de saraci", daca se va concretiza "scenariul
cel mai pesimist".
Reprezentantii BIM se vor "realisti", nu "alarmisti". BIM avertizeaza ca turbulentele
economice au "intensificat nelinistea" cu privire la repercusiunile sociale ale globalizarii. "Ne
confruntam deja cu agitatie sociala", a observat directorul general al BIM, Juan Somavia, care a cerut
guvernelor sa "nu uite de oameni" in planurile lor de relansare economica.
Potrivit sefului BIM, tarile membre ale grupului informal G20, ai caror reprezentanti se vor
reuni in 2 aprilie la Londra, ar trebui sa cada de acord "in afara masurilor financiare si cu privire la
masurile urgente care trebuie luate pentru promovarea investitiilor productive, obiectivelor muncii
decente si ale protectiei sociale". Grupul informal G20 regrupeaza tarile membre ale G7 - grupul celor
mai dezvoltate sapte state ale lumii (Germania, Canada, Statele Unite, Franta, Marea Britanie, Italia
si Japonia) - si Africa de Sud, Arabia Saudita, Argentina, Australia, Brazilia, China, Coreea de Sud,
India, Indonezia, Mexic, Rusia, Turcia si Uniunea Europeana.
Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) estima, pe de alta parte, in 22
decembrie, ca pana in 2010 numarul somerilor va creste pe plan mondial cu "20-25 milioane", din
care 8-10 milioane in tarile membre ale OCDE, potrivit declaratiilor secretarului general al
organizatiei, Angel Gurria. "Se vor pierde intre 8 si 10 milioane locuri de munca in spatiul OCDE",
format in special din state dezvoltate, "si intre 20 si 25 milioane in toata lumea, pana in 2010", a
declarat Gurria.
Sectorul constructiilor va fi cel mai afectat, dupa ce activitatea a fost "oprita brusc", lovind
puternic economiile unor tari precum Spania si Irlanda.
La aproape un an de la declansarea oficiala a crizei economice mondiale, moment marcat de
falimentul Lehman Brothers si preluarea AIG de catre Guvernul american, somajul continua sa
reprezinte o adevarata problema in Europa si Statele Unite, avand in vedere ca redresarea este prea
lenta pentru a fi create destule locuri de munca. Desi marile puteri ale lumii au reusit sa evite o

15
catastrofa, prin luarea unor masuri de urgenta de catre bancile centrale, exista, inca, foarte multe
probleme.
Criza a culminat, la sfarsitul anului 2008, cu o scadere dramatica a valorii activelor din intreaga
lume. Astfel, o mare parte a oamenilor din clasa de mijloc si cei foarte bogati s-au regasit in situatia
de a fi nevoiti sa renunte la o mare parte din cheltuieli. De asemenea, preturile mari la petrol si
alimente au accentuat criza, in timp ce companiile au redus productia, din cauza lipsei cererii pe pietele
internationale, rezultand si mai multe disponibilizari.
Pentru a compensa pentru pierderile din sistemul privat, guvernele au pus la cale planuri de
stimuli financiari. In Statele Unite, de exemplu, aproximativ o treime din pachetul de stimuli in valoare
de 800 de miliarde de dolari consta in reducerea taxelor, pentru a stimula consumul, o treime
reprezinta investitiile publice in infrastructura, iar o treime consta in transferul banilor catre
autoritatile locale, pentru investitii in sanatate, ajutoare de somaj si salariile bugetarilor, potrivit unui
comentariu al lui Jeffrey D. Sachs, profesor de economie la Universitatea Columbia, pentru Project
Syndicate. Insa aceste ajutoare financiare sunt foarte controversate, in special din cauza faptului ca
majoreaza semnificativ deficitele bugetare, prin urmare va fi nevoie de o crestere a taxelor si o
reducere a cheltuielilor publice in viitorul apropiat. De asemenea, nu toti sunt convinsi ca aceasta
abordare duce la cresterea productiei si la crearea de locuri de munca.
Adevarata eficienta a pachetelor de stimuli nu este foarte clara. De exemplu, daca Guvernul
reduce impozitele, pentru a se majora salariul pe care angajatii il primesc in mana, ne-am astepta ca
si consumul sa creasca, oamenii dispunand de mai multe resurse. Insa, avand in vedere ca, in viitor,
impozitele vor trebui majorate, multi ar putea decide sa economiseasca acei bani in plus, pentru a se
putea descurca in momentul cand salariile vor fi mai mici. Astfel, masura respectiva ar avea efecte
pozitive nesemnificative pentru consumatori, insa ar creste deficitul bugetar destul de mult.
China a mers pe drumul cel bun
Potrivit primelor rezultate, pachetul de stimuli al Guvernului chinez a dat rezultatele scontate.
Declinul exporturilor catre Statele Unite a fost compensat de consumul intern si de investitiile publice
in infrastructura, cum ar fi constructia liniilor de metrou in marile orase.
In schimb, in SUA lucrurile au mers exact invers. Oamenii au ales sa economiseasca banii in
plus, in loc sa ii cheltuie. Mai mult, iar banii destinati infrastructurii nu au fost cheltuiti inca, din cauza
intarzierii proiectelor din acest domeniu.
Efectele pachetelor de stimuli financiari asupra consumului a fost pozitiv, insa foarte redus si
fara sa afecteze economia per ansamblu. Mai mult, problemele legate de deficitul bugetar, ajuns la 1,8

16
trilioane de dolari, creeaza nesiguranta atat pe pietele financiare, cat si in mediul politic, reducand, in
acelasi timp, increderea consumatorilor.
In urmatorii ani, consumatorii plini de datorii din SUA si Europa isi vor limita cheltuielile,
pentru a reusi sa-si readuca la nivelul de dinainte de criza valoarea averii lor. Din aceasta cauza, crede
profesorul Sachs, guvernele ar trebui sa se concentreze pe investitiile in energia regenerabila,
sistemele de reducere a emisiilor de dioxid de carbon si a tehnologiilor "verzi". De asemenea, tarile
bogate ar trebui ofere celor sarace imprumuturi cu dobanzi mici pentru ca acestea sa-si poata
achizitiona energie regenerabila si pentru a reusi o crestere sustenabila pe termen lung.
Valurile crizei financiare s-au propagat rapid si in Europa. Piata imobiliara din Spania s-a
prabusit. Marile companii de automobile din Germania respira tot mai greu, iar Opel chiar s-a
sufocat. Marea Britanie se confrunta cu o rata a somajului istorica, avand peste 3 milioane de oameni
fara serviciu, Italia intra in recesiune, iar Ungaria si Ucraina cer ajutor si asistenta financiara de urgenta
de la FMI. Singura, Franta pare sa isi mentina echilibrul si sa nu intre inca, oficial, in
recesiune. Guvernul de la Moscova se lupta din greu pentru a mentine rubla stabila si arunca miliarde
de dolari pe piata. Japonia, unul dintre simbolurile economiilor performante ale lumii, capituleaza si
ea in fata recesiunii.
Dupa bancile din America urmeaza criza marilor producatori de automobile de peste Ocean.
Pe vremuri motorul economiei americane, trei dintre cei mai mari producatori de masini din SUA au
cerut ajutor de la Washington. Zbatandu-se intre neputinta de a renunta la luxul cu care au fost obsnuiti
si dorinta de a beneficia si ei de ajutorul statului, directorii de la Ford, General Motors si Chrysler
solicita cateva zeci de miliarde de dolari pentru a depasi cea mai proasta perioada din ultimii 25 de
ani. Marile trusturi de presa din SUA concediaza mii de angajati.
Pe langa consecintele pe care, deja, criza economica mondiala ni le-a prezentat (falimentul
bancilor, prabusirea pietelor imobiliare si de automobile, concedierile in masa, inchiderea sau
relocarea mai multor companii multinationale), ceea ce sperie si mai mult in legatura cu aceasta criza
sunt previziunile economice tot mai sumbre pe care le prezinta analistii. Actuala criza economica risca
sa se transforme intr-o Mare criza. Iar consecintele acesteia, ca o reactie in lant, nu vor ramane doar
la nivelul economic, ci vor produce transformari si schimbari sociale, unele, poate, chiar radicale.
Cum s-ar putea schimba viata noastra in urma actualei crize economice?
Raspunsul depinde de cat de adanc ne va lovi si de cat de mult va dura. Una dintre cele mai
importante decizii politice, luate pe fondul crizei economice mondiale, vine din China, unde guvernul
de la Beijing a reinventat cele doua concepte ale lui Mihail Gorbaciov - glasnostul si

17
perestroika. Propaganda chineza a schimbat tactica si a decis sa permita publicarea unor stiri negative.
Guvernul chinez incearca astfel sa limiteze pericolul unor revolte sociale, permitand presi oficiale sa
publice stiri "negative", adica despre revolte, incidente legate de exproprieri sau somaj. Autoritatile
chineze au hotarat sa dea libertatea organismelor de presa sa scrie despre proteste, mai degraba decat
sa favorizeze aparitia de zvonuri, avand in vedere ca cetatenii chinezi sunt foarte interesati de impactul
crizei financiare mondiale asupra economiei nationale. Astfel, au fost publicate informatii despre
grevele soferilor de taxi si protestele noilor someri, ca si despre revoltele din provincia Gansu. Ce
inseamna aceasta deschidere a unui guvern comunist intr-o tara precum China? Noi ar trebui sa stim
inca semnificatia unei astfel de decizii. In China, pana si informatiile de pe internet erau pana acum
cenzurate. Daca vreun locuitor al Chinei dorea sa afle ce s-a intamplat in piata Tiananmen in 1989 nu
putea accesa niciun fisier despre acest eveniment deoarece autoritatile chineze cenzurasera absolut
orice informatie legata de revolta studentilor in fata tancurilor armatei.
Ceea ce pare oarecum paradoxal este faptul ca aceasta tara nici nu pare inca atinsa de efectele
crizei financiare. Rezervele sale ii permit sa cumpere titluri de stat americane in valoare de aproape
600 de miliarde de dolari si sa devina astfel principalul stat care detine titluri de stat emise de
Trezoreria Statelor Unite. Poate ca aceasta deschidere a autoritatilor chineze in ce priveste stirile nu
reprezinta altceva decat o incercare de manipulare a opiniei publice. Pe principiul: "vedeti cat de rau
a ajuns Occidentul, cu tot cu economia lui libera? Vedeti cat de puternici suntem noi, astfel incat ne
permitem acum sa fim principalul finantator al Americii?"
In timp ce democratia si economia libera de piata din Occident nationalizeaza tot mai multe
banci, companii si societati, in China, guvernul comunist investeste, dupa calcule cat se poate de
capitaliste, intr-o economie americana ce nu promite nimic bun deocamdata.
Ironia si paradoxul acestei situatii s-ar putea extinde in viitor si mai mult. Este posibil ca pe
masura ce criza se va accentua, in tarile democratice din Occident sa apara tot mai multe si mai diverse
forme de cenzura guvernamentala a informatiilor.
Masura fiind explicabila prin stoparea raspandirii panicii in randul cetatenilor. In acel moment,
ne puteam imagina ca, in China, guvernul comunist va liberaliza cu totul presa. Probabil ca atunci
aceasta masura nu ar mai mira pe nimeni.
Cum ar putea arata viitorul lumii intr-o criza economica grava?
Dupa masurile si anunturile companiilor si guvernelor din intreaga lume, de un lucru ne-am
convins cu totii: nimeni nu va scapa de consecintele crizei economice.

18
 Economiile sunt atat de bine interconectate incat o criza care se va accentua puternic intr-unul
din marile "motoare" ale lumii, fie Germania, Japonia, SUA sau Marea Britanie, restul lumii ii va
urma in cadere.
Revoltele de la periferiile Parisului din decembrie 2005, cand emigrantii cereau drepturi egale
cu cetatenii francezi incendiind masini, distrugand magazine si atacand persoane, ar putea sa ramana
doar o amintire palida.
E suficient doar sa ne imaginam cum ar putea reactiona indigenii fiecarei tari dezvoltate din
Europa, ramasi fara case si fara serviciu in urma crizei, in fata emigrantilor din tarilor lor. Scenariile
filmelor SF de la Hollywood, unde lumea este impartita in doua categorii bine definite: bogatii la
suprafata, saracii sub pamant, ar putea deveni un "avant la lettre" sinistru.
Democratizarea luxului, o utopie?
Pana atunci, criza economica ne poate invata pe fiecare cate ceva. Ne poate responsabiliza,
mai mult decat am crezut ca putem sau trebuie sa fim.
Criza economica ne poate face sa ne intrebam daca democratizarea luxului, asa cum era
infatisat acest concept in tarile dezvoltate, nu este cumva o utopie. Ne poate pune pe ganduri in privinta
modului in care se pot sau NU se pot face unele averi: milioane si miliarde realizate intr-o secunda
printr-un simplu click de mouse sau printr-un singur telefon.
Intr-o era a vitezei in care s-a accelerat timpul in care se poate construi un imperiu financiar,
de la cateva generatii la cativa ani sau cateva luni, a venit poate vremea sa invatam ca, la fel de rapid,
aceasta avere se poate evapora.
Dupa doi ani grei de criza economica, din care nu au lipsit rasturnarile dramatice de situatie si
caderile rasunatoare ale celor mai mari banci din lume, am inclina sa credem ca nimic nu ne mai poate
surprinde, in 2010.Analistii economicii sunt insa de parere ca au mai ramas insa destule surprize ale
recesiunii trecute, ale carei efecte vor continua sa produca surprize de proportii. Jurnalistul economic
Matthew Lynn a anticipat, pentru Bloomberg, opt dintre bombele anului viitor.
Reducerea fiscalitatii
Toate guvernele europene trebuie sa combata efectele crizei financare, ce isi vor face simtita
prezenta din plin si in 2010, chiar daca recesiunea s-a incheiat, oficial. Pentru ca au cheltuit pana acum
sume imense, incercand sa tina situatia sub control, deficitele bugetare au atins niveluri record, iar
analistii cred ca singurul mod de a umple la loc aceste gauri este revenirea rapida la o crestere
economica substantiala. Pentru a face asta, guvernele trebuie sa-i stimuleze pe intreprinzatori, iar cea
mai simpla modalitate este reducerea taxelor. Germania a anunta deja ca va scuti firmele si particulari

19
de plata unor taxe in valoare de 8,5 miliarde de euro, iar restul Europei le va urma, mai mult ca sigur,
exemplul.
News Corp. vine Times
Rupert Murdoch, patronul News Corp., este recunoscut ca unul din cei mai inteligenti dar si
mai putin sentimentali jucatori din piata de media. In clipa de fata, mogulul incearca sa vanda presa
online in Marea Britanie. Dupa ce isi va da seama, relativ repede, spun analistii, ca acesta miscare nu
are niciun fel de sorti de izbanda, Murdoch va renunta fara sa clipeasca la prestigioasa publicatie The
Times, pentru un pret bun oferit de vreun miliardar rus sau un seic arab.

Economia Irlandei isi revine

Chiar daca deficitul bugetar al Irlandei va ajunge la pragul catastrofal de 11,7% din PIB, pana
la sfarsitul anului, analistii continua sa creada in capacitatea Irlandei de a-si reveni si mai ales in
norocul proverbial al irlandezilor. Irlanda a redus deja cheltuielile bugetare, a lasat piata imobiliara sa
cada pana la pragul in care toata lumea a reusit sa-si cumpere o locuinta si a redus fiscaliatea, inaintea
altor tari europene. Pana la sfarsitul lui 2010, cand restul lumii va realiza ca indatorarea excesiva nu
a fost cea mai buna solutie pentru depasirea crizei, economia Irlandei va fi din nou in plin avant, avand
problemele deja rezolvate.
O avalansa de procese
Criza economica i-a prins pe picior gresit pe cei care au investit in 2006 si 2007, iar afacerile
incheiate in aceasta perioada au putine sanse sa mai fie profitabile vreodata, cu atat mai putin in 2010.
Pentru a-si recupera macar o parte din bani, investitorii si-au pus avocatii la treaba iar anul viitor vor
fi demarate o multime de procese.
Efectele intarziate ale crizei
Vremurile tulburi ce urmeaza unei perioade de criza ascund o multime de pericole nebanuite,
latente. Recesiunea a activat mai multe bombe cu ceas in intrega lume, cu atat mai periculoase cu cat
sunt foarte greu de anticipat. Analistii sustin ca in 2010 ne vom plictisi de ceea ce numim in clipa de
fata bombe, de genul recentei crize din Dubai

1.7. Efectul crizei economice asupra saraciei mondiale

20
 In articolul "The Trail of Disaster, The Economist relateaza asupra unui studiu efectuat de
Comitetul pentru Nutritie al Natiunilor Unite (studiul il regasiti pe www.unscn.org) despre efectele
crizei economice asupra populatiei sarace din toata lumea. Desi ne-am obisnuit sa auzim despre criza
economica in contextul falimentului bancilor si a decaderii pietei imobiliare, populatia de copii
subnutriti si de mame anemice a crescut ingrijorator de mult in ultimul an.
In timp ce intre 1990 si 2007, numarul de copii subnutriti a crescut cu 80 de milioane, numai
in 2008 cresterea a fost de inca 40 de milioane. A crescut intr-un an cat crescuse in opt ani si jumatate,
in medie, in anii anteriori. Nici preconizarile pentru viitor nu sunt mai incurajatoare. Daca economia
ramane la fel (ori conform estimarilor, va continua sa scada), numarul copiilor subnutriti va creste cu
aproximativ 121-125 de milioane pana in 2010. De-a dreptul infiorator! Numarul femeilor insarcinate
cu anemie a crescut si el in aceeasi proportie, fapt ce poate conduce la probleme de sanatate ale nou
nascutilor.
Dupa ce au atins pragul inferior in Decembrie 2008, preturile la alimentele de baza au inceput
sa creasca extrem de rapid. Situatia a ajuns de asa natura, incat in tarile subdezvoltate aproximativ 50-
60% din venitul casnic este cheltuit pe alimente.
Europa de Est reprezinta un motiv de ingrijorare, din punctul de vedere al posibilitatilor de
refacere a economiei in 2010, se subliniaza in analizele prestigioasei reviste britanice The Economist.
arile din regiunea noastra sunt indatorate excesiv si mai au prea putini clienti solvabili pe pietele
occidentale. Analistii britanici prevad pentru Romania o crestere a PIB de 1%, pana la 186 miliarde
de dolari (8.680 de dolari per capita), o inflatie de 3,3%, dar si o efervescenta a protestelor sociale, ca
urmare a programului de austeritate promovat de FMI. Dupa ce rata somajului a crescut de la 4%
in 2008 la 9,6% in 2009, va trece pragul de 10% in 2010. La nivelul UE, estimarile anticipeaza un
somaj de 12%, astfel incat, pana la sfarsitul crizei, 25 de milioane de oameni din statele OCDE ar
urma sa-si piarda locurile de munca.
Semnele de redresare a economiei globale din a doua parte a lui 2009 nu indica o revenire in
2010 pe trendul cresterii viguroase. Consumul si cheltuielile publice nu vor putea sa sustina decat un
ritm lent de crestere economica. Performanta, in termenii anului viitor, va insemna pastrarea directiei
pozitive si evitarea recaderii in recesiune. In lipsa relansarii vanzarilor de electrocasnice si de
autoturisme si in conditiile accentuarii tendintei de economisire (consumatorii fiind in continuare
impovarati de datorii si, in plus, amenintati de un somaj impresionant), tendinta naturala a productiei
in economiile dezvoltate va fi aceea de a se comprima si mai mult. La nivel global, vanzarile bunurilor
de larg consum vor creste cu doar 1,7%, iar producatorii vor trebui sa inoveze tot mai mult pentru a

21
atrage cumparatorii. Speranta ramane stimularea economiei prin cheltuieli publice, numai ca
guvernele nu vor putea finanta la nesfarsit procesul de redresare. Dimpotriva, pentru finele anului este
anuntata retragerea guvernelor din arena economica.
Pe termen scurt principala provocare o constituie gasirea solutiilor care sa restabileasca
increderea investitorilor si a consumatorilor. Pe termen lung,principala provocare o constituie
ajustarea principiilor care ghideaza reforma sistemului financiar international, in principal referitor la
transparenta, imbunatatirea reglementarilor privind contabilitatea titlurilor, asigurarea externalizarilor
rationale din punct de vedere privat dar socialmente ineficiente reglementarii adecvate a pietelor,
firmelor si produselor financiare, asigurarea integritatii pietelor financiare (privind manipularea pietei
si frauda), si intarirea cooperarii intre institutiile financiare ale lumii (modernizarea structurilor de
guvernanta ale FMI si ale Bancii Mondiale). Etica afacerilor nu lipseste din aceasta lista de provocari
ale viitorului.
Banca Mondiala anticipeaza o crestere economica sporita pentru anul urmator, dupa ce va fi
trecut "faza acuta" a recesiunii economice mondiale. Intr-un raport prezentat in luna ianuarie 2010,
institutia bancara cu sediul la Washington estimeaza o crestere economica de 2,7 la suta la nivel
mondial pentru anul 2010 si o crestere de 3,2 la suta in 2011.
In 2009, economia mondiala a inregistrat o scadere de 2,2 la suta. Banca Mondiala a avertizat
ca aceasta revenire este "fragila", viteza ei urmand sa scada la sfarsitul anului, odata ce impactul
stimulului financiar va scadea.
In cazul in care nu se va sti sa sa se profite de aceasta crestere economica, s-ar putea ajunge la
o contractare de peste 10 la suta in 2011, o importanta deosebita avand-o momentul la care se va
retrage stimulul acordat de state si ajustarea politicilor monetare.
Justin Lin, economist-sef la Banca Mondiala, a declarat: "Datorita profunzimii acestei recesiuni, desi
cresterea economica a revenit, state si cetatenii acestora vor continua sa simta efectele negative ale
crizei si in anii urmatori".
Capitolul II
2.1. Moldova i criza economic mondial
Canale de transmitere a crizei. Scderea cererii de export poate fi considerat ca fiind un
element iniial pentru transmiterea crizei n Moldova, n comun cu reducerea remitenelor. Fiind
combinat cu investiii puine (strine i naionale), acest lucru conduce la o reducere a produciei, ceea
ce nseamn mai puine locuri de munc, creterea omajului i, probabil, salarii mai mici. n general,
veniturile mici rezult n schimbarea consumului descreterea cruia este foarte important pentru

22
gospodriile srace care i reduc din cheltuieli i devin vulnerabile din perspecti va bunstrii sociale
(acces la servicii, protecie, condiii de baz i procese de creare a capacitilor), ceea ce transpune
consecinele economice ale unei crize ntr-un fenomen social.
Venituri la nivel naional, scderea veniturilor disponibile pe persoan cu -1.7% nseamn o
scdere puternic a veniturilor din activitatea individual agricol cu -24.6%. Aadar, impactul iniial
al crizei, neles ca o pierdere a bunstrii, este propulsat de pierderile veniturilor salariale i din
activitatea individual agricol, fiind concentrate geografic n regiunea central i sudic a rii, n
mediul rural, cu un impact social i mai profund, datorat dependenei nalte de remitene, care n
perioada de criz au descrescut n zonele rurale. Referitor la tipul activitii economice, se observ un
impact mai pronunat pentru autoangajaii (fermierii) i angajaii n agricultur, profunzinea
impactului provenind din diferite pierderi (venituri salariale + venituri din acti vitate individual +
remitene) pentru chintilele inferioare. Gospodriile cu copii sunt mai vulnerabile la efectele crizei
fa de gospodriile fr copii, iar dintre ele cele mai vulnerabile fi ind familiile cu un singur copil.
Diferenele legate de mediu, zone geografi ce sau statut ocupaional al capului gospodriei arat
aceleai tendine ca i pentru toate gospodriile. n ceea ce privete gospodriile cu copii conduse de
ctre femei, acestea au un venit mai mic din angajare, din activitate individual agricol i nonagricol,
bugetul familiei fiind compensat prin venituri mai mari din remitene. Aceste gospodrii pot fi mai
vulnerabile dect cele conduse de brbai, n cazul n care remitenele vor continua s scad.
Munca salariat i remitenele.Scderea obinuit a veniturilor care are loc n fiecare an n
timpul de iarn, din cauza lipsei de activitate n agricultur, pe plan naional, este cu 21% mai
pronunat pe durata perioadei de criz dect n perioad similar nainte de criz. Veniturile rurale
au sczut cu mai mult de -7%, sti mulate de scderea veniturilor din munca salarizat (-12%) i din
acti vitate individual agricol (-25%), care mpreun reprezint 47% din totalul veniturilor rurale. Pe
parcursul perioadei de criz, gospodriile din mediul urban depind mult mai mult de veniturile din
munca salarizat i remitene, n timp ce gospodriile din mediul rural depind n mai mare msur de
veniturile din activitate individual agricol, prestaii sociale i remitene. n cazul gospodriilor din
mediul rural, dou dintre cele trei surse principale de venituri sunt n scdere (veniturile din agricultur
i remitenele), iar creterea separat a prestailor sociale nu poate compensa aceste pierderi. Datele
cercetrii bugetelor din gospodriile casnice confirm faptul c remitenele dirijate spre zonele urbane,
chiar dac sunt exprimate n preuri constante, au conti nuat totui s creasc (cu pn la 19%), n
timp ce pentru zonele rurale, la nceputul anului 2009, remitenele ncepuser deja s scad (-17%).
innd cont de faptul c suma total a remitenelor care ajung n zonele rurale este mai mare dect

23
suma orientat ctre zonele urbane, la nivel naional, n perioada ianuarie i marti e 2009, este
nregistrat o descretere de 6 % a sumei totale a remitenelor, comparati v cu perioada dintre
noiembrie i decembrie 2008. Veniturile din remitene reprezint cca 25% din totalul veniturilor
gospodriilor din mediul rural, iar descreterea acestora poate avea un impact negati v major asupra
mediului rural. Astf el, n condiiile cnd sumele din remitenele primite sunt n scdere, 36% din
gospodriile care primesc efecti v remitene, fi ind ncadrate n chinti le pe venituri mai nalte dect
Q1, n lipsa acestora ar ajunge s se deplaseze napoi n chinti la Q1. Altele 19%, n lipsa remitenelor,
se vor deplasa de la chinti lele superioare n chinti la Q2. Deoarece veniturile din acti vitatea salarizat
se reduc considerabil pe perioada de criz, gospodriile care primesc remitene depind acum i mai
mult de acestea, dei sumele totale ale acestora sunt n scdere. n conformitate cu datele Anchetei
Forei de Munc (AFM), n primul trimestru al anului 2009, rata persoanelor care lucreaz sau care se
afl n cutarea unui loc de munc n afara rii a fost cu 12.7% mai mic dect n 2008.
Cheltuieli. Cheltuielile de consum ale gospodriilor au nregistrat o descretere semnificati v
n termeni reali de 6.2 % la nivel naional. Gospodriile i-au redus cheltuielile pentru toate bunurile
i serviciile, cu excepia celor pentru educaie, ntreinerea locuinei i comunicaii. Din punct de
vedere social, se observ o scdere cu 13% n cheltuielile pentru alimentaie, ceea ce reprezint o
reducere foarte semnifi cati v, innd cont de faptul c cheltuielile pentru alimentaie sunt de cca 40%
din bugetul total al gospodriilor la nivel naional. Se observ de asemenea o deplasare a consumului
de produse alimentare principale de la sorti mentele cu pre nalt i mediu spre cele mai ieft ine. n
acest mod, pierderea veniturilor se rsfrnge asupra reducerii cheltuielilor, dar, pentru c posibilitile
de reducere a cheltuielilor n bani n numerar sunt limitate, consumul de alimente este principala
strategie a gospodriilor din mediul rural, ceea ce, pe termen lung, ar putea chiar avea consecine
negati ve aupra strii de sntate. Gospodriile sunt obligate s i redirecioneze cheltuielile pentru a
acoperi cele strict necesare. Realocarea resurselor s-a deplasat de la consumul de alimente spre
ntreinerea locuinei, sntate i comunicaii, ceea ce se poate explica ca efect al creterii preurilor
pentru aceste ti puri de servicii. n ceea ce privete distribuia geografi c pe grupele de populaie,
schimbrile n cheltuieli prezint aceleai caracteristi ci ca i schimbrile n venituri. Distribuia
cheltuielilor pe chinti le pentru gospodriile cu copii dezvluie o situaie dramati c pentru
gospodriile cu 3 i mai muli copii. Astf el, pe durata perioadei de criz, 43.7% din gospodriile cu
3 i mai muli copii se ncadreaz n chinti la 1, fa de 24.3% din gospodriile cu 2 copii, i numai
13.9% din cele cu un singur copil.

24
 Prestaiile sociale i accesul la serviciile sociale. Creterea mrimilor prestaiilor sociale a
avut loc paralel cu reducerea gospodriilor acoperite cu aceste prestaii, dar, chiar i pentru
gospodriile care conti nu s primeasc prestaii sociale, creterea observat nu este sufi cient de
mare pentru a compensa pierderile de venituri, cauzate de criz. Datele din CBGC nc nu ne permit
s esti mm impactul majoritii celor mai recente schimbri din domeniul prestaiilor sociale, stabilite
prin Legea Nr. 133 privind ajutorul social. Benefi ciile poteniale, prevzute prin aceast lege, ar putea
fi limitate din cauza disiminrii insufi - ciente a informaiilor cu privire la aceast lege. Aproximati v
47% din gospodriile intervievate nu cunoteau nimic despre aceast lege, fapt ngrijortor, dac inem
cont de mecanismul de autoindentifi care aplicat pentru aceste programe. Observm o cretere a
numrului de membri n gospodriile cu copii care nu au polie de asigurare obligatorii de asisten
medical de la 21.8%, nainte de criz, la 23.9%, n ti mpul crizei, cheltuielile pentru ngrijirea
sntii crescnd n medie n toate chinti lele, n afar de chinti la a III-a (clasa mijlocie). nscrierea
n formele de educaie precolar a sczut cu 2 puncte procentuale pe parcursul perioadei de criz.
Srcia Chiar dac nu am avut posibilitate s putem calcula ratele fi nale ale srciei pentru
anul 2009, n absena unui prag ofi cialal srciei (anul 2009 nc nu se ncheiase la momentul scrierii
prezentului raport) am descoperit probe solide n ceea ce privete creterea considerabil a srciei
(numr suplimentar de persoane i de gospodrii care au czut sub pragul de srcie), dar i probele
unui impact i mai puternic al crizei sub pragul de srcie, fcnd ca persoanele i gospodriile care
sunt srace s devin i mai srace i mai inegale ntre ele.
Impactul asupra comunitii. Raportul de fa nu urmrete scopul de a descrie detaliat
impactul asupra comunitii. El promoveaz ideea, mai degrab, c efectele cumulate, care infl
ueneaz att asupra gospodriilor, ct i asupra indivizilor, reprezint baza unui efect general asupra
comunitii. Pentru a afl a unele informaii suplimentare n completarea unui alt raport special al
PNUD cu privire la efectele asupra comunitii, am ncercat s examinm i s confirmm datele
referitoare la scderea consumului, procesate pentru acest raport cu ajutorul indicelui deprivrii
IDAM. Acest exerciiu demonstreaz c o descretere mai mare a consumului este corelat, n mod
direct, proporional cu deprivri mai mari n venituri, n funcionarea serviciilor din plan economic i
educaional. Acest rezultat este un indiciu al faptului c serviciile educaionale (dependente de
distribuirea bugetului local) funcioneaz mai ru n comunitile cu un nivel mai nalt al deprivrii.
Pe de alt parte, n comunitile mai srace, serviciile de sntate par s funcioneze mai bine dect
serviciile din domeniul educaiei. n acelai ti mp, comunitile cu un nivel mai mic al deprivrilor,
pe plan demografic i locativ, au tendina de a suferi scderi mai mari ale consumului n gospodrii.

25
Acest fenomen ar putea fi corelat cu migraia i primirea de remitene (n trecut), care au fost investi
te n spaiul locativ.6
Concluzie
Cele mai afectate economii par a fi cele n care speculaiile deveniser regul nainte de
izbucnirea crizei. Multe bnci au falimentat din cauza ndatorrii excesive i din cauza lipsei de
lichiditi. Cele mai afectate de concedieri i omaj au fost sectorul de servicii financiare i, respectiv,
cel imobiliar. Criza n sine apare ca fiind convergena ctorva deficiene economice. Mai nti, este
criza financiar global, exprimat de reducerea i scumpirea (n termeni de rate ale dobnzilor)
creditelor. Aceasta este apoteoza multor ani de bani ieftini, cnd mprumuturile erau oferite aproape
fr nicio interogare asupra solvabilitii solicitanilor. Criza creditelor subprime din SUA i are
rdcinile n aceast uurin de acordare a creditelor. Scumpirea brusc a creditelor a condus la
scderea foarte rapid a cererii. Nu doar indivizii i-au vzut diminuat puterea de cumprare, dar i
bncile nsele au simit foarte concret ameninarea falimentului. Aceasta s-a tradus ntr-un cerc vicios,
n care ntreprinderile aveau nevoie de lichiditi pentru a supravieui unor vremuri n care vnzrile
scdeau, iar bncile, care de obicei finanau ntreprinderile n cauz, i retrgeau sprijinul.
n al doilea rnd, scderea puterii de cumprare i instalarea unei temeri cvasigeneralizate de
a cheltui a lsat multe state care se bazau pe exportul produselor proprii ctre alte state fr
cumprtori. Aceasta a dat natere unei crize brute de supraproducie, similare celei din 1929-1933.
Printre cele mai afectate state afectate de acest tip de criz se numr China i Japonia, ale cror
economii erau sprijinite n special pe export.Statele mici nu sunt imune la criz: de exemplu, economia
Islandei (i, parial, Elveia) este strivit de greutatea sectorului bancar supraextins i de datoriile
contractate de propriii si ceteni. Dup ce ani de zile a jucat cartea excelenei n domeniul serviciilor
financiare, statul respectiv se gsete n vecintatea falimentului naional. Problemele sunt agravate
de populaia limitat a rii, care nu poate suporta imensa datorie rezultat n urma naionalizrii
bncilor. n plus, nici Islanda i nici Elveia nu beneficiaz de sprijinul unei umbrele protectoare
precum Uniunea European. De aceea, monedele lor naionale manifest tendina devalorizrii.
Rusia i statele exportatoare de petrol sunt puse n faa devalorizrii rapide a principalului lor
activ resursele naturale (de exemplu, cei mai cunoscui gigani economici rui sunt din acest
domeniu: Gazprom, LukOil, Norilsk Nickel etc.). Dei, pe termen lung, aceste ri ar trebui s fie

6
Impactul crizei economice asupra srciei i a excluziunii sociale n Republica Moldova, Autor: Thomas Manfred
Otter, Chiinu 2009
26
capabile s depeasc aceast criz i s vad revenirea beneficiilor, ele sufer datorit urgenelor
imediate: preurile n scdere combinate cu reducerea cererii amenin cu falimentul pe termen scurt.
Se poate conchide n acest punct c efectele crizei variaz de la ar la ar, dei punctul comun
este prezena acestor efecte n majoritatea statelor. Posibilele soluii, i ele, difer n acord cu
manifestrile. Astfel, pentru economiile suprandatorate, stabilizarea i reducerea deficitelor par a fi
prioritare, ceea ce este posibil s se fac prin devalorizarea monedelor naionale. Pentru acele ri care
s-au bazat preponderent pe exporturi, este necesar fie o cretere a nivelului de consum intern, fie o
ajustare a capacitilor de producie (ceea ce va conduce la concedieri i creteri ale omajului). n
fine, lumea n ansamblu pare a-i baza, mai mult ca niciodat, creterea i dezvoltarea viitoare pe
economiile emergente. naintea acestora se prezint ani de construire a infrastructurilor, de
mbuntire a nivelului de trai, de avantaj al unei fore de munc nc relativ ieftine. Combinate cu
nevoi de finanare reduse (pentru acele state care nu sunt puternic ndatorate cum este i cazul
Romniei), se asigur astfel premisele unei creteri economice susinute.
La nivel ideologic, criza din prezent, ca de altfel i celelalte din istorie, a declanat o dezbatere
intelectual ntre mai multe idei aplicabile: teoria ultraliberal a minii invizibile a lui Adam Smith,
teoria intervenionismului statal a lui Keynes, chiar teorii neomarxiste etc. Dezbaterea de fond s-a
concentrat n jurul ideii de autoreglare autonom a pieei, mai precis dac prezenta criz invalideaz
sau nu acest principiu. Din punct de vedere economic, un sistem intervenionist sau, n extrem,
planificat conduce la apariia unui cost important: aparatul de stat este extensiv dezvoltat, sunt
necesare studii, reajustri ale deciziilor i planurilor, studierea i identificarea prioritilor sociale i
economice etc. Cu alte cuvinte, acest tip de sisteme genereaz un cost preponderent administrativ. De
cealalt parte, abordarea ultraliberal afieaz o reducere a acestor costuri administrative, propunnd
reducerea rolului statului la funciile regaliene (securitatea extern, securitatea intern, definirea
dreptului i furnizarea justiieietc.). Bineneles, finanarea aparatului de stat nseamn, i n acest caz,
colectarea unor impozite, dar valorile acestora ar trebui s fie mai reduse. Mai mult, pe lng reducerea
costurilor administrative, o asemenea abordare mai creeaz i premisele alocrii optime a resurselor
pornind de la principiul c resursele trebuie astfel alocate nct s satisfac cererea. Cu toate acestea,
abordarea ultraliberal genereaz apariia unui cost mai subtil, sistemic, i anume costul de
fragmentare pe care l presupun sincopele ce i fac apariia n sistemul economic. Una din platformele
pe care costul sistemic ia natere i se sprijin este cea de mobilitate economic. Aceast mobilitate
este cea care deosebete intervenionismul/planificarea, care pune baz pe stabilitate, de
ultraliberalism, care favorizeaz realocarea optim continu. Or, mobilitatea n sine genereaz un cost

27
 prin promoiile introduse pentru atragerea de noi clieni, prin lipsa de fidelitate a clienilor, prin
permanenta preocupare a angajailor de a-i cuta permanent o poziie mai rentabil etc. Se poate
conchide c att sistemele intervenioniste, ct i cele liberale, genereaz costuri, posibil comparabile,
dar c ele sunt distribuite diferit ntre sectorul public i cel privat.

Bibliografie
1. Cauzele, propagarea i efectele crizelor ntr-o lume din ce n ce mai globalizat, CRISTIAN
PUN Conf. Univ. Dr., Academia de Studii Economice Bucureti.
2. Criza economic i efectele sale asupra economiei globale, Economie teoretic i aplicat
Volumul XVIII (2011), No. 5(558), pp. 73-88, Florina BRAN, Carmen Valentina
RDULESCU, Ildik IOAN
3. Criza economic i financiar actual aspecte noi sau revenirea la vechile probleme?
Paradigme, cauze, efecte i soluii adoptate, Economie teoretic i aplicat Volumul XVIII
(2011), No. 1(554), pp. 131-153
4. George HARALAMBIE, Criza global i teoria ciclicitii, Economie teoretic i aplicat
Volumul XVIII (2011), No. 11(564), pp. 67-77
5. Impactul crizei economice asupra srciei i a excluziunii sociale n Republica Moldova,
Autor: Thomas Manfred Otter, Chiinu 2009
6. Radu Vrasti, Ghid Practic de Interventie in Criza, disponibil: http://www.vrasti.org/, accesat
[05.10.2017]

28